PREDICĂ LA DUMINICA A II-A DUPĂ RUSALII

Cu totul neobişnuită ne apare întâmplarea pe care ne-o pune înainte Sfânta Evanghelie de
astăzi. Mântuitorul abia coborâse din munte, unde postise 40 de zile, fusese ispitit de diavolul şi
se pregătea să-Şi înceapă lucrarea dumnezeiască. Nu făcuse minuni, nu vorbise mulţimilor cu
putere, era foarte puţin cunoscut. Umblând într-o zi pe lângă Marea Galileii, vede doi fraţi, Petru
şi Andrei, aruncându-şi mrejele, căci erau pescari. „Veniţi după Mine”, îi cheamă El, „şi vă voi
face pescari de oameni.“ Iar ei, ne spune Sfânta Evanghelie, îndată lăsându-şi mrejele, au mers
după Dânsul. Mergând mai departe, vede pe alţi doi fraţi, pe Iacov şi Ioan împreună cu tatăl lor,
Zevedeu, cârpindu-şi mrejele. Aceeaşi chemare le adresează şi lor Domnul, iar cei doi fraţi cu
aceeaşi grabă îşi lasă corabia şi pe tatăl lor şi merg după El.
Neobişnuită, zic, ni se pare întâmplarea, pentru că cine dintre noi, astăzi, ar fi în stare să
facă la fel ca cei patru pescari săraci de lângă Marea Galileii? Cine, aflându-se la lucrul său, la
biroul său, la munca sa, în pădure, pe ogor, şi venind un tânăr şi zicându-i, „Lasă-ţi plugul pe
brazdă, că-ţi făgăduiesc un seceriş mai bogat; lasă-ţi maşina şi vino cu mine, că sufletul este
mai de preţ decât toată lumea“; cine, zic, şi-ar lăsa toate, şi casă şi părinţi şi copii şi să se ia după
un tânăr, despre care au auzit doar câteva lucruri? Este adevărat că Mântuitorul nu a chemat nici
negustori, nici plugari, nici bogaţi, oameni legaţi de pământ, de slujbe, de averi, ci a chemat nişte
pescari, obişnuiţi cu sărăcia, cu foamea, cu răbdarea şi cu ostenelile. Dar chiar aşa, care pescar
din vremea noastră ar mai face ca cele două perechi de fraţi? Cei patru însă, au lăsat toate şi
degrab au mers după Cel ce-i cheamă: „Veniţi după Mine!” Ce s-a întâmplat mai apoi cu aceştia,
noi ştim: pescarii cei simpli au devenit ucenici şi apostoli preaînţelepţi ai lui Hristos, Care printr-
înşii a vânat toată lumea, arătându-ne, pentru totdeauna, cu pilda vieţii lor, cum trebuie să fie
adevăraţii ucenici ai Domnului.
Atat de puternic este cuvantul Domnului, incat ei nu cer explicatii. Pentru ca noi de regula
cerem foarte multe explicatii. Cand cineva ne roaga pentru ceva intrebam: Dar de ce, dar
cum?; si mai zicem si acest lucru: Dar mie cat imi iese de aici? Domnul ii cheama direct pe
fiecare si zice: Veniti dupa Mine! Si ei nu precupetesc sa Ii urmeze Domnului, lasa toate, “lasand
toate“. Vorbim in acest sens de o intensitate a momentului. Cand vine Domnul nu mai stai pe
ganduri. Nu e ca si cand vecinul iti spune: Vino pana la mine la o cafea. Cand Domnul te
cheama, le lasi pe toate si te duci, pentru ca nu mai ai sansa tot timpul sa ti se intample asa.
 Astazi, de exemplu, Dumnezeu ne-a chemat sa venim la Sfanta Liturghie. Cand aseară sau
azi dimineata ati primit acest gand in minte, imbraca-te si du-te la Sf. Liturghie, nu mai stam pe
ganduri, plecam, ca e ploaie, ca e vant, nu mai stam pe ganduri pentru ca e chemarea pe care ne-
o face Domnul astazi si nu maine. Pentru ca nu stim daca maine vom mai acea aceasta
sansa. [Maine]-le nu e al nostru. E foarte important sa intuim aceasta chemare a lui Dumnezeu si
sa-L ascultam pe Dumnezeu, nu sa amânăm. Ca asta e problema noastra majora, ca amânăm. Nu
ma duc duminica asta la biserica ca ploua, ca e frig, lasa ca ma duc duminica viitoare.
Duminica viitoare vine cineva in vizita, nu ma duc acum, ca ma duc duminica cealalta. Si asa
trece viata noastra: amânând. Si Domnul zice: nu asa! Eu vreau sa vin astazi in casa ta. Pentru
ca asa stim din Evanghelie, spune de mai multe ori: Astazi s-a facut mantuire casei
acesteia. Cand te cheama Domnul, nu mai stai pe ganduri, nu ai voie sa mai stai pe ganduri, ci le
lasi toate.
Si aici se exprima aceasta radicalitate a chemarii: ca la Dumnezeu nu merge cu jumatati de
masura, nu merge sa Ii dam 5 minute din zi, ci merge sa-I dam toata ziua, de dimineata pana
seara, cand muncim, cand ne rugam. Daca ne rugam numai cand ne rugam, sa stiti ca nu ne
rugam. Cand femeia face curatenie in casa, cat s-ar putea ruga de frumos: Doamne, curata
sufletul meu precum curat eu casa aceasta! Cand se duce omul la munca, zice: Doamne
binecuvanteaza familia mea care trebuie sa traiasca din ce fac eu aici. Si asa mai departe, toate
lucrurile pe care le facem, daca le facem cu rugaciune, Domnul este prezent acolo si viata
noastra se schimba foarte tare. Toate celelalte ni se vor adauga noua, zice tot Domnul, daca mai
intai cautam Imparatia lui Dumnezeu. Daca noi cautam lumea mai inainte de Imparatia lui
Dumnezeu, atunci nu ne tihneste nimic, pentru că nu este spor acolo, nu este binecuvantare. Cand
cauti pe Dumnezeu mai intai si le faci si pe celelalte, Dumnezeu iti da belsug, iti da dar, iti da
binecuvantare in casa. Noi le cautam exact invers, pe celelalte lumești și abia la sfarsit Il cautam
pe Dumnezeu, cand nu mai avem alta sansa.
E nevoie sa renuntam fiecare dintre noi la ceva pentru a ne intalni cu Dumnezeu. Nu se
poate pur si simplu sa Il primim pe Dumnezeu in confortul nostru, trebuie sa renuntam la
ceva, sa renuntam poate la somnul de dimineata, sa renuntam la mancarea care ne tihneste atunci
cand este post randuit de Biserica, sa renuntam la confortul de a sta la o masa cu prietenii și să
venim la Sf. Liturghie . E nevoie sa renuntam la ceva pentru a ne putea bucura. Orice lucru care
aduce o bucurie durabila nu se face altfel decat prin jertfa. Trebuie sa jertfim ceva, sa renuntam
la ceva, ca Dumnezeu sa vina in viata noastra si sa ne aduca bucurie.
 Si apoi Evanghelia se termina frumos: toti cei patru Evanghelisti au mers dupa El. Este un
semnal si un cuvant profetic si pentru noi cei de astazi. Vedeti, Dumnezeu a ingaduit pandemie,
apoi război, a ingaduit vremuri grele. Sunt atatea semne din partea lui Dumnezeu ca nu se mai
poate trai asa. Ca lucrurile, dupa cum ni se arata, nu ne conduc la Dumnezeu, dar ceea ce trebuie
sa ramana este credinta noastra ortodoxa si buna randuiala a romanului dintotdeauna. Ei,
Apostolii in acest moment, primind chemarea lui Hristos, au intrat in scoala Lui si timp de trei
ani au invatat cum sa se comporte, cum sa asculte de legea lui Dumnezeu si sa traiasca frumos,
au făcut școală adevărată nu on-line. Si apoi ne spune Evanghelistul Matei ca impreuna cu
Domnul Hristos ei participau la misiunea pe care El a avea de facut. Si ce facea? Invata,
propovaduia si ii tamaduia pe oameni. E foarte important si noi sa invatam, sa avem in casa
noastra o Sfanta Scriptura si sa citim in fiecare zi cate un capitol din Evanghelie . Mama sa
citeasca in preajma tatalui si a copiilor sau copiii, dupa ce cresc, sa ii invatam sa citeasca cate un
capitol din Scriptura, iar noi, ceilalti, cei mari, sa stam in jurul lor si sa ascultam. In loc sa
mearga televizor sau pe telefon la nesfarsit si sa auzim vrute si nevrute care ne tulbura si ne arata
lucruri mai mult rele decat bune, cat de bine ar fi ca macar 20 minute, 15 minute sau si mai putin
sa I le dam lui Dumnezeu. O rugaciune impreuna, o lectura din Sfanta Scriptura impreuna si apoi
copiii cresc frumos de acolo incolo. Invatam Legea lui Dumnezeu, invatam sa traim frumos dupa
cum El ne invata.
De aceea, dragii mei, ca să fie soare, să fie linişte, trebuie în sufletul nostru să avem inima
curată, dăruită lui Dumnezeu, şi să avem iubire de Dumnezeu şi să-L urmăm pe Hristos! ne
cheamă Hristos să-L trăim în inima noastră, să-L avem în sufletul nostru şi să manifestăm în
exterior şi să arătăm că suntem cu adevărat creştini şi, dacă suntem acasă sau la şcoală, la
examene, sau la serviciu, să arătăm, să dovedim că într-adevăr am fost la biserică şi că într-
adevăr am schimbat ceva. Căci, dacă nu schimbăm într-adevăr ceva, înseamnă că în zadar ne-am
dus, ca o prezenţă din curiozitate, să vedem ce mai e în Biserică… . Noi să venim sincer la
biserică, să-L căutăm pe Hristos, să alergăm la El şi să ne hrănim cu El şi să ne unim cu Hristos,
acesta e mesajul Evangheliei de astăzi!