Intenția deplină a lui Dumnezeu guvernează tot ceea ce face El

Doresc sa vorbesc acum despre câteva principii ale interpretării Bibliei. Este foarte
important să știm cum să interpretăm Biblia, iar aceasta vom vedea în special când vom
medita la niște lucruri mai târziu. Dacă noi nu înțelegem principiile interpretării Bibliei, ea
este închisă pentru noi: putem ști ce scrie în ea dar nu înțelegem până când cunoaștem
aceste principii.

O să vă rog să rețineți ce vă voi spune acum pentru că ne va fi folositor mai departe în acest
studiu. Ne vom ocupa de cinci principii importante ale interpretării Bibliei:

1. eternitatea lui Dumnezeu

2. caracterul atotcuprinzător a lui Cristos
3. interpretul Bibliei este Duhul Sfânt
4. ultima mențiune
5. singura valoare adevărată este cea spirituală

Eternitatea lui Dumnezeu

Primul principiu al interpretării Bibliei este eternitatea lui Dumnezeu. Trebuie mereu să ne
amintim că pentru El, orice timp este la prezent. La Dumnezeu nu este trecut și viitor: tot
ceea ce pentru noi este în trecut sau în viitor, a fost întotdeauna în prezent pentru
Dumnezeu. În orice moment al timpului nostru, eternitatea este în prezent pentru
Dumnezeu.

Arhitectul are întotdeauna în față planul final. Dacă cineva proiectează un vapor, el va avea
înainte de orice un model final al acelui vapor. El vede în acel model obiectul final, adică
exact ceea ce va urma să fie când lucrarea va fi terminată. La fel este în cazul unei clădiri
mari sau a unui oraș întreg. Arhitectul desenează un model la scară și vede în acel model
întocmai cum va arăta clădirea sau orașul întreg când va fi terminat. Constructorul lucrează
zilnic conform acelui plan final. Cei ce văd doar părțile componente nu pot înțelege și nu
trebuie să considere acele părți ca fiind produsul final. Uneori când te uiți la componentele
unei clădiri efectiv nu îți poți da seama ce urmează să fie construit din ele. Doar după ce
vezi clădirea finală poți înțelege rostul fiecărei părți.

Biblia este alcătuită dintr-o mulțime de bucăți, dar toate aceste bucăți sunt parte din ceva ce
Dumnezeu vede ca un produs finit. Dumnezeu este marele arhitect și are în fața Sa planul
final și perfect înainte ca orice lucrare să fie începută. Eternitatea lui Dumnezeu se află în
fiecare parte. Dumnezeu are gândul Său complet în spatele oricărui lucru pe care îl face.
Scopul Său final guvernează tot ceea ce face El. Trebuie să știm că gândul lui Dumnezeu nu
se schimbă – Dumnezeu însuși este incapabil de a se mai dezvolta.

Forma temporară a oricărui lucru conține gândul complet și etern al lui Dumnezeu.
Întotdeauna există două semnificații pentru orice lucru scris în Biblie: semnificația prezentă
adică felul în care se aplică lucrurile într-o situație din prezent și de asemnea semnificația
viitoare. Tot ce este scris în Biblie, cu toate că are o aplicație prezentă, are o semnificație
mai completă în viitor. Aceasta este prima lege a intrepretării: eternitatea lui Dumnezeu.

Caracterul atotcuprinzător a lui Cristos

A doua lege a interpretării este caracterul atotcuprinzător a lui Cristos. Cristos este
interpretarea întregii Biblii. A-L cunoaște pe Cristos înseamnă a înțelege Biblia. Oameni ca
Petru și Pavel cunoșteau Biblia dar nu au înțeles-o până când L-au cunoscut pe Domnul Isus.
Mai întâi trebuie să-L cunoaștem pe Domnul Isus, iar apoi ne întoarcem la Scriptură
împreună cu El, iar El este interpretarea. Nu putem înțelege deci Biblia fără a-L cunoaște pe
Domnul Isus. Biblia este de fapt o Persoană, nu o carte. Biblia este o persoană vie, nu o
scrisoare moartă. Și pentru că această Persoană este fără margini, Biblia la fel devine fără
margini.

Acesta este un principiu mai important decât poate realizăm. Este posibil să termini Biblia de
citit ca și carte. Cunoaștem mulți învățători ai Bibliei care o parcurg iar și iar și îi învață pe
alții dar în finalul vieții lor găseau dificultăți în a înțelege lucruri proaspete – ei doar repetau
mereu ceea ce spuneau și în anii trecuți. Motivul este că ei s-au ocupat de Biblie ca de o
carte. Aceasta nu se va întâmpla niciodată dacă îl cunoști pe Domnul Isus și vezi Biblia în El
și pe El în Biblie. Repet, Domnul Isus nu poate fi niciodată înțeles complet. Pe măsură ce
Duhul Sfânt ni-L descoperă pe Domnul Isus, Biblia devine mereu mai vie. Acestea sunt deci
primele două principii ale interpretării: eternitatea lui Dumnezeu și caracterul
atotcuprinzător a lui Cristos.

Interpretul Bibliei este Duhul Sfânt

Acum ajungem la punctul al treilea: interpretul Bibliei este Duhul Sfânt. Am spus că Isus este
interpretarea Bibliei, iar acum spun că Duhul Sfânt este interpretul. Cunoaștem ce scrie în
Corinteni, dar să recitim: “Şi vorbim despre ele nu cu vorbiri învăţate de la înţelepciunea
omenească, ci cu vorbiri învăţate de la Duhul Sfânt, întrebuinţând o vorbire duhovnicească
pentru lucrurile duhovniceşti” (1 Corinteni 2:13).

Nu știu dacă aveți note de subsol în Biblie, dar traducerea mai corectă este: “interpretând
lucrurile spirituale oamenilor spirituali”. Deci pasajul ar fi: “și vorbim despre ele nu cu vorbiri
învățate de la înțelepciunea omenească, ci cu vorbiri învățate de la Duhul Sfânt,
interpretând lucrurile spirituale oamenilor spirituali”.

Această frază este foarte importantă și afirmă clar principiul despre care vorbim acum –
interpretul Bibliei este Duhul Sfânt. În primul rând Biblia este cartea Duhului Sfânt. Nu este
cartea omului sau cartea noastră. Noi nu deținem Cartea. Avem o serie de scrieri pe care le
numim scriptură, dar de fapt nu avem Cartea.

Vă aduceți aminte de acel etiopian din Fapte. Când Filip a ajuns lângă carul său l-a auzit
citind. Citea din Isaia 53, iar Filip i-a spus: “înțelegi ce citești?”. El i-a răspuns: “cum pot să
înțeleg dacă cineva nu îmi va explica?”. Iată un om care avea Cartea într-un anume sens,
dar nu o avea într-un mod folositor și real. Noi putem deține Cartea ca volum și totuși să nu
o avem, pentru că Biblia este în primul rând cartea Duhului Sfânt. Gândul omului și gândul
Duhului sunt două lucruri complet diferite.

Vă dați seama că există foarte mulți creștini care nu recunosc acest lucru? Sunt mulți
învățători ai Bibliei care nu recunosc aceasta. Acesta este motivul marii confuzii și a micimii
și slăbiciunii spirituale. Cred că acest lucru stă la baza multor controverse. Biblia este o carte
închisă pentru toți în afară de cei spirituali. Acesta este principiul pe care Domnul Isus l-a
arătat și lui Nicodim: trebuie să fii născut de sus pentru a vedea cele de sus.

Măsura în care înțelegem Biblia este conform măsurii vieții noastre spirituale. Din acest
motiv Domnul ne trece prin diferite experiențe pentru a ne aduce la înțelegere. Măsura în
care murim față de mintea naturală este măsura în care înțelegem lucrurile Duhului. Rețineți
vă rog acest lucru în zilele care vor urma. Trebuie să se întâmple ceva în noi înainte de a
putea înțelege scriptura. Nu putem înțelege cuvântul lui Dumnezeu doar că hotărâm să
mergem la un curs sau vom participa la niște lecții de învățătură Biblică. Nu așa ajungem să
înțelegem cuvântul lui Dumnezeu. Vom înțelege doar atât cât este măsura vieții noastre
spirituale. Acesta este un principiu al interpretării Bibliei. Acum ajungem la al patrulea
principiu.

Ultima mențiune
Ultima mențiune a oricărui lucru în Biblie este de obicei cheia întregii sale semnificații.
Trebuie să ne gândim la acest aspect. Găsim unele lucruri menționate mereu și mereu în
Biblie, dar când ajungem la ultimul loc unde este menționat ceva, găsim de obicei cheia la
tot ce s-a spus înainte despre acel subiect. Dacă iei un subiect și cauți unde este ultima dată
menționat în Biblie și studiezi contextul, vei obține înțelesul deplin al tuturor lucrurilor spuse
anterior despre acel subiect.

Am făcut acum această afirmație, iar voi va trebui să vă gândiți la aceasta și să vedeți
singuri, dar vă voi ajuta printr-o ilustrație. In ultima carte din Biblie, Apocalipsa, în capitolul
22, versetul 2 avem ultima apariție a pomului vieții. Dacă mergem la începutul Bibliei găsim
pomul vieții menționat, dar nu ni se spune nimic despre el – este doar referit ca ceva ce
există. Nu avem nici o explicație, nu ni se spune ce este acel pom și nici ce înseamnă. Este
numit doar pomul vieții. Trebuie să mergem la sfârșitul Bibliei pentru a găsi explicația, iar
când ajungem la acest ultim capitol din Biblie, din context descoperim o explicație foarte
bogată.

Să citim pasajul: “Şi mi-a arătat un râu cu apa vieţii, limpede ca cristalul, care ieşea din
scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului” – rețineți contextul: “tronul lui Dumnezeu
și al Mielului”. Trebuie să citiți toată cartea pentru a înțelege aceasta. Există foarte multe
detalii anterioare despre “tronul lui Dumnezeu și al Mielului”. Trebuie să înțelegeți ce este
tronul lui Dumnezeu și care este semnificația tronului Mielului: “Mielul este în mijlocul
tronului”.

Acum în relație cu “tronul lui Dumnezeu și al Mielului” există “un râu cu apa vieții...În
mijlocul pieţei cetăţii şi pe cele două maluri ale râului era pomul vieţii, rodind douăsprezece
feluri de rod şi dând rod în fiecare lună; şi frunzele pomului slujesc la vindecarea neamurilor.
Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al
Mielului vor fi în ea. Robii Lui Îi vor sluji”. Acest “pom al vieții” aduce un rod veșnic . Nu
există loc pentru moarte aici. Rodul său se naște în fiecare lună: aceasta este rodirea
veșnică sau rodul fără moarte. Frunzele acestui pom sunt pentru vindecarea națiunilor. Îmi
pare rău că majoritatea traducerilor folosesc greșit aici cuvântul “vindecare”. Nu știu ce
cuvânt este folosit în traducerea voastră, dar originalul nu spune “pentru vindecarea
națiunilor”, ci “pentru sănătatea națiunilor”. Poate vă întrebați care este diferența – una se
referă la eliminarea bolii, iar cealaltă se referă la prevenirea ei.

În Apocalipsa 22 am ajuns în momentul în care bolile spirituale ale națiunilor au fost

vindecate, iar sănătatea acestor națiuni trebuie menținută. Astfel frunzele nu sunt pentru
vindecare, ci pentru menținere. De aceea spune: “nu va mai fi blestem”.

Vedeți? În aceste cuvinte este rezumată întreaga istorie a Bibliei. Am văzut tot ce a venit în
lume prin păcatul lui Adam: corupție și moarte, boală morală – toate acestea sunt rezultatul
blestemului. Toate acestea sunt curățate, iar pomul vieții reprezintă triumful vieții asupra
tuturor acestor lucruri. Aici este descoperit întregul înțeles al pomului vieții. La fel este cu
toate celelalte lucruri. Când ajungem la ultima mențiune, găsim cheia întregului subiect.
Acesta este un principiu al interpretării Bibliei.

Singura valoare reală este cea spirituală

Am ajuns la ultimul principiu, anume că singura valoare reală este cea spirituală. Trebuie să
ținem minte acest lucru când citim Biblia și de asemenea când suntem împreună. Nu trebuie
să ne strângem cu o sete de a cunoaște mai multă informație sau pentru a dobândi mai
multă știință. Sunt unii care doresc doar să adune mai multă cunoaștere și educație. Acesta
este un pericol. Exact în acest punct a fost prins Adam. Satan i-a spus: “dacă vei lua din
acest pom, vei cunoaște” – acela era pomul cunoștinței. Întotdeauna este un pericol când
mănânci din acel pom. Poate să ne conducă în moarte și nu în viață. De aceea repet acest
principiu al interpretării: singura valoare reală este cea spirituală. Valoarea spirituală este
cea care afectează viața noastră cu Dumnezeu. Mi-aș fi dorit ca Adam să fi recunoscut
această valoare. Când Satan l-a ispitit să ia din pomul cunoștinței, ce bine ar fi fost dacă
Adam i-ar fi răspuns: “cum va afecta aceasta viața cu Domnul?” – ne-ar fi scăpat de foarte
multe probleme.

Repet, valoarea spirituală este felul în care ceva ne afectează viața cu Dumnezeu. Spus
altfel, este cât crește ceva măsura lui Cristos în noi. Dacă Cristos este interpretarea Bibliei,
atunci cunoașterea spirituală produce o creștere a lui Cristos. Dacă timpul nostru petrecut
împreună nu produce o creștere a măsurii lui Cristos în noi atunci am ratat Calea. Dacă nu
plecăm de acolo ca oameni ce seamănă mai mult cu Cristos, având o măsură mai mare din
Domnul Isus, atunci cursul a eșuat. De aceea vă rog să vă rugați ca acest timp petrecut
împreună să însemne o creștere spirituală, nu intelectuală.

Totul trebuie cântărit în funcție de cât de mult contribuie la scopul final al lui Dumnezeu.
Trebuie să ne întrebăm: “Unde duce acest lucru? Ne duce undeva? Unde?”. Toată
cunoașterea spirituală duce la creșterea lui Cristos, contribuie la scopul final al lui
Dumnezeu. Întrebarea ultimă este: “câtă viață este în acest lucru?”. Nu ține de interes, nu
ține de cât de fascinați suntem de adevărurile Biblice, nu ne face oameni importanți prin
creșterea capacității noastre naturale de înțelegere, ci este în întregime legată de măsura lui
Cristos. Aceasta este adevărata valoare spirituală.