SPIRITUALITATE

PENTRU TIMPUL NOSTRU

Pr. Prof. ION BRIA

GENEVA - 1990
SPIRITUALITATE

PENTRU TIMPUL NOSTRU

Pr.

Prof.

ION BRIA
/anul, *9ff;.._

ff£ _

COSFJRHJ "■! VI BL
GENEVA

1990

Introducere

Probleaele pastorala , misionare şi politice care atau

în faţa Biearicii Ortodoxe Itosiâne alnt multiple* Acoatas aînt
nu rtucai probleme din "afara"» cure privesc raportul el cu Bo-
ci© tate a în general, cu pută rea politică în apecial, oi gl V T0 ~
blamale din l&untru, care privesc ăstuia şi ELiaiunes specifica
a Bieericii. Nu nunsai factori QTtsmi, "ne teologici" s-au
achlcbat, ci şi viaţa intarnă a Biaericii» Acaata dou£ realităţi
BÎnt de fapt insepafi bile* Sxacoinarea raportului dintre Biserica
şi societatea română, în trecut şi azi, trebuie să fio 3ublat£
de analiza condiţiilor şi nevoilor pastorale interna.

Mulţi cred c&, în aitueţia sctuală, înainte de orica.

trebuia sa fie refăcută "credibilitatea Bisericii, acolo usde
poliţia ei în anumite probleme publice, n-a foat credibilă ţi
unde ea n-a luat distanţa necesară* Acomodarea ei sociologica
din trecut, uneori dincolo flg Unita canonic fi, ar re presanta
daci obstacolul oal irai greu pa calea renaşterii spirituale ac-
tuale. Această insistefcţL eato de înţeleg. Căci oricine îşi da
oeaiiia ca istoria Biaericii sate tulburată do raportul ai cu
puterea politică- Chemata acua sa transfere valorile creştine
în societatea roadnă, Biserica nu poats ea. închidă ochii în faţa
acestei probleca urgente.

Totuşi , în pr oca sul de refacere a credibilităţii Biae*

ricii nu trabuie eă se treacă aimcite limita. Dacă. Biserica a
riacat în acest doiranîu (toţi au riscat dîr.d credit unui răgim
politic iupostor) , ea a fucut-o a^use pentru a au pierde legă-
tura cu realitatea şi pris'a asupra poporului. Fideli ta ta a Bise-
ricii trobuie deci sa fio re cunoscută. TTu&ai aatfel ea poate au
nu droaia tisoac atare a actuală şi â3f readuci în priir. plan poten-
ţialul de caro diKpunw pflntru reînnoirea boc ia taţii- Ca această
condiţie, ea poate să tratase problemele speciEice care aint pa
agenda creştinismului în aos&iia, faţu de care are o r&epundere
de la czio nu-i este pe reia să ea sttstrsgfe*

In cela ce urmgasâ, vorn e canina cîteva pxo'olece mş^oifl

oare se foSnuloasă £fc situaţia actuala.

-2-

1. Ortodoxia şl cultura românească

Cea dlntîi problem ar fi cea misionară, în sensul de
a reda credinţei ortodoxe aăaranţa, profunzime şi popularitatea
aceleia, atît aub aspect apiritual, personal cit şl sub cel co-
munitar, social. Cine ia azi în aerios probi, ia Bisericii şi a
naţiunii, nu poate să troaca cu vederea problem misiunii-

Datorită restricţiilor de ordin misionar şi ca te ne tic,

ou toate ca efortul de evangha lisară n-a lipait, d°vadă fiind
sistemul oarohlal organizat t credinţa creştină nu tai are o *fl-
sonanţă personala §1 aooială de mari proporţii. De unde între-
barea: ce răsîne din creştinie* în conştiinţa societăţii de azi?
Ce orlză mai au valorile creştine asupra spiritualităţii de azi?

Prin urcare, Biserica trebuie să prezinte din nou gene-

raţiei contemporane valorile creştine. Aici esto nevoie de In-
tervenţia directă a Bisericii, cu program «plicite de evanghe-
lizare şi catehizare. în pregătirea terenului de evanghelizare,
ea trebuia să ţină seama de anumite realităţi pa care şi-a
construit aislunea pînă acum, faţă de care urmează aă-şi exprime

eventual o atitudine critică.

Combătînd ta za materialistă despre religie, adesea con-

fundată cu înţelegerea ştiinţifică a lumii, pe care -a sprijinit
o vastă activitate politicM militantă îopotriva creştinilor,
Biserica a recurs la argumentarea că practica credinţei aparţină
unei tradiţii cu care ea identifică poporul. Ier împotriva
curentului care exalta auperf loialitatea creştinismului la ro-
dini, «au contracararea acestuia de un curent laic, sacular,
Biserica a arătat, cu date culturale şi sociologice, că spiri-
tualitatea română are da la începutul ei un caractar profund
creştin. Creştinismul românesc nu esto, cuib a-ar credo, un creş-
tinism oriental neaaimilat, impus din afară, cu simboluri şi
rituri bizantine de import. Dimpotrivă, există o lectură Isto-
rica sneoifioă îatxe credinţa ortodoxă şi ponorul român, între
etnogenezs acestuia şi cultura aa spirituală- Ortodoxia devine
astfel c instituţie de referinţă pentru istoria poporului rosân,
a culturii şi spiritualităţii rodase.

în lectură cu aceasta să aaintin că, în perioada

dintre cele două războaie condiale, coi care au subliniat, cu
intenţii vădit apologetice, că roatoisiiiul este prin natura lui

-5-

ortodox au fost teologii ţi filosofii din curantul Gîndlre a

(1921-19*4)- într-adevăr, teoloji, acrii tori, poeţi şi filosofi,
au vorbit deschis despre Ortodoxie şi etnie» despre ore şt ini ea ui
"romanesc", despre nevoia de înereştinare a culturii rocâne,
despre polarizarea vieţii intelectuale în jurul Bisericii, despre
renaştere socială ou caracter moral creştin. Curentul s avut şi
o orientare critică, apologetica, împotriva color care bus ţine eu
o£ poporul român, dacă nu este ateu, aste cel puţin indiferent
în QB tăria de religie. G£ndirea a luat atitudine şl împotriva
celor care negau valoarea creştinismului în formarea culturii
rom&ne, sau respingeau rolul Ortodoxiei sa valoare spirituală a
naţiunii rom£ne, opt?.nd pentru civilizaţia occidentală - pentru
că aceasta sX fi superioara bizantinismului mistic, oriental -
proclama tS drept creatoare a culturii şl statului modern.
Ortodoxia, prin urmare, face parte din fondul otnio al neamului

românesc»

Această afirmaţie se întemeiază anume pa faptul istoric

că craştinisaul la români n-a fost impus din afara, ca ceva
străin, ci el face parte din experienţa iniţială şi din identi-
tatea de origine a acestui popor do cînd a apărut ca atare.
Din punct de vedere al valorilor, accentele credinţei ortodoxe
sînt profund impregnate în caracterul a pi ritualii; aţii româneşti.
Aici asta vorba de un transfer organic de valori* Ku numai
teologi, ci şl filosofi, oameni de litere şi sociologi, ca Siaion
Mehedinţi, Ion Plllat, îîlchifor Crainic, Nicolae larga ,
Constantin Eădulescu-tfotru (care a definit filosof ia neamului ca
"patriotism sprijinit pa creştinism"), Ovidiu Pa padina t Octavlan
&oga, Liviu Eebroanu, au vorbit de caracterul "organic", onto-
logic al culturii şi spiritualităţii române. Această cultură şi
spiritualitate sînt profund impregnata de experienţa vieţii şi
a morţii, cum a arătat Vaier iu Ananla in poeziile şi teatrul său,
Or, otjaaată gxperienţă eato realmente experienţa credinţei. Pin
aceasta aur să a isvorît o întreabă filosof ie a obşte 1 ca organian,
a satului drept comuniune, a vieţii ca sărbătoare, c sărbătorii
ca plenitudine.

Un merit al sec a tei teze consta în aceea c£ pornind

da la principiul o ele Biologiei ortodoxe, anune c£ nu există cre-
dinţă ortodoxii fără comunitate de cult, şi invers, s recunoscut
sonsul credinţei ortodoxe pentru naţiunea şl cultura română, dînd
m4-

conştiinţa i naţionale o bază creştină. Biserica nu este în acest

ca a un "produs" al culturii, ci ea însăşi, adreeînd 5 vanghelia
unei cocunltă&i etnice, a creat cultură, sdloă un nod de viată»
practici şi atitudini spirituale, o serie da valori permanente
care conferă identitatea acelei comunităţi, care dau un sens su-
perior de comunitate unul popor.

în filosof ia flîndiri.i , credinţe creştina este o ener-

gie creatoare de cultură. Ba a subliniat faptul ca" Ortodoxia
vizează transfigurarea creaţiei şi nu numai mîntuiroa sufletului,
în sens Individualist şl moralist, vorbind despre prezenta şi
manifestarea Pantocratorului în toată creaţia. Cu aceasta!
Gîndirea a deschis noi frontiere culturalo, filosofice, literare,
artistice, pentru credinţa creştină, arătînd cu adevărata cultură
nu este altceva decît o iradiere a harului în ţesutul organic al
spiritului uman si oi creaţiei-

Studiile recente despre locul şi autori tstee Bisericii

în istoria, cultura şl spiritualitatea poporului român au şi
ele o importanţa particulară. ITai întîi au deais concluzia
cinică, dacă nu absurdă, a istoricilor de viziune materialistă,
anume că poporul roc&i ar avea o gîndlre cooună fără certitudini,
fără nor ce specifice, ne reuşind să aibă un consens asupra valo-
rilor esenţiale şi un entuziasm spiritual. Patrimoniul aău spiri-
tual ar fi difuz şi inactiv, steril şi nesigur.
Aceste studii au apoi si un rol critic, deoarece în
meseria generaţiei de sal pot fi transmise multe prejudecăţi şl
interpretări greşite despre trecutul unei instituţii» de pildă
permanenţa valorilor creştine în cultura română, de la începutul

acesteia-

An amintit acest capitol, deoarece idee a despre con-

fluenţa dintre creştinism şl cultura rocână, dintre Ortodoxie
şi românism, a determinat într-un fel orientarea misiunii. Totuşi,
aici Biserica nu trebuie să. cadă în facilităţi sau capcana.

De pildă, Biserica b-bt mulţumi să spună, pe temeiul

argumentării istoricilor şi oamenilor de cultură de viziune creş-
tină, că croştiniauul face parte din "Legea s traco seca că w f de
aceea transmiterea lui este asigurata .iln ganemţie în .ţ*ene raţie.
Iuti- -adevăr, ^resentînd catehismul ortodox ca asemănător eu
"Legea reunească 1 ', Iezind pe cei botezaţi si cununaţi în sînul
său ds trupul naţiunii, Biserica s/teuşit să desfăşoare o impre-
sionantă activitate misionară» pastorală şl liturgică, p^strînd

-5-

astfel unitatea şl vitalitatea ei. Biserica continuă şl azi sa

transmită mesajul ei învăluit în ase astă mantie a "X-egii ro câ-
ne şti". Sate ase as ta un privilociu pentru e vanele liaaxe sau un

handicap?
Spunînd ca Ortodoxia constituie liantul ou poporul

român şi cu pămîntul - d* aceea oine îşi pierde credinţa ortodoxă

îşi pierde conştiinţa şi simţirea romanească - Biserica ar putea
aa impresia ca ea te o ins ti tu ţ le exclusivă care ar avea monopolul
creştinismului pa teritoriul naţional. Toţi conducătorii Bise-
ricii Ortodoxe Roalne au adoptat aoasstfi poziţie» anujBe că uni-
tatea de credinţă şi unitatea etnică, naţională, au mers îm-
preunau Aceste identităţi eînt nai mult decît valori complemen-
tare, ele slnt interschimbabile. Cei ee se rup de Ortodoxie se
înstrăinează de neamul lor. Bate india cuta bil că acest principiu
forte, caro în fond reflectă codslltotea de pătrundere a creşti-
şistului la roirânl, determină orientarea .misionara şi ecumenică
a Bisericii. Din nou, este acesta un principiu misionar pozitiv,
sau creează obstacole pentru mărturia creştină comună?

Folosind aceste argumente, Biserica Ortodoxă şi-a creat

o poziţia privilegiată în domeniul elslonar. Ststul însuşi a
favorizat reluarea acestor teza despre raportul dintre credinţa
ortodoxă şl conştiinţa naţionala, dintre Biserica Ortodoxă şi
poporul român* Statul nu aste de criticat aici- în schimb, Bise-
rica este nevoită să facă faţă oai multor exigenţe şi consecinţa
cu caracter misionar*

Mai întîl este vorba de filtrarea tradiţiilor creştina

româno după criteriile Evangheliei, ca aatrel ea fie acceptate
şi de credincioşi din generaţiile contemporane care au altă bază
culturală. Uneori valorile culturale naţionala su fost propuse
oa parte din EâBa^ul Bisericii. Or, credinţa fiind alt mod de r
contempla loteria şi realitatea, ea "discerne", diotilea&u mate-
rialul cultural, chiar oel care Intră în identitatea unul popor,
elimisînd ceea ca este negativ şl destructiv. Misiunea comportă
an procas de judecată, da disce rnaraînt, da aceea acele valori
false ale oricărei cultmi, inclusiv cea naţională, urmează să
fie judecate 5I sb tindo^ata . ÎIu este vorba de "de sacralizare a"
culturii naţionale tradiţionale, ci de a nune în valoare substanţa
ei creştină în forje culturalo oaie dau identitatea unai comuni-
tăţi astăzi. Credinţa creştină trebuie să devină "letfe româ-
nească" ezit

-6-

Datorită condiţiilor în care Biserica !to«â&l a trăit

oial multa secole f sisiunsa a fost adesea redusă la "anannffza"
acelor valori ţi realităţi pa marcante de spiritualitate şi cul-
tura» valori care an anume rolul de legătură Intre generaţii*
Pfisiunea da asi trebuie să ajute genera ţla contemporană eu fia
în conuri iune ou generaţiila trecuta» cu înaintaşii şi străcoşii
ei, dar şi să creeze punţi între creştini şl comunitatea sociala
actuala*

Biserica Ortodoxă trebuie să se aştepte acuit la o ao-

tlvitate prosclitiată fără pro ca dan t din partea grupărilor
avansa lico dr tot felul. Aceasta activitate sro diverse ac-
tivări.

Acoato grupări nu pot să îngăduie Bisericii aoaâne

să alba un monopol al creştinismului £n RorSnis ps motivul con-
comitentei dintre credinţă şi naţiuno. Aceste grupări sînt
frustata prin faptul că roLSnii sja posibilitate» tocaai pştş
credinţe lor, s£ identifice moşii şi strămoşii îs sena a taie»
Sie vor a£ demonstreze că în £i ei unea ortodoxă anunite TE&lorl
evanghelice au foat trecuta eu vederea» dîndu-se mai puţină im-
portant^ convertirii persor^alfc în favoarea încorporării ccfcunl-
taxo în trupul bisericesc. Credincioşii acestor grupări se
declara * creştini prin convertire" , nu "creştini prin naştere",
ds aceea nu acceptă aă fio definiţi după naţionalitatea aau
11 realismul* lor.

După oua se ştie, după cal dlntîi război oondial» odatil

cu atabîlirea în RoaSnia s unor "nlsiunl" străine, de factură
fundamental iată» un grup da ortodocşi s-au detaşat de Biserica
Ortodoxă. în Bucureşti, grupul cosdus de preotul Tudor Fopescu
e-a alăturat în 1920 Creştinilor după Evanghelie- înainte de
aceasta şi după, alte co a unităţi do credincioşi M no o— protestanţi"
s-ou organizat in itooania şi funcţionează legal*

Ce atitudine pastorala şi misionară trebuie să aibă

creştinii ortodocşi faţă de cei ce» apra deosebire de partiou-
lariauiul ortodox ataşat la istoria naţiunii» văd în orice torsiă
âc sisfanie politică un carcan oara sufoca libertatea şi fide-
litatea faţă de 3von£helie?

Privind apra exterior^ spre societate» Biserica

t ie bule să facă imediat "socoteala" (cf.Luca l^ p 20-p-^l) în tsr-
Eeai ds deficienţa şi posibilităţi misionara • fisiunea ei
-l -

reclamă azi programe şi acţiuni ap«6ifi<»t pregătirea clerului

pentru fisiune prin instituţii de învâfcănînt teologic» educarea
liturgică a credincioşilor, înviorarea mînăstirllor, participa-
rea laicilor la apostolatul misionar, găBirea vocaţiilor sacer-
dotale. Biserică da origine şi da mori proporţii» Biserica
română aste încă deposedată de mijloace de evanghelizare j
lipsă de materiala de cult, llpaS de acces la cijloace de comu-
nicaţie publică, lipaa de asociaţii ca caracter misionar, umani-
tar şl dlaconal în rîndul populaţiei.

Mai trebuie adăugat aici £ aptul 08 Ortodoxia nu «sta

suficient şl corect cunoscută în România. Cu toate oâ s-a publi-
cat enorc atît despre istoria Blserloii Române, oît 9I despre
spiritualitatea ortodoxă romSnă, acaatea par a fi lecţii da is-
torie şi de morală care n-au legtitură cu realitatea şl care au
puţin ecou în inine celor ca citesc şi asculta. Informaţii despre
statistica bisericească încă nu eînt aduse la cunoştinţa
populaţiei da Patriarhia Română. In realitate nimeni nu dispune
de o sociologie a creştinismului în Roirânio, oare să determine
numărul practicanţilor creştini azi. Statisticele sînt totuşi
favorabile Bisericii Ortodoxa, dar ele nu eînt integrate în
datele care compun oituaţla naţionala*
-8-

2. Autoritatea bisericească si şute?** politică

Raportul dintre Biserică şi Stat aste o problemă com-

plexă. Această problema nu poate aă fie însă evitată deoarece cri-
tica cea mai aspră se referă anume la atitudinea Bisericii oficiale
faţM de regimul trecut, Aici ne interesează ce orientare în viitor
va avea atitudinea Bisericii faţă de Stat şi faţă de puterea po-
litică?

Să amintim cîteva repere istorice.

Biserica a moatarrit un sistem de "simfonie couscantini-

ană", propria tuturor Biaericilor locale organizate pe bază naţio-
nală. Aceasta* simfonia diferă de la o ţară la alta şi nu a păstrat
totdeauna echilibrul între cei doi termeni. Logica ei codată na
numai în coexistenţa dar şl în conlucrarea între domeniul religios
q± cel civil, rsprazantate în Bizanţ prin Biserica şi imperiu,
patriarh, şi împP.rat,

Simfonia a avut şi la noi o importanţă considerabilă»

dat fiind faptul că lupte pentru autonomie şl autocefalie bise-
ricească a fost concomitentă cu mişcarea naţională de unire a
Principatelor Române (1B59) şi de independenţă statală (1677). Să
remarcăm Insă ca formele ei de alianţă aimfonică n-au fost uniforme*
Chiar de la reformele bisericeşti propuse de Alexandru Io an "uza,
una din problemele cele mai dezbătute a fost aceea a separării
Bisericii de puterea Statului, pentru a evita supunerea Bisericii
faţă de autoritatea politică. Cu legile acceptate de acesta se
dădea impresia că 3iserica acceptă dominaţia unilaterală a Statu-
lui în treburi bisericeşti* Adică, sub pretextul că este Biserică
de Stat, sau Biserică naţională, puterea politică a înclinat balan-
ţa simfoniei în defavoarea Bisericii, Perspectiva simfoniei a fost
modificată în termenii impuşi de puterea politică deja în această

perioadă.

Cert este că la Bucureşti, Patriarhia Română a moştenit

această simfonie deficienta, care uneori friza cezaropepismul şi
care caracterizează acest secol, cu toate că au existat mişcări
de protest împotriva aservirii Bisericii de către puterea politică.
După înfiinţarea Patriarhiei, în 1925» un fapt oare ilustrează
perfect această orientare este chiar Concordatul cu Statul Vatican,
I o operă politică a Statului Român de atunci, în detrimentul Bl-
-9-

numele de "Biserică dominantă*.

în general, sa poată sprne că principiali Biserica lo-

calS, în ce priveşte organizarea teritorială, regimul politic,
orientare culturalii, urmează întru totul Statul naţional, a prele-
vat în orientarea Patriarhiei Române. Aceasta decurge în moe" fi-
resc din logica simfoniei, a acomodării reciproce, pentru a ^ăsi
un modua vlvendi . De pildă, Patriarhia Română a devenit după 1925
o mare Biserică locală în lumea ortodoxă şl în Suropa, aceasta da-
torită el poziţiei «i Tjj configuraţia României de atunci. Dar şi
Statul Român a beneficiat de starea Bisericii» Patriarhul Mlron
Cristea, fost membru în delegaţia Transilvaniei la Bucureşti, pen-
tru a anunţa proclamarea unirii âe la Alba lulia din 1 decembrie
191B, a fost alea în consiliul de regenţi după moartea regelui
Ferdinand (19 iulie 1927)» care proclamase unirea în catedrala
ortodoxă de la Albe-Inlla. Tot patriarhal reprezenta România orto-
doxă, deoarece regii profesau, în practică, credinţa catolică, de-
venind ortodocşi, de formă, doar cu oca&ia marilor evenimente na-
ţionale.

După cum am apus, simfonia oonstantiniană a avut dife-

rite măsuri şi aspecte. Din causa isteriei sale comune cu poporul
român, dată fiind ponderea ei instituţională tradiţională, Bise-
rica a avut o deschidere naturali faţă de Instituţiile care reprs-
aentau sau tratau probleme naţionale. Atitudinea el faţă de revo-
luţia naţională din decembrie 1989 a fost inspirată de acaastă
înţelegere a istoriei comune. Iar pentru a păstra alianţa oi cu
■poporul credincios Biserica a fost adeaea obligată să practice
politica acomodării , a iconomiei, în faţa celor ce deţineau pute-
rea politică. în beaa iconomiei pastorale, Biserica ale&e diverse
aoluţii ei practici într-o situaţie dată*

în oe fal aceeată simfonie a fost înţeleasă şl practicat*

în ultimele decenii?

La începutul anilor" 50, Biserica Română a formulat, dato-

rită patriarhului Justinlan, "apostolatul social", cu ÎBţeleeerea
că viziunea el teologică poate ei ilumineze demersul soolal şi po-
litic al ţării în acea vreme. "Apostolatul social 1 ' nu impunea o
doctrina socială şi nici nu acredita an sistera politic definitiv.
Biserica nu urmăreB să acapareze puterea politică şl nici să dea
impresia că i-ar fi fost indiferentă orie n tare a pe care o va lua
istoria. Biserica Română căuta un forum pastoral unde să insiste

-lo-
ca Statal să-şi îndeplinească oh-ntraa şi misiunea lui proprie»
aceea de a face dreptate tuturor Şl de a da libertate toturor. 3a
voie să alba* o tribună nnde să spună că, la umbre protecţiei vie-
ţii economice ai sociale de către Sta*» poporul suferea In mod real.

Biserica Română a fost satisfăcută cu "apostolatul social"

de acest fel» arătînd astfel că nu lăsa problemele de bs»ă nare sal-
vata. Biserica a mai fost captivată şi de faptul că bu s-a vorbit
în aceasta vreme de separarea dintre Stat şi Biserică. Biserica a
considerat, că, suprasolicitând locul creştinismului în istoria
română şi bazîndu-se pe acea "lege românească 11 a credinţei orto-
doxe, poate asigura o acomodare reciproca, o cooperare simetrică
cu Statul român. Pe de altă parte, puterea politică a încurajat
pe toata căile elcglul naţionalismului de Stat,

Cu încetul Statul a devenit totalitar, fiind împotriva

pluralităţii şi suprapunerii centrelor da autoritate, religioasă
şi civică. Bl a definit deci locul, spaţiul al. rolul public al
Bisericii în societate, im^unînd în cele din urmă o definiţie a
ralisiei si o legislaţie religioasă fără a visul şi acordul celor
ce cred. Desigur ca* Biserica a acceptat această acomodare asime-
trică cu puterea politica, fiind conştientă că restricţiile impuse
mai cu seamă în domeniul instrucţiei şi educaţiei creştina publica
diminuează rolul el, dar îi aaljură supravieţuirea,

Deşi nu se putea expi*ims public, exigenţei a Bisericii

erau cunoscute» chiar dacă nu într-o forai! fermă şl explicita.
Adică, Biserica coc a td ara în continuare că are anumita valori
proprii, mai exigente decît cele ala societăţii, dar nu le poate
comunica tuturor* că ea are nevoia de spaţiu social da a practica
' dlaconia creştină, dar na-1 poate Dbţina de la sine. Biserica do-
rea ca, prin intermediul credincioşilor ei, să participe direct
la orientarea spiritualităţii şl & vieţii publice a societăţii,

în schimb. Statul s-a folosit în scop politic de autori-

tatea tradiţională a Bisericii. Într-Bdevăr, cu autoritatea ai,
3isarica poate să perpetueze şi să validase simboluri care n-au
prisă pastorală suficientă, închiaînd ochii faţade practicile,
trupurile na privilegiate şi mişcările active, faţă de opoziţia şl
dizidentele care se formează în lăuntrul şi fts afara ei. Mai mult,
toritataa bisericească poate să fie forţată să amestece valorile
tala ou cale impuse de puterea politică ai stabilita în numele
- 11 -

naţionalismului şi patriotiamnlui, sau aa interpreteze în mod ale-

goric mizeria eoonomică si să considere că «drepturile omului" aa
pot pleca în faţa vitregiei istoriei*

Elmgni însă nu are dreptul aa acuze Biserica de a»i de

eaeate compromisuri. Criza a a autoritate a Bisericii na poate fi
declarată juridic. 3otg o problemă de conştiinţă §i de spirituali-
tate. Totuşi, o anumiţi alienare pastorală a fost resimţită în
aceşti aai, mal ales atunci oînd participarea credincioşilor la
viaţa socială şi accesul lor la puterea politica, la îndemîna tu-
turor prin definiţia acesta! polltici.au fost prezentate de o ma-
nieră ambiguă, difuaă. Posibilităţile credincioşilor de a răspunde
la problemele critice ala soaie taţii, cum ar fi progresul economic
şi drepturile omului, n-au fost deloc apărata. De aceea, credin-
cioşii s-au instalat în aituaţii de paralelism, trăind realmente
în paralel cu eaolotataa, fără teamă. Prin resemnarea sau nocom-
betlvitatea ei, autoritatea bisericească a lăsat impresia că re-
gimul ar fi acceptabil, sau că nn există energie suficientă pen-
tru a-1 depăşi. Riscul cel mare a toat alienarea pastorală a cle-
rului, pierderea capacităţii lui de a interveni în realitatea
Istoriei.

la începutul anilor f 80, sub vălul simfoniei. Biserica

*ate atacată în toată regula. Dovadă este distrugerea atîtor Bi-

serici activa şi monumente istorice în capitala ţării. Instituţia
cea mai fidelă faţă de popor devine obiectul contestării ideolo-
gice, aflîndu-se din ce în ce :uai mult lipsită de referinţă con-
creta la istoria contemporană. Autoritatea bisericească este obli-
gată acum sa practice o formă de relaţie cu Statal» pe care popo-
ral însuşi o contesta. Ba a devenit vahicolul unei alianţe defi-
ciente şl incomplete. Ba a fost împiedicată să corecteze tradiţia
el şi să/exprime cu intransigenţă în materia de drepturile omului.
Totuşi, trebuie spus că a fost o criză. Oare este numele
acestei crize? Sate vorbe, oare, de o ingratitudine da neiertat
a Statului faţă de poporul credincios român, forţe cea mai fidelă
şl slujitoare a aspiraţiilor naţionale, faţă de cinul preoţilor
ortodocşi, patrioţi fără saltare V Sau este vorba de o criză mai
gravă în a înţelege natura şi misiunea Bisericii, structura ei
divină care-i asigură certitudinea în istorie, In raport cu pute-
rea politicăY De ce Biserica nu a riscat şl nu s-a angajat acolo
unde avea certitudinea că îi este asigurată asistenţa Duhului

- 12 -
Sfînt?
Daca într-adevăr, ne aflam la încheierea unui ciclu dta
simfonia constant Iniană, atunci este firesc să sa adopta poziţii
noi, explicita, oara ea svita acomodări politica contradictorii
ca misiunea si natura Bisericii. Angajarea Bisericii na poate aă
fie tributară unor calcule şi alianţe cu forţele politice da orice
nuanţă ar fi acestea. Apoi, poporul ţine ca anumite experienţe din
tradiţie sa fie recunoscuta în mod public, ce de pildăi rolul Bise-
ricii în formarea conştiinţei naţionalei interesul acesteia pentru
ridicarea economică şi socială a săracilor şi a celor oprimaţi»
locul ei în cal tura română. Poporul ţine ca alte experienţa din
tradiţie aă fie dezise» coreotate, achimbate. O Biserică autonomă
are datoria de a stabili noi forma de relaţii cu Statul, pentru a
na pierde legătura cu poporul, interpretul tradiţiei istorice.

Care va fi forma " simfonie I" într-o societate de demo-

craţie, în cară Statul nu există pentru el îneuşi» în care separa-
rea între Biserică si Statul laic este constituţională* Bete o
întrebare capitală da ordin practic, deoarece Bisarics asta obli-
gată da acum încolo 3ă ae subvenţionase» să conteze pe resursele
proprii pentru zidirea BIsaricllDr, salarizarea preoţilor, funoţlo-
narea şcolilor de teologie, restaurarea monumentelor Istorici da
artă creştină,

3, Pămlntgac oi ceresc în viata Bisericii

Dapă revoluţia din decembrie 1989, misiunea Bisericii
începe cu interpretarea experienţelor ei din ultimii 40 da ani»
17 imani na este în stare să facă imediat o analiză obiectivă com-
prehensivă. Aceste experienţe trebuie deci să rămînă deschiae pen-
tru critioa poporului credincios, singurul în drept Bă la asuma
sau să la reapingă. Cart este ca, în domeniul social şi politic,
anumita realităţi el practici paralele din aceaată perioadă sînt
respinse imediat de ansamblul societăţii, fficl misiunea Bisericii
nu poate avansa mult fără examinarea critică şi obiectivă, da or-
din spiritual şl pastoral, a situaţiei din treoat. Cară sînt acesta

:perlanţe şl practici?

Din considerente de simfonie politică, Biserica n-a desiş

,iclt politica dusă de Statul totalitar în defavoarea drapturi-
omulul şl în detrimentul transmiterii credinţei si a păstrării
trjjaoniului spiritual naţional. Preocupată să evite separaraa
pastorală de popor, autoritatea bisericească nu a examinat în mod
intransigent relaţiile ei cu puterea politică şi nu s-a pronunţat

-13-

în problemele controversate , umane , dificile.

Preocupata mai ou ssamil de aspectul si instituţional, de

statutul Juridic şi canonic el instituţiilor în cedrul eocîetaţjMi
autoritatea Msericeaacă a coborît pe planul parohial dimsnfîiuoea
spirituală a misiunii sale* într-adevăr, ea a raugit aă edifice o
administraţie centrală solidă, lMsînd însă problemele misionare şi
pastorale la nivelul practicii parohiala*

Apoi, autoritatea bisericească a lăsat să circula defi-

niţii sociologice oa "religia retine vitalitatea ei în virtutea
tradiţiilor istorice*; de aceea ntx s-a angajat pe faţa în transmi-
terea directa organizată a credinţei şl practicilor creştina în
rîndul generaţiei tinere. 3a a acceptat mai degrabă rolul de păs-
trătoare a patrimoniului istoric, riacind ca astfel credincioşii b£
pună lampa credinţei aub masă, aă dea un apaţiu liber ideologiei
totalitare» iar societatea să ae organizeze independent de viziu-
nea creştină.

Acestea nu aînt capete de acuaaţia, în orice ca» pentru

cei ce trăiesc în aînul Bisericii şi vorbesc din interiorul ai.
Este regretabila atitudinea machiavelică a unora dintre cai ce so-
licită "înnoirea* ca e^i'&a Ji*eţ a Bisericii» Unele acuzaţii împo-
triva autorităţilor bisericeşti, sinoă, mitropolit!, episcopi,
aînt auapeote de rea credinţă. Cai ce înţalas Biserica din inte-
rior vor recunoaşte că aintesa experienţelor şi evaninsntelor atît
de conaidcrsbils, din trecut, nu este uşoară. 31 trebuie să fie
artren de exigenţi cu in t ar pre tarile care deformează imaginea Bi-
aaricii. Orice act de dtiţymiLnia împotriva ei aste gratuit.

Biserica a fost activă în mnltipla domenii» obiar dacă

atitudinea autorităţilor în anumite probleme critice a foat defi-
cientă sau ineficientă. Nimeni nu poate aă punS la îndoială, de
pildă, patriotismul si. Biserica, în toate caşurile, a afirmat
istoria, identitatea şl destinul poporului român, mai mult decît
orice inatituţie naţională. Sa a vorbit ieschls de comunitatea de
destin ce le uneşte. Angajamentul al cu poporul a fost ferm şi
continuu. Puterea politică a luptat cu toate forţele eî pentru des-
părţirea Bisericii de popor. Dar chiar atunci cînd n-a putut să
vorbească In numele poporului, BiBerica a făont cunoacut conducăto-
rilor politici că "Oile. nu_ vor merge niciodată după un a trăln, ci
dimpotrivă, vor fugi de el. pentru că sie nu cu nosc glasul străi-
nilor " (Ioan le,?)*

- 14 -

Ea a fost activa na numai ce i simplă comuni ta ta socio-

logică, ci mai ales oa trupul Iul HrlBtoe în iBtorie, prin lucra-
rea ei spirituală şi sacramentală, văzuta el nev&sută, prin braţul
ei ceresc de sfinţi şi martiri, care s-au jertfit pe faţă sau £n
ascuns, într-o societate tributară anei viziuni materialiste gi
totalitare despre luma, ea a proclamat spaţiul divin ceresc, simbo-
lul desăvîroirii creat ia it la a făcut cunoscut că mistuirea sufle-
telor nu este uc obiect care se vinde şl se cumpără ca o marfă, ci
un dar al Iul DnmnazoUt graţie căruia toţi pot deveni liberi*

4* Biserica gi.. societatea

O problemă insuficient tratată eflta aceea a influenţei

credinţei creştine în diverse domar.il "seculare* naţionale* drep-
turile omului» eduoyţie» economie, dreptate socială, solidaritate
naţională. Capitolul Biserica ei societatea merită cea mai mare
atenţie, deoarece comunicarea valorilor şi practicilor evanghelice
în scopul zidirii comunităţii umane face parte din misiunea Bise-
ricii, Toate domeniile da activitate» cultură, artă, muzică, filo-
sof ie, literatură, ştiinţă, trebuie aă abordeze si valorile creş-
tine, pentru a crea un nou "spaţiu, mioritic", oare, £u?ă Lucian
Blaga, nu este un spaţiu gol sau anonim, ci o plenitudine de va-
lori, BaclitlS deio un vast gi boss* material cultural da inspira-
ţie creştină, care agteaptă aă fia regenerat . Programul Spiritua-
litate pentru timpul nsstru urmăreşte anume o nonă sinteză spiri-
tuală, caro să intagrezs tot ceea ce dă identitate, integritate si
coeziune organică unei comunităţi naţionale. Cin acerată spiritua-
litate de referinţă rezultă o împletire de destina în care desti-
nul flăcărui membru în parte este realizat.

Problemele morale şi spirituale ale societăţii de azi,

caro nu a găsit o rezolvare legitimă ^lnă acum, constituie un ca-
pitol crucial pentru misiunea Bisericii. Aici Biserica trebuie să
se întrebe din noui ce rol are credinţa ei în a determina calita-
tea vieţii în societatea de azi, cu configuraţia ei Ideologică gi
cultura ai ştiinţifică avansată?

în făurirea "omului nou*, ideologia totalitară a căutat

ca cetăţenii credincioşi sau nu să renunţe la valorile spiritua-
lităţii zise patriarhale, tradiţionale. Dar cu tot progresul teh-
nologic realizat, deşi atica a readus în prim plan val-area socialii

- 15 -

a omului. Importata factorului economic, răspunderea pentru bicele

comun» carnea li caută acele valori cară garantează relaţii drepte,
organice, între fcţţţ raenbrii familial umane. Ortodoxia* niai alea
cu concepţia ei on^o logică despre viaţa spirituala, cu învăţătura
ei despre ceraeterul orbule al societăţii umane, cu accentul ei
pus pe plenitudinea persoanei umane* poată aă aducă aici un răs-
puns autentic* Fu asta vorba de a separa valorile şi realităţile,
ci de a le trece la un alt nivel de înţelegere* Căci nu numai
foaiaea fizică şi mizeria economică distrus familia şi societatea*
ci gî degradarea spiritualităţii, a moralei soţilor, a lipeai de
solidoritnte ei de comuniune. Familia ost© cea dintîi victimă a
crizei economice, morale şi spirituala.

Biserica nu trebuie să treacă pe plan secundar desvolte-

r*a economică a societăţii, dreptatea socială pentru toţi* liberta-
tea politică, promovarea drepturilor fe&eli* dreptul asociaţiilor
şi mişcărilor de laici* n Pîinaa noastră cea de toate silele nu
aste an simplu produs de consumaţie, ci un simbol al fiinţai* al
vieţii* al speranţei* Pentru a exercita aceasta agapă totală* in-
olnaivă* Biserica are nevoie de un larg spaţiu aocial* de punerea
în funcţie a unei structuri de diaconie socială, prin reînfiinţa-
rea asociaţiilor laice da evanghelizare * de filantropia şi apos-
tolat social. Revistele şi aaociaţlile respectivei' "Solidaritatea"
(1920*1929)* condusa da Vasila Gh. Ispir, Serbau lofiescu, CA.
Teodorescuţ "Renaşterea 11 (l922-194o t Creiova), condusă de apiscopal
Vartolomeu Stănescu al Rime icului» Prof .Grigore Cristascu şi Dr,I.
Ghicaj tt Predania* (1937)* condusă de Gheorgha Racoveanu* toate acea-
taa au creat un curant da înnoire spirituală şi transformare sociala
întră cale două războaie mondiale»

în plus, Biserica Română poate invoca tradiţia aî socială

pentru a arăta că, în trecut, n-a făcut jocul re ^Imului feudal şi
al ideologiei bur^hese* Ba a fost în mijlocul ţăranilor, în revolta
lor pentru păiuînt din 1907* s~a găsit în rîadul muncitorilor indus-
triali, în timpul grevelor ue la Grivîţa Sin 1933* s~a integrat co-
lor ca au cerut o ţară liberă în docambria 1989 • Pămîntul ţării*
exploatat prin decisiilo Statului comunist pentru scopuri indus-
triale, tehnologice şi militare, devenit groapa în care se arurcă
gunoaiele radioactiva din Europa» aste petrimcniul spiritual cel mai
de preţ, deoarece ascunde în al locuri, simboluri şi altare fărâ de

- 16 -

care memorie neamului ea te moartă*

Căutînd să r&mînă credincioasă §1 consecventă misiunii

ai, Biserica est« datoare să repete §1 să ezplice Evanghelie ca
^învăţătură nouă §£ cu putere" (of ^lareu 1,27)* Aceaata înseamnă
a lua poziţie fermă în nalte probleme controversate, a interveni
ou propria ei reflecţie gt acţiune în âssbateres jablică* necu-
noaşterea publică a libertăţii religioase, educaţia creştina a
copiilor şi tinerilor, misiunea în marile centre urbane, accesul
la mijloacele moderne da comunicaţie» toate aceatea sînt subiecte
de mara urgenţă pa care Biserica cu le poate eluda- Ea nu poate aă
observa societatea actuală fără să participe la mersul acesteia,
cSutînd să vindece ambiguităţile şi suferinţele ei» celebrînd
succesele şi bucuriile ei# Pentru a nu veni în conflict cu autori-
tăţile politice, din perioade ar,teri:>ară, Biserica a avut adesea
o atitudine plină da scrupuls şi eaitări. Datorie ei sate înaâ
aceea <to a readuce pe Dumnezeu în centrul vieţii poporului» în mij-
locul capitalei, acolo unde Si face politica ţării, acolo unde
sînt concentrate inatanţole şi instituţiile care decid viitorul
naţiunii (cf» IMa&i 6,12-19).

oarecare presiune morală publică asupre autorităţilor

politice, cere trebuie să fie chemata din clnd în cîuă la realism
şi modestie, face parte din critica profetică a Bisericii. Facînd
aceasta ea nu se erijează în judecător sau arbitru naţional* Dacă
profeţii vor tăcea, vor vorbi pietrele, iar dacă creaţia vs amuţi,
atunci " carurile vor fi delirate " (cf.Harcu 1»10) prin venirea
Duhului via şi înnoitor al Iul Dummuzeu, txn Dumnezeu care nu mai
vrea să rabde nedreptăţile . Iată de ce Biserica trebuie să convoa-
ce poporul nu numai ce aă-i citească cronica înaintaşilor §1 să-i
aducă aminte de n-.emorie efîntă a str&tosşîlor, ci gl să î se înfă-
ţişeze semn* şi minuni din vremea noastră» să i ee vestească ves-
tea cea bună, sau cea rea, a viitorului? " Adunatl-vă al ascultaţi
cela ce se vor Tntîmpla in timpurile carg "vin * (Fac, 49,1)» Bxiată
multe semne văzute sau imperceptibila ala prezenţei şi lucrării
Duhului Sfînt, Duhul înnoirii şl transformării, care ne permit
aă operăm într-un pămîat nou şi cer nsu»

Problana educa fciei politice a credincioşilor este o pro-

blemă de basă pentru reflecţia teologică şi practica pastorala,
| Credincioşii au fost intimidaţi de complexitatea unui aiatgm
- 17 -

politic totalitar, de aceea s-au fa rit să pună mina pe mecanismul

acestuia. Pormarea lor politică a foat deliberat ignorata. Foarte
multa orientări politica şi culturale au fost date ca şi cînd cu-
noaşterea credincioşilor ar fi depins exclusiv de acestea, csnai-
derîndu~i într-un fel orbi sau Incapabili de discernâraîofc politic.
3xistă o întreagă literatură cu caracter ideologic cară postula o
comunitate de crsş-ini insuficient matura şi iluminata pentru a fi
în măsură aă cunoască, în mod independent, evoluţia politica a

ţarii.

Simbioza dintre credinţă şi cultură aate, desigur, un

punct de referinţă şl de plecare, niciodată d valoare absolută şi
o realizare definitivă. Acest caracter a fost §1 eBte piatra pa
oare s-a clădit rezistenţa împotriva totalitarismului. Dup* o de-
finiţie marxistă a religiei, credinţa ar avea aria ai personală»
afectivă, domeniul "religios" rezervat Bisericii, de aceea ea este
condamnată aă râmînă inofensivă pe plan aocial, nafertilă pa plan
cultural, pasivă pa plan politic. Intenţia activităţii ateiste a
fost aceea de a separa creştinismul da cultură plasîndu-le în două
domenii închise, ne comunicabile.

Pentru a influenţa spiritualitatea societăţii, puteree

politică, pe de o parte, a pus la muzeu sau a retras din circula-
ţie simbolurile relisioaae, sub pretextul că acestee nu mai au
pondere intelectuală şi nici suport social. S-a crezut că memoria
şl practica religioasa, tradiţia de referinţă a poporului, pot fi
sufocate prin ştergerea simbolurilor. Or, prin retragerea acestora
s-a creat un gol Imens, deoarece realitatea lor persista In inima
şi cugetul oamenilor, dar na mai putea fi comunicată şi transmisă
din lipsa limbajului simbolic.

Fa de altă parte, ideologia a avanaat metafore, simboluri,

termeni novatori şi triumf aliş ti pentru a descrie ceea ce s-a rea-
lizat şi casa ce se va face In viitor de clasa muncitoare. Or,
acestea n-au avut nici funcţie de substituire (a iil*bolurilor reli-
gioase vechi), nici funcţie interpretativa faţă de realitatea pre-
zentă, în loc să redea această realitate, acesta simboluri noi au
înmormîntat situaţiile şi problemele existenţiale, crizele econo-
mice şl sociale.

De aici confuzia intelectuală şl criza spirituală care au

marcat cultura românească din această perioadă* Instituţiile de re-
ferinţă au foat amestecate cu Improvizaţiile ideologice contextuale

-18 -

care nu aveau alai o autoritate validată. Discursul politic, ală-

turi ou realitatea, e mistificat totalmente valorile. Be wo^e hao-
sul ideologic în care s-a găsit autoritatea politică în ultimele
clipe. Starea «1 de dazesperare a fost crestă de faptul că centrul
de decizie îi scăpase din mînă, că centrul da greutate al situaţiei
sa afla în altă parte, în strada, că adevărata identitate se ex-
prima la alt nivel, acela al poporului răbdător, dar înţelept ai
brav.

Practic, mulţi acceptă separarea de domenii închise, cu

convin gersa ca pot fi rînd pe rînd cînd "religioşi" oînd «secu-
lari". Tradiţia teologică şi spirituală ortodoxă n-a văzut însă
în creştinism şl în cultură două sisteme închise, actagonietice.
Datorită ignoranţei în materie de religia, mulţi nu ştia că cre-
dinţa creştină, deşi se inspira din revelaţia divină, tran scadentă,
este destinată să transfigureze lumea şi creaţia văzută. Păraîntul
este doar oglinda în care se rsfleotă lumea cerească a iubirii şi
a harului. Această lumină cerească dă sena vieţii şi morţii, nolnd
pe toţi într-un destin comun.

5. reconciliere cu valoare da airrbsl

în urma schimbărilor politice din centrul ţpl estul Euro-

pei, uniatismul a devenit o problemă internaţională, ecumenica.
Comitetul Central al Consiliului Ecumenic al Bisericilor, în sesiu-
nea din martie 1390, a adoptat o Declaraţie privind schimbările po-
litica din Europa Centrală şl Orientală* în care menţionează,
printre problemele apărute în această parte a Suropal, aceea de a
reabilita uniaţla de 1b Brest (în Lituania) din 1596 contra Bise-
ricii Ruse. în România, dialogul dintre Biserica Ortodoxe Română
şi Biserica Greco-catollcă (Unită? din Transilvania (aceasta din
urmă fiind desfiinţată prin decretul guvernului român la 1 decem-
brie 1948) este în curs de realizare ^entru a se găsi o soluţie
pastorală şi ecumenică*

Ortoiocşil din generaţia mai tînără cu cunoso suficient

istoria depanderţei de Roma b unei părţi din Biserica Ortodoxă o
Transilvaniei. El cer să 11 se explice toate ascetele "unirii cu
Roma" pentru a înţelege actul de revenire a uniţilor în 194S si
actul de anulare a acestei reveniri în 1989.
- 19 -

Le originea un laţ lei stă o mistificară a istorisi creş-

tinismului la români. în favoarea al sa foloseşte o argumentare
Istorica falsă, potrivit căreia românii ar fi trăit, din punct da
vede na biaerlceae, în orbita Roirieî pîaă la jumătatea secolului al
Eî-lee, deoarece România, cuprinaă în limitele provinciei Iliricun,
depindea st urci de patriarhal Occidentalul, episcopul de RDna. De
abia în secolul al H-lea, odată ou formarea Bisericii Bulgare
(870), ortodoxia română a-ar fi separat de Occident, infcrînd sub
jurisdicţia Constantinopolului (Patriarhal Ignatie), edoptînd ritul
bizantin ei liturghia în limba alavonă. în ae colul al XlV-lea,
Patriarhia Ecumenică favorizează oonstitulrsa unei structuri bise-
riceşti în România, pe care o subordonează şi o integrează în comu-
niunea oria n tală. De abia la începutul ae colului al XVIir-laa,
cînd sinodul de la Alba lulla declară unirea cu Rcnia, a-ar reveni
la tradiţia originală. Astfel, uniţii pretind că sîn t "continua-
torii primilor creştini ai ţării" (Janln). Or, istoria' creştinis-
mului la români na cunoaşte această schemă simplificatoare* în loc
să restituie faptele şl datele iBtorioe, adest proiect Inventează.

"Unirea" ortodocşilor români din L'ran silvan ia ou Biserica

Romei ar fî fost! zic unii, o "nacesitata Istorică" date fiind con-
diţiile politice din această regiune la sfîrşitul secolului al
XVI-lea. Biserica românilor dav-clse» într-adevăr, fragilă* şl vul-
nerabilă la intervenţiile si pra a lunile confesiunilor şi statelor
dominante din Transilvania* Rînd pe rînd, ace atee au căuSat să
convertească pa români nu numai confesional, ci şi naţional* pre-
textînd că propun , odată cu un creştinism occidentel superior ri-
turilor şi superstiţiilor orientale, şi un atandard apusean de
cultură*

într-adevăr, românii au fost, mai întîi, supuşi la deni-

grările si vexaţiunile noilor reformatori - luterani şl calvini -,

reformat
începînd cu Helanchton, - de Petru Xalins (1535-1572), eplacop/de

Debreţin, sau de Ştefan Qelesi Katona (sac. 17). S-a lma^nat un

plan de a introduce Reforma la "valahi", sub pretextul evangheli-
zării şl promovării culturii occidentale printre români. Prinţul
Gabriel Bgthlen Intervine la Cirll Lucaris (1572-1638) să-1 ajute
în convertirea românilor (în 1629). Tentativa ou catehismul lute-
ran tn.ţ.re.baraa creştinească (Braşov, 1559) face parte din acelaşi
proiect.

- 2o -r

Doi mitropoliţl români. Varia am al Moldovei* în raiapun -

aul la catehismul oslvlneso (laşi* 1645) Şi Patru tio vilă al
Kievului, în Uurturlairea ortodoxă (adoptată de Sinodul da la Ia@l
îs 1642), au comparat Ortodoxia cu confesiunile accidentala.

Ofensiva proselltiată a reformatorilor în Transilvan la ,

care vadea în Ortodoxie o era din |1 populară plină de superstiţii,
a feflfc apel continuată de campania âe unire cu Home* regizată de
Imperiul austro-nngar încapînd cu 1726» prin intermediul unul or-
ganism ca De Pro^a^anda Plfle care considera Ortodoxia o simplă
Biserică rltuallstă schismatică. Se ştie că ^rlvilesilla nobiliara,
culturale gi sociale au. constituit un alement component de prim
ordin al politicii catolica prozelitlste în Transilvania. Da acssa,
cu toata că oposiţia Lntarntf la această unire a fost reală» ea n-a
avut succes* în schimb» românii din Transilvania au avut a forţă
do rezistenţă în contactele lor cu Bisericile din Ţara Rozuâneaacă
şî Koldove. Ar trebui să fie spus că regii unguri n-au reuşit
niciodată să Impună dreptul de suzeranitate celor două regiuni
româneşti* unda adaaea an trimis "episcop! misionari" dar fără
succes* Da altfelp este MnscunosCută politica Moldova! gi Ţării
Românaştl contra imperiului euatro-i:n,^ar.

In ce priveşte înţelegerea Ortodoxiei româneşti de către

Biserica unltS» aceasta este deficientă şi superficială. Pe de o
parte, pentru că reduce Ortodoxia la "ritul oriental" , la o anamltă
tradiţie liturgică şi culturală» la slavism şi bizantinism. Isto-
ricii uniţi aînt IntrlGoţi de existenţa unei Biserici ortodoxa da
limbă latina şl cultură romanS* Iar a spâne că o Biserică Ortodoxă
localS, respectiv cea Română, n-ar fi membru al Bisericii univer-
sala pe considerentul că nu recunoaşte pe episcopul de Roma ca şef
suprem al tuturor cretinilor, aceasta ţine de eclaziologia seco-
lelor trecute* Or» fco creai pe temeiul acestei eclesiologii restric-
tive şî deformatoare, Atanasie Atftfhgl (1701-1711)» mitropolit
ortodox 1 Q fost rehirotonit bpIscob unit.

Pe da altă parte, pentru uniţi» Biserica Roaână n-ar fi

jucat nici an rol în formarea ideii de naţiune, nici n-ar fi avut
un loc în viaţa culturală a poporului renân* Ortodoxia română ar
fi fost depăşită de obstacolele impuse de puterea politică* Unirea
cu rtonxa ar fi însemnat scoaterea ortodocşilor din iropaaul Izolării
fată de Occident şi de sub oprimarea statului naţionalist*
- 21 -

Dar dacă Ortodoxia eat Q denigrată de uniţi, în special

cei din Occident, ca fiind Biserica «lui Care^lale", Biserica eu-
puaă Statului, aub influenţa ţărănimii şi a ponorului simplu,
atunci cum mai afirmă ei că unirea cu Roma ar însenina păstrarea
valorilor ortodoxiei româneşti?

Biserica unită nu trebuie să exagereze definiţia şi ro-

lul el în raport cu Ortodoxia* Ba este ceea ce eatei 31serlcă in-
tegrata în sistemul ecleziastic roman ca rit bizantin. Ortodoxia
românească îl contestă mai multe practici si atitudini, anume că
invită pe ortodocşi la unirea cu Roma du^ă metoda prozei itiamului*
Da altfel, ea ştia oă Ortodoxia este singura Biserică ce nu va lăsa
Catolicismul s& vînture oricum doctrina primatului episcopului da
Roma asupra Bisericii universale, nici să doarmă în nostalgia re-
facerii unlatismului după modelul din secolele trecuta. Aceasta
ar însemna alienarea ortodocşilor de contextul lor naţional şi

cui «ural.

Apoi, planul de "unire cu Roma'' sau nnlafciamul, secretat

de edessiologia latină din ae cola le Zll-Htl, nu mai poată fi con-

siderat ca model de unitate ecumenică. Uniat ismul practicat în
trecut apare derizoria el presumfias, deoarece ignorează nu nuiasi
doctrina ortodoxă despre Biserica locală ca expresie a Bisericii
universala, despre autonomia şl oatollcitatsa concomitente ala
acesteia, ci şi eclaziologia "comuniunii, pe care o ...romovaosă
acum teologii catolici ca bază de dialog cu ortodocşii. Logice
dialogului eclaslologic dintre Ortodoxie şi catolicism nu mai lasă
loc unul astfel de model de comuniune cu Roma.

Lupta Bisericii din Transilvania a avut un caracter poli-

tic naţional pronunţat, împotriva tentativelor de a impună naţiunii
româna da aici fia Reforma fie Catolicismul, în cadrul politicii
de a îngloba minorităţile confesionala şi etnice în structura impe-
rială, de expansiune politlco-confeaională a Imperiului eustro-an-
gar. Dependenţa bisericeasca provocată de unlatlam în 1697- l?o o
n-a slăbit legătura dintre Ortodoxia şi populaţia română din Tran-
silvania, majoritară dar fără drepturi politice.

BiBerica Ortodoxa a recunoscut uniţilor rolul lor

exemplar în evenimentele din 1848 şi 1918. Aceştia n-au accep=at
recuperarea maghiară a Transilvan; iei, bazată pa o istorie a Tran-
silvaniei fabricată în aeeBt scop* Da fapt, Biserica "unită" s-a

- 22-

simţit şl «a antrenată de întreaga avoluţia a naţiunii româna din

transilvania, orto'oxă prin da fia iţ ie. Nu se putea deci ca naţiu-
nea să aibă în 1913 o viziune, acesa a unirii cu ţara, iar Biserica
un alt proiect, al unirii cu Rama. Uniţii au înţeles că, pentru
ortodocşii sxistă o ani ta te indestructibil» întră Biserîoa de ori-
gina şl naţiunea de origina din Transilvania. în fond, marea temă
Biserică-naţiune în Transilvania aste cocmnă ortodocşilor si uni-
ţilor.
Apoi, o problemă care trebuie subliniata asta armato ara ai

- nimanl nu contestă contribuţia lui Samu.il Mica,

Cheorghe Şincal» Petru Maior la ranaşteraa conştiinţei naţionala,
apărînd latinitatea limbii ei culturii române, la aducaţia poporu-
lui român în general. Rolul oamenilor politici uniţi, pe plan poli-
tic al cultural, este bine cunoscut, l'.aaajul şcolii ardelene i *Noi
purtam pecetea Romei 1 * a fost d ides forţă în lupta naţională 'din
Transilvanie, Totuşi, contribuţia Bisericii Ortodoxa la consolida-
rea naţiunii române, de-a lungul istoriei şi în toata părţile ţării,
este Incomparabilă şi de ne ignorat.

Probleme refacerii Bisericilor unite acolo unde încetase

să mBi funcţioneze în mod organizat, este o problemă pastorală şi
ecumenic^* Pestorală, deoarece credincioşii uniţi trebuie să ae
manifeste în continuare ou trecutul lorj ecumenică» deoarece uni-
ţii au o origine etnică şl o cultură Identică cu ortodocşi, deci
pot ajunge la fo.me de mărturie coiaun"» slujind poporul român în
totalitatea lui. Pe această bază reconcilierea dintre românii orto-
docşi şt uniţi este nu numai posibilă, ci o more necesitate naţio-
nal.*. 3a are valoare simbolică deoarece ar inspira şi antrena şi pe
ceilalţi creştini în procesul de unitate ecumenică.

Problema aceasta poete fi însă dirijată politic, aga cum

ae întîmplM deja în multe ţări ortodoxe. Papa Ioan-Paul II urmăreş-
te cu cea mai mare atenţie evoluţia contemporană e creştinismului
lin Bstul şi Centrul Europa i. Iar Bisericile unite Jln Bcaste părţi
ale Europei intră în obiectivul său într-un mod special. Totuşi,
iisciplina ecumenică de a»i nu parroite papei să-şt exsrcite auto-
[rltatea fia pastorală în acest spaţiu, unde trăiesc majoritatea
ortodocşilor, ca şi cînd aceştia n-ar exista* în plus, Biserica
loaână Ortodoxă din Transilvania na mai este fragilă şi vulnerabi-
li ca în momentul "un laţ iei", ci azi ae simtă puternică şi indepeo-
•ctă. Procesul de consolidare a unităţii naţionale în jurul

*- 23 -

Bisericii Ortodoxe este farm. 3is«rica unita este obli^tă să ţină,

saaua de aceste realităţi, Dialogul dintre Qrtoăoaşi ţi nalţi ar
aduce d perspectivă nauă în problema naţionala în Trensîl vecia §1
în întreaga ţară* Dttfi potrivă, incitarea la practice unlatieiaului
ca nljloc do prosslîtism ar fi dSur&toare pentru unitatea poporu-
lui rotrân din această parte a ţării.

Biserica unită trebuie aă-şi ra^seescK energia şl nu

pentru a ataca pe ortodocşi» ci pentru a conlucra cu ei în multe
domenii comuna» ca da pildă educaţia naţională, oentru a aluji
îxaprotmS prosperitate© şl integritatea poporului român. Acest
&5fl de revinire la Ortodoxie este Mnevenît* Aceasta ar vindeca
revenirea prin forţare, din 1948.
-
- 24 -

6. Qoslttcrgtfg* î* rsfnul Maoricli

Sa* viaţa internă, '• conciliară", a Bisericii? îs ae

fel trăia a o credincioşii în sînul Bisericii, oua se acceptă
şi ae resping unii pe alţii? Cu!n înţelege Plotul misiunea lui
de a cultiva "preoţia" tuturor credincioşilor botesaţi? J>e ce
natură asta raportul episcopului cu preoţii din eparhie? Tis oe
năsură preoţii participă la luară a deciziilor de către ai nodul
apia copului? Bacă sste important oa sinodul sa alo e să epiacopi
caro na bucurii de încrederea preoţilor şi credincioşilor, atunci
cum participă aceştia din urmă la recrutarea şt alegerea epiaco-
pilor?

Să ne oprim acucs la conlucrarea misionară gl liturgică

în cadrul parohiei*

în inul te parohii, preoţii aînt confruntaţi cu ferupărl

ort 9 tine cară pretind că fiecare creştin are libertatea să se
autoda clare "preot" independent, £ăr£ nici un criteriu sau refe-
rinţa- Desigur, această toză este greşită nu nunai în raport cu
tradiţia ortodox * oi ţi în virtutea ^vangheliei. Ceea co este
intolerabil din punct <3e vedere ta oloaie şi ecumenic esto faptul
că aceste grupări degradează misiunea şi evanghelizarea atunci
cind le confundă cu sectarismul şi prozelitismul In detrimentul
Bisericilor care sa află într-un loc înaintea lor.

Dar una este să se spună un cuvînt fora îupotriva

practicilor proselitiste şi au tis ou re ni ce şi altceva oste nodul
cu di este tratată preofcia credincioşilor ortodocşi. Din cauză că
această preoţie a fost suprasolicitată de comunităţile zia
neo-protastante, preoţjli ortodocşi n-au cultivat şi fructificat
pe deplin această calitate o credincioşilor lor. Teologia roffiSnă
trebuie aă iasă din rezerva ei cu privire la participarea directă
a mirenilor la raîsiunaa Bisa riali pe temeiul preoţiei lor. Dimi-
nuarea ^costal preoţii nu 3ervaşta misiunea Bisericii*

Să acintioi că praoţia credincioşilor nu se limitează

la viaţa Internă a Bisericii, la cult gi liturghie, cua se lasă
Ia se înţelege în manualele de îndrumări misionare- Preoţia pri-
aită prin J3otas ao stârcită individual sau colac tiv t în aieiiEîoa
3îsericli (cf*I Patru 2,9! Fapte 4,52)* Evanghelia se referă la
Laceastă slujire cînd vorbeşte de ■♦sarea pămîntuluî" şl de "lumina
lucii'* | dă: "aga aă lunlneac lumina voastră înaintea oaicenilor"

- 25

Cer. Uatei 5,13,14,16), Apostolul Petra acrie; "Iar voi oîntaţi

seminţie aleaaă, preoţit îapără te na că, neam Bglnt, popor agonisit
de Ducese -, Tr.a3rcinaţi sil voatiţl în lame rilnurila Aceluia
ca v-a cheaat, clin intunaric, la lualna 5a cea ainunată" (I Petru
2,9). Părinţii şl irarii cateheţi ai Biaaricii vorcesc 3a măreţia
şi bogăţia Tainei Botezului, cb şi a îngerii ou ?îir» prin cară
Clacare credincios prima şta un dar şi p slujire specifică lă
lăuntzul corpului bisericesc? "După harul pa care 1-a primit fle-
cara, slujişi «all altora" CI Patru 4, Io). Parte din răspunsul
ortodox dat celor ca eu altă interpretare a preoţiei celor ho-
tezaţi, eato aflrraţia că, credincioşii ortodocşi sînt "unşi"
şi trinrişi pe calea niaiunii, ca sa deschidă noi por ti <2a intrare
pentru cj:eo'iîîţ&, ea aa descoperă po Eucneseu tu viaţa oamenilor,
în felurite forme de prazcnţ£ şl fl« lucrare. In nici un caa ei
nu alnt ţinuţi să pună făclia sub obroc C-'atai 5,15) sau aa
ascundă talantul pricit (Xuoa 19i2o).

Ace a aşi observaţie se poate face ei despre conlucrarea

liturgloă* In unale atudll deap-'e Ti-ecţle §1 Liturghie, capitolul
referitor la preoţia primită prin hirotonia episcopului şi la
rolul preotului ca li tu robişi tor ia aaeiKnes propcrţîl, da pa3fo8
liturghia ar fi o slujba clericala, nu eclesială*

In acţiunea liturghiei, preotul aiuritor şi credincio-

sul priaitor conlucrează cu Iisus Hristo3, Cel care cela bre asu
Euharistia. Hristos, Acelaşi Hrlştoş cllruia I a «a făcut nil& de
mulţimea înfoaetată (cf. Uatci 15, 29-37), este Cel care "frin^e
şl ÎKparte , Cel ce Sa sfarflă şi nu Se desparte". I.Tal ault, este
Hrlstos împăratul care Se arată anticipat celor ce -L aşteaptă,
firele care 3e dăruieşte Bisericii Sale Trupul ai Sln^ele lui
Hristoa, aub foraa pîinii şi a vinului, constituie "postul* 1 uce-
nic ilar, care na mai au fizic po Iiaus în taijlocul lor (cf* Matei
9, 14-15). îepărtăşindu-se , au totuşi sictirea prezenţei Iul
Hristoa şl cresta în ei dorinţa 3a a -L revedea şi întîrcpina.
Părinţii Bisericii pun în i'elief această experienţa covîrşitoara
a lui Hristos în eoidUniunaa e^haristlca".

Aceasta conlucrare liturgică a preoţilor şi credincio-

şilor trebuie sa. fia corset înţal--ssâ t pentru a nu aa cădea în
rormallsu; sau spiritualist. Sxlstă o tendinţu să se reducă spiri-
tualitatea ortodoxă la o "liturghia interioară", să se acredi-
teze ide ea că celebrarea Tainei Cuc ine carii, culjninlnd ou sfla-

- 26 -

ţlrea darurilor de pîlne §1 vin In Trupul şt Sîneele lui lisua

lîristos, nu implica în mod necaaar împărtăşirea credincioşilor.
Bu&ovnici severi axagereasă masurile canonica» disciplinara»
care preced cuminecarea», prescrise Iu Taina L^rturiairil păca-
telor»

Tradiţia de totdeaura a Bisericii a făcut o legătură

directă între înmulţirea pîlnllor şi taica cuminecării. Exis-
tenţa credincioşilor depind* de pîlnaa cerească şl de hrana pă-
mlntească, de ceea ca lest din coasta lui lisus şl de ceea ce
lese din coasta pămîntului#

DaBigur* nevoia de "plinea care se pogoară din cer"

nu sa mantfaată fizic» deci ea poată fi uşor ignorata Totuşi,

ea este tot atît de reala ca gl cea Pisica* Această foame
profundă» irasistibllă, poatg fi cunoscută numai prin credinţă»
singura cară ne da senzaţia de acea foame şi setg care os aa
acoperă cu consumarea bunurilor. Credincioşii vin le Liturghia
pentru cu nu pot continua pe calea credinţei f£ră hrană §1 bău-
tură cersaacă. Cuminecarea răspunde unor nevoi profunde pe Care
numai credinţa personală la saslseesa. Să ne amintim de stria-
tul martirilor* "Para împărtăşanie na mal puterr. aă sufarlîx".
Credincioşii care se întorc de la Liturghie făr& sa pria.ieaacă
"pîinaa vieţii 1 *, înfometaţi» vor cădea epuizaţi pe driuio

D a c£ foamea fitfic£ f nafiind satisfăcută» duce la lna-

altist car^ aînt consecinţele cala Halte înfometări» spirituala?
Desigur, epuizarea parohial* Consecinţele faptului că preoţii
nu invită pe credincioşi cît mai des la primirea tnpSrtăşanlei
aînt gi?ave.

Preoţii cunosc aceasta din propria lor experienţă*

Preotul se cuciinecă la fiscara Liturghie eaharisfcică» anucte ca
aă fie în stare să continue drumul Bau. Comparată ou "mana ce-
rească" dată poporul lorael în timpul exodului, Euharistia
aste hrana poporului lui IHuuneseu» BisarlCD* în pelerinajul ei
spre luaaea viitoare, Împărăţia lut Dmroszeu* Fără împărtăşirea
Sfintolor Taine, care aa dau "spre tămăduirea sufletului gi a
trucului", comunitatea se at irige.

- 27 -

în legătură cu împărtăşire o credincioşilor .deasă sau

rară, cu condiţiile în care se face comuniunea, s-a scris foarte
mult* ÎJneari canoane de circumstanţă aau de excepţie, precum si
reguli minime, aînt recomandata ce porunci biaerlccsti permanenta.
Preoţii aînt totuşi ooli^îi să respecte cîteva exi^nţe esenţiale

ale Liturghia it

Poporul lui Dumnezeu, poporul Noului Testament , a fost

de la început o comunitate de cult centrată ps Euharistie (cf.I.
Cor., 10, 14-22ţ 11, 17-34 )i Pîlnsa care ae frînga şi vinul care
ae varsă sînt însuşi trupul lui ILristos care 3a răsti#:aşte pe
cruce pentru a împăca în Bl lumea ou PUEinaseu» Pîinea frîntă eete
şi simbolul comunităţii răs tiuite, ale cărei suferinţe sînt vin-
decate de Jertfa trupului lui Hriatoej «Acesta este trupul Meu
care ea frînge pentru voi* (I Cor., 11, 24). Cu încrederea că TS1
eatâ cal ce da şi as dă din cauza iubirii faţă de noi, credincio-
sul se apropie de potiri "Că nu vin la Tine ca un nepăsător,
Hristoaae Dumnezeule» ci cu încrederea în bunătatea Ta oaa nespusă,
da toarnă ca nu cumva rămînînd lipsit prea multă vreme de împărtă-
şirea Ta, să fiu prins de lupul cel răpitor" (Rugăciunea de împăr-
tăşire, Lltur.-Jiisr » e 3. 1974, p. 250-251).

«Cele sfinte se cuvin 3finţilor n . "Dacă îi voi elibera

flămînsi la casa lor, sa vor istovi pa drUm". Liturghia este o
cină de sărbătoare pentru toţi, plină de speranţă* "Cei caro aţi
postit şl cei care nu aţi postit, vesellţi-va astăzi» Laea este
plină, oapătsţi-vă toţi. Viţelul este mult, nimeni să nu iasă flă-
mînd. Gustaţi toţi din ospăţul credinţei; împărtăşiţi- vă toţi din
bo^Uţia bunătăţii. Nimeni să nu ae plîngă de sărăcie, pentru că a~e
arătat împart Ia cea pentru toţi" {Sf .Ioan Cură de Aur, Cavîct, de
Paotl ). Cclesiastul flcea aceeaşi invitaţie profetică: "Vino. qK-
nînoă oîln^a ta ou bucurie el bea vinul tău cu inimă bana" (9,7).

7. Demnitatea omului

Traeedia centrală a totalitarismului în România a foat

desfigurară a persoanei umane şi tirania împotriva drepturilor omu-
lui, Uu examinăm aici dacă atitudinea autorităţilor bisericeşti în
această materie a fost în concordanţă cu învăţăturile ortodoxe*
Experienţa actuală demonstreasă totuşi că un mesaj nai explicit şl
o reaistanţă mai directă din partee Bisericii Române ar fi fost

- 28 -

necesara şl util*, pentru perceperea yi practicarea drepturilor

omului în Rouxân ia » în perioada ultimelor trei decenii*

Iată cîteva principii pentru respectarea dejanitâţii raiu-

lui.

Omul este fiinţa creată care redă în nod flsic» imanent»

inagînea» comuniunea §1 pre&eaţe lui Dumnezeu, autorul şi creato-
rul vieţii* După cartea Facerii» omul este chipul lui Dumnezeu
(Pac.» 1, 27)* După chipul Său 1-a creat (cf* Sirah 17,3). Pentru
Psalmiat, omul aste opera mîinilor lui Dwaneseu (of* Pa,» 137»8)i
" Mîinlle Tala n-au făcut ci ia-au zidit " (Fa*, 118, 73). Maro ţ ia '
omului este comparată cu cea a îngerilor* fiind încununat cu slavă
şL cinate {Fs*»9, 4-5)* "Chipul" coastă anumit* în faptul că el redă.
în mod văsuţ orlfclaea aa; cea de aua, nu cea de pe pănînt, comu-
niunea sa cu Dmanszeu. JPără Dumnezeu» omul simte un £ol imeaa în
existenţa aa personală, fiind rupt de principiul vieţii sale- Căci
viaţa aa este ascunsă In Dumnesou (cf .Col.3,4).

Omul asta subiectul personal cară are o viziune» adică

o credinţă despre istorie şi despre luuie* Şi aceasta este credinţa
aai a purta cu sine o altă viziune despre luiae. Omul are acum o
altă perspectivă, anume credinţa lui Hriatoa cel Înviat, Noul *Wa».
prototipul noului ow t care creţte gi aa înnoieşte "după chipul Ce-
lui ce 1-a creat* (Col.» 3# 9-10)» Omul aste destiâat acum aă apro-
priere rt oredinţ a "ltti Hriatoa"» să devină ademenea cu chipul auten-
tic al lui Dumnezeu» care eate Piui Său întrupat "de la Duhul Sfînt
şi din Fecioara Karle** Demnitatea aa cinată în aceea c2 priveşte
în aus, că esta întors 3pra cer ca o "plantă cerească* • 31 caută
acum cele de suc şl cugetă cele de sus (of. Col.» 3j 1*2)» numele
lui fiind înscris în caruri (cf. Evrei 12» 22-23)» iar cetatea lui
ve.gnlcă fiind lumea viitoare» împărăţie lui Dunmasen (cf* Filip*»
4.20)*

Omul este chemat să realizeze această visiune daspre lu-

ms, ca "împfreusă- lucrător* cu Dunmasau. Şl aceasta sate mîntuiraa
sa şi deaSvîrşiraa sa; a ă transforma viziunea sa în istorie» să
dezvolte credinţa lui Hriatoa în fapte şl roade, aă introducă ha-
rul lui Duir-aeseu în situaţii personale gi sociala. £1 poate eşua
în realizarea acaatei visiurî» dar el caută mereu aă facă un apagiu
isteric acestei credinţe» fia pa plan personal, fie pa cel comuni-
tar* Păcatul» care *a intrat în lume" {Rom* 5» 12)» daci fl-a fost

răca

creat de Dumnezeu, n-c distras în om vocaţia sa de a face voia^

ini Dumerea, astfel ca a& fie «precum în cer, aşa şi ?i l*** \<

.tul a îmbr&cat chipul într-d "haină murdară" (ef.Iuda, 23),

dar, prin Botez, Hristos îi reda «haina luminoasă". Păcatul a în-
văluit viziunea sa într-o ceaţă cumplita, dar lamina lui Eriatoa
luminează chiar în întuneric, iar în tunar icul nu va putea nicioda-
tă al o acoperă (cf.Ioan 1, 5)- Tragedia centrala a omului ae vă-
deşte «turci cînd, în loc să convertească această Uluite în pute-
re de speranţă şi de viaţă, el%rverteşte în forţa de distrugere

şl de moarte >

Care este funcţia critică şt etica a acestor principii?

Omul trebuie să fie conştient de dimensiunea aacra a filn
tei şi existentei sale, de măreţia viziunii pe oare o poartă cu
ama. Tocmai pentru că reda isteric chipul lui Dumnezeu, că^revs-
leasă lumii planul pe oare Dumnezeu îl ars cu ea, forţele răului
imoasă diverse forme de tiranie împotriva liberaţii şi demni-
tăţii lai. Oricine poate aa fie ispitit sau împins să abdice de
la demnitatea sa, să-şi facă libertatea dependenţi, aă fia compli-
ce la acta da tiranie. în acest caz, omul trebuie să devină res-
ponsabil de propria-i biografie, cunoscînd dificultăţile acestei
răspunderi. Constrîngerila existenţiale la cară poate fi supusa
persoana - lacrimile, doliul, moartea, ameninţarea, restricţiile
materiale şi spirituale, nedreptatea, repreaiur.ee, izolarea, vio-
lenţa - toate aoestea nn pot fi uşor evitate sau depăşite. Morala
creştină nu este pesimista, dar, cy simţul el realist, înscrie
toate acestea în armarea lui Hristos, în acest timp istoric în
oara sterile aîot amestecate. De aici, angajarea tataia a persoa-
nei la etică şi spiritualitate.

Violenţa şl tirania împotriva omului eînt o ofensă

contra lui Dumnezeu. Dumnezeu însuşi este atins atunci cînd omul
eat a tratat în mod abominabil > Omul suferind este imaginea lui
Dumnezeu* !*■. ţî-a milă de Dumnezeu", astfel aînt apostrofaţi că-
lăul şi tiranul de către poporul credincios. în fiecare moment,
umilirea lui Hristos, El înauşi "batjocorit, biciuit, rtotlfiplt»
(cf. r.atei 20, 19), aste retrăită de persoene şl comunităţi în
trupul şl în sufletul lor. Sfîntul Apaş toi Pavel descrie viaţa sa
ce o permanentă participare la suferinţele lui lirlatoai Spline se ,
Tn trapul m°.i- Unsurile ^Mmllar lui Hrtetos, pentru trapul Lui
aare este Biserica " (Gol., 1,24).
3o -

Răul pe care osmanii îl fac anii altera ne eiste abstract»

ci atln-a unsori mijloacele lor de existenţă, are consecinţe to rave
pentru libertatea şi demnitatea 3*a?j pentru modul Ijr de a &îndi
şi trai* Problemele umana, personale sau comune, chiar cele mai
mici nu sînt derizorii. De aceea, Domne seu na alunei că iubeşte
omul, ol, mal tiuit t îi poartă de £ri;ă, intervine în favoarea lui»
îl aparii şi îl minele. Profeţii sînt cei dintîl mari apărători
şi mîngîietori ei săracilor, orfanilor, văduvelor, oprimaţilor» ai
celor fără libertate.

Omul aste singura fiinţă care ara o viziune - credinţă

despre lume - fireşte, din credinţa lui. Ilristoa şi revelaţia Aces-
tuia* de care face dependente vocaţia, .ieaăvîr^irea şi misiunea aa
şi care-i conferă demnitatea ea- Care eflte atitudinea pastorală a
preotului, a Bisericii în faţa acestei realităţi?

Orice formă de violenţă şl da cegrodare a demnităţii

omului trebuie aă fie identificată şl demascată. Aceasta face par-
te din corectitudinea morală a preotului şi a Bisericii. Biserica
nu numai că nu poate legitima violarea demnităţii şi libertăţii
omului, dar ea au trebuie aă atea la distanţă de victime, sau să
in timide Se prin tăcerea ei pa cai ce sînt angajaţi în discutarea
şi rezolvarea problemelor existenţiale. Pasivit&tae faţă de acesta
chestiuni de viaţă şi da tcoarte ruinează autsritatea merală şi spi-
rituală a Biaerlcli, duce la alienarea pastorală s preotului. Pro-
blemele drepturilor omului creează adasaa situaţii de tensiune §i
conflict nu numai cu semenii, ci şi cu autorităţile civile. Aici
este nevoie da qis cuvînt clar al Bisericii în favoarea restabili-
rii dreptăţii.

Preotul trebuia să facă probă de o mare compasiune şi

solicitudine faţă de cei ce se abat în constrîngeri materiale şi
spirituale, mai ales cale care ţin de demnitatea persoanei. El tre-
buia să facă totul pentru a înviora încrederea şi speranţa celor ca
suferă. Spiritualitatea creştină nu aste o miatică falsa a resemnă-
rii şi disperării» ci o asorală evanghelică a încrederii şi nădejdii;
"Prindeţi cura.1 si înăl'jai;! curieri 3 voastre * (cf.Lu.ca 21,28).

tu fina, credinciosul şl orice .jersoenă care suferă tre-

buie aă găsească în comunitatea creştină o adevărată comuniune de
apri^in şi de referinţă. Indiferent etacă ea te membru nominal al
parohiei sau nu eate, cel care Buferă nedreptatea şi cruzimea

- 31 -

aparţine Bisericii. Sxiată cazuri în istorie cînd Elserica a-a

reuşit să apere gi să primească pe oei ce erau vlctjjuile persecu-
ţiei *i opresiunii. Astăsii parohiile au devenit mal* mai solidare
ca martirii si mărturisitorii care poartă în trupul lor "semnele"
lut Hristos. Preotul aste dator sâ* aducă la centrul rusă lunilor"
şl mijlocirilor liturgice nomele acestora» precum gi problemele
reale, concrete» ele credincioşilor pe oare lumea îi urăşte, îi
urăşt© pe nedrept (cf« Ioan 15» 19* 25) o

- 32 -

8. O spiritualitate spacifica lisa rl o ii Sc-Eâne

7aptul c* credincioşii români f-ăatrsază In se- oria

lor calpul Sfîntului Cal inie do la Cerhica, al curul nume a fost
înscria in cocuniunaa sfinţilor români (anume, in perioada anilor
*50), ara o semnificaţia majoră pentru reafirmarea identităţii
şi misiunii actuale a Ortodoxiei române, într-adevăr, pietatea
populara a "receptat" exemplul 3f£ntului Cal inie de oare ca acesta
nu a separat asceza personala de vocaţia ooamnitsră, votul mo-
nabal al aarăciei da bună voie, da sprijinirea celor ce îndurau
sărăcia da nevoie. Sf intui Calinlc a înţeles că misiunea creşti-
nului - mirean sau călugăr - este aceea da a traduce în fapta
întâlnirea lor cu Urla tos cel înviat, conţinu înd astfel expe-
rienţa ucenicilor din Emausj "Atunci ai au istorisit cele petre- ^
cuta pe cale şi c.n a fnat ounoacut î<-- ■'! la frîr.^oraa plinii"
(Luca 24,35)- Creştinul eate discipol Z lui Hriatoa in măsura
în care aste martor şi mărturisitor al lui Eristoa (cr.Luca 24,
48 ţ Fapte 1,16). S£ intui Calinic nu a ezitat să iasă în largul
societăţii şi aă fio acolo cartor al învierii lui Hristos, sa
facă " semna şi cinuni" ale iubirii, semnale ucenicilor din toate
timpurile (cf. Fapte 4,3o). Pentru al, spiritualitatea implică
această prezenţă prin "seans şi minuni", prin care se extinde
împărăţia lui Dumnezeu în lume*

Sate tinpul ca această înţelegere a spiritualităţii să

fie păstrată vio şl reafirmată. Căci tema spiritualităţii, care
ae bucură de cea cai mare atenţia în literatura teologică" re Bonă
do azi, eate tratata, cu predilecţie fie din perspectiva monas-
tică, fio din cea liturgică, lăslndu-se impresia că noţiunea ar
avea un sens restrictiv. Valorile spirituale par a fi disociata
da perspectivele lor profetice ţi de implicaţiile practice, so-
ciale. Ox t spiritualitatea constituia tocnai forţa da integrare
a viaţii creştine, în ansamblul el» în toate compartimentele ei.
Iar literatura de spiritualitate a avut totdeauna un caracter

profetic, vizionar-

Da asemenea, în multe atudil şi articole de Teologie

morală sa acreditase idaaa neamestecului Bisericii în sfera
"laică", foloaindu-ae pentru această argumentare diferita motive :
fie că statul ar fi preluat asupra sa iniţiativele şl instituţiile

- 33 -

■
cu funcţie socială, fia că Biserica n-ar dispune de goluţii
realiste' accesibile tuturor, fie C& pur şi simplu ea nu ar mai
conta ca autoritate aorală şi socială credibilă. 0*, aceasta ar
înoamna nu numai eră fie disociate , în cod arbitrar, realităţile
spirituale, personale, da .realităţile istorica, sociale, ci ei
să fie ascunsă" sub obroc lumina Evangheliei, cară lunixaaa& pe
tot oiadl care vine In lume (Ioan 1»9)'

Care sînt virtuţile unei apiritualitSţi specifice Bisa-

ricii noastră? Ce înv&ţăm din exemplul Sfîntului Calinic do la
C amica pentru a râspunds la a coastă întreba»?

' 33i8tă o dialectică între "mistic" şi "social", întră

sensul tainic al prezar.ţai lui Hrîatos în noi (îr.dumnas«irea)
şi extinderea împărăţiei lui Duninezeu in mediul societăţii, în
jurul nostru. Căutarea îapărăţlei lui Dumnezeu în l&untrul
iniali, cobcrîraa în adincul persoanei, pentru a descoperi şi
curaţi izvorul da apă via şi de frumuseţe, sînt corelativa cu
căutarea cal or ce sînt "purtători da Hristos» printre noi, prin
starea lor, pentru a fi dezlegaţi de orice legătură care-i mic-
şorează gi-i aniMlează. Moi mult, cu cît conştiinţa prezenţei
Iul Hristos, a îsdumneseiril esta mai profunda, cu atît dorinţa
da a extinde împărăţia lui Dumnezeu în relaţiile cu semenii esta

Bai mare*

Spiritualitatea oraş ti na* este un component esenţial

în căutam a uncii etici sociale ceaune. Bş H^SS?*^ 6i ' Bla0 "

rlca a intervenit activ în refacerea dra p taţii Vtoţlj "Sţgpînilor,
da ţi supuşilor voştri ceea ce esto dropt şl o^al» ştiind ca şi
voi aveţi sbfepîn în ceruri" (Col.4 t lţ cE.?,2?). Biserica a luat
'şi ia partea color ea zir.z victiau ::lo oprimări.1 acono:nice şi
sociale, aussinÎBd instituţiile care contribuia la dispariţia
sărăciei şi nedreptăţii, materiala şi spirituala. Chiar daca or-
ganizarea vieţii sociala sate preluată de puterea seculară,
3iserlca are totdeauna o responsabilitate pastorală şi profetică
în domeniul social şi politic. C&ol instituţiile care deţin
aceasta putere pot eşua şi pot deveni Imobile» perpetuînd un
tip do societate ce nu garantează dreptate pentru toţi» Apoi,
Biserica nu ae poate debarasa da aşa -zise le probleme socio-cul-
turaie politice, deoarece trebuie aă varifice bina dacă nu cumva
ea însăşi faoe parte din aceste probleme, fiind, de pildă, in-
plică ta în r.enţinaraa unei situaţii socialo pe care poporul a

voit s3U voioşia sa o schiabe*

Pentru 3fLntul Oalinis solidaritatea creştina cu să-

racii are cat nult docît un caracter f ilantroplos as are o va-
loare profetică- Creştinii au revoie nucsi.de Hgfigâ t adioK de
pîisea cea de toata silele, pîinea naoesarK pentru 3 trai f nu
pentru a Ei acumulata şi speculata. Ceea De aate dincolo do
ganna trobuie să fie dăruit celor oe n-au acest Giniaunu
Căci ce poete aa aducă la al tas sSraoul aâu cal ca nu are de
lucru? Cua poată aii se apropia 3a sitar cel ca eate ucilit sau
nu esta liber? 3iaerica este aceea caia trebuie aă ofere» la
altarul liturgic din biserică şi la "altarul Fratelui* din stxad&i
în locul şi din partea cel ar ce ntt au, ce aduce- Această spiri-
tualitate trebuie aă da vină "aluatul" oara daspeşta toată f ră-
mîntăture. Cochătînd pretenţiile noaianice şi triuaffaliate ala
celor ca posada atapînirea pŞtnî-ntească, .Biserica nu propună
aiotace a au programe creştine do substituire* In schimb, o a se
interesează nse^eu de înnoirea soclfitayii şi de viitorul omenirii,
de oara ca Duamosseu înauşi a pus un aluat nou in fr£n£nta,tura
veche a istoriei» Biserica trebuie deci aS ofere un aediu £rs care
toţi, nu nuEal credincioşii ei activi p pot iaasisa ?i realiza,
pe aăsura o ce atei latorii fragile şi trecătoare, un p&DÎnt nou
şi un cor nou*

9* O teologia j>an_ţru tiapul nostru

Teologia ro^âaii are pe agenda ai probleca urgente de

importanta suprema* 5& anini la aici trei probleaoi

înainte de orice, teologia trebuie e£ evalueze legă-

Blntul Bisericii cu ponorul adu, pentru ca aatfyl sil apreciesse
1*1 r:od re aliat :rela*iilfc pe care le -au avut şi la va avea în
viitor cu autoritatea civilă şi politică a Statului. In nuaale
simfonici tradiţionale, Biserica Rocână a-a angajat în cooperare
cu divexae forze de Stat şi reglauri politica. Care au fost
criteriile acestei siefonii? Cine şl unde s-au decia şi se decid
termenii aiafonlei naţionale dintre 3iserică şi popor?

în 1935 1 clnd a-a sărbătorit centenarul autocefaliei

Patriarhiei Roşise a-a observat că f cooperarea dintre Biserică
şl Stat a*-a foat totdeauna In favoarea Bisericii» căreia 1 a-au
impus T.n 3od unilateral asrvituţi ^reu do suportat-

- 35 -
Pe de- o parte, s-a v&aut cii, deşi Siserica credea a fi
o inatituyie npyionglă da prim ordin, a a devenise victimă a
si 8 ta nulul gi ţinta atacurilor regimurilor politica* simfonie
dezechilibrată de la bun încăput î

Pa le alţii parte ,. Biserica B«ţ cunoscut auficiant

caracterul corupt el regimului totali tar* în fond, s-a cedat
prea cult apa tiu coşarului, chiar dincolo da aşteptările lui,
l^slnd aa daacraască mulţira&a şi s& crească despotul» Dominaţia
cezarului a fost deghizata în v£lul ro^âniaraului, situaţie pa
care autori ta ta a bis aricească Intimidată s acceptat-o fură dis-
cernăraîntul cuv-anit ■

Trebuia apua ca teologia a evitat _n această perioadă

multa probi* mg reale şi aspacta corupta ala societăţii, adevă-
rate pScatu capitale, dar s& recunoaştem că a şl fost îcpiedi-
cată au se sxpriaio asupra codului în cară Biserica pută a servi
poporul în dojaenil vitale, Teologia n-a capitulat aub prialunoa
cezaro-papi^ffl'-ilui» oara ar fi vrut s* găoeaaeS suport popular
pentru regimul totalitar*

A do«ia problemă- oats viaţa internă a Bisericii, calea

oi proprio * conştiinţa că urcegsă sau nu urcsaza lui Hziatos*
0* s-D petrecut în ''slr-ul 1 * iăioericii tiop da 4o de ani? în ce
E&sură a tar oa actuala a Bisericii eate dtitarjninată mai degrabă
da factori interni decît de factori ertarai?

Teologia n-a putut să obaerve critic ce ae întîrcplă

în alnul 3iaariciî. Tici teologia bibllcg, nici cea pastorală
n-au snars pîăa^'.îa capitul vocaţiei lor* Teologia pa&toralS n_a
cunoscut toata direcţiile ei da b a sM, iar cea sistematic* a
l&ast a& planara o confusio da valori, da realităţi şi de inter-
pretări* D& pildg, a-a spus că Biserica aate o tainS tociaai
acolo unde trebuia aa se arate că ea este o cor.unitata aociolo-
£ică vulnerabila din toate părţile. Istoria bisericeasca este
dealtfel plină da contradicţii, de inegalităţi, niciodată serial
do finiţi v.

Caaa ce 8 cel cai dificil de acceptat, din punct de

vedere spiritual, -a a ta că Biserica a-6 apalat frecvent, în acest
tirap de încercări, la sfinţii oi* 17 a ştia c£ "tfn Biaguz drapt
face cît lurnoa întreaga*' (Origan f Omilia X2I la ratări» capp2,
trad.rom., p-187), dar n-a rscura din plin la aceea rămăşiţă
aflntă, vi a tărie ascunsă, pa care riuaai Dusneseu o ştio* In orîca
popor, Dumnezeu a atrîna un puirn de sfinţi, tare ca di a Han tul,

- J*. -

pa care i-a pua deoparte - Datorita sfinţeniei lor, Dunneaeu

poate răecunpăxa sulţlnea corupta. Unde se afla această re zarvă
clo sfinţi, cina o gtie , afta 30 cultivă şi cum se fructifică?
Se grabe şto, ca^p Dlsorica să cunpare ţarine în care o ascunsă
cocoaxa?

A trefla problemă urgentă ax fi r&spunsul Bisericii

la ouă ine a nouă care ae inataloasa acurc în ţ?ară« Ţara are nevoie
.30 parspectiva şi participarea 3iaericii- In contribuţia aa la
"aălvsrea" naţională, aa trebuie s£ identifice bina caaa ce
vrea şi face Dumnezeu» cees ca face Biaari ca -instituţia, ceea ce
face flacăra în parto«. Apei» Biserica trebuia *£L verifice bine
dacă a a însăgi nu o sta parte Ma problematica pa care taxa o are
de rezolvat asl* Adică. în ce f^l ae oata icplicată în menţinerea
unei aitaaţil sociale şl culturalo pe care poporul a respins-o,
sau în ce măsură o a face parte din proiectul de societate caro
as propune* în orica cas, potenţialul uram şi spiritual al 3iaa-
rieii eete imana; de aceea ea trebuia să antreneze po toţi cre-
dincioşii ei în raallsaraa unei acele tkţl democratice , libera,
juate şi da ane •

Concluzia teologică q avaniaor.telor recente «asta că

"Duiane Leu "lasă aă iaaă" cînd împrejurările o cer gi cînd rîs-
duiala lucrurilor văzute o cere "(Origen, lbldea ) « Cînd Durcne&eu
nu zai rabdă idolatria puterii, iii sa grSboşte, da şiră corurile,
iru&pe In latoria , coboară Îs iad ca aii sugruma puterila răului.
Poate că aoa urni mare experienţa g zilelor noastră aet© acaea
că Durnazeu, cînd lntr£ în istoria, fgsaa paşi uriaşi, răotoarnă
lucaa pa par ta a cealaltă, cu alte cuvinte cSublează istoric ao ca-
lării de istoria afîntă*

Simbolul col r.aX mişcător al venirii lui Dumnezeu

printre noi îl rg^reaintă micile altare care a-au ridicat pa
străzile Capitalei şi ale altor oraşe, acolo «neta trupul s-a făcut
usa cu păirîntul! a^olo unde Martirii ascultă Paşii sari ai lui
Dunnasau* în druc apro îm^Mr^ţia Sa cerească, Durm-a^ou a-a
oprit în lumea noaatr£ părintească, pentru n sădi viile viitorului,
lin caro aS strin^e^ vinul tucurioi- Oricine e alşcat Je emoţia
cu cura trecătorii ae apropia da c-rucoa înfiptă pe locul marti-
riului os r--Ll r^j-îrv?:' lumî^rile* Iar luainile aprinee pe Jnornin-
tele lor nu aînt ae sinul ca aci ieşit clin întuneric la lunlnăî
Duanesau a făcut deci paşi uriaşi în istoria gi viaţa
noastră- CînJ DuTanaseu m uimeşte aatfal, nu îLai avem niaic de

ap-us aau la coruS lui Eurna^eu. ITata ti cp ui du a na fi:ra ochii

spre Tîrisios, ţinta n&satjr&, ne care s£-l rus&a şă no "ercască
da *ra3iar.i3nal re~i::nrilor politico. Sa ta fcţflntll Ja 5 ne 3tapÎJii
caaţia ţn fata cicilar altare riioădite pe a&ifiţaţţil noilor
sfinţi şi aartiri ai neamului nostru. Sate timpul da a na con-
centra apra esenţial şi durabil, pentru a ai'Joe toată Inţole p-
oliuiea şi Yi^osrca la ?i::area instituţiilor deac-orstioe naţio-
nale care sînt pe cala 3b a aa constitui» Sate tiitpul aa" aducem
un pic de iubire reciproca în inimile noaafcre, un pic Je atojr-
nitate în timpul sejtru» un pic da lucinS îr. judecata soastră,
pentru ca astfel all d£n lui Duanoaau tot ceea ce aparţină lui
Duraneaeu (^arcu 12» 17)'

lo* libertăţi ..:i Gscrtf iciu .

Parabola Iui Zachou, _

Revoluţia din România, din deeaiLbris l&S&ţ a fost

deaeriaă aa an act da "salvare "naţioralăj de un3s ^actualitatea
istoriei lai Sacheu pantru situa yia t: o tu a ÎS din Horânln.

Sacheu, taplicat îr, .^f acari publica f acaparator da

avuţii în detrip&ntul al torc, handicapat ds atatură, f3.ee orice
efort să vad£ şi să tntîlneascd jja liaus caro tast'OAâ prin re-
giunea aa. Ziaua caro a ţinut atît da ^ult la principiul recipro*
citaţii întze 31 g"î discipolii 5&i, intri: în eaaa lui Saofaeu
apunînd; "Astgsi s-a f£cut sîgtuîroa ca3oj aposteia, oKoi şl
sce3ţD srjto fiul lui Avr^arn. Fiul Osului - vo nit bH caute şi aă
ntfntuissGîi F* 3 cai piorflut" (Luc-a 19» 9-1 <0 •

Zgcheu, stigmatizat ca ^îtcătos şi piardut, se conver-

teşte radical- Ksta £ata sa renunţa la jucata te din avuţia ea
$i ca întoarcă, împătrit datoriile sola. Zacheu, dispus să doff-
ciiîda laJ?£ perţile casei sale şi sS primească pa II a ua- învăţă-
torul şi proffltuli I^auo, dispus să oforo timpul şi prezeafea Sa
unei facilii care aştepta mîntuirea-

latoris lui Za eh oul are r:ai raita semnificaţii par.txu

situaţia din ilocâ&ia- De pilda, «sta RocSnia o ţara care are
nevoia da aîntuiro reala şi care doreşte sS vadă pa Xiaus în
centrul viaţii rol* naţionala? In cSutsraa unui nodal da orsanî-
za*e aocială şi politică eeto aa ^înata de această dorinţă de
. rSscuap arare? Jîste sa conştientă c& fără îîriatoa, piatra din

capul unchiului, nicic nit m construia şte solid, iar dacă a

ceva da;ja zidit, ae va pritoci?

Daca ;: aparul a ca atei ţgşţ doregfce sa ac mîntuisaca

şi au invit* pa liaua în păeîntul ai în inima oi, nor, te ea aa se
convertească, adică aa renunţe la anumita posesiuni păsubitoara ,
ga se debaraseze de tot ceea ce o Împledic-S au fia libera şi
au ia decişii libere? Aceaată oonvartiro po?te aă opară ca o
Tjerapeetiva pa alinia ta, de oara ca iiîplieB renunţ Iri penibilo,
costisitoare. Desigur, niîntuirea nu ne o a te data ca un salariu,
oi sate un dar divin, da aus, care ac. liaus la iniţiativa să
intra în casa noaatră şi să angajeze aiscipalli şi lucrătorii
Sal. Dor Tară răspunsul noatru, fără şunca noastră rcăcar da o
ora, Bl nu poată să spunăt "Astăzi a -a făcut mîntulra^ acestei

case"

In £ina, eate oara aoiaânia dispuaă aa ia timpul necesar

pentru mîntuire, aă traversase etapele acestui procaa lung,
dificil, complicat de urnire a lui Hri3tos: "Du -ta , vinde avu -
ţiile , fa draptate a a racii or ţrcpar'yir.au-lg bogăţiile, vino,
"SSSSF3P (cf.Luca 18,22) î

Po:,orul român trabuia a a ştie că Dunnoseu, nu-şl retrase

niciodată răgăduisţela şi darurile Sala. Dor ^umna^eu nu renunţă
la reciprocitate, "lata, voi veni la uşa ş i voi bateţ de va auzi

cineva cin sul îtou gl' "va ^Jolnla uşa, val intra la al $i voi _
cina cu el yi ol cu >,. ' n^ (Apoo. 5 t ?.o)'

istorie col-,*: rom io a,?

Revoluţia din daca j brie 1983 a acos la Iveală crlsa

pro fund ii ce aa instalase în ţara în mai toate deceniile. ItS capă-
tul celor cinci decanii da dictatură, o constatare generală aste
aceea ca ne aflat în apatela unei istorii c o apr o rol as. A apune
acest adevăr celor două sunarăţi! care a-au născut în acaot in-
terval do tidp, nu eata deloc uşor* Problema ea te cua apunam
aceat adevăr, caia sîat criteriila da analiză a ace atol perioade,
care eate rratoda de Interpretare? Or, toceai această cetoda
trebuie sa fie stsită. Altfel, cinci decenii de aşa-ziaa iatoria
şi cultură zboară pa deasupra noastră fără să aveai instrumentele
de a de a cifra contradicţiile lor.

Care ar fi elemente la acostai metode?

întîl, poporul a rafusat să creadă în principiile ab-

solute pa care le impunea ideologia materialistă şi marxistă-

- 39 -

Poporul a refuzat al creadă, da tildă, oB Istoria devenise o

sinplă afcfÎHÎ în ciinila oaaenllor, o isterie deapuiată da aenG
şi valoare, bătută de vînt ca o trestie. înţelajare par Băcă-
nie» a vieţii şl a olului, impusă cu frenezie da ideologi, n-a
fost legi tinetă, chiar dacă B*s asistat o oposl&le explicită,
în al doilea rînd, poporul a trăit o a rang do iad,
tftsatt da slstene do oprimare, legat într-o atare da infanti-
lism, da <fdn*2itt3tl* exterioare, fără posibilitatea de creştere
aplrituală. Trăind iadul, scaasta nu înseamnă oft nu a aşteptat
cîntuiroa. Oamenii căutau pe Dumnezeu dincolo da orice restric-
ţie. Iar Duanczeu a coborît la Iadul lor, ca unul care aloge
vrea a de pedeapsă, de încărcări şi do suferinţă pentru poporul

pa caze-1 iubeşte.

In al treilea rînfi, poporul nu vrea aa" i as ascundă

experienţe din trecut, personale şl colective, oara au eşuat-
Ce moştenire lEsâm generaţiei caro vineî îTu i se poate impune
o istorie comproreisă. Această iatorle ca să fie transmisă, ea
trebuie sa. fie răscumpărată de toate plăgile ei. Adevărul,
adică moştenirea, trebuie oă fie căutată şi recunoscută. Iar
eceastă cerca tare a ada vărului nu trebuie să bg întoarcă în r£&-
bunarl şl analize aectare. Revoluţia ne-a învSţat anume că toată
istoria este eub judecata lui Euanozau. Pornind la căutarea
adevărului să ne rugia deci: "33. nu intri la judecată cu robul
Tău, că nlaor.i ■lin cai v ii nu aate drept înaintea Ta" (Pa. 142, 2)*

Simfonia în criza

Comunismul a gă3lt în ţările din 3stul Europei - cola

de tradiţie ortodoxă bizantină -., un cadru particular pentru
dezvoltarea Ideologiei totalitare. Sate vorbe de si-jfonia conatan*
tinianSt ale cărei urma se văd tex numai în forma da relaţii
dintra Stat şi Biserică, ci şi în anumite practici şl moravuri
sociala. îllcolae lor^a era convins că toată cultura din Ţara Re-
nanilor poate fi numită "Bysance aprSs Byzanoa"*

Or, parte dir tradiţia bizantină este conceptul aimfo-

nioi, potrivit căreia Biserica şl Statul, patriarhul şi împăra-
tul, sluga şi stăpînul, coexistă în mod natural într-un tot ar-
monios, apro binale cocon* "Pinii aat&zl» în locaşul Bisericii»
poporul credincios stă la distanţă de "uşile împărăteşti". Cre-
dincioşii ortodocşi, la liturghie, întîrapinS şi acompaniază pe

"despotul şi arhiaxaul" cu isno de laudă şl de florio -

în nuffela simfoniei na ere au fost propuse şi la noi

anuzite fforae de colaborare între puterea bisericească şl cea
-olitlpu, fome inacceptabile 5^1- In numele ei s-au întreţinut
confuzii sociologice şl falsa perspective politice cai'e 9U făcut
pa credincioşi sa intre sub Jug aau e£ punt :>a alţii aub jug-
ţesuturi d* discursuri oficiale t meeaje si pastorale a aascat
caracterul real al acestei colaborării Ie un norjent dot t autori-
tăţile biserlcegti au^foarţat au frânate într-un aetfal ăa vîrtej,
încît nu totdeauna au fost capabile aă diacearna cosa ce trebuia
au accepte şi ceea ce trebuia sa respingă pe plan politic. Sim-
fonia devenise un amestec de politic*» iclirsie, usscnlaiCi ideo-
logie. Din ea lipsea tocrnai ■♦aluatul" care dospeşte istoria,
a di o a" cuvlntul şi a Jo varul Evangheliei-

Dealgux, ai~fonia practica tu în ui tisele decenii nu

nai are nici ua credit. Dar cub Eisarica ra^îne purtătoarea
valorilor creştlnia^iului bizantin la noi, aste absolut necesar
ca, în orice Soraa" de siefonie, în care s-ar angaja de acum
încolo, ea si pSatreae "aluatul", fermentul care reînnoieşte şl
anunţă viitorul.

nouă tjceditie. o no ua id ent itate

Unul din aecnela aîntuiril tn Roirânia aste libertataa

de exprimară, libertatea de e critica aevor o idaolasia co sa
voia indestructibila şl ireversibil;'! , libertatea de a legitima
eva^lnentala ravolatosre re conte* Ba unda vine acest irapula da
a scrie 7 Sfe&£j0Ur că din dorinţa de s deciaaca partea aor<3id£ a
vechiului Ww&iMş de a â&carca ftzaA£^£ţ3tfl 2a refarinţ£ t do a fisa
icoştanirca eacr&. Din dorinţa de a rs înnoda o nou& tradiţie în
continuarea calei vechi, raalisînâ astfel o nouă identitate a
ei* E.r?arionkola cu caracter ra va la tor trebuia s£ fia fixate
tn scria- "Scrie cela ca al vSaizt şi cala ca aînt şi cola ca
vor sa vir^ ŢApoc* 1,19)- Toate acestea pun în luainS rolul ia-
toriei în a ine pentru lucrarea proniatoare divina.

O tradiţia orala.. vle f a celor ca elabore3s£ politica

din mara, în public, a color ca predica la tribuna improvizate sau
celabreasă la altare ridicata îr strada, a pe cale să sa
constituie. Acaaată tra^iyia orala niroeni nu o dirijeaaaj eata
liâara şi personala aşa cum este pronunţia cuvintelor (Uxiata

- 41 -

şi teolo-i, predicatori şi tribuni da ocasieO* Toţi aceştia

refuza an limbaj politic oare a căscat problonele existen-
ţiala personale, -oţi «soeştia creează* lîfcbajul lor, dar şi
pretind cn tezele lor să fie rocunoacuta 'ca l»^ţlfţ« Conceperea
unei tradiţii este Uns* an proces lemg* "Oare o Vară se naşte
într-o singură zi şi un po?or dlntr-o &ata n î(raala 65,0).

Li borta ta a de a^ricare , practicata chiar în aceasta

forai*, spontana f arfl toritul de o atrage atenţia autorităţilor
aaupia felului în care ele exercita puterea politică* Sene raţia
de azi are oroare ae control politic şi de decizii imperative.
Sa vrea au elaboreze un nod de a gîndt şi trai, care să na nai
fie dictatul unui dictator* Ea este conştientă că consimt am înt ui
bazei sate indispensabil într-un regie do coc ra tic*

în aceasta elaborare a unai tradiţii noi,

nevoia de chei de interpretare» Do pildă» dezbaterea
generaţii asta pasionanta, dai oa na trebuie să se întoa:
într-o caitica" fundacentalistă. "Sote foarte binq că această
raţie ga ajcprisă cît tai cult, dar ea trebuie nt fio conştientă
ca ia un risc, riscul de a ia angaja pe căi care nu duc la dea-
tinul pe ca-'e-l caută. Virtutea cea mai necesară în această ela-
borare asta capacitatea de a discerne în e veni menta Io istorico
valorile spirituala permanenta. Acesta valori vor fi apoi disti-
late oa sa se extragă esenţa identităţii- Tradiţia nu eoto
altceva do cît aspre sla culturală a identităţii. Da aceea, tre-
buia mai întîi căutată esenţa spiritualităţii noastră specifica,
aceaată identitate noua, Iar restul sa va adăuga de la sine.

Cultivarea cuvin tul ui lui Duaneg.au

Una din tentaţiile care a-au ivit în istoria creşti-

nis icului oate aceea de a se opri la aspectul "se cio -cult ural"
al credinţei şi spiritualităţii creştina, gtribuind acestora
mai cu saasă explicaţii de ordin educativ, psihologic, artiotio,
patriotic, umanist. într-adovar, ere ştiri sa ui a inspirat o în-
treabă cultură, opere da arta şi de 11 ta ratară, moravuri şl
programe aociale, aatoda şi practici de educaţie. în multe ţări,
unitatea politică a ţarii vino din actul încre ştinarii poporului
şi s-a păotrat prin Biserică. "?£«ă azi, credinţa creştină uneşte

spiritual nu nunai pe cai da un neaa, ci şi pe cai de origini

naţionale diferite»

Accentuare o rolului «Dcic-culturai si creşţinisnului

aste explicabil* şi asi, dapil o perioada" de reducero forată
a culturii la politica şi ^ alienare o valorile* reli£laaaa
•din cultura- Faptul ci, la noi» alsterctl de «ducafcie n-a contat
pe instrucţia religioasă a elevilor, iui- biserica a fost împie-
dicată oă facă* o catenara organizată, a dua la o cultură fadă,
uneori Ueatructivli, dăunătoare aănStăţii gi aocictSţil. Anii
de ateism aînt deci ani piarSuţi pentru educaţie şi umania*).

3isericu asta liberă acun să se angajeze In opere de

binefacere, In acţiuni umanitare , educative şi ecologica. Carac-
terul aocial al Ortodoxiei tiste pua In evidentă din ca în ca
sai mult In diversa forme. Prin sfeştanii şi parsataaa ae caută
o ctt flai cară popularitate* Toate acestea sînt folositoare şi
da bun simţ". Totuşi aceasta abordare socio-oulturală a creştinis-
mului poate să devină superficială daca 1 nu asta însoţită da
cultivarea euvlntulul lui Duma seu, care este pivotul Bisericii.
Orica prese ntare a creştinismului. în tarneni culturali sau so-
ciali, ca aii fie autentică, trebuia să *ină seaca fie conştiinţa
toclasioa a Bisericii, conştiinţa ouvîntului lui &«•■»«•

Ce înseamnă cultivarea cuvîntului lui Eu-ne-seu In acest

context?

în orice proiect aau acţiuna culturală, educativă,

sociala, la care participă Biserica, nu se poate facă abstracţie
de istoria Eîr.tuirii date de lisus Krlstoa, ^ci de punctul de
vadera transcendental. Aceasta este 3 ^ 01 * 1011 *^ creştin iac ului.
Aici trebuie go. fie spus clar că creştinismul nu aste o religie,
una printre altele tot atît da autentica, sau un adevăr, unul
ca oricare altul* lisus Hristaa nu aato un Maeia, sau un profet,
unul printre alţi conducători spirituali care propun programe
mesianice. Ssonţa Evangheliei asta pe rac ano lui Eristoa Ir. care
noi sa văsuţ pa Fiul lui Dusneseu cal viu. în 11 noi sîntem
transforma»! după aae ignare a lui Dumnezeu, cară tranacande creaţia
§1 umanitatea- Aceasta conştiinţa teologică nu poate fi recon-
ciliată ou aincratiaca $1 aesianisaa culturale, chiar dacă socie-
tatea le -ar solicita. în acest domeniu d-2:ocraţia nu are ce
căuta.

- 43 -
Apoi, cultivarea cuvin Salul lui Duittsaaeii na încuie
^xe^ese simpliste, dubii şi aporii teologice, "oul îaatsaant
nu aate o povaato despre deranj as anta psihologice » $toap& ca-
zuri dâ psihanaliză şi patologie. Ssta vorba de prezenţa totală
şi terapeuticii a lui lisus. Ci vine în rondul voioşilor corapro-
aişi, al bolnavilor nazsinalisaţi, al ?e cailor suferinde şi dre-
gătorilor disperaţi, pontru a răscumpăra umanitatea lor compro-
misa sau pierdută, pentru s. reda Integritatea şl plenituainea
vieyii- Cuvîntul lui Du^nesau ne antrenează într-un pro cea de
convertire C&atanoia), do schimbata a cursului viaţii şi istoriei-

Recuperarea creştinismului da către pută re a politică

pantru r* dresarea naţionali arului sau alte scopuri politice aste
bine cunoscuţii în istorie* "Cu^us resio, ejua atfSgţol 11 Or, ou-
vîntul lui Duanesou arc o funcţia revelatoare, căci soparîî va-
lorile de non-valori. *n IuRiaa lui vedeai ce SasfiagaS bogat în
calo păsîntoşti şi bogat în celo cereşti* DesiC-ir, creştinismul
30 interesează de emanciparea politica vi socială a poporului,
do oducQyis patriotică a tineretului. Dar al na se poate recon-
cilia ou sisteme ?i uişcarl caia se înţepe iasă pe conflicte
naţionaliste sau rasiale, pe folosirea violetei»

Prin urcare, morala creştină, ca şi cultura creştină.»

nu este o înjrăsădlra do principii $1 reguli uosnitaro generale,
ci un mod de viOyă disciplinaţii, izvorîtă din valorile Evan-
gheliei lui llaua Hristos.

Să transformăm libartatea în lucire

întreaga spiritualitate creştinii stS şi cade cu iubi-
rea lui Dumnezeu, care, împreună cu iubirea aproapelui» formează
un aîagoi conzndaaent biblic Castei 22, 35-*<0 • Instituita în
Vechiul Testament ca lajje divinii: "S£ iubeşti pe apr văpaie tău
ca pa tina însuti" (Le vi tic 19,18) , această porunca este reluată
de lisus în toată profunslmca oi (of. Watei 5» 45-^C) ■ liana
dezvoltă noţiunea de "aproape" arătlnd că "semenul" este orice
poreoana concretă» de aproape şi do departe, inclusiv duşmanul.
Pantru Apostolul Pavai, o nu face rau aproapelui este însăşi îm-
plinirea Le£ii; "Cnl ce iu ba ţ te pa aproapele împlineşti? Legea"

(Itoa. 13,13).

îîevoia de a repune tn centrul spiritualităţii creştina

iubirea aproapelui, iubirea unuia faţa de altul, are mai mult

-VA -

docît o Justificară atica Individuala In abordarea "-arii tecie

5 educaţia! cro^tln^ pe plan naylenal, Siaerlca trebuie să fia
realista şi sa recunoască saracla vieţii comunitara, -alirstaroa
reciproca, lipaa de sensibilitate pentru cei ce sac în iadul
soral sau social, fraternitatea bazata pe iubirea a^roa^alui
este în pericol* De unde, nevoia de a achîtfba etooul relaţiilor
umane, felul îa care oaaanli şîndeac, trăiesc şi muncesc împreună,
felul în care se tratează unii pe alţii prin accentua» a pre-
zenţei lui Iiaus In aceste relaţii»
într-adevăr, fraternitatea şi Generozitatea re la ţ iilor
uoane su foat denigrate de o corală distructivă, conceputa"
nu numai ca ur. refuz al libertăţii personale, ci şi ca o luptă
împotriva aamonllor. S^a foloait fără scrupule un limbaj al duş-
mănişi, ol '.tril şi ostilităţii, între categorii Q0 claie diversa,
ca şi între ^e^brii aceleiaşi faallii. 3-a isjactat, în isod
deliberat, în întră eea societate vehemenţa şl n3Încre?are*,
sat fol încît s-a instalat o morală tiranicS, prinie^dloaa*, caro
nu las£ loc persoanelor aă respire şi sa* progreseze- Aceasta 20-
rala a dăunat societarii tocssi prin aceea că oroclaaa respinge-
rea soaenului ia dracul de a-1 respinsa.

Confruntată cu aceasta situaţie, Biserica este oheraata

aa repună iubirea aproapelui £n centrul educaţiei morale, luînd
ca punct da referinţă curlntul §1 puterea Evangheliei. Fidelă
"Evangheliei prin morală, şi nu fidela unei corale luna şti prin
ffvansholia 1 Biserica trebuie să restaureze acel climat de frSţie»
ie calei ura cji gen a «zi ta ta» de îcp&cere Intra to*i.

Libertatea trebuie să oe reverse în iubire. Secnul

libertăţii este o inima daachisu şi mîini întinae. liedul liber-
tăţii Bate iubirea şl elujlrea aproapelui. Iar a iubi pe altul
înseamnă" nu numai a»! ajuta* ci şi a-1 transforma. Mai mult, în-
aoamna o 30 transforma reciproc, a ac transforma unul prin altul,
În direcţia voită de Dumnezeu.

In fine, într-o tara care şi -a eiştigat libertatea ou

atîtaa sacrificii, vio le sy a trcuuie sii fia pua£ Ia afară da le 30,
3t;oasa din situaţia de a dăuna-

Llbartate şi sacrificiu
Istoria cîntuirii este o istorie a libertăţii» impli-
cată şl Gararăţi* da jartfa. ^venimontela liberatoare âin Rocânla

arată toceai că nu exiata libertate fixa sacrificiu, filra con-

fruntare ou puie illa râului şi fi*ră renunţa rs la cooplicltata.
Sacxifiaiu îneeacnă a reclama dreptatea acalo unde este încal-
cată, a se împotrivi puterilor râului care iau proporţii oon-
struoasa, a provoca inversarea cursului istoriei- Sacrificiu
ÎDsea&nă aai alea a coborî la iad şi a scoate de acolo pe cai
deţinuţi. Libertatea vina 5 in aceasta ranunţaro definitivă la
complicitate, din sceaată aup-Jinora totalii a cuvlntului şi puterii
lai Duranesaui "Dacă j' lul va va face libari, liberi veţi fi
în tr -a do văr" (Ioan 3,36)*

Sacrificiul laplloK aroi Încre3araa în istoria, cre-

dinţa şi viaţa lai liana, curajul de a ini ta această viată şi de
a o expune In practica. "Azi s-a făcut aîntuirea ace a tai ţari"
pentru c£ unii au renunţat la complicitate şi a -au îspotrivit
putorilor râului, B&uae din încrederea pe care au avut-o în
puterea şi cuvîntuX Cslui ce o biruit definitiv răul prin crucea
3a (Col«u 2,15) şi a distrus porţile iadului. Prin aaorittciul
lor, martirii din Rocania au obţinut libartataaî Ui au muncit,
• iar noi aa intrat în rsunca lor (cf.Ioaa 4,36). Safecplul lor puno
în lucint vigoarea origir-ala şi valoarea esiotesfcialH a vieţii
lui Ilristas. Cai ce privesc la crucea cârtirilor sa-ai aducă" alin-
te totdeauna că Hrlatos a înviat î "Adu-ţl alinta ga Iiaua Hriatoa,
care a înviat din aorţi" (II Tiii.2,e).
vonc

1u2ia

"Ul-aonl nu coase r>atlc nou la haină veche, niieni nu

pune vin nou îi, bur dufuri vechi, ci vir.ul nou treanio să fin
vărsat în vase noi " (fff.tferctt ?, 21-22) - în 1-luntrul 3Iaerlcil
au apărut realităţi noi - scoate realităţi sînt denucita în
3 vanghelia situaţii do criză , de aiaoernăciîîit revelator - care
reclama" slab oluri noi şl concepte noi. Da acea a este tlnpul să
înceapă o dasbtara despre o sinteză nouă, după aodolul

evanghelic, nu după rsodolul al^roniai con a t a nt inie no, între

credinţa şi cultura, între ceea es asta ce re .ic şi ceoa ca aato
pănîntosc în organismul 3iaaricii. Această air.teză ar da o eoe-
aiune autentica vieţii bisericeşti sub toata aspectele ai, ar
lnapi-a noi căi de slujire şi practică spiritual". Ar fi o sinteză

- 46 -

caia ar promova o disciplina creştina liberatoare, caro sr «Îs

libertate creştinului sil uriwsse pa Hriatoa în rîoa liber şi
responsabil, ftfaţfl exemplul apostolului Pa voi caro nu ae 3 fia să
ecrie c& s-a exportat ,f ca nişte ar-zşltorl, totuşi Iubitori

de adevăr" (I Cor. 6,8} -

Pornind de la principiul a vanfthalic al unităţii tutu-

ror în T Triatos, al revolagiel biblice despre o umani tot a co^untl,
aceasta nouă sinteză ar folosi Bisericii şi în acţiunea ei da
âigoosie pentru transformarea ao ci* taţii, ca şi în acţiunea da
unitate acuaonlc£. Spiritualitatea ortodoxa ssta mai pro sus de
orie* o reaiitata existenţial*, în care experienţa personală a
ţintuirii nu o sta d<*apftrţită de construirea unei societăţi
drepte şi libera pentru toţi, ou. condiţia ca aceasta din urm?,
aă nu sufoca pe cea dintîi» Opera politica a creştinilor poate
duce la eşec dacă et nu caută rai întîi s& ae edifice pe ei

înşişi*

Atitudinea ecumenica a Bisericii Ortodoxe îr. noua si-

tua vie din România laerîtl ui» studiu separat. Mărturia creştina
coaunU, care este nacaoarE şl posibilii imediat, -trebuie să de-
vină un siabol ie ra conciliere pantru întreg poporul. în con-
textul ecusanic da azi, '.<*rturio acucenloă a Bisericii Ortodoxe
ca biserica a LaJoritSfcU are o işpo£tşj$u supreati pentru viito-
rul ere ctinisa ului în Ro-£nis. în Tata crizei da era dinţii din
□ocolul nostru, toate bisericile şi confesiunile din ţara slut
datoare sil se roage împreuna" $± s£ conlucreze pentru ca "Hoţi
bH fie '.mă" ca lumea s8 craeda"*

în fine, Biserica Ortodoxă are o mare datorie istorică

faţS de tinerii, stu3anţii şi copiii care au învins lucea dicta-
turii şi tiranul în revoluţia din decembrie 1989- HuXfcî din el
nu ştiu ca* Ortodoxia române as că a fost şl este centrul vital al
meseriei strămoşilor şl înaintaşilor lor. In ^urul el, vii şi
aarji din toate generaţiile, viratele şi stările nu forj&at un
cerc da rezistenţă care a -a lăsat poporul să se risipească. Parte
din suferinţa generaţiei de azi provine din necunoaşterea acestei
moşteniri spirituale şi din refuzul de a-şl aţinti da tradiţia.

în cadrul programului Spiritualitate pentru timpul_

nostru, una din probleme la ur~enta asta aceea a cunoaşterii tra-
dlţloi de etttre generaţia de azi şi de DÎine- O alta probleoă
ar fi cunoaşterea experienţelor de spiritualitate contemporana»

- 47 -

Culcarea acestor a:sparienţe, presejitaras într-o antologia s

noilor c*i da viaţă şi practică spirituală ivita în situaţia
politicii -lin ultieli aaS ir fi ia ue roal folos a.aatei :am-
ratii. Garară fcii de gaţ trebuie oii ac inspire .Un auiao vechi

ci noi»

2LI05RAFI3
Lucrări proprii folosite în şrajatiraa acoatui arposeaj

- Mărturia creştină a Siaerioll Ortodoxa, las "Glasul Diaaricii",

' 2LI(19'c?), nr*l-2, pp.'/o-lrjg.

- Dicţionar d e teologie ortodoxa, Editura Patriarhiei Itoe&ne

<EHl>» Bucureşti, 19S1 , pp* 565-381.

- gccesiolQo'ia pastorala, îa "Studii &MfiOflta»?i Xm<1979) ■

" r.r. 1-*, P?. 516-323-

- Go Forth in Paace. Ortba^ox ira râpe c ti va a on T'laglas CMitar),

Consiliul Ecuson ic al Bisericilor , Genova, 1906 .

- J*isaion and Saoulsriaation in Sur o pa, în "International

Heviaw of T.Tiaatoa", vol-LYCTTII, nc.Jo?, 1968,

pp. 117-13o.

.- Credlr.ţa pe caro o ogrtQrigiSi 3Ht, 3ucuie$ti, 19S7i

PP-31B-321.
-Destinul Ortodoxiei, tPR, Bucureşti, 1989, pp.3o2-34-8.

- Dieu a viait£ le pauple rouaairt» Genova i 193o-

4C

CD? 11 I ? T S f J L

Introducere ♦ 1

1. Ortodoxia şl -sul tara row£noe3c& 2

2* Autoritatea bisericeasca şi puterea politicS. .. 8

3. P&aîntesc şl csraac în viata Bisericii . . . . 12

4* Biaerlca şi societatea . . 14

5« reconciliere ou valoare de sinbol 18

6, Conlucrarea în sinul bisericii « • 24

7- Decnitntaa owulul 27
8* spirituali ta -ta specific?! Bisericii Ronâna... 52

9* teologie pentru tlcrjul nostru 54

Io. "Libaitate şi sacrificiu 37

Concluzie . . - - ....... 45

Bibliografia . . . . . 4?