In lumea contemporana, a vorbi despre traditie ar parea ca inseamna a fi in urma

societatii, sau a promova lucruri perimate, ori a privi prea mult in trecut. Trecem
insa prea usor cu vederea faptul ca traditia inseamna o suma de valori, o experienta
comunitara, in mijlocul careia ne nastem si de la care plecam, chiar atunci cand
inovam. Pentru ca, asa cum remarcau, in estetica, G. Calinescu la noi si T.S. Eliot in
America, raportul dintre traditie si inovatie inclina in favoarea celei dintai.

Daca intelegem traditia ca pe o suma de valori, daca constientizam faptul ca ne nastem, traim si
profitam de pe urma traditiei, in sensul larg al termenului, cel de totalitate a valorilor acumulate
de societate la un moment dat, putem lega traditia de educatie, de credinta, de cultura si tehnica,
de toate domeniile vietii, de noi insine, care, astfel, trebuie sa devenim responsabili pentru
valorile pe care le cream si le transmitem celor care ne vor urma.
Transmiterea unei traditii sanatoase tine, in ultima instanta, si de calitatea noastra de oameni si de
crestini, deoarece la dreapta judecata a lui Hristos vor fi judecate si consecintele pe care le-au
avut faptele noastre, nu numai faptele in sine. In societatea in care traim, ca urmare a intelegerii
in sens peiorativ a traditiei, dar mai ales a grabei si presiunilor care ni se fac pentru introducerea
si acceptarea, in societatea romaneasca, a unor valori care nu o definesc si pe care marea
majoritate a oamenilor nu le accepta, s-a ajuns la deteriorarea traditiei, la innoirea fortata cu
anumite valori, care nu se pot numi identitare, intrucat nu au de a face cu valorile comunitatii
romanesti.
De aceea, se cuvine sa abordam cu toata seriozitatea problema pastrarii valorilor identitare, mai
ales in aceasta perioada de tranzitie, cand in societatea traditionala romaneasca se simte tot mai
mult miscarea catre lumea tehnologica si pierderea, cu timpul, a patrimoniului viu. Ca
cercetatori, am remarcat acest lucru pe teren si consideram urgente inregistrarea, cu toate
mijloacele, a obiceiurilor vii care mai exista, cat si conservarea traditiilor in forma lor vie, in situ,
promovarea lor in spatiul european si euro-atlantic, ca o imagine vie, realista, istorica si
contemporana a romanilor. Iar daca am dori sa prezentam identitatea acestui popor, consideram
ca nimic nu poate oferi o reprezentare mai completa a tuturor laturilor existentei sale decat
traditia
populara.
Numai insiruind laturile traditiei romanilor, am putea trage concluzii privitoare la diversitatea
valorilor si domeniilor in care aceasta este reprezentativa, o adevarata purtatoare a identitatii
neamului nostru de la port, mestesuguri, arhitectura, pana la cele mai subtile laturi spirituale,
cum ar fi literatura, mentalitatea, practicile si riturile, care coboara traditia din sfera teoreticului
in viata de zi cu zi. In contextul in care traim, ar fi necesar sa subliniem ca este necesara
pastrarea valorilor traditionale si pentru ca ele cuprind un tezaur moral, al bunului simt, sfidat,
sub
motivatia
liberalizarii
moravurilor,
in
lumea
noastra.
Cuvantul cheie pentru traditiile romanesti credem ca poate fi identificat in intelepciune.
Intelepciunea de a-ti chivernisi aceasta scurta viata astfel incat sa poti realiza ceva aici, dar, mai
ales, sa dobandesti mantuirea, imparatia lui Dumnezeu. Aceasta inseamna o viata morala,
crestina, cumpatata, in care frumosul si armonia isi au locul lor, venind sa bucure sufletul; mai
ales sufletul incarcat cu atatea probleme al omului contemporan. Intr-un mod dispretuitor se
spunea despre noi, imediat dupa revolutia din decembrie, ca suntem crestini "din datini". Si este

adevarat ca obiceiurile populare au contribuit, intr-o oarecare masura, la laicizarea credintei, asa
cum se manifesta ea mai ales in mediul rural, in popor. In locurile cu o putemica traditie
populara, unde aceasta a fost pastrata si transmisa din generatie in generatie, pe cale familiala,
fiind considerata sacra, se poate vorbi chiar despre existenta unui crestinism popular.
Exista, de asemenea, idei dogmatice crestine, prelucrate in texte de tipul colindelor de pasti,
pricesnelor sau teatrului popular. Asa cum pictura bisericilor este considerata Biblia color cu
putina carte, putem spune ca si aceste obiceiuri, cu componenta lor biblica si, uneori patristica,
sunt cartea de capatai a comunitatilor traditionale romanesti. De altfel, ele reprezinta, de cele mai
multe ori, creatia preotilor si diecilor bisericesti din zonele puternic insuflate de traditie, avand
rolul catehismului crestin, in locuri cum sunt Maramuresul, Ardealul, Banatul, Dobrogea, care
sunt spatii pluriconfesiona1e si multietnice. In aceste comunitati, prin manifestarea sa in
societate, folclorul vine sa certifice in fata Celuilalt, valoarea, bogatia si continutul dogmatic al
credintei ortodoxe. Componentele sociala si spectaculara ale acestor traditii fac din ele o forma
de sarbatoare sau de manifestare a crestinismului popular, a identitatii si spiritualitatii romanilor.
Credem ca nu este deloc neglijabila componenta misionara si sociala a obiceiurilor la marile
sarbatori. De aceea, in crestinismul ortodox romanesc actual este imposibila separarea neta dintre
traditia populara si sarbatorile crestine sau obiceiurile vietii de familie. De altfel, inca de la
inceputurile sale, crestinismul si-a integrat unele dintre obiceiurile populare, resemnificandu-le si
crestinandu-le pe cele pagane si transformand chiar templele in biserici. In zilele noastre insa,
cand dogma crestina cunoaste o larga raspandire, fiind insusita de cei mai multi dintre romani,
credem ca intregul arsenal de obiceiuri populare, alaturi de cunoasterea directa si mai
aprofundata a credintei, vor trebui sa contribuie mai mult la stimularea ravnei pentru dreapta
credinta si a efortului pentru desavarsirea crestina a practicantilor lor. Se spune ca orice stiinta
care
nu
conduce
catre
Dumnezeu
este
desarta.
De asemenea, din pacate, in zilele noastre, se disociaza credinta de cultura, desi inceputurile
culturii romanesti si ale celei curopene sunt crestine si o parte insemnata a patrimoniului cultural
national, material si imaterial, are baze crestine. Sarbatorile importante ale anului, sunt dovezi
ale impletirii dintre credinta si cultura, ale modului in care cultura infrumuseteaza formele
credintei, iar credinta da sens, in vesnicie, operelor culturale. Din pacate, este vorba aici de
creatia populara, considerata minora si nedreptatita valoric de unii oameni de cultura. Dar
speram totusi ca obiceiurile populare sa ne apropie mai mult Dumnezeu, sa ne faca sa ne
cunoastem, mai profund, credinta si sensul vietii noastre pe pamant. Iar daca obiceiurile populare
ni se par insuficiente pentru pastrarea identitatii romanesti si crestine, Biserica este si a fost, de
multe ori, mai convingatoare decat chiar multe dintre institutiile statului.
Despre Biserica, Sfintii Parinti vorbesc numind-o "cerul pe pamant", sau "imparatia lui
Dumnezeu din lumea aceasta'" prefigurare a fericirii vesnice din imparatia cerurilor. Pastratoare a
unui tezaur duhovnicesc si cultural de o mare valoare, Biserica este insusi sufletul romanesc, in
dimensiunea lui cea mai curata, cea mai inaltatoare. Intre aceste comori, se numara, in primul
rand, Sfanta Traditie, tezaurul dogmatic pentru pastrarea caruia au murit si multi dintre stramosii
nostri, inca din cele mai vechi timpuri, de la sfintii mucenici Atalos, Zoticos, Filipos si Camasis
de la Niculitel, pana la Sfantul Emilian de Durostorum, Sfantul Sava al Buzaului si nu in ultimul
rand, episcopul Bretanion al Tomisului, care a participat la Marele Sinod de la Niceea in anul

325. Iar daca tot am vorbit de ispite, nu vom trece cu vederea nici ispitele si provocarile carora
trebuie sa le raspunda Biserica in zilele noastre, in calitatea sa de conducatoare a lumii catre
sfintenie, catre imparatia lui Dumnezeu. Intre acestea, practicarea unor mari pacate, cum ar fi
desfranarea la scara tot mai larga, avortul, homosexualitatea, violenta, traficul de droguri si de
persoane, prostitutia, abandonarea copiilor si a batranilor, transplantul de organe, eutanasia si alte
tehnici biomedicale, provocarile politicului, ecumenismul.
In toate acestea, ea este nevoita sa dea un raspuns crestin, pastrand adevarul si duhul sfintilor
parinti si marturisindu-l lumii contemporane, prin latura dinamica a Sfintei Traditii, care
inseamna aplicarea in actualitate a invataturii Mantuitorului Hristos. Iar toate acestea sunt, de
fapt, afirmarea individualitatii crestine si a identitatii romanesti, in lumea noastra. La fel de
expusa provocarilor moderne, dar si mare pastratoare a valorilor identitare, este familia, instituita
de Dumnezeu inainte de caderea protoparintilor nostri: "Si a facut Dumnezeu pe om dupa Chipul
Sau( ... ) a facut barbat si femeie" (Facere 1,27 + Facere cap 2, 18-24).
Daca privim catre aceasta Sfanta Taina, ne indreptam catre adancurile de necuprins ale stiintei si
pedagogiei Dumnezeiesti, catre lucrul pe care-L are Dumnezeu si judecata Lui cu fiecare om in
parte. Pentru ca si daca contemplam aceasta Sfanta Taina si ratiunile ei dumnezeiesti, vedem
grija Lui Dumnezeu ca sa nu fie omul singur, ci sa aiba ajutor dupa masura Lui, cu care sa
imparta stapanirea pamantului, sa se desfateze de bunatatea roadelor lui si sa se uneasca intr-un
singur trup. Taina nuntii reprezinta de fapt, sfintirea iubirii; atit iubirii trupesti, cat si a celei
sufletesti; ajungand pana la unirea desavarsita intr-un singur trup. Sfantul Apostol Pavel slavea
iubirea ca pe o temelie a tuturor faptelor bune si chiar a muceniciei: "si daca as da intreg trupul
meu
sa
fie
ars,
iar
dragoste
nu
am,
nimic
nu
sunt".
Chipul iubirii familiale se gaseste in insusi Dumnezeu, care nu este o singura Persoana, inchisa
in egoismul ei, nici doua persoane egoiste in iubirea lor, ci treime de Persoane, impartasindu-si
iubirea reciproc: Tatal il iubeste pe Fiul prin Duhul Sfant. Astfel, Dumenzeu se face exemplu de
iubire pentru om. La fel vrea Sfanta Biserica sa ajunga sotii, uniti intr-un singur trup si intr-un
singur gand, deschisi, prin iubire, catre o familie mai larga, care este comunitatea, Biserica. Intre
scopurile casatoriei se numara si unirea trupeasca cu scopul nasterii de prunci buni si al feririi de
desfranare, dar, mai ales, cresterea in iubire, cresterea duhovniceasca. Datorita faptului ca
desavarsirea este un proces, nu un fenomen, aceasta incercare de crestere in virtute, in cadrul
familiei, nu trebuie intrerupta printr-un divort care face ca cei doi parteneri sa nu mai poata
experimenta treptele superioare ale iubirii si ale comuniunii. Biserica considera divortul drept o
amestecare a ratiunii limitate si pacatoase a omului in planurile ratiunii atotcuprinzatoare a lui
Dumnezeu.
Ca alternative viabile la casatorie si familie, lumea moderna propune implicit sau explicit, mai
multe solutii: convietuirea libera, desfranarea, adulterul, homosexualitatea, prostitutia, sau
insingurarea. Dar, lipsite de har si de binecuvantarea lui Dumnezeu, acestea aduc probleme mari
celor care le practica si urmasilor lor, mergand pana la deznadejde si sinucidere, ca sa nu mai
spunem de moartea sufleteasca inaintea celei trupesti. Daca am distruge celula familiei s-ar
clatina multe lucruri in societate. Ea pastreaza. un echilibru, o intelepciune zamislind viata si
conducand spre mantuire pe multi. In ea se afla chiar inceputurile ascultarii si smereniei
monahale,
in
ea
se
descopera
chemarea
preotiei
si
unele
harisme.

In familie sotii experimenteaza metode de educatie crestina pregatindu-si copiii pentru viata
vesnica. Familia este o Biserica in mic unde se exerseaza comuniunea, milostenia, ascultarea,
intrajutorarea, iubirea conjugala, paterna, filiala. Aici se invata munca, stiinta si cultura prin
ingaduinta partenerului de viata sau a parintilor. Tot aici se invata smerenia, rabdarea, nadejdea,
se taie pacatul si se dospeste virtutea. Intr-un cuvant se perfectioneaza fiinta omeneasca in
concordanta
cu
voia
celor
din
jur
si
a
lui
Dumnezeu.
Din pacate insa, in lumea noastra, in care am uitat de Dumnezeu, lipsa implinirii familiale ii
impinge pe multi catre viciu, fie el betie, necredinta s.a. Multi iau drept otrava medicamentul
dumnezeiesc si in loc sa se tamaduiasca se afunda mai adanc in patimi. Conceptia asa zis
moderna asupra vietii a adus si in cadrul familiei savarsirea de pacate mari. Pravila ortodoxa
vorbeste despre desfranarea peste fire cu sotia proprie, sodomie, prostitutie, etc. De asemenea,
chiar in lumea noastra emancipata si moderna, multe sotii sunt violate, batute si tratate intr-un
mod inuman chiar de catre propriii lor soti. Insa cel mai grav pacat, practicat pe scara larga si la
noi, asemanat cu uciderea trupeasca, dar si sufleteasca vesnica, este avortul. Prin insasi existenta
si viata ei insa, familia romaneasca raspunde acestor probleme ale lumii moderne, fiind ea insasi
o valoare identitara, depozitara unui tezaur cultural de mare valoare si locul in care identitatea
nationala incepe sa capete contur, de la cea mai
frageda varsta.
Aplicand cele mai sus relatate, putem spune ca si scoala este pusa in situatia de a raspunde
provocarilor lumii moderne, prin promovarea sau nu a unor categorii de valori in randul tinerilor.
Prin calitatea sa educationala, scoala poate reprezenta unul dintre locurile de pastrare si
transmitere a valorilor identitare. De aceea educatia scolara reflecta stadiul la care a ajuns o
societate, valorile care primeaza dar si un anumit raport intre traditie si noutate. A vorbi despre
pastrarea si transmiterea traditiei populare in scoli ar insemna, practic, a vorbi de o foarte sumara
preocupare, care figureaza prea putin in programele de invatamant, iar, de multe ori, nici intre
activitatile extrascolare. Invatamantul ignora, uneori, relevarea valorilor identitare romanesti,
preferand introducerea in studiul elevilor a unor valori in voga, cum ar fi educatia sexuala (de la
varste foarte mici) si promovand distractiile sub orice forma, in locul aprofundarii unor discipline
folositoare
vietii.
De aceea, in acest domeniu, studiul traditiilor populare, cunoasterea si conservarea valorilor
identitare, stimularea interesului tinerilor pentru aceste valori, cultivarea aptitudinilor lor artistice
sau mestesugaresti ar putea contribui mult la dezvoltarea personalitatii umane, la spiritualizarea
si socializarea tinerilor, la gasirea unui sens al vietii, a unei motivatii existentiale, de care
adeseori sunt lipsiti. Intr-un cuvant, putem spune ca patrimoniul valorilor identitare romanesti
poate constitui, pentru societatea actuala, o alternativa educationala, artistica, economica, cu un
potential deloc neglijabil, o alternativa si o solutie a unora dintre dilemele, cautarile si
neimplinirile
contemporane.
Iar daca vocea traditiei, credintei si educatiei romanesti traditionale se ridica uneori impotriva
unor valori en vogue, care vor sa perverteasca insasi fiinta umana, se cuvine sa trecem peste
ranguri, pozitie sociala, chiar peste practicile si preferintele individuale, sau personale, atunci
cand acestea sunt nocive din punct de vedere moral, social, crestin. Si sa nu stingem facliile care
inca mai palpaie ...

Conf. univ. dr. Iuliana Bancescu, cercetator stiintific, CNCPCT, Bucuresti

Portul popular reprezint una dintre cele mai importante forme de

cultur ale unui popor, pe baza lui realizndu-se numeroase cercetri:
geneza istoric i etapele principale de evoluie , formele contemporane
i aria de rspndire, originalitatea sa n raport cu portul altor popoare,
contribuia lui n procesul de genez al unui popor.
n ndelungatul proces de evoluie al costumului popular s-au nregistrat
progrese mai mult n nfrumusearea pieselor de baz, dect n perfecionarea
sau mbuntirea croielii. Piesa de baz a fost cmaa , purtat att de
brbai, ct i de femei. Costumul brbtesc avea o pies specific, i anume
iarii, iar cel femeiesc fota sau catrina.Dintre hainele pentru sezonul rece este
sarica, dar i pieptarul, confecionat din piele de animal sau cciula, motenit
de la daci.
n evoluia portului popular se evideniaz trei etape.n prima etap portul
romnesc s-a individualizat n raport cu cel al popoarelor vecine i s-a
difereniat n funcie de zon. Cromatica s-a difereniat local pe categorii de
vrst i zonal prin preferinele pentru anumite tehnici, motive, etc.
Cea de a doua etap a fost influenat de zona oreneasc.Materialele
industriale au nlocuit textilele casnice. Piesele de influen oreneasc au
aprut ca protectoare ale celor tradiionale (bluza peste cma, nframa n
locul maramei albe, etc ) Curnd, piesele tradiionale au fost nlocuite n portul
zilnic, i mai apoi n portul de srbtoare. Declinul portului traditional s-a
accentuat n mai multe zone odat cu dezvoltarea economiei de schimb i a
legturilor cu oraele. La prsirea portului traditional romnesc a contribuit i
rnimea nstrit , care n lupta pentru avere i din dorina de evideniere a
adoptat costumul orenesc.
n cea de a treia etap, contemporan, costumul popular nu se mai folosete
n mod regulat sau la treburile agricole. Portul se mai folosete local pentru
valorificarea tradiiilor artistice sau la evenimente i srbtori, n regiuni ale
rii unde se mai pstrez datinile i obiceiurile strvechi.
Grija omului pentru nfiare i atenia acordat aparenelor a constituit
dintotdeauna un element definitoriu pentru umanitate. Cu toate c moda se
schimb de la an la an i omul cade prad adesea tentaiei de a i se plia,

vestimentaia este transformat pentru a purta mesaje sociale, morale,

estetice, de ierarhie social.
Vemntul apare menionat nc din mitul originii,secvena expulzrii Evei i a
lui Adam din grdina Edenului. Haina are aici dou nelesuri: poate fii
considerat un dar divin, dar de asemenea simbolizeaz decderea finite
umane.Frunza de smochin reprezint n acelai timp contientizarea goliciunii,
dar i recunoaterea pcatului.
De-a lungul timpului, vemntul primete semnificaie social, devenind o
modalitate de a cunoate rangul i ierarhia. Podoabele, materialele, culorile,
croiala, devin elemente ale costumului prin care societatea interpreteaz
apartenena purttorului. De asemenea, haina transmite emoii i semtimente.
De exemplu, albe sau negre, hainele de doliu transmit durerea rudelor, iar n
anumite comuniti reprezint un mod de a-i proteja pe cei vii de spiritele
morilor.
Desluirea mesajului social al costumului popular implic o atent citire a
tuturor semnelor existente (forme, culori, accesorii, etc). Costumul popular
comunic i date de ordin naional, fiecare popor arborandu-i portul
tradiional ca i drapelul, ambele avnd aceeai valoare simbolic.
Ca element utilitar, costumul se raporteaz la condiiile geografice i de clim,
la ocupaii i meteuguri.Ca element de podoab, el este legat de cele mai
importante ceremonii din viaa purttorului.
Costumul popular are ca pies de baz cmaa lung, de culoare alb. Cu o
evident influen bizantin, costumul popular nu poate fi imaginat cu cma
cu mneci scurte.Pentru mult timp, lungimea cmii a fost impus de
moravuri i s-a meninut ca simbol al dependenei sexului feminin. De la
natere i pn la moarte, cmaa l nsoete pe ran la muncile cmpului i
la srbtori. Ea ndeplinte, de asemenea, rolul de marc social, n cadrul
societtii rurale.Exist o cma a duminicilor, a srbtorilor de peste an, a
Patelui i Crciunului, cmaa fecioarei i a vduvei, a nunilor, a naterii i
a botezului, a datinilor i obiceiurilor, cmaa morii.Pentru ranul romn,
naterea, nunta i nmormntarea erau evenimentele cele mai importante,
fiind tratate n conformitate cu indicaiile i interdiciile motenite prin tradiie.
n cazul unei logodne, dac fata accepta, era obligat sa eas i s brodeze
cmaa de mire i nframa. Cmaa de mire urma ca mai trziu s fie folosit
ca prima cma a pruncului sau cmaa de nmormntare a soului.
Nframa era legtura celor doi tineri n faa lui Dumnezeu, prin participarea ei

la ceremonia nunii, ca semn al fertilitii (fiind purtat de mire la ncingtoare),

dar i al unirii celor doi pe lumea cealalt, aceasta pe parcursul vieii stnd la
icoana din casa, iar la moartea soilor mprindu-se n jumtate pentru
fiecare. Trebuie menionat i cmaa de soacr, lucrat de mireas, ca
dovad a ndemnrii i talentului acesteia.
n unele zone etnografice, mbrcarea anumitor piese de portde ctre mireas
, n ziua nunii, era obligatorie. n Teleorman, miresele purtau ca pies
obligatorie cojocul cu cre sau cu clini, cu sau fr mneci, lung pn sub
genunchi, decorat cu motive vegetale, realizate cu ihr alb si verde. n sudul
rii, miresele nstrite purtau pe cap un fes de psl cu ciucure negru. n
Mehedini, era obligatoriu ca mireasa i naa s poarte vlnicul rou, cu care
se i nmormntau.
Cmaa mamei era brodat cu semnul crucii, iar n timpul naterii, n tivul
cmii erau cusute talismane- usturoi sau busuioc. Cmaa luzei trebuia
brodat cu cruci roii n dreptul snilor pentru a proteja simbolic laptele.
Scutecele i cmaa pruncului erau croite din cmaa de mire a tatlui,
pentru a-l proteja de duhurile rele cu fora tatlui.
nmormntarea a fost nsoit dintotdeauna de o serie de practici i credine.
n acest context apare i piesa vestimentar, cmaa mortului.Croit ca un
sac, cmaa era prevzut cu patru orificii sub form de cruce, cu care era
mbrcat defunctul pentru a nu se transforma n strigoi.
Srbtorile de peste an impun o serie de semne i simboluri, care implic
vestimentaia. De exemplu, cmaa de Drgaic, purtat n cadrul unui rit
agrar numit Snzienele, era cea mai frumoas dintre cmile de zestre, ale
celei mai mndre i mai harnice fete, aleas Drgaica. Junii Braovului,
obicei specific zonei, readuce n prim plan costumul unei vechi organizaii
militar-populare. La cmaa de june, purtat de vtaf, lucrau 4 femei timp de 4
luni pentru ca produsul finit s fie acoperit cu 40.000 de paiete i mrgele,
cmaa cntrind n final aproape 10kg.
Costumul popular marcheaz ns i caracterele biologice ale individului.
Diferena de sex este marcat mai ales de piesa de baz a costumuluicmaa, ncreit la gt pentru femei i dreapt pentru brbai. Dar, n funcie
de anotimp, att femeile, ct i brbaii, poart peste cmai pieptare, cojoace
i haine mari de blan.
Fiecare grup social sau nivel de vrst i are codul su de simboluri.Aceste
atribute vestimentare se subliniaz prin gteala capului, decorul i cromatica

pieselor de port. Diferenele de vrst i stare civic erau marcate n primul

rnd prin pieptntura i acopermntul capului. Fata care ieea la hor
pentru prima dat i mpodobea prul cu ciucuri multicolori, cununie din flori
artificiale sau naturale, mrgele, agrafe din os cu pietre colorate. n zona Trii
Zarandului, fetele ajunse la vrsta cstoriei i puneau brul. Bogia
ornamental i cromatica se amplific odat cu vrsta, culminnd cu portul
mirilor i ajungnd la un colorit sobru la btrni.
Un alt aspect care fcea diferena este cel legat de ocupaia
purttorului.Plugarul la cmp se mbrca cu haine comode i sumare, iar
ciobanul cu ubele mioase, ferindu-l de intemperii. Cmaa brbteasc cu
barburi sau cmaa mocneasc este un element de port pstoresc. Exist
cmile pcurreti ale pstorilor din nordul Transilvaniei, nmuiate n zer,
pentru ca estura s devin impermeabil.
n timp, vestimentaia a devenit un simbol al superioritii economice. Din
dorina de a se individualiza de categoria oamenilor sraci, locuitorii avui ai
satelor au modificat morfologia cmpurilor decorative i vor introduce piese de
la ora, fcnd din haine un mod de afirmare a poziiei lor sociale i
economice.
n Gorj se gsete o variant special a costumului brbtesc schileresc.
Lansat n sec. XIX , acest tip de costum s-a dezvoltat pe vechiul port
tradiional, cruia i s-au adugat nflorituri cu gitane i aplicaii de stof
colorat. n zona minier a Abrudului , femeile nstrite purtau n zilele de
srbtoare cte 2 pieptare: unul scurt, strns pe talie, altul lung, cu clini
laterali, realizai cu fir de aur. Remarcabile sunt cmoaiele olteneti , purtate
numai de femeile btrne sau cmile brodate cu mrgele i paiete, lucrate
de femeile din sat pentru nvtoare, preoteas sau nevasta primarului,
devenind astfel mrci sociale.
Costumele din Arge, costume de la curte se remarc prin abundena firului
metalic i paietelor, prezente pe toate componenetele sale. Costumul de
femeie din Muscel, care ntre anii 1890-1910 ptrunde i la ora, n cercurile
de intelectuali i chiar la Curtea Regal. Regina Elisabeta, n 1885, sugera ca
la balul curii toate doamnele s se mbrace n port popular. n acest fel, Casa
Regal lansa o adevrat mod, prin intermediul creia erau mbinate
elemente de port popular cu piese occidentale. Moda purtrii costumelor
populare ia amploare mai ales n contextul unirii Principatelor, fiind o form de
manifestare a sentimentelor naionale.

n spaiul mioritic costumul popular romnesc i gsete rdcinile n portul

strmoilor notri traci, gei i daci fiind supus unei continue evoluii, dar i-a
pstrat nealterate caracteristicile eseniale: unitatea i continuitatea sa.Portul
popular reprezint o recapitulare simbolic a ntregii mitologii i cosmogonii de
nceput.Tainele meteugului de a confeciona mbrcmintea nu se nvau
din cri ci de la femeile satului. Se transmiteau din generaie n generaie
de la mam la fiic. Fetele nu se mritau pn nu tiau s toarc i s eas.
n timpul lucrului, femeile spuneau o rugciune ortodox pentru comunicare
cu divinitatea: Cmara Ta Mntuitorule, o vd mpodobit. i mbrcminte
nu am ca s intru ntr-nsa. Lumineaz-mi haina taina sufletului meu! Si m
mntuiete, Mntuitorul meu. Aadar costumul popular era taina sufletului
femeii slav a ntregii familii.

Lansarea Proiectului Costumul Popular

Updated over a year ago
COSTUMUL POPULAR: UNITATE I VARIETATE LA DUNREA DE JOS
OBIECTIVUL GENERAL:
Creterea gradului de interaciune i cooperare ntre instituiile culturale locale n procesul de
conservare, valorificare i transmitere a motenirii folclorice n regiunea Dunrii de Jos.
OBIECTIVE SPECIFICE:
Organizarea a trei sesiuni de cercetare etno-folcloric n judeul Galai, Romnia, raionul Reni,
Regiunea Odesa, Ucraina i raionul Cahul, Republica Moldova menite s identifice modele i
elemente autentice specifice costumului tradiional din zona Dunrii de Jos.
Crearea unui atelier de croitorie n Galai, Romnia specializat n confecionarea de costume
populare.
Promovarea costumului popular specific regiunii Dunrii de Jos ca element cheie pentru
identitatea cultural a zonei.
Realizarea unui schimb de experien la nivelul specialitilor n etnografie i folclor din
regiunea Dunrii de Jos ca premis pentru cooperare i interaciune pe termen lung.
Dezvoltarea competenelor instituionale la nivelul instituiilor culturale locale din regiunea
Dunrii de Jos n vederea realizrii i implementrii de proiecte culturale i artistice viitoare.
GRUPUL INT:
6 specialiti n etnografie i folclor care vor participa la activitile de cercetare organizate n
cadrul proiectului
50 specialiti n etnografie i folclor care vor participa la simpozionul Costumul popular:
unitate i varietate la Dunrea de Jos
30 manageri i reprezentani culturali din judeul Galai, Romnia
20 manageri i reprezentani culturali din raionul Reni, regiunea Odesa, Ucraina

 20 manageri i reprezentani culturali din raionul Cahul, Republica Moldova

90 artiti membri ai grupurilor folclorice care vor fi dotate cu costume populare confecionate
n cadrul proiectului
ACTIVITI:
Lansarea proiectului
Achiziia de consumabile pentru proiect
Prima ntrunire a Echipei Comune de Proiect n Galai, Romnia
Organizarea sesiunii de cercetare n judeul Galai, Romnia
Organizarea sesiunii de cercetare n raionul Reni, regiunea Odesa, Ucraina
Organizarea sesiunii de cercetare n raionul Cahul, Republica Moldova
Achiziia echipamentelor pentru atelierul de croitorie
A doua ntrunire a Echipei Comune de Proiect n Reni, regiunea Odesa, Ucraina
Organizarea atelierului de croitorie n Galai, Romnia
Realizarea Ghidului Costumul popular: unitate i varietate la Dunrea de Jos
Organizarea simpozionului Costumul popular: unitate i varietate la Dunrea de Jos
Lansarea atelierului de croitorie
Producerea de costume populare
A treia ntrunire a Echipei Comune de Cercetare n Cahul, Republica Moldova
Organizarea unui spectacol folcloric
nchiderea proiectului
REZULTATE PRECONIZATE:
Materiale folclorice colectate n cadrul sesiunilor de cercetare care vor mbogi arhivele celor
4 instituii de specialitate implicate n proiect.
Un atelier de croitorie specializat n confecionarea de costume populare n Galai, Romnia.
Echipamente pentru dotarea atelierului de croitorie.
90 de costume populare confecionate n cadrul proiectului i care vor fi folosite pentru dotarea
a 3 ansambluri folclorice din cele trei zone vizate de proiect: judeul Galai, Romnia, raionul
Reni, regiunea Odesa, Ucraina i raionul Cahul, Republica Moldova.
1 simpozion care va reuni la Galai 50 de specialiti n etnografie i folclor din Romnia,
Ucraina i Republica Moldova.
2.000 de exemplare tiprite din Ghidul Costumul popular: unitate i varietate la Dunrea de
Jos.
1 spectacol folcloric cu participarea celor trei ansambluri dotate cu costume populare
confecionate n cadrul proiectului.
Publicaii i materiale de promovare
APLICANT:
Centrul Cultural Dunrea de Jos Galai, Romnia
PARTENERI:
Consiliul Judeului Galai, Romnia
Organizaia Public de Tineret Noua Generaie a Europei, raionul Reni, regiunea Odesa,
Ucraina
Secia Cultur - Consiliul Raional Cahul, Republica Moldova
Muzeul de Etnografie i Istorie Natural, Chiinu, Republica Moldova

BUGET TOTAL:
89,880 euro
din care:
80,120 euro - grant
9,760 euro - co-finanare
DURATA PROIECTULUI:
12 luni
19 aprilie 2011 19 aprilie 2012