Primul lucru necesar pentru a fi mântuit

Apropierea de Dumnezeu cu o inimă sinceră

Watchman Nee

Conducerea unui suflet la Cristos

Cum intră oamenii în Împă ră ție? Am discutat într-o oarecare mă sură despre faptul că un
vestitor al Evangheliei trebuie să fie pregă tit în mod personal în duhul lui pentru această
lucrare. Cum stau însă lucrurile cu ascultă torii? Care este cerința minimă de la un pă că tos
pentru ca el să -L gă sească pe Domnul și să fie mâ ntuit? Această întrebare stă acum în atenția
noastră , că ci, pentru predicator, este la fel de important să știe ce încearcă să facă , precum și să
fie pregă tit în duhul lui pentru a face lucrul respectiv.
În discuția ce urmează ne vom putea ocupa doar de un singur punct legat de vestirea
Evangheliei. Iau ca un lucru de la sine înțeles faptul că slujitorul Domnului cunoaște adevă rul
ră scumpă ră rii prin moartea ispă șitoare a lui Cristos și că el însuși este nă scut din Duhul.
Presupun, de asemenea, că știe cum să prezinte aceste realită ți cu limpezime și putere. Nu mă
refer la esența a ceea ce predică el, ci mai degrabă la principiile care ar trebui să -l că lă uzească
în lucrarea lui de a conduce sufletele la Cristos.
Ce este necesar pentru mâ ntuirea unui om? Cum poate fi el determinat să vină la ușa
Împă ră ției și să intre? Cum putem să îi aducem la o legă tură vie cu Dumnezeu pe oamenii care
au doar o dorință sau cunoștințe minime cu privire la El? Acestea sunt întrebă rile noastre și
doresc să prezint patru principii că lă uzitoare care se vor dovedi, sper, de folos în aflarea
ră spunsului.

Trei condiții asigurate, o singură cerință

Dumnezeu, din partea Lui, a pregă tit un mijloc de rezolvare întreit pentru fiecare om aflat în
momente de criză . În primul râ nd, Isus a venit ca Prieten al pă că toșilor; în al doilea râ nd,
oamenii sunt chemați să se întâ lnească cu El personal (nu cu un intermediar); în al treilea
râ nd, Duhul Sfâ nt a fost turnat peste orice fă ptură pentru a realiza în om lucrarea de
convingere de pă cat, pocă ință și credință și, desigur, tot ce urmează după aceea. Apoi, din
partea pă că tosului, se cere doar o singură condiție. Nu i se cere—în primul râ nd—să creadă
sau să se pocă iască sau să fie conștient de pă catul lui, nici mă car să știe că Cristos a murit. I se
cere numai să se apropie de Domnul cu o inimă sinceră .
Se poate că această ultimă afirmație vă uimește pe moment, dar, pe mă sură ce vom avansa în
studiul nostru, cred că veți înțelege câ t de justă este ea. Vom aborda însă aceste puncte în
ordine, începâ nd din perspectiva mijlocului de rezolvare pregă tit de Dumnezeu.
Prietenul păcătoșilor
În Evanghelii Domnul Isus este prezentat ca Prieten al pă că toșilor, că ci, în cronologia istorică ,
El S-a dovedit a fi umblat mai întâ i printre oameni, ca Prieten al lor, înainte de a deveni
Mâ ntuitorul lor. Vă dați voi seama că și astă zi El este în primul râ nd Prietenul nostru pentru a
putea deveni Mâ ntuitorul nostru? ... Reiese limpede din Noul Testament că Domnul Isus a
venit ca Prieten, pentru a-i ajuta pe păcătoși să vină la El. Venirea noastră la El este posibilă
pentru că El a venit întâ i la noi... În momentele de criză pă că tosul se confruntă cu multe
dificultă ți de ordin practic. De exemplu, în Scriptură ni se spune adeseori să credem. Cuvâ ntul
pune mare accent pe necesitatea de a crede. Dar tu spui: „Eu nu am credință”. Odată o fetiță
mi-a spus: „Nu pot să cred. Mi-ar plă cea să cred, dar nu pot!... nu am aceasta în mine. Dorința
de a crede există , dar lipsește credința. Îmi este imposibil să cred”. „Nu e nici o problemă”, i-am
spus eu. „Nu poți să crezi. Dar Îi poți cere Domnului să îți dea credință . El este gata să te ajute
în privința asta. Roagă -te așa: «Doamne, ajută necredinței mele!»”

Mântuitorul este la îndemână

Sau, Cuvâ ntul ne spune că trebuie să ne pocă im. Ce se întâ mplă însă dacă nu avem absolut nici
o dorință de a ne pocă i? Odată am cunoscut un student care mi-a spus că era prea devreme
pentru el să se întoarcă la Domnul. Voia să mai aibă timp ca să guste din plă cerile pă catului și
să se distreze. Mi-a spus: „Tâ lharul de pe cruce a fost mâ ntuit, dar își fă cuse destul de cap și
era timpul să se pocă iască . În schimb eu - eu sunt încă tâ nă r!” „Ei bine, ce anume intenționezi
să faci?” l-am întrebat eu. El mi-a ră spuns: „Vreau să mai aștept încă patruzeci de ani și să mă
distrez și abia după aceea mă voi pocă i”.
Atunci l-am îndemnat: „Să ne rugă m”. „O, nu pot să mă rog”, a spus el. „Ba da, poți. Poți să -I spui
Domnului tot ceea ce mi-ai spus mie. El este prietenul pă că toșilor nepocă iți ca tine”. „Vai, dar
nu aș putea să -I spun acestea Lui!” „De ce nu?” „O, pur și simplu nu pot!” „Ei bine, fii sincer!
Spune-I Lui absolut tot ce ai pe inimă. El te va ajuta.” În cele din urmă s-a rugat și I-a spus
Domnului că nu voia să se pocă iască și să fie mâ ntuit, dar că știa că avea nevoie de un
Mâ ntuitor; a strigat, pur și simplu, după ajutor. Domnul a lucrat pocă ința în el și, câ nd s-a
ridicat de pe genunchi, era un om mâ ntuit...
Am pomenit aceste întâ mplă ri tocmai pentru a sublinia faptul că , ceea ce pă că tosul nu poate
face, Mâ ntuitorul este gata să facă El. Din acest motiv putem noi să spunem oamenilor că nu au
nevoie să aștepte nimic, ci pot să vină de îndată la El. Indiferent de starea lor, indiferent de
problema lor, să vină și să I-o spună Prietenului pă că toșilor.

Întâlnirea cu Cristos
Ce este mâ ntuirea? Mulți își închipuie că , pentru a fi mâ ntuit, omul trebuie mai întâ i să creadă
că Domnul Isus a murit pentru el, dar e ciudat că nică ieri în Noul Testament nu ni se spune cu
exactitate acest lucru... Nouă ni se spune să credem în Isus, nu să credem că El a murit pentru
noi. „Crede în Domnul Isus Cristos și vei fi mâ ntuit” au fost cuvintele lui Pavel. Noi trebuie să
credem înainte de toate în El, nu în mod specific în ceea ce a fă cut El...
Eu cred cu tărie în necesitatea jertfei Lui de ispă șire ... De aceea, sper că nu mă veți înțelegeți
greșit atunci câ nd spun că se poate ca aprecierea acelei lucră ri să nu fie primul pas în
întâ lnirea inițială a pă că tosului cu Domnul. Aprecierea trebuie să urmeze, dar întrebarea
principală este dacă Îl avem sau nu pe Fiul, și nu, înainte de toate, dacă înțelegem sau nu
întregul plan al mâ ntuirii. Prima condiție a mâ ntuirii nu este cunoștința, ci întâ lnirea cu
Cristos...
Dar, cu timpul, am ajuns să -mi dau seama că , pentru pasul inițial, e nevoie de o atingere
personală de Dumnezeu; dacă aceasta se realizează , restul urmează negreșit. Prin urmare, nu
are importanță ce verset alege Dumnezeu să folosească pentru acel prim pas. La urma urmei,
nu avem nevoie să studiem teoria electricită ții și să o înțelegem în profunzime înainte de a
putea aprinde becul. Lumina nu spune: „Nu voi stră luci pentru tine, deoarece nu știi nimic
despre principiul după care funcționez eu”. Nici Dumnezeu nu fixează înțelegerea drept
condiție a apropierii noastre de El. „Ș i viața veșnică este aceasta: să te cunoască pe Tine,
singurul Dumnezeu adevă rat, și pe Isus Cristos pe care L-ai trimis Tu.”

Este nevoie doar de o atingere

Să luă m trei exemple din Scriptură . Primul cea a tâ lharului de pe cruce. Câ nd el a cerut: „Adu-
Ț i aminte de mine câ nd vei veni în Împă ră ția Ta!” Domnul nu i-a adus aminte de viața lui rea, ...
nici nu i-a vestit planul de ră scumpă rare - nu, Domnul a ră spuns doar: „Astă zi vei fi cu Mine în
rai”. Că ci tâ lharul a recunoscut cine era Isus și a crezut în Domnul și aceasta i-a fost îndeajuns.
Să ne gâ ndim acum la femeia cu scurgerea de sâ nge care L-a atins pe Isus. Erau mulți care Îl
atingeau și Îl înghesuiau, dar numai o singură persoană dintre ei a fost vindecată . Ea a fost
vindecată , deoarece s-a „atins” de El cu o intenție anume. Ș i nu a fost nevoie decâ t de o
atingere, însă aceasta a reprezentat o apropiere, în duh, de Dumnezeu pentru satisfacerea
marii ei nevoi.
Sau să ne aducem aminte de cazul fariseului și al vameșului aflați în templu pentru a se ruga.
Fariseul știa totul despre daruri și jertfe și zeciuieli, dar din inima lui nu s-a înă lțat nici un
strigă t că tre Dumnezeu. Vameșul însă a strigat: „Doamne, ai milă de mine!” Ceva din el s-a
îndreptat spre Dumnezeu și a primit un ră spuns instantaneu, iar Domnul Isus l-a scos în
evidență ca pe unul socotit drept de Dumnezeu. Că ci ce înseamnă a fi socotit drept? Înseamnă
a-L atinge pe Dumnezeu... Prin urmare, primul nostru obiectiv trebuie să fie acela de a-i ajuta
pe oameni să se întâ lnească cu El.

Un strigăt din inimă

Am spus că un strigă t din inimă că tre Dumnezeu este suficient... Cum e posibil lucrul acesta?...
Întrucâ t Duhul Sfâ nt a fost turnat peste întreaga omenire, un strigă t va fi suficient... Ori de câ te
ori vestesc cuiva Evanghelia, eu cred că Duhul Sfâ nt este asupra acelei persoane. Nu vreau să
spun că Duhul Sfâ nt este înlăuntrul celor necredincioși, ci că El este afară . Ce face El? Așteaptă ,
așteaptă să -L aducă pe Cristos în inimile lor. Duhul Sfâ nt așteaptă să intre în inima celor care
ascultă Evanghelia. El este ca lumina. Ridică fie câ t de puțin obloanele și ea va năvă li înă untru,
luminâ nd interiorul. Să fie doar un strigă t din inimă că tre Dumnezeu și, în acel moment, Duhul
intră și începe lucrarea lui transformatoare de convingere, pocă ință și credință - miracolul
nașterii din nou. ...
Probabil că cea mai mare condiție a succesului în aducerea oamenilor la Cristos este faptul de
a ne aminti că același Duh Sfâ nt care a venit în ajutorul nostru în ceasul de întuneric este
aproape, așteptâ nd să intre și să lumineze și inimile lor și să realizeze în ei lucrarea de
mâ ntuire că reia, strigâ nd că tre Dumnezeu, i-au deschis ușa.

Nu este o chestiune de „puncte”

Am vă zut singura condiție necesară . Deseori cei care vestesc evanghelia unui om enumeră
niște „puncte”. Te întâ lnești cu el ziua urmă toare și îți spune: „Am uitat al treilea punct? Care
era?” Dar mâ ntuirea nu este o chestiune de „puncte”! Mâ ntuirea nu este nici mă car o chestiune
de înțelegere sau de voință . Ea este, așa cum am vă zut deja, o chestiune legată de întâ lnirea cu
Dumnezeu - oamenii ajungâ nd într-o legă tură directă cu Cristos Mâ ntuitorul. Atunci, mă veți
întreba, care este cerința minimă de la o persoană ce face posibil contactul?
Condiția de bază a mâ ntuirii unui pă că tos nu este credința sau pocă ința, ci doar inima sinceră
că tre Dumnezeu. Dumnezeu nu cere altceva de la noi decâ t să venim cu această atitudine.
Pentru că este o realitate a Evangheliei că atingerea inițială de Domnul Isus mâ ntuiește pe
pă că tos, nu înțelegerea acestui lucru de că tre cel pă că tos.