DIN PERSPECTIVA UNUI BARBAT

Gelu, te rog mult raspunde si spune tot ce crezi tu ca ar acoperi intrebarile noastre si ar fi o incurajare. Putem merge pana spre 1700-1800 cuvinte. Si te rog vezi daca in scurta prezentare care ti-am facut-o e correct ce am zis . Gelu Paul este unul din pastorii fondatori al bisericii VOX DOMINI Timisoara, si al mai multor organizatii: OSCET, OSCER, IMPACT MEDIA, AFCR, ESTERA si BIG. Este un vizionar! Si, e greu sa tii pasul cu el Trage dupa el o ,,armata de oameni, pentru ca viziunea lui este sa se investeasca in altii, astfel ca si ei, la randul lor, sa transmita mai departe ceea ce au primit. Prin urmare, pasiunea lui este mentorarea altora. Iar daca exista o intrebare la care cauta inca raspuns, aceea este: Cum poate biserica sec. XXI sa aiba acelasi impact in comunitate ca biserica primului secol? 1. Suntem in plina criza! Criza economica, la nivel national i mondial. Datorita acestui fapt, mii de romani au plecat peste tot in lume, sa-si castige existenta, lasand in urma lor familii dezmembrate, copii, in grija altora Nu este prea mare pretul ,,platit pentru o bucata de paine? Cum comentezi aceasta situatie? Cresterea rampanta a procentajului si a numarului adolescentilor suicidali in Romania nascuti si formati in Romania postcomunista este doar unul din indicia ingrijoratori ai costului acestei crize. Romania, la fel ca majoritatea tarilor subdezvoltate se confrunta simultan cu mai multe tipuri de crize. In timp ce incercam initial sa raspund provocarii, imaginatia mea a fugit la revolutia industriala artificial si obsesiv energizata in perioada comunista de cel mai iubit fiu al poporului. Nu puteam sa nu fiu revoltat la gandul ca acea revolutie ne-a pustiit satele si ne-a transformat orasele in cimitire de caramida, fier-beton si otel. Nu puteam sa nu ma revolt la gandul ca revolutia industriala a erodat AND-ul familiei romanesti si, in cele din urma, ne-a dezmembrat familiile si ne-a avortat copiii. Nu a trecut mult timp insa ca sa imi amintesc ca aceasta criza despre care incercam sa vorbim acum este la fel de straveche ca istoria rasei umane. Ba mai mult, si in mod praradoxal, aceasta criza s-a nascut in Eden, in contextul familial, cultural si cultic cel mai adecvat pentru inhibarea ei inca din fasa. Daca in Eden, in prezenta nemijlocita a Creatorului, prima familie s-a rastignit pe altarul implinirii visului ei initial fara, iar mai apoi impotriva lui Dumnezeu, ma intreb, ce sanse are familia romaneasca a mileniului trei sa supravietiasca revolutiei informationale, individualismului, materialismului si consumerismului vestic. 2. Putem vorbi, aadar, de o criza a familiei in Romania? Chiar daca frunzaresti Genesa in graba, nu ai cum sa nu remarci primul discurs al lui Dumnezeu si sa nu observi rolul central al familiei in implinirea visului Lui. Statisticile contemporane sunt reci si necrutatoare in revelarea falimentului rasei umane in general si a evanghelicilor romani in special in implinirea visului lui Dumnezeu de a popula universul cu fii si fiice de Dumnezeu. Dati-mi voie sa-mi

ilustrez presupozitiile. In timp ce Dumnezeu viseaza sa populeze Romania cu fii si fiice de Dumnezeu, incepand cu anul 2011, numarul roamnilor avortati in ultimii 20 de ani depaseste numarul romanilor care populeaza in prezent Romania. In timp ce statistica globala privind procentajul celor care il cunosc si reprezinta cu integritate pe Dumnezeul lor indica o cifra aproape de 10% din popularia globului, Romania nu se poate lauda cu un procent care sa depaseasca 5%. Fara sa mentionam rata entropiei misionale care indica faptul ca tot a treia generatie de evanghelici se pierde in universul religiozitatii formale, a agnosticismului si a ateismului practic, daca nu chiar ideologic. 3. Poate ne-ar fi de ajutor sa intelegem, n calitate de femei, modul cum reacioneaz un barbat la ,,agresiunea pe care o presupun crizele de toate tipurile (financiare, relationale, legate de varsta de mijloc, de copii, de stressul slujbei, de propriul lor suflet etc...) Stim ca, de obicei, barbatii se inchid in ei, comunica si mai putin decat inainte si, adeseori, lucrul acesta amplifica crizele din familie. Aadar, ce asteapta un barbat de la sotia lui, in situatia respectiva? Cum poate ea s-l ajute cel mai bine? Ca sa evitam pericolul generalizarii si stereotipizarii, as vrea sa subliniez faptul ca studiile contemporane par sa indice o distributie relativ uniforma a tipurilor de personalitate si comportament de la o extrema la alta a celor doua sexe. Pe un barbat ca mine: moderat impunator, rezervat, provocator si metodic, presiunea exterioara ma determina sa investighez cu grija realitatea, sa imi implic sotia si uneori chiar si copiii in procesul luarii celor mai bune decizii in criza, sa articulez, impreuna cu cei implicati, cea mai buna strategie care sa ne ajute sa depasim sau sa administram celmai bine criza si apoi sa motivez fiecare membru al familiei sa isi indeplineasca cu constinciozitate responsabilitatile si sa ne imbunatatim impreuna performantele. Vi se pare prea frumos ca sa fie adevarat? Mie nu. In momentul in care insa procesul descris anterior implica o sotie semnificativ de impunatoare, deosebit de expansiva, remarcabil de provocatoare si deosebit de spontana, totul se schimba. Eu am fost creat si format ca sa colaborez cu sotia mea si cu copiii mei ca sa putem administra criza cat mai rapid, bine, ieftin si frumos. Nu asa a fost insa creata si formata si sotia mea. Ca urmare, administrarea crizelor este pentru noi un process care imi aminteste de sintagma: agonie si extaz. The men with experience is not at the mercy of a man with an opinion 4. Trece si biserica prin criza? Care ar fi cateva dintre aspectele acestei crize? Din moment ce familia este unitatea de baza a societatii, si din moment ce Biserica este Noua societate a lui Dumnezeu, criza din familie se regaseste in mod inevitabil amplificata in viata bisericii locale. Criza familiala generalizata este premisa majora a multiplicarii relatilor disfunctionale in biserica, a pierderii viziunii si a scopului existentei bisericii, a ineficientei si ineficacitatii operationale bisericii, a diminuarii relevantei mesajului Bisericii pentru cultura si comunitatea si a pierderii impactului ei in lume. 5. Dar, pe langa toate acestea, fiecare dintre noi trece prin propriile crize. Ce ai simit atunci cand ai aflat ca Rodica, sotia ta, a fost diagnosticata cu cancer? Cum ai primit vestea? In 10 august 2008, eram in Chicago la summit-ul global de conducere organizat de

Asociatia Willow Creek. In mesajul de incheiere al Summit-ului Bill Hybels intreaba pe cei aproape 10,000 de lideri prezenti: ce te impiedica sa de dai lui Dumnezeu si sa ii slujesti cu toata fiinta ta? Fetele lui Ioana si Johnny, celor doi copii ai nostri, miau aparut imediat in fata si mi-am zis: Nu as vrea sa mor undeva intr-un accident pe campul de misiune si copiii nostri sa se revolte impotriva Bisericii si a lui Dumnezeu. In dimineata urmatoare am ajuns in Greenland, NH unde se afla Rodow si copiii nostri. Pe la 17:00 am primit brusc vestea telefonica: sunteti suspecat de cancer ovarian metastazat. Am ingenunchiat in bucatarie cu Rodica, ne-am imbratisat si am plans in hohote. God sometimes you take out of your comfort zone, but never out of your giftedness zone. 6. Te-am auzit povestind c fetita ta a fost surprinsa cnd te-a vzut plngnd pentru prima oar. Cum le-ai explicat copiilor situaia? In timp ce plangeam imbratisati in bucatarie, copiii nostri au inteles ca Rodow are cancer si ca moartea mamei lor este iminenta. Ni s-au alaturat si ei imediat in traditionalul nostru family hug si au inceput sa planga in hohote. In mod natural ne-am ridicat ochii si mainile spre cer si i-am multumit lui Dumnezeu, in hohote, ca ne iubeste. Apoi i-am multumit ca ne poarta de grija intr-un mod impresionant si ca ne bazam pe purtarea Lui de grija. Apoi, pornind de la povestile pe care ei le intelegeau, cum ar fi Lion King, le-am vorbit despre faptul ca fiecare dintre noi vom muri, intr-o zi, si despre viata vesnica pe care o avem impreuna cu Dumnezeu, despre faptul ca moartea nu inseamna incetarea existentei ci despartire temporara. 7. Cred ca trecerea prin vale iti schimba complet persepctiva asupra vietii, nu? Ne poti impartasi cateva lectii pe care le-ai invatat in acest timp? In primul rand am simtit iubirea lui Dumnezeu in modul in care ne-a calauzit si pregatit pentru vestea aducatoare de moarte. In al doilea rand am simtit iubirea lui Dumnezeu prin Rodow si prin copiii pe care ni i-a dat destul de tarziu in casatoria noastra. In al treilea rand am simitit iubirea si solidaritatea prientenilor nostri din State, unde ne-a lovit vestea rea. In al patrulea rand, si nu in ordinea importantei, am simtit caldura si puterea trupului lui Cristos local. Daca prima oara in 15 ani am plans cand am aflat vestea bolii sotiei mele, a doua oara am plans cand am simtit generozitatea bisericii Vox Domini manifestata printr-o singura colecta pe cand eram inca in State cu intreaga familie. Am observant apoi ca am incredibil mai multi prieteni decat mi-am putut imagina. Nu in ultimul rand, am vazut un Dumnezeu care poarta de grija in mod inimaginabil, si vorbesc aici de sume de zeci pana la sute de mii de dolari revarsati peste noi in mijlocul necazului nostru. Ceea ce nu am vazut insa, in cazul imbolnavirii sotiei mele este pe Dumenzeul care vindeca. Iata ce mi-ar place sa vad, de dragul sotiei si al copiilor nostri. 8. Si o intrebare grea zic eu pentru un om atat de ocupat ca tine: Cum reusesti, daca reusesti, sa-ti pastrezi in echilibru prioritatile? Ma refer, in special, la familie. Unde are loc in agenda ta? Te intreb acest lucru pentru ca, de obicei, familiile pastorilor, ale lucratorilor foarte ocupati, sunt cele mai neglijate.

Nu demult eram impreuna cu intreaga familie intr-o biserica in care se predica despre valori, prioritati si despre dificultatea de a le pastra in echilibru. Bineinteles ca lumina reflectorului era indreptata asupra pastorului zugravit a fi atat de ocupat incat nu are timp de Dumnezeu, familie, etc. In mod instantaneu Ioana s-a uitat la mine si mi-a zis: Tu nu esti asa, Daddy. In timp ce inca mai reverberau cuvintele ei in inima mea m-am simtit coplesit de o caldura extrem de placuta, si mi-a zis: Acesta este omul care imi doresc a fi! Noaptea trecuta, mi-am analizat modul in care mi-am folosit timpul in primele 19 zile din luna ianuarie. Am observant ca am petrecut putin peste o ora pe zi cu Dumnezeu in rugaciune si citirea Bibliei, o ora pe zi cu familia, 50 de minute pe zi cu Ioana, 43 de minute cu Johnny, o ora si jumatate pentru mine, personal, si cam 12 ore pe zi in munca, la Vox si in BIG. Daca adun impreuna timpul cu copiii, Rodow si in familie, in primele 19 zile din ianuarie am petrecut zilnic in mod intentionat cam 3.5 ore pe zi cu unul sau cu toti membrii din familia mea. Cam de tei ori mai mult decat petrec intentionat cu Dumnezeu. Multumim mult!