PUTEREA rugăciunii şi rugăciunea cu PUTERE, de R.A.

Torrey

3.
Ce poate face rugăciunea pentru biserici, pentru naţiune şi pentru toate
popoarele?

„Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la
aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toţi sfinţii…” Efeseni 6:18

Ce mare accent pune apostolul Pavel aici pe importanţa şi puterea rugăciunii, pe

nevoia imperativă a stăruinţei intense în rugăciune şi pe faptul că nu trebuie să
obosim în a stărui în rugăciune!
În capitolele de până acum am văzut câteva lucruri de importanţă majoră care sunt
obţinute prin rugăciune, lucruri care NU pot fi realizate în nici un alt fel.
a)Am văzut că adevărata rugăciune ne ajută să progresăm în evlavia noastră
personală, în sfinţenia individuală, în creşterea în asemănarea cu Domnul şi
Mântuitorul nostru Isus Cristos ca nimic altceva, cu excepţia studierii Cuvântului
lui Dumnezeu.
b)Am văzut că rugăciunea ne va aduce putere în lucrarea în care suntem implicaţi;
aceasta este un privilegiu al fiecărui copil al lui Dumnezeu de a beneficia de puterea
lui Dumnezeu în lucrare sa, indiferent de natura slujbei la care este chemat, iar
această putere este obţinută numai prin rugăciune şi prin nici un alt fel.
c)Am văzut că rugăciunea este extrem de folositoare pentru semenii noştri, la fel ca
şi pentru noi înşine; prin rugăciune putem face cu mult mai mult pentru mântuirea
altora decât am putea face prin orice alt mod, fiindcă rugăciunea are o mare putere
atunci când este vorba de salvarea unor oameni care sunt atât de cufundaţi în
păcat şi atât de departe de Dumnezeu încât în aparenţă, nu mai există nici o
speranţă pentru salvarea lor.
d)Am văzut că rugăciunea aduce putere slujitorilor Evangheliei şi că orice biserică
poate avea ca pastor un om al puterii, dacă este dispusă să plătească preţul, iar
preţul ce trebuie plătit nu este un salariu mare ci multă…multă rugăciune intensă.

Mă întreb ce îmi va rămâne mie şi ce va rămâne fiecăruia din ce am văzut?

Mă întreb ce voi aplica eu şi ce va aplica fiecare din ce am văzut?

În acest capitol care urmează vom descoperii alte lucruri, care se pot întâmpla
DOAR ca rezultat al rugăciunii.

Andrew Murray a spus „Copilul lui Dumnezeu poate înfrânge orice prin rugăciune.
Atunci este de mirare că Satana va face tot posibilul ca să-i smulgă această armă
creştinului sau că îl va împiedica să o folosească?”
Dacă diavolul face tot ce-i stă în puteri „posibilul ca să-i smulgă această armă
creştinului sau că îl va împiedica să o folosească”, atunci eu doresc şi vreau să fac
tot ce-mi stă în puteri pentru a readuce această armă puternică în mâinile bisericii
li voi face tot ce tot ce-mi stă în puteri ca să vă provoc să o folosiţi în atacurile
puternicie şi biruitoare împotriva diavolului şi împotriva forţelor sale.
Este adevărat că avem înaintea noastră o luptă îngrozitoare „Căci noi n-avem de
luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor,
împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care

1
sunt în locurile cereşti.” Efeseni 6:12, dar putem câştiga această luptă prin
rugăciune; fiindcă rugăciunea îl aduce pe Dumnezeu pe câmpul de luptă, iar
diavolul nu constituie un adversar pentru El. Spun iarăşi că noi putem câştiga
această luptă indiferent cât de înspăimântătoare este, indiferent cât de puternici şi
cât de vicleni sunt duşmanii noştri, o putem câştiga prin rugăciune şi nicidecum
prin altă metodă!
Oamenii vin mereu cu descoperirea unor metode noi pentru a-l înfrânge pe Satana
prin cine ştie ce tactică vicleană pe care au născocit-o ei (prin evanghelie socială de
exemplu). Însă NU există nicio metodă nouă care să poată câştiga; vechea metodă,
cea a Bibliei – metoda rugăciunii specifice, hotărâte şi stăruitoare prin Duhul Sfânt
va câştiga de fiecare dată.

I.
Rugăciunea va aduce binecuvântare bisericilor  

Pe lângă toate lucrurile importante pe care le-a spus deja că le va realiza

rugăciunea, să privim acum la un alt lucru
1 Tesaloniceni 3:11  Însuşi Dumnezeu, Tatăl nostru, şi Domnul nostru Isus
Hristos să ne netezească drumul la voi!
12  Domnul să vă facă să creşteţi tot mai mult în dragoste unii faţă de alţii şi faţă
de toţi, cum facem şi noi înşine pentru voi,
13  ca să vi se întărească inimile, şi să fie fără prihană în sfinţenie, înaintea lui
Dumnezeu, Tatăl nostru, la venirea Domnului nostru Isus Hristos împreună cu
toţi sfinţii Săi.

În capitolul anterior am văzut că biserica rugându-se pentru Pavel, în acest capitol

îl vedem pe apostolul Pavel rugându-se pentru biserică.
Rugăciunea va aduce binecuvântarea bisericii – binecuvântare evidentă,
îmbelşugată şi nemăsurată; rugăciunea va face mai mult decât am putea face noi
ca Biserica să fie ceea ce trebuie să fie; rugăciunea va face mai mult pentru a
dezrădăcina erezia, decât au făcut vreodată toate conciliile împotriva ereziilor;
rugăciunea va face mai mult pentru a îndrepta încurcăturile, neînţelegerile şi
complicaţiile nefericite din viaţa unei biserici, decât au făcut vreodată toate
consiliile şi toate conferinţele ţinute de noi; rugăciunea va face mai mult pentru a
aduce o trezire adâncă, durabilă, care să măture orice altceva, o trezire reală – felul
de trezire de care avem nevoie – decât ar putea face vreodată toate organizaţiile
născocite de oameni.
Istoria Bisericii lui Isus Cristos pe pământ a fost, în cea mai mare parte, o istorie a
trezirilor ( nu a fost o istorie a neînţelegerilor, a disputelor, a diferenţelor doctrinare
şi a conflictelor amare). Din punct de vedere omenesc, astăzi, Biserica lui Isus
Cristos îşi datorează existenţa trezirilor. De nenumărate ori Biserica a fost în
punctul ruinei complete, însă exact la timpul potrivit, Dumnezeu a trimis o mare
trezire şi a salvat-o …şi dacă studiaţi istoria trezirilor veţi descoperi că fiecare
trezire adevărată a Bisericii a fost rezultatul rugăciunii.
Au avut loc treziri şi fără prea multe predici, au avut loc treziri fără o organizare
anterioară…dar nu a existat niciodată o trezire fără rugăciune puternică.
De exemplu mare trezire din 1857 care a binecuvântat naţiunea americană într-un
mod atât de minunat.

2
„Un misionar umil din oraşul New York, un bărbat…a fost extrem de împovărat din
cauza stării în care se afla Biserica. Acesta împreună cu alţi doi bărbaţi care-i
împărtăşeau povara, au început să se roage pentru o trezire. Apoi au înfiinţat o
întâlnire zilnică de rugăciune şi au invitat mai mulţi oameni. La început, aceste
întâlniri era foarte puţin frecventate …o dată au fost doar două persoane la întâlnire,
altă dată a fost doar o persoană – doar acel misionar. Curând însă interesul a început
să se mărească şi mulţimi mari de oameni au început să vină încât a fost nevoie să se
stabilească şi alte întâlniri de rugăciune – sa ajuns că după un timp se ţineau
întâlniri de rugăciune în fiecare oră din zi şi din noapte, iar pentru aceasta oamenii nu
se întâlneau doar în biserici ci şi în teatre sau alte localuri publice. Acestea erau pline
de bărbaţi şi de femei care se rugau. Focul s-a extins…şi în alte oraşe, iar apoi toată
ţara a fost cuprinsă. La asistarea unor predici, a unor predicatori celebri la vremea
aceea, erau prezenţi oameni în mai mic număr decât cei care se duceau la întâlnirile
de rugăciune, aşa că s-au oprit din predicat şi au început să se roage. Întreaga
atenţie era centrată asupra rugăciunii, iar naţiunea a fost zguduită în întregime de
puterea lui Dumnezeu aşa cum nu a mai fost niciodată zguduită înainte.”

Acesta este felul de trezire pe care tânjesc să o văd…

NU o trezire în care să aud predici bune…, sau cântări minunate…ci o trezire în
care să aud rugăciuni puternice şi să văd manifestări minunate ale puterii Duhului
Sfânt care convinge, converteşte şi înnoieşte oameni ca răspuns la rugăciune.
Nu mergeţi la oameni să le spuneţi că voi credeţi că ce face un anume bărbat sau o
anume femeie este bine sau rău. Dacă vreţi să spuneţi cuiva, duceţi-vă la
Dumnezeu şi spune-ţi Lui; este mult mai important să te rogi Lui.
Roagă-te…, roagă-te…, roagă-te ca Dumnezeu să binecuvânteze biserica din oraşul
tău, să binecuvânteze întreaga ţară…
DA! roagă-te ca El să binecuvânteze fiecare ţară

„Veste trezirii din 1857 a ajuns până în nordul Irlandei, iar adunarea bisericilor
prezbiteriene a trimis o comisie să studieze acea lucrare a trezirii iar apoi să se
întoarcă cu un raport. După întoarcerea comisiei şi prezentarea raportului oamenii au
început să se roage ca şi Irlanda să fie vizitată de Dumnezeu în felul acesta.
Patru bărbaţi s-au strâns laolaltă şi au hotărât să se întâlnească în fiecare sâmbătă
seara pentru a se ruga pentru trezire. Petreceau toată noapte în rugăciune. Aceşti
patru bărbaţi erau umili în profesiile lor: unul era fermier, unul fierar, altul învăţător…
După ce aceşti patru bărbaţi sau rugat o vreme, au ieşit să predice, dar încercarea lor
a fost un eşec, aşa că s-au întors şi au continuat să se roage. Dumnezeu le-a auzit
rugăciunea şi a lăsat ca focul Lui să cadă. Lucrarea a avut o putere atât de mare
încât în unele locuri tribunalele suspendat pentru că nu mai aveau procese, închisorile
s-au închis pentru că nu mai erau deţinuţi care să fie închişi, iar în unele locuri
grânele stăteau nestrânse pe câmpuri fiindcă oamenii erau captivaţi de lucrurile lui
Dumnezeu şi de veşnicie încât nu mai aveau timp să facă lucrurile care în mod
obişnuit sunt necesare. Mulţi dintre păcătoşii cei mai renumiţi, mai împotrivitori şi mai
lipsiţi de speranţă de prin ţară s-au convertit şi au fost complet transformaţi.”

„În oraşul Coleraine, anul 1860, urmau să vină tineri bărbaţi pentru a ţine o întâlnire
în aer liber, în piaţa oraşului. La ora stabilită, predicatorii din acel oraş, din
curiozitate s-au dus şi ei acolo pentru a vedea ce făceau acei bărbaţi. Spre
surprinderea lor, au văzut oamenii venind ca un şuvoi din fiecare cartier, până când

3
în piaţă erau adunaţi nu mai mult de 15.000 de oameni. Predicatorii s-au uitat unul la
celălalt nedumeriţi şi înspăimântaţi cu gândul că aceşti tineri nu se vor descurca cu o
mulţime atât de mare. Aşa că au început ei să predice.
Nu predicau de multă vreme când o teamă sfântă a coborât pentru întreaga
mulţime…, şi curând convingerea de păcat devenise generală. Întâlnirea a trebuit să
termine, iar predicatorii s-au ocupat individual de sufletele lovite de durere…,
copleşite de convingere profundă a păcatului. …oamenii stăteau în pragul uşilor
aşteptând să treacă cineva pe acolo, ca să-i roage să-i ajute, să se roage cu ei.”

„Am descoperit că în oraşul Melbourne din Australia era un grup de zece doisprezece
oameni care se rugau de ani de zile pentru o mare trezire. Ei se strângeau laolaltă ca
să se roage pentru „marea trezire” aşa cum o numeau ei, pentru o trezire indiferent
cât de mult întârzia aceasta. De asemenea am aflat că era acolo o femeia care citise o
carte despre rugăciune şi care fusese profund impresionată de o scurtă propoziţie din
acea carte „Rugaţi-vă până când se întâmplă ceva!” Ea a organizat întâlniri de
rugăciune prin tot oraşul aşa că la un moment dat se ţineau 1700 de întâlniri de
rugăciune de cartier. Au fost apoi organizate întâlniri de evanghelizare ţinute de
diferiţi pastori şi evanghelişti…zeci, sute, mii de persoane au mărturisit că l-au primit
pe Domnul Isus Cristos ca Mântuitor, şi s-au alăturat unei biserici.”

Astăzi, acesta este lucrul de care avem nevoie mai mult decât orice altceva – o
revărsare puternică a Duhului lui Dumnezeu. Problema esenţială este cu aşa
numitele treziri care sunt făcute de om şi nu trimise de Dumnezeu.
Pentru a avea o trezire care să fie cu adevărat după chipul trezirii Cincizecimii,
pentru a avea o astfel de trezire este nevoie ca ea să se nască întâlniri de rugăciune.
Haideţi nu doar să oftăm după o astfel de trezire, haideţi să strigăm pentru ea, să
strigăm la Dumnezeu şi să strigăm îndelung şi tare dacă este nevoie, şi atunci
trezirea va veni cu siguranţă.

II.
Rugăciunea va aduce binecuvântare şi biruinţă misiunilor transculturale

Vedem din însăşi învăţătura Domnului Isus Cristos că rugăciunea va aduce

binecuvântare misiunii transculturale.
Matei 9:36  Când a văzut gloatele, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite
şi risipite, ca nişte oi care n-au păstor.
37  Atunci a zis ucenicilor Săi: „Mare este secerişul, dar puţini Sunt lucrătorii!
38  Rugaţi, deci, pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Lui.”

Rugăciunea va aduce bărbaţi şi femei de care este nevoie, va aduce oameni potriviţi
pentru lucrarea de pe câmpurile care acum sunt albe, gata de seceriş, în multe ţari.
De asemenea rugăciunea va aduce binecuvântare şi putere celor care se duc pe
câmpurile de misiune.
Astăzi cea mai mare nevoie a misiunilor transculturale este rugăciune.
Este adevărat că există o mare nevoie de oameni şi o mare nevoie de bani, dar de
rugăciune este mult mai mare. Când ne rugăm aşa cum trebuie, oamenii potriviţi şi
banii necesari vor veni. Chiar dacă oamenii ar veni cu grămada, ei nu ar fi de nici
un folos fără rugăciune, nu vor fi de nici un folos dacă nu sunt sprijiniţi de
rugăciune.

4
De multe ori oameni de un caracter şi un intelect uimitor au îndreptat studenţi spre
misiunile transculturale şi au strâns nume mari de bărbaţi şi femei pentru câmpul
străin de misiune, dar au făcut toate aceste fără prea multă rugăciune. Aceşti
oameni, deşi înzestraţi, unii dintre ei cu adevărat talentaţi, au fost adesea un
adevărat blestem pentru lucrare. Este convingerea mea, bazată pe observaţie…
Unul dintre cele mai mari obstacole în cale misiunii este numărul mare de bărbaţi
şi femei care s-au dus pe câmpul de misiune nu pentru că au fost trimişi de
Dumnezeu ca urmare a rugăciunii lor, ci pentru că au fost provocaţi de un om cu o
personalitate atrăgătoare şi putere rar întâlnită.

De asemenea indiferent cât de muţi bani sunt daţi pentru misiunile transculturale,
aceşti bani nu vor fi de nici un folos real dacă cei care îi dau nu sprijină lucrarea în
rugăciune. Cu adevărat fără rugăciune bani vor fi mai degrabă un blestem decât o
binecuvântare.

Pentru ce trebuie să ne rugăm cu privire la misiunile transculturale?

1. În primul rând, trebuie să ne rugăm aşa cum ne poruncesc cuvintele Domnului
Isus Cristos …să ne rugăm pentru bărbaţi şi femei „Mare este secerişul, dar puţini
sunt lucrătorii! Rugaţi, deci, pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul
Lui.” NU este vorba neapărat de un număr mare de bărbaţi şi femei…cea mai mare
nevoie este de felul potrivit de bărbaţi şi femei.

2. În al doilea rând, trebuie să ne rugăm pentru misionarii care deja sunt plecaţi.
„Mare este secerişul, dar puţini sunt lucrătorii! Rugaţi, deci, pe Domnul secerişului
să scoată lucrători la secerişul Lui.”Am văzut cât de mult face rugăciunea pentru ca
un slujitor al Evanghelie să fie ceea ce trebuie să fie. Rugăciunea este mult mai
eficientă chiar şi pentru lucrarea de transformare a misionarilor în ceea ce ar trebui
ei să fie, iar neglijarea rugăciunii de către cei care sunt acasă are mult de-a face cu
eşecul multor misionari. Fiecare creştin care se află acasă trebuie să aibă câţiva
misionari specifici pentru care trebuie să se roage clar, constant, stăruitor şi
fierbinte. Omul care se roagă acasă are de-a face deseori cu eficacitatea
misionarului din câmpul de lucru, şi prin urmare este deseori implicat în
rezultatele muncii acestuia, la fel de mult ca misionarul însuşi.

3. În al treilea rând, trebuie să ne rugăm pentru revărsarea Duhului peste diferite

câmpuri de misiune. „Mare este secerişul, dar puţini sunt lucrătorii! Rugaţi, deci,
pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Lui.”Cât de mare este treziri
adevărate prin puterea Duhului Sfânt în atâtea câmpuri de misiune din lume.

„Finney povesteşte despre un puternic om al rugăciunii care era interesat nu doar de

lucrarea de a casă ci şi de lucrarea din străinătate. După moartea lui i s-a descoperit
jurnalul, şi din studierea acestuia s-a aflat că în anumite zile el scria despre faptul că
avea o mare povară în rugăciune pentru câte un câmp misionar creştin; prin cercetări,
s-a descoperit că, fără nici o excepţie în acele câmpuri misionare au izbucnit treziri ca
urmare a mijlociri stăruitoare a acestui om şi că acele treziri au urmat ordinea exactă
a cererilor lui, aşa cum sunt înregistrate în jurnalul său.”

5
Mulţi dintre noi suntem ispitiţi să criticăm misiunile transculturale, sau oricare alte
misiuni, dar oare nu ar trebui ca critica noastră să înceapă mai întâi cu persoana
noastră?

Oare sărăcia rezultatelor nu este consecinţa sărăciei noastre în rugăciune?

În orice caz, noi putem face ca rezultatele binecuvântate şi slăvite ale lucrării din
câmpurile misionare să crească dacă vom dedica mai mult timp rugăciunii
adevărate.

4. În al patrulea rând, trebuie să ne rugăm pentru convertiţii nativi. „Mare este

secerişul, dar puţini sunt lucrătorii! Rugaţi, deci, pe Domnul secerişului să scoată
lucrători la secerişul Lui.” Nouă ne este greu să ne imaginăm cât de multe şi cât de
mari sunt obstacolele care intervin în cale unui convertit nativ ce stă ferm în viaţă,
şi cât de mari sunt greutăţile care stau în cale trăirii unei vieţi cu adevărat creştine
în atmosfera pe care o respiră zilnic. Nu ar trebui să uităm că pentru cei ce sunt
creştini într-o ţară păgână este cu mult mai greu să trăiască o viaţă reală de
creştin. Rugăciunea noastră este de mult folos prin însăşi lucrare ei pentru vieţile
celor ce sunt câştigaţi pentru Cristos în câmpurile misionare.

5. În al cincilea rând, trebuie să ne rugăm pentru bisericile native. „Mare este

secerişul, dar puţini sunt lucrătorii! Rugaţi, deci, pe Domnul secerişului să scoată
lucrători la secerişul Lui.” Nu trebuie să ne rugăm doar pentru cei convertiţi ca in
divizi, ci şi pentru biserici şi organizaţii. Fiecare biserică are problemele ei specifice.

6. În al şaselea rând, trebuie să ne rugăm pentru preşedinţii şi membri diferitelor

organizaţii şi fundaţii care trimit misionari.

7. În al şaptelea rând, trebuie să ne rugăm pentru bani. Multe organizaţii şi fundaţii

se află în mari necazuri din lipsa fondurilor financiare. Acest lucru se întâmplă
chiar şi fundaţiilor sau organizaţiilor al căror devotament este indubitabil. Modul de
a obţine banii necesari este să te rogi pentru ei, iar acest lucru nu este valabil doar
pentru aceia care sunt direct responsabili cu bani ci este valabil pentru noi toţi.
Dacă ne rugăm aşa cum trebuie, este foarte posibil ca Dumnezeu, ca răspuns la
propriile noastre rugăciuni, să ne facă să vedem chiar noi înşine trebuie să băgăm
mâna în buzunar aşa cum nu am mai făcut-o până acum.

Mai sunt multe alte lucruri precise, dezirabile pe care rugăciunea clară şi hotărâtă
le va înfăptui; dar în acest capitol aş vrea să vă concentrez atenţia doar asupra
acestor două: primul – rugăciunea va aduce binecuvântare bisericilor, şi al doilea –
rugăciunea va aduce binecuvântare şi biruinţă misiunilor transculturale.
Câtă de multă nevoie avem de binecuvântarea care să includă toate celelalte
binecuvântări ale bisericii – o mare trezire, o trezire profundă, completă, mondială.
Şi câtă nevoie avem de o mai mare binecuvântare şi de o biruinţă mai profundă în
lucrarea misiunilor transculturale.
Le putem avea pe amândouă dacă vom plăti preţul, iar preţul este rugăciunea –
rugăciunea adevărată, hotărâtă, îndelungată, rugăciunea care frânge inima, care
strigă la Dumnezeu în puterea Duhului Sfânt.