Anul trecut, Hristos a înviat „doar pentru câțiva angajați ai bisericilor”.

Doar lor li s-a mai

îngăduit să se apropie de sfintele lăcașuri ca să ia sfânta lumină, potrivit rânduielii bisericești. Că
măsurile restrictive luate atunci de către autorități au fost abuzive și ilegale, s-a dovedit ulterior
în instanță. Că au fost ineficiente, a demonstrat-o parcursul anului ce a urmat, cazurile de
contaminare cu noul Coronavirus înmulțindu-se tot mai mult, în loc să scadă. Că au fost
discriminatorii, s-a văzut prin comparație cu aglomerațiile zilnice din magazine și din mijloacele
de transport, de pe litoral vara și de la cele două scrutine electorale din toamnă. Astfel încât,
privind acum în urmă, la un an de la cel mai trist Paști de după uciderea Domnului Hristos,
interzicerea slujbelor – până și în aer liber –a fost, dacă nu o mostră de grosolană rea credință,
atunci o crasă dovadă de amatorism instituțional.
Ce a urmat, vedem cu toții astăzi: în loc de solidaritate umană – pe care ar trebui să o resimțim
toți în astfel de vremuri –, frică și discordie; în loc de speranță la mai bine, amenințări continue
cu lockdown și sancțiuni; în loc de medicamente, vaccinuri pripite și promovate mai mult de
către politicieni și companiile producătoare, decât de medici. Cât de eficiente se vor dovedi
aceste vaccinuri, vom vedea!…
Dreptmăritori creștini!
După ce s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și au căzut din cer, îngerii cei răi și-au
construit propria lor „împărăție” – o împărăție a răului și a întunericului. Furioși pe Domnul
pentru că n-au putut ajunge și ei ca El, s-au răzbunat pe făptura Sa – pe om. Pe acesta l-au
corupt, încă din vremea în care se afla el în grădina raiului, și au căutat permanent să și-l ia aliat
în această „construcție” a răului.
În lucrarea aceasta malefică au fost atrași, de-a lungul istoriei, deopotrivă: necredincioșii,
ereticii, imoralii și trădătorii creștinismului, într-o încăpățânare nebună de făurire a unei lumi
fără Dumnezeu, clădită pe alte baze și pe alte legi decât cele rânduite de El. Asta și-au dorit toți
aceia care s-au visat într-o lume plină doar de ei înșiși și de pretinsele lor valori, crezând că pot
exista și alte feluri de bine decât Binele Suprem, și alte tipuri de fericire decât cea instituită de
Domnul prin intermediul celor nouă fericiri (Mt. 5, 3-11).
Așa au apărut, peste veacuri, împărății care mai de care mai dornice de putere și de
stăpânire, dar care s-au năruit la fel cum apăruseră, pentru că „n-au umblat în căile
Domnului” (Deut. 10, 12). Priviți pe harta lumii cum a „migrat”, în decursul veacurilor,
putereamarilor imperii dinspre est spre vest – de la China antică și Persia înspre America de
astăzi -, străbătând tot globul pământesc, fără ca oamenii să se fi săturat vreodată de…
„pământ”!
Mai nou, puterea nu se mai vrea încorsetată de granițe și imperii trecătoare, ci, ca o culme a
„progresului”, se dorește globalistă. Și dacă tot și-au propus să stăpânească lumea, mai marii ei
de astăzi urmăresc să o schimbe cu totul, clădind-o pe baze și legi noi.  Așa se face că, după ce
mai întâi „L-au ucis pe Dumnezeu” – iudeii pe cruce, romanii și popoarele barbare prin
persecuții programate, iluminiștii și marxiștii prin ideologii atee –, acum a venit rândul urmașilor
acelora: al neo-progresiștilor. După ce, în veacurile trecute, a fost interzis mai întâi numele lui
Dumnezeu (la noi, în comunism), de curând, printr-o rezoluție a Parlamentului European, au
fost interzise, pur și simplu, cuvintele „mamă”, „tată”, „gen masculin și feminin” etc., într-o
campanie sinistră de deconstrucție a societății omenești și improvizarea unei lumi „altfel”.
De ce, dragii mei, se dorește această resetare a lumii? De ce, adică, se vrea
„demolarea” celei de acum și „construirea” alteia? De ce se urmărește globalizarea lumii pe
alte baze decât cele naturale, biologice, normale, tradiționale?
Pentru că lumea aceasta nu este atât de ușor de „controlat”?…
Pentru că „tronul” ei este deja ocupat de un STĂPÂN, iar cei ce se pretind noii ei conducători nu
se mulțumesc cu locurile din spate?
Sau, poate, pentru că învățătura creștină le deconspiră planul lor diabolic de deconstruire a
lumii, câtă vreme clamează:
– „zis-a cel nebun în inima sa: nu este Dumnezeu!” (Psalm 13, 1);
– „cel ce voiește să fie întâi între voi să se facă slugă tuturor!” (Mc. 10, 44);
– „mai lesne este a trece cămila prin urechile acului, decât să intre un bogat în Împărăția
Cerurilor” (Lc. 18, 25)?
Ce au parlamentarii europeni cu familia naturală, normală, firească? Ce le-o fi venit să
interzică cel mai sfânt nume de pe pământ – după cel al lui Dumnezeu și al sfinților Lui -, acela
de MAMĂ? Chiar nu se mai putea conduce lumea în condițiile unei mame naturale și ale unui
tată biologic? Ne trebuiau numaidecât părinți „amestecați” și biologie falsificată? Nu vi se pare
halucinant ca în luna martie a acestui an, în pragul așa-zisului val trei al pandemiei, când o lume
întreagă aștepta măsuri eficiente de combatere a virusului Corona, Parlamentul European să se
arate preocupat taman de… interzicerea cuvintelor „mamă”, „tată”, „gen masculin”, „gen
feminin” ș.a.? Acestea sunt prioritățile Europei? Ce legătură este între pandemie și ideologia
aceasta – pe cât de sinistră, pe atât de agresivă?!
 Ei bine, legătura între acestea nu poate fi alta decât RESETAREA LUMII. Și pandemia, dar
și rezoluțiile de felul celei tocmai promulgate de către Parlamentul European par să servească
unui singur scop – acela de demolare a actualei ordini a lumii și instaurarea alteia, noi: fără
Dumnezeu, fără credință, fără Biserică, fără mamă, fără tată, fără gen, fără „gust”, fără
„miros”… Asta își propun cei care vor lumea „altfel” (acest „altfel” atât de preferat de unii în
ultima vreme). Au și recunoscut-o, de fapt! Vă aduceți aminte că abia începuse pandemia, anul
trecut, și s-au și grăbit să ne prevină că „lumea nu va mai fi niciodată ca înainte”? Că va fi
„altfel”? Cum anume va fi „altfel”? „Mascată”, corectă politic și ideologic (apropo de
corectitudinea politică), tot mai militarizată și, oricum, resetată pe valori și principii – pe cât de
artificiale, pe atât de stranii?…
Și atunci, pentru cine mai înviază, în lumea aceasta, Hristos?
Socotesc că doar pentru aceia care mai cred, încă, în El și în Împărăția Lui, în valorile și în
Legea Lui; pentru cei conștienți că omul nu-I va putea lua niciodată locul lui Dumnezeu, că nu va
putea construi nicicând o lume mai bună decât cea pe care a zidit-o El, câtă vreme Dumnezeu
este Binele Suprem, Care a creat lumea și S-a jertfit pe Sine pentru ea din iubire.
Cum va arăta o lume construită pe ideologie, în loc de iubire? Pe dorință de stăpânire, în loc de
slujire responsabilă a semenilor? Pe război economic, în loc de solidaritate umană? Pe forme
extreme de autoritarism, în loc de democrație autentică sau teocrație? Pe corectitudine
politică, în locul unor politici oneste și cu adevărat corecte? Pe teroare instituțională și control,
în loc de conviețuire fraternă și empatie cu poporul?…
De aceea, se cuvine, cred, la o zi ca aceasta, să ne propunem să facem tot ce ține de noi
pentru a ne păstra Dumnezeul, credința, Biserica, familia, celelalte valori și principii de viață
integre și neîntinate de ideologii sinistre, care amestecă genurile umane și inventează limbaje
artificiale pentru că nu mai sunt în stare să le înțeleagă și să le prețuiască pe cele naturale. Să
rămânem credincioși Scripturilor sfinte și să ne punem speranța în Dumnezeu, pe Care nu-L vor
putea schimba niciodată, oricât de obsedați de schimbare s-ar arăta unii.
Să avem nădejde neclintită în Hristos Domnul, Care a biruit moartea, căci acesta este sensul
sărbătorii de astăzi – biruința morții și viața cu El. Să trăim în litera și duhul învățăturii Lui și să
sperăm în ajutorul și ocrotirea Sa, valori și daruri pe care nimeni și niciodată nu le va putea răpi
de la noi!
Hristos a înviat!