PUTEREA rugăciunii şi rugăciunea cu PUTERE, de R.A.

Torrey

4.
Cum să ne rugăm pentru a primi ceea ce cerem?

„Biserica nu înceta să înalţe rugăciuni către Dumnezeu pentru el.”

Faptele Apostolilor 12:5

Subiectul acestui capitol este CUM să ne rugăm pentru a primii ceea ce cerem?
Să presupunem că cineva ar spune oamenilor de afaceri metoda prin care ar putea
ei să se ducă la orice bancă din oraş şi să scoată din acesta toate resursele
financiare pe care le doresc în oricare zi a anului, şi să presupunem că acel cineva
chiar ar şti acest secret şi chiar li l-ar spune oamenilor. Am putea crede că acest
lucru chiar ar fi un lucru important? Ar fi greu să mă gândesc la un lucru mai
important decât acesta pentru oamenii de afaceri.
Rugăciunea înseamnă să te duci la bancă, la aceea care are cel mai mare capital
dintre toate băncile din univers, la Banca Cerului – o Bancă al cărui capital este
nelimitat. Dacă eu vă arăt cum să vă duceţi la Banca Cerului în orice zi a anului, la
orice oră din zi şi din noapte şi cum puteţi primi de la aceasta tot ce doriţi, atunci
acest lucru va avea cu siguranţă o importanţă nemăsurată.
Tocmai acest lucru ni-l spune Biblia. Ne spune CUM ne putem duce la Banca
Cerului, CUM putem merge înaintea lui Dumnezeu în rugăciune în orice zi a anului
şi la orice oră din zi şi din noapte şi CUM putem primi de la Dumnezeu lucrurile
pentru care ne rugăm. Lucrul pe care Biblia ne învaţă în acest punct a fost pus la
încercare de zeci de mii de oameni şi, din propria lor experienţă, au descoperit că
acesta este complet adevărat. Suntem pe punctul de a descoperi şi noi acest lucru
din Cuvântul lui Dumnezeu. În Faptele Apostolilor 12 citim relatarea unei rugăciuni
extraordinare; aceasta este extraordinară datorită lucrurilor care au fost cerute în
ea şi rezultatele acestei cereri. Împăratul Irod îl omorâse pe Iacov, fratele lui Ioan.
Acest fapt i-a încântat mult pe evrei, aşa că s-a hotărât să-l aresteze pe liderul
întregii asociaţii apostolice, apostolul Petru, cu intenţia de a-l omorî şi pe acesta.
Însă arestarea fusese făcută în timpul săptămânii Paştelui evreiesc, săptămână
sfântă pentru evrei; şi, deşi iudeii doreau mult să-l vadă pe Petru mort - chiar erau
nerăbdători – nu vroiau ca săptămâna lor sfântă să fie profanată prin moartea
violentă a lui Petru. Astfel că Petru a fost aruncat în Închisoare până când
săptămâna pascală va fi trecut, după care urma să fie executat. Săptămâna sfântă
era pe sfârşite; era ultima noapte din aceasta. În următoarea dimineaţă, devreme,
Petru urma să fie scos afară şi decapitat.
Prea puţină speranţă se întrezărea pentru Petru, aproape nici o fărâmă de speranţă.
Se afla într-o temniţă foarte sigură, într-o fortăreaţă în care nu se putea pătrunde,
păzită de şaisprezece soldaţi şi era înlănţuit la fiecare încheietură de un soldat care
dormea lângă el. Se pare că nu mai este nici o nădejde pentru scăparea lui Petru.
Dar creştini din Ierusalim s-au hotărât să-l scoată din această situaţie periculoasă
şi să-l elibereze. CUM au procedat? Au strâns ei o gloată de oameni şi au luat cu
asalt închisoarea? Nu, nu era nici o speranţă de reuşită dacă ar fi adoptat măsura
aceasta; în închisoare nu putea pătrunde nici o gloată, aceasta era păzită chiar de
soldaţi romani antrenaţi pentru care nici o gloată nu reprezenta un adversar
potrivit. Au întocmit ei o cerere pe care au obţinut semnăturile creştinilor din
1
Ierusalim şi au înaintat-o lui Irod, cerându-i să-l elibereze pe Petru? NU, aceasta nu
ar fi avut greutate în ochii lui Irod, căci pe vremea aceea creştinii din Ierusalim
numărau câteva mii, chiar dacă printre ei erau oameni influenţi, chiar dacă o
influenţă politică ar fi clintit inima lui Irod. NU, nu au folosit această metodă. Au
strâns ei o colectă, de la creştinii din Ierusalim, pentru a-l mitui pe Irod ca să dea
drumul lui Petru? Poate că această metodă ar fi dat succes, căci Irod era deschis
faţă de astfel de tactici. Însă ei nu au făcut aşa.
Ce au făcut? Au ţinut o întâlnire de rugăciune în care s-au rugat ca Petru să fie
scos din închisoare. A mai existat oare vreo încercare mai inutilă şi mai ridicolă, în
aparenţă, făcută de un grup de fanatic decât faptul de a se ruga pentru eliberarea
unui om atât de bine întemniţat, care se afla atât de aproape de execuţie? Dacă
vrăjmaşii lui Petru şi ai bisericii ar fi aflat de această încercare ar fi fost cu
siguranţă amuzaţi şi ar fi râs la ideea că aceşti creştini fanatici se roagă ca Petru să
fie eliberat. Însă încercarea de a-l scoate pe Petru din rugăciunea a avut succes în
totalitate. Probabil că nici Petru nu avea temeri deoarece a adormit repede în ajunul
execuţie sale prestabilite; el se odihnea în Dumnezeu. În timp ce Petru dormea păzit
de şaisprezece soldaţi şi înlănţuit la fiecare încheietură de un soldat care dormea
lângă el, în temniţă a strălucit o lumină, o lumină din cer şi „un înger al Domnului”
se putea vedea stând în picioare lângă el. „Îngerul a deşteptat pe Petru, lovindu-l în
coastă şi i-a zis: Scoală-te repede”. Îndată „lanţurile i-au căzut jos de la mâini” şi s-a
ridicat în picioare. Îngerul i-a zis „Încinge-te şi leagă-ţi încălţămintele” şi el a făcut
aşa. Îngerul i-a mai zis „Îmbracă-te în haină şi vino după mine”. Zăpăcit şi uluit,
Petru a crezut că visează, dar era destul de înţelept ca să-l asculte pe Dumnezeu
chiar în vis, aşa că a ieşit şi a mers după înger, deşi „i se părea că are o vedenie”.
Toţi soldaţii dormeau, iar Petru, după ce a trecut de prima şi de a doua strajă, a
ajuns la poarta de fier care dădea în cetate, împinsă de degetul lui Dumnezeu,
poarta „li s-a deschi singură”. Ei „au ieşit şi au trecut într-o uliţă”.
Petru se afla în siguranţă acolo şi îngerul a plecat de lângă el. Pe când stătea în acel
loc, în aerul rece al nopţii, şi-a venit în fire, şi-a dat seama că nu visează şi a spus:
„Acum văd cu adevărat că Domnul a trimis pe îngerul Său şi m-a scăpat din mâna lui
Irod şi de la tot ce aştepta poporul Iudeu”. Oprindu-se pentru câteva clipe să se
gândească, şi-a spus probabil: „Trebuie să fie o întâlnire de rugăciune în
desfăşurare. Probabil se ţine în casa Marie. Mă voi duce acolo.”
Curând cei ce se rugau au fost surprinşi de un bocănit puternic care venea de la
uşa care dădea în pridvorul casei…

Acum dacă aflăm CUM s-au rugat aceşti oameni, atunci vom şti cum trebuie să ne
rugăm şi noi pentru a primi lucrul pentru care ne rugăm.
Tot secretul rugăciunii fructuoase, al rugăciunii care capătă lucrul pe care-l cere se
găseşte în patru expresii din această scurtă descriere a rugăciunii lor: prim este
„biserica”, a doua este „nu înceta”, a treia este „către Dumnezeu”, iar a patra este
„pentru el”.
Haideţi să luăm aceste patru expresii şi să le analizăm.

I. „Către Dumnezeu”
Prima expresie pe care o vom analiza este cea mai importantă „către Dumnezeu”.
Rugăciunea care primeşte lucrul cerut este rugăciunea făcută „către Dumnezeu”.

2
Dar nu toate rugăciunile sunt făcute către Dumnezeu? NU. Astăzi, foarte puţine
rugăciuni care se înalţă de pe pământ sunt făcute cu adevărat către Dumnezeu…
poate că nici măcar o rugăciune din o sută nu este îndreptată către Dumnezeu. Şi
nu mă refer la păgâni, sau la credincioşi de formă, sau la …
Nu se întâmplă de multe ori că oamenii stau în picioare pentru a se ruga în public
sau să îngenuncheze în cămăruţa lor şi gândurile lor să fie mai mult concentrate
asupra lucrurilor pe care le cer decât asupra măreţului Dumnezeu care a făcut
cerul şi pământul, care are toată puterea şi de la care ei cer toate lucrurile. Nu-i aşa
că de multe ori în rugăciunile noastre nu ne gândim prea mult la ceea ce cerem şi
nici la Cel de la care cerem, ci gândurile noastre umblă sorcova pe pretutindeni?
Numele lui Dumnezeu este pe buzele noastre, dar în inimile noastre nu există o
apropriere conştientă, reală de Dumnezeu. Degeaba rostim Numele lui Dumnezeu
dacă ne prefacem că ne rugăm lui. Dacă vrem ca rugăciunea noastră să aibă
putere, dacă vrem ca rugăciunea noastră să fie ascultată, primul lucru de care
trebuie să fim siguri când ne rugăm este că am intrat cu adevărat în prezenţa lui
Dumnezeu şi că vorbim cu adevărat cu El. NU ar trebui să rostim nici măcar o
silabă în rugăciune, fie că această este personală sau publică, până nu suntem
conştienţi pe deplin că am intrat în prezenţa lui Dumnezeu şi că vorbim cu adevărat
cu El. Rugăciunea înseamnă să ai audienţă la Dumnezeu, să vii realmente în
prezenţa lui Dumnezeu, să ceri şi să primeşti de la El.
Rugăciunea poate fi o simplă datorie…şi uneori o datorie plictisitoare.
Rugăciunea trebuie să devină un privilegiu… unul dintre cele mai strălucite
privilegii al vieţii.
Sunt două tipuri de întrebări pe care ni le putem pune: Cât timp trebuie să stau în
prezenţa lui Dumnezeu în rugăciune?” sau „Oare cât timp îmi va acorda Dumnezeu
să stau în prezenţa lui În rugăciune?”
O întrebare scoate la iveală datoria pe care o am în rugăciune …cât trebuie, ca o
datorie să mă rog lui Dumnezeu, cât timp trebuie să stau de vorbă cu El?
O altă întrebare scoate la iveală privilegiul pe care îl am în rugăciune …oare cât
timp îmi va acorda Dumnezeu pentru a mă asculta?
Lasă ca aceste cuvinte „către Dumnezeu” să pătrundă adânc în inima ta, lasă ca ele
să-ţi guverneze viaţa de rugăciune de astăzi înainte. Oricând vei îngenunchea în
rugăciune, fie în public fie în taină, înainte de a rosti vreo silabă, fii absolut sigur că
ai venit realmente în prezenţa lui Dumnezeu şi că vorbeşti cu adevărat cu
Dumnezeu.
În acest punct se ridică o altă întrebare: „Cum putem intra în prezenţa lui
Dumnezeu, cum putem fi siguri că am intrat în prezenţa lui Dumnezeu şi că vorbim
cu adevărat cu El?”

1. Prima parte a răspunsului o găsim în epistola către Evrei

Evrei 10:19  Astfel, deci, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare
slobodă în Locul preasfânt,

Putem veni în prezenţa lui Dumnezeu prin „sângele lui Isus”; NU putem în prezenţa
lui Dumnezeu în alt fel. Ce înseamnă aceasta exact?
Înseamnă că suntem păcătoşi, chiar şi cei mai buni dintre noi sunt mari păcătoşi,
iar Dumnezeu este nespus de sfânt , atât de sfânt că chiar serafimii trebuie să-şi
acopere feţele şi picioarele înaintea Lui. Dar păcatele noastre a fost luate de cineva,
3
de Domnul Isus atunci când a murit pe crucea de la Calvar şi a făcut o ispăşire
deplină pentru păcatele noastre.
A intra în locul preasfânt, a intra în prezenţa lui Dumnezeu prin sângele lui Isus
înseamnă că atunci când ne apropiem, trebuie să renunţam la orice gând cum că
noi am putea sta demni prin noi înşine, înaintea lui Dumnezeu. Trebuie să ne dăm
seama că suntem nişte păcătoşi mizerabili, dar trebuie şi să credem că fiecare păcat
al nostru a fost ispăşit prin sângele vărsat al lui Isus Cristos, şi de aceea venim cu
îndrăzneală în însăşi prezenţa lui Dumnezeu, în locul preasfânt, prin sângele lui
Isus. Cel mai bun om, bărbat sau femeie, nu poate intra nici măcar pentru un
moment în prezenţa lui Dumnezeu, pe baza meritelor sale; şi nici nu poate căpăta
ceva de la Dumnezeu pe baza bunătăţii sale, nu poate obţine nici măcar cea mai
mică binecuvântare.
Dar pe baza sângelui vărsat al lui Isus Cristos, chiar şi cel mai stricat păcătos care
a umblat vreodată pe faţa pământului, dar care s-a întors de la păcatele lui, l-a
primit pe Isus Cristos şi crede că sângele vărsat îi oferă o intrare liberă înaintea lui
Dumnezeu, poate veni în prezenţa lui Dumnezeu în orice zi a anului, la orice oră
din zi şi din noapte, Îi poate spune cu îndrăzneală orice dar orice dorinţă şi orice
tânjire a inimii sale…
NU voi scoate sângele afară din cântările mele, NU voi scoate sângele din teologia
mea căci atunci când elimin sângele din cântările mele şi din teologia mea, va
trebui să elimin din viaţa mea şi orice intrare liberă înaintea lui Dumnezeu.
NU te poţi apropia de Dumnezeu fiind îndreptăţit de altceva decât de sângele vărsat
şi până nu crezi că sângele lui Isus Cristos aduce o ispăşire deplină a păcatelor tale
şi că aceasta, şi doar aceasta, este singurul mod prin care poţi căpăta iertare şi
justificare… rugăciunea adevărată va fi un lucru imposibil.

2. A doua partea a răspunsului la întrebarea „Cum putem intra în prezenţa lui

Dumnezeu, cum putem fi siguri că am intrat în prezenţa lui Dumnezeu şi că vorbim
cu adevărat cu El?” o găsim în epistola lui Pavel către Efeseni
Efeseni 2:18  Căci prin El şi unii şi alţii avem intrare la Tatăl, într-un Duh.

Aici este repetat acelaşi gând, adică prin El. Prin Domnul Isus Cristos avem acces
înaintea Tatălui; dar mai este un lucru pe care nu trebuie să-l uităm, şi anume că
atunci când intrăm în prezenţa lui Dumnezeu prin Isus Cristos, de asemenea
intrăm şi „într-un Duh” adică Duhul Sfânt.
Atunci când ne rugăm Duhul Sfânt ne ia de mână, să ne conducă în însăşi prezenţa
lui Dumnezeu, să ne facă intrarea înaintea Lui şi să-l facă pe Dumnezeu real
pentru noi. Este lucrarea Duhului Sfânt de a ne introduce înaintea lui Dumnezeu,
Tatăl din ceruri.

Avem nevoie de Dumnezeu Tatăl din ceruri pentru că Lui ne rugăm; avem nevoie de
Isus Cristos Fiul pentru că prin El ne rugăm şi avem nevoie de Duhul Sfânt al lui
Dumnezeu că în El ne rugăm.
Rugăciunea făcută către Tatăl din ceruri, prin Isus Cristos Fiul sub călăuzirea
Duhului Sfânt şi în puterea Duhului …este rugăciunea la care Dumnezeu Tatăl
răspunde.

4
II. Cu stăruinţă intensă

Să privim acum la o altă expresie din cele folosite în Faptele Apostolilor 12:5, care
conţine secretul rugăciunii fructuoase: „nu înceta” sau aduceau cu stăruinţă , fără
încetare, rugăciuni urgente şi stăruitoare.
Ei priveau rugăciunea ca pe o activitate întinsă pe o perioadă de timp
nedeterminată, ca pe o acţiune neîncetată….este un mod de interpretare.
Ei priveau rugăciunea ca pe o activitate în care sufletul lor era tensionat la maxim
în stăruinţa intensă către Dumnezeu.
Dumnezeu acordă atenţie rugăciunilor intens de stăruitoare,
Ieremia 29:13  Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată
inima.

Poate că aici descoperim motivul pentru care atât de multe din rugăciunile noastre
nu sunt auzite de Dumnezeu. Este atât de puţină ardoare de inimă în rugăciunile
noastre, atât de puţină intensitate a dorinţei faţă de lucrurile pe care le cerem, încât
nu există nici un motiv pentru care Dumnezeu să le acorde atenţie .
Dacă vrem să ne rugăm cu putere atunci trebuie să ne rugăm cu stăruinţă intensă,
punând tot sufletul în rugăciune. Oamenii puternici ai lui Dumnezeu, care au
realizat lucruri mari prin rugăciune , sunt oamenii care s-au trudit cu multă durere
în rugăciune. Cum putem avea această stăruinţă intensă în rugăciune? Biblia
răspunde simplu şi clar la această întrebare. Există două moduri de a avea
stăruinţă în rugăciune - un mod corect şi un mod greşit.
Modul greşit este acela de a o stârni în puterea cărnii.
Există un mod corect de a obţine stăruinţa reală, care să stârnească inimile de
durere, care s-l mişte pe Dumnezeu. Stăruinţa care contează pentru Dumnezeu nu
este aceea pe care noi o putem stârni, ci este stăruinţa pe care Duhul Sfânt o
creează în inimile noastre.

III. Biserica

Haideţi să privim la o altă expresie din cele patru

Rugăciunea unită este rugăciunea la care Dumnezeu răspunde încântat.
Rugăciunea unui singur individ are putere. Iar rugăciunea indivizilor au realizat
lucruri măreţe, dar există o putere mai mare în rugăciunea unită.
Lui Dumnezeu îi place să vadă unitate în poporul Său, şi face tot ce-i stă în putinţă
să provoace această unitate.
Însă trebuie să fie unitate adevărată…
Matei 18:19  Vă mai spun iarăşi, că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ
să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri.

Oamenii se pot învoi să ceară şi este un lucru bun, dar se vor învoi să ceară aşa
încât să şi capete ceea ce au cerut?! Dacă doi dintre voi se vor învoi să capete orice
vor cere, sau să ceară şi să capete ceea ce vor cere…o astfel de unitate în rugăciune
doreşte Dumnezeu tatăl din ceruri.

În exemplul lui Moise descoperim iarăşi puterea rugăciunii unite. Moise erau un
bărbat suficient de puternic în rugăciune, un bărbat suficient să ţină toiagul lui
5
Dumnezeu ridicat spre cer…şi totuşi a luat cu al alţi doi bărbaţi, căci rugăciunea
unită are putere
Exodul 17:9  Atunci Moise i-a zis lui Iosua: „Alege nişte bărbaţi şi ieşi şi luptă
împotriva lui Amalec. Iar eu voi sta mâine pe vârful dealului cu toiagul lui
Dumnezeu în mână.”
10  Iosua a făcut ce-i spusese Moise şi a ieşit să lupte împotriva lui Amalec. Iar
Moise, Aaron şi Hur s-au suit pe vârful dealului.
11  Când îşi ridica Moise mâna, era mai tare Israel; şi când îşi lăsa mână în jos,
era mai tare Amalec.
12  mâinile lui Moise fiind trudite, ei au luat o piatră, au pus-o sub el şi el a
şezut pe ea. Aaron şi Hur îi sprijineau mâinile, unul deoparte, iar altul de alta; şi
mâinile lui au rămas întinse până la asfinţitul soarelui.

IV. Pentru el

Rugăciunea a fost o rugăciune specifică pentru o persoană anumită, acesta este

felul de rugăciune la care răspunde Dumnezeu.
De multe ori cât de generale şi cât de vagi sunt rugăciunile noastre… Atunci când
ne rugăm să avem o ideea precisă, clar formulată a ceea ce vreţi de la El.
Răspunsul lui Dumnezeu va fi la fel de specific ca şi rugăciunea noastră.

6
 Faptele Apostolilor 12:5  … Biserica nu înceta să înalţe rugăciuni către
Dumnezeu pentru el.

Cum sărbătoarea săptămâna de dinainte de Paști …primi creştini?

Sunt câteva expresii pe care trebuie să le analizăm…

1. Prima expresie pe care o vom analiza este: „Biserica nu înceta să înalţe rugăciuni
către Dumnezeu pentru el.”
NU un om, NU un grup mic, NU prietenii apropiaţi…ci BISERICA
Ce înseamnă BISERICA în înţelesul termenului în limba greacă?
Biserica în greacă „ekklēsia” – „ek-klay-see'-ah” G.1577 Strg. care se traduce prin
chemare, invitaţie - afară, în afară, afară din, dintre, complet, până la capăt;
întâlnire, întrunire; încrucişare de drumuri, confluenţă de râuri; adunare,
întrunire, congregaţie religioasă; comunitatea creştinilor membri de pe pământ şi în
cer; adunare, întrunire;…
Strong’s Hebrew and Greek Dictionaries

*BISERICA …este zidită pe piatra credinţei în Isus Cristos Fiul Dumnezeului celui
viu, ea acolo a fost, este şi trebuie să fie zidită. BISERICA NU este zidită pe relaţii,
pe pile, pe cunoştinţe…BISERICA este zidită pe credinţă. BISERICA NU este zidită
pe drepturile omului, pe drepturile constituţionale. BISERICA NU este zidită pe
numărul - cantitativ, al membrilor ei şi nici pe cine sunt membrii ei …BISERICA
este zidită pe credinţa în Isus Cristos Fiul Dumnezeului celui viu, ea acolo a fost,
este şi trebuie să fie zidită. BISERICA este zidită de însuşi Isus Cristos Fiul
Dumnezeului celui viu pe stânca credinţei, ea acolo a fost, este şi trebuie să fie
zidită.
Cum se demonstrează acest lucru?! …Prin ce face BISERICA lui Isus Cristos în
încercare.

**BISERICA …este a lui Isus Cristos. BISERICA NU este a unui om, nici a unui
grup de oameni - numit comitet; BISERICA NU este a apostolilor, nici a proorocilor
sau a păstorilor…BISERICA este a lui Cristos; BISERICA NU este a membrilor ei…
BISERICA este a lui Isus Cristos
Cum se demonstrează acest lucru?! …Prin ce face BISERICA lui Isus Cristos în
încercare.

***BISERICA NU a fost, NU este şi NU va fi biruită nici chiar de porţile locuinţei

morţilor …căci BISERICA este zidită pe credinţa în Isus Cristos Fiul Dumnezeului
celui viu, căci BISERICA este a lui Cristos.
Cum se demonstrează acest lucru?! …Prin ce face BISERICA lui Isus Cristos în
încercare.
Matei 16:18  Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru, şi pe această piatră voi zidi Biserica
Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.

Trebuie să observăm că … Biserica nu înceta să înalţe rugăciuni către Dumnezeu

pentru el adică - unitatea în BISERICĂ (coeziune, solidaritate, unitate)
NU un individ, NU un grup mic…ci BISERICA.
BISERICA NU un individ, indiferent cine ar fi el…ci noi toţi.
7
(Este adevărat că scânteia produsă de două pietre pot aprinde o iasca, dar focul
trebuie să cuprindă toate lemnele de pe altar…este adevărat că doi sau trei pot prin
rugăciunile lor aprinde iasca nepăsării, dar focul trebuie să cuprindă tot ce este pe
altarul Domnului.)

BISERICA înseamnă învoirea a doi sau trei care sunt adunaţi împreună în Numele
lui Isus, care cer un lucru oarecare
Matei 18:19  Vă mai spun iarăşi, că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să
ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri.
20  Căci acolo unde Sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, Sunt şi Eu în
mijlocul lor.”

A se învoi în greacă „sumphōneō” – „soom-fo-neh'-o” G.4856 Strg. care se traduce prin

armonios, în armonie; a (se)pune de acord; de comun acord; a colabora, a fi de
acord cu; potrivit cu; a stipula, a specifica; a pune de acord, a accepta, a consimţi;
a se înţelege, a se potrivi împreună;…
Strong’s Hebrew and Greek Dictionaries

A fi adunat în greacă „sunagō” – „soon-ag'-o” G.4863 Strg. care se traduce prin a

îndruma, a conduce împreună; a se aduna, a se strânge; a fi convocat; a se reuni; a
aduna, a convoca; a asambla, a monta; a se aduna, a se întruni - împreună; a cere
sprijinul, a cere ajutorul; a include;…
Strong’s Hebrew and Greek Dictionaries

2. A doua expresie pe care o vom analiza este: „Biserica nu înceta să înalţe

rugăciuni către Dumnezeu pentru el.”
Că să însemne fără încetare, în înţelesul termenului grec?!
Fără încetare în greacă „ektenēs” – „ek-ten-ace'” G.1618 Strg. care se traduce prin
atent, absorbit; hotărât; înflăcărat de, pasionat de; avid de, dornic de; fără încetare;
fervent, înfocat;…
Strong’s Hebrew and Greek Dictionaries

Acelaşi termen este şi în textul din epistola lui Petru fierbinte … în greacă „ektenēs” –
„ek-ten-ace'” G.1618 Strg.
1 Petru 4:8  Mai pe sus de toate, să aveţi o dragoste fierbinte unii pentru alţii,
căci dragostea acopere o sumedenie de păcate.

Cum ar trebui să fie făcute rugăciunile biserici ca să fie „fără încetare”?!

Din traducerea cuvântului în primul rând avem un element de timp - fără să
înceteze, sau necontenit, neîncetat, încontinuu; apoi avem un element de mod -
fără încetare, sau înflăcărat, pasionat, fierbinte, înfocat.
BISERICA este chemată să se roage fără încetare sau să se roage necontenit,
neîncetat, încontinuu…cu stăruinţă.
BISERICA este chemată să se roage fără să înseteze sau să se roage înflăcărat,
pasionat, fierbinte, înfocat.

Domnul Isus Cristos a dat o pildă ucenicilor Săi ca să le arate că TREBUIE să se

roage necurmat şi să nu se lase.
8
 Luca 18:1  Isus le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage
necurmat, şi să nu se lase.

Necurmat în greacă „pantote” – „pan'-tot-eh” G.3842 Strg. care se traduce prin de

fiecare dată; în tot timpul; totdeauna, mereu; necontenit, oricând; în orice timp, în
tot timpul; mai mult;…
Strong’s Hebrew and Greek Dictionaries

Dicţionarul DEX defineşte verbul: a STĂRUÍ, stắrui, vb. IV. Intranz. 1. A ruga
insistent şi în mod repetat pe cineva pentru a fi de acord cu ceva; a insista. 2. A
rămâne statornic, neclintit (într-o acţiune, într-un sentiment, într-o hotărâre etc.); a
persevera, a persista. ♦ A lucra cu perseverenţă la ceva. 3. A continua să fie, să
existe; a se menţine, a dăinui. [Prez. ind. şi: stăruiesc] – Din bg. staraija se.
Dicţionarul DEX defineşte verbul: a ÎNFLĂCĂRÁ, înflăcărez, vb. I. Tranz. şi refl.
1. A (se) aprinde, a (se) înfierbânta, a (se) pasiona, a (se) entuziasma. 2. A face să
capete sau a căpăta culoarea flăcării; a (se) înroşi, a se îmbujora. – În + flacără.

Cele două componente de timp şi de mod scot în evidenţă bătălia rugăciuni, lupta
care trebuie dată fără încetare şi cu stăruinţă înflăcărată
Romani 15:30  Vă îndemn, deci, fraţilor, pentru Domnul nostru Isus Hristos, şi
pentru dragostea Duhului, să vă luptaţi împreună cu mine, în rugăciunile
voastre către Dumnezeu pentru mine,

BISERICA NU un individ, indiferent cine ar fi el…ci noi toţi.

3. A treia expresie pe care o vom analiza este: „Biserica nu înceta să înalţe

rugăciuni către Dumnezeu pentru el.”
Apostolul Iacov fusese ucis cu sabia de către Irod, alţii din Biserică fuseseră arestaţi
cu când ca să fie chinuiţi de către Irod, apostolul Petru era închis…cu gând ca după
trecerea praznicului Azimilor să fie omorât şi el.
CE făcea BISERICA lui Isus Cristos?
Ce ar fi putut face?! Poate un miting de protest în faţa consulatului Romei la
Ierusalim, cerând ca drepturile lor să fie respectate. Poate să strângă semnături pe
o petiţie şi prin mai marii bisericii să înainteze această petiţie către sinedriu, către
marele preot, către bătrânii lui Israel. Poate o intervenţie prin apropiaţii lui Pilat,
către Irod. Poate boicotarea sărbătorilor Paştelui evreiesc. Sau…
Nici una din variantele de mai sus.
BISERICA a ales să înalţe rugăciune, BISERICA a ales să se roage fără încetare şi
cu înflăcărare pentru această situaţie ivită.
NU era o situaţie care scăpase de sub controlul lui Dumnezeu, nici de sub controlul
lui Isus Cristos. NU era o situaţie care să scoată în evidenţă că BISERICA nu mai
era a lui Cristos, sau că BISERICA nu mai era zidită de Cristos pe credinţă…ci era o
situaţie care să testeze BISERICA. Porţile locuinţei morţilor se ridicaseră împotriva
bisericii…o vor birui, o vor opri din mersul ei înainte, o vor întoarce din drum, o vor
da jos de pe piatra care este Cristos, o vor despărţii de Cristos capul ei…?!
CE făcea BISERICA lui Isus Cristos?

9
4. A patra expresie pe care o vom analiza este: „Biserica nu înceta să înalţe
rugăciuni către Dumnezeu pentru el.”
NU este un pleonasm, NU este o eroare de exprimare a evanghelistului Luca, NU
sunt puse alătura cuvinte care au acelaşi înţeles…?!
Infailibilitatea Scripturii mă face să zic categoric că NU.
Atunci ce vrea să spună această expresie „să înalţe rugăciuni către Dumnezeu”
Către CINE puteau fi înălţate rugăciunile? Către CINE altcineva decât către
Dumnezeu? Atunci de ce această expresie „să înalţe rugăciuni către Dumnezeu”?!
Rugăciuni înălţate pot face mulţi oameni, dar ca rugăciunile să fie înălţate către
Dumnezeu ce trebuie făcut?!

a) Rugăciunea către Dumnezeu trebuie să fie făcută după voia lui Dumnezeu.
Mă gândesc la rugăciunea făcută de BISERICA, de toţi împreună, către Dumnezeu
Faptele Apostolilor 4:24  Când au auzit ei aceste lucruri, şi-au ridicat glasul toţi
împreună către Dumnezeu, şi au zis: „Stăpâne, Doamne, care ai făcut cerul,
pământul, marea şi tot ce este în ele!
25  Tu ai zis prin Duhul Sfânt, prin gura părintelui nostru David, robul Tău:
„Pentru ce se întărâtă neamurile, şi pentru ce cugetă noroadele lucruri deşerte?
26  Împăraţii pământului s-au răsculat, şi domnitorii s-au unit împotriva
Domnului şi împotriva Unsului Său.”
27  În adevăr, împotriva Robului Tău celui Sfânt, Isus pe care L-ai uns Tu, s-au
însoţit în cetatea aceasta Irod şi Pilat din Pont cu Neamurile şi cu noroadele lui
Israel,
28  ca să facă tot ce Hotărâse mai dinainte mâna Ta şi sfatul Tău.
29  Şi acum, Doamne, uită-Te la ameninţările lor, dă putere robilor Tăi să
vestească Cuvântul Tău cu toată îndrăzneala,
30  şi întinde-Ţi mâna, ca să se facă tămăduiri, minuni şi semne prin
Numele Robului Tău celui Sfânt, Isus.”
31  După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi s-au
umplut de Duhul Sfânt, şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.

b) Rugăciunea către Dumnezeu trebuie să ajungă în prezenţa lui Dumnezeu…

Evrei 10:19  Astfel, deci, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare
slobodă în Locul preasfânt,

Ca să ajungi în prezenţa lui Dumnezeu, în locul preasfânt, există o singură cale

„prin sângele lui Isus”
Cum trebuie să fie rugăciunea înălţată către Dumnezeu „prin sângele lui Isus”?!
Orice rugăciunea este prin sângele lui Isus? Orice rugăciunea ajunge în prezenţa lui
Dumnezeu în locul preasfânt?!
Ca să poţi intra înaintea lui Dumnezeu „prin sângele lui Cristos”, trebuie să fi în
Cristos şi Cuvintele lui Cristos să fie în tine…
Ioan 15:7  Dacă rămâneţi în Mine, şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi
orice veţi vrea, şi vi se va da.

Ca să poţi intra înaintea lui Dumnezeu „prin sângele lui Cristos”, trebuie să crezi în
Cristos, şi tot ce ceri să fie în Numele lui Cristos pentru ca Tatăl din ceruri să fie
proslăvit.
10
 Ioan 14:12  Adevărat, adevărat, vă spun, că cine crede în Mine, va face şi el
lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea;
pentru că Eu mă duc la Tatăl:
13  şi ori ce veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit
în Fiul.
14  Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face.

c) Rugăciunea trebuie să fie o agăţare de Tatăl din ceruri care dă lucruri bune celor
ce i le cer
Matei 7:7  Cereţi, şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide.
8  Căci ori şi cine cere, capătă; cine caută, găseşte; şi celui ce bate, i se
deschide.
9  Cine este omul acela dintre voi, care, dacă-i cere fiul său o pâine, să-i dea o
piatră?
10  Sau, dacă-i cere un peşte, să-i dea un şarpe?
11  Deci, dacă voi, care Sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu
cât mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I
le cer!

5. A cincea expresie pe care o vom analiza este: „Biserica nu înceta să înalţe

rugăciuni către Dumnezeu pentru el.”
Biserica unită ca o turmă în jurul păstorului ei, având o rugăciunea înălţată
perseverent şi înflăcărat, către Dumnezeu Tatăl din ceruri, cu o cerere precisă…
pentru Petru.
Dar ce cereau pentru Petru?!
NU ni se spune ce conţineau cererile lor, doar că erau pentru Petru.
Dacă ne uităm în text …Petru era plin de pace, dormea în temniţă păzit de patru
cete, între paznici săi de care era legat cu lanţuri, şi cu păzitori la uşa temniţei.
Petru dormea?!
DA Petru dormea … căci Biserica nu înceta să înalţe rugăciuni către Dumnezeu
pentru el. Lucrurile erau sub control, erau sub controlul lui Dumnezeu.
BISERICA unită NU abandonase rugăciunea, NU abandonase rămânerea ei în
Cristos şi umblarea ei în Cristos; BISERICA unită, în preajma Paştelui, înălţa
rugăciuni către Dumnezeu „prin sângele lui Isus”; BISERICA unită se ruga fără
încetare şi cu stăruinţă înflăcărată pentru Petru.

11