Dokumen - Tips - Monografia Comunei Siria PDF

5/23/2018 MonografiacomuneiSiria-slidepdf.
com
Cuprins
I. Descrierea localităţii. Scurt istoric..................................................................2

II. Prezentare fizico-geografică a localităţii.........................................................5
III. Morfostructura localităţii.................................................................................7

IV. Infrastructura localităţii...................................................................................8
V. Habitatul........................................................................................................10
VI. Populaţia şi forţa de muncă...........................................................................12
VII. Economia localităţii.......................................................................................14
VIII. Cultura...........................................................................................................17
IX. Aprecieri personale........................................................................................18
X. Bibliografie....................................................................................................19
http://slidepdf.com/reader/full/monografia-comunei-siria 1/19
5/23/2018 MonografiacomuneiSiria-slidepdf.com
I. Descrierea localităţii. Scurt istoric.
1. Toponimia
Iniţial cetatea se numea în germană Wilagosch (1318), în maghiară Világos, ce înseamnă

“luminat” şi probabil această nume a fost dată din cauza culorii zidului. Localitatea mai devreme
se numea Siri (Seuri 1169), numele păstrat în limba română. Unii spun că această nume vine din
prenumele Sciri, alţii spun că vine din vechiul substantiv secuiesc “siri”, adică “poiană”. Castelul
mai devreme şi în limba română se numea Vilagăş.
2. Prima atestare documentară
Prima atestare documentară a localităţii Şiria, veche reşedinţă de cnezat, datează din anul
1169, când se întăreşte o danie regală către mănăstirea din Saniob (în Bihor), prilej cu care sunt
amintite 20 de vii cu 9 gospodării. Dania fiind întărită atunci, vechimea aşezării ar fi evident mai
mare. O atestare sigură şi foarte cuprinzătoare a Şiriei se petrece în 1331, când, printr-un
document sunt amintite toate localităţile: Şiria (Syri), Galşa (Galosa), Mâsca (Nesth).
Documentul este dat de regele Carol Robert de Anjou, care dăruieşte cetatea lui Desideriu
Szechz, pentru serviciile aduse coroanei. Odată cu instituirea aici a Regatului Maghiar,
documentele şi datele referitoare la la zonă şi la aşezarările sale sunt mai numeroase şi mai
sigure.
Depăşind etapa preistorică, semnele unei locuiri dacice, continuată apoi cu una romană,
sunt atestate în zonă de unele documente.
În privinţa etapei dacice, sunt aduse, de pildă, argumente serioase că Ziridava antică ar
trebui căutată la Şiria (Syri în documentele medievale). Unul dintre argumente se referă la
coincidenţa dintre coordonatele Ziridavei (conform celor furnizate de Ptolemeu) şi cele ale Şiriei,
menţionate recent de Teodor Vostinaru. În orice caz, sunt dovezi ale existenţei unei cetăţi dacice
(dava), care este plauzibil să fie antecesoarea uneia dintre cetăţile feudale de aici. Cel mai
plauzibil amplasament ar fi Cetatea Şiria, care ocupa un sit specific pentru o cetate dacică, sau
cel de la est de cetatea medievală, unde toponimul Cetatea cea bătrână se referă la o înălţime
asemănătoare cu cele ale davelor dacice şi atestă existenţa unei mai vechi fortificaţii. Sigură este
şi descoperirea în punctul Jitei a unei aşezări dacice din secolele II-III d. C.
În etapa romană, deşi zona nu făcea parte din cele trei provincii romane, numeroase urme
arheologice pledează pentru o staţionare romană aici, cel puţin între 106-271, deci pe perioada
ocupaţiei Daciei de către romani, până la retragerea la sud de Dunăre. Urmele unui turn
descoperit în apropierea cetăţii medievale se consideră a fi de origine romană. De asemenea, au
mai fost descoperite monezi romane şi ceramică romană în zona cetăţii
În perioada premedievală, peste teritoriul podgoriei Şiriei trec numeroase popoare

migratoare. În ciuda acestor invazii, zona Şiriei este locuită în continuare.
3. Momente mai semnificative în istoria localităţii
O serie de evenimente ulterioare demonstrează importanţa locului şi mai cu seama, a

cetăţii. Cetatea este succesiv deţinută de regalitatea maghiară, Gheorghe Brancovici, de Iancu de
Hunedoara, de familia Bathorz. În secolul XV, sub regele Matei Corvin, domeniul cetăţii Şiria
număra 99 de localităţi, iar în 1525, conform urbariului, are 121 localităţi, între care 3 oraşe şi
mai multe târguri. Sunt consemnate 2037 familii de iobagi şi jeleri. Şiria singură număra 103
capi de familie, din care 79 de iobagi viticultori.
Până în momentul cuceririi otomane, Şiria trece prin momente extrem de grele: răscoale,
asedii, distrugeri. Un moment important îl reprezintă cucerirea sa de către răsculaţii lui Gheorghe
Doja, în 1514.
În 1566, la puţin timp după ce devenise proprietatea lui Ioan Sisismund, Şiria, împreună
cu Pâncota, Ineu şi Dezna sunt cucerite de turci. Până în 1693, sub ocupaţie otomană, cetatea
Şiriei nu este scutită de evenimente.
În 1744 Şiria aparţinea plasei Pâncota , apoi plasei Galşa. Doi ani după, Şiri a devenea
sediul plasei Zărand, după ce în 1745 devenise sediul comitatului omonim. În secolul XVIII Şiria
era cel mai mare târg al judeţului , după Arad.
După ce în 1918 s-a proclamat unirea zonei cu România, în 1919, la 17 aprilie, armata
română intră în Şiria. După acest episod, în ciuda tentativei de a transfera sediul plasei la
Pâncota, ea va rămâne la Şiria, până la noua împărţire teritorial administrativă din 1968, când
devine sediu de comună.
Imagine pictată la începutul secolului al XIX-lea despre Şiria, în dreapta castelul, în stânga
biserica romano - catolică, iar deasupra ruina cetăţii.
Potenţialul turistic al comunei este unul de mare valoare. Ruinele Cetăţii Şiriei, cetate ce
a avut un rol deosebit în istoria României, este unul dintre cele mai importante obiective turistice
ale comunei. Cetatea este datată din secolul al XIII-lea şi de-a lungul timpului a fost posesiunea
lui Iancu de Hunedoara (1444), a fost ocupată de răsculaţii lui Gheorghe Doja, a fost garnizoană
militară a lui Mihai Viteazu, fiind considerată un important punct strategic al regiunii, rol jucat
pînă în anul 1785 când afost distrusă de trupele habsburgice. În 13 august 1949 armata maghiară
condusă de Görgey Arthur, pe câmpia aflată sub cetatea Şiria a capitulat în faţa generelului rus
Rüdiger. Depunerea armelor de la Şiria a însemnat sfârşitul revoluţiei din 1848-49.
II. Prezentare fizico-geografică a localităţii

1. Poziţia geografică cu căi de acces
Teritoriul administrativ al comunei are o suprafaţă de 13.673 ha şi se desfăşoară la

contactul dintre Câmpia Aradului cu Munţii Zărandului.
Din punct de vedere administrativ comuna este alcătuită din trei sate: Şiria - sat reşedinţă
de comună situat la o distanţă de 28 km faţă de munici piul Arad, Galşa şi Mâsca.
Sistemul rutier cuprinde 3 drumuri judeţene: DJ 709, DJ 709A si DJ 708B.
2. Relief, sol, calitatea apelor
Spaţiul aşezărilor comunei Şiria conţine cele două mari forme de relief: câmpia şi
muntele, care au un contact direct şi spectaculos chiar pe teritoriul intravilanelor. Pe linia celor
trei sate se găseşte extremitatea estică a Câmpiei Mureşului, care urcă la cca 150-170 metri.
Pe teritoriile administrative ale satelor, versantul vestic al Munţilor Zărandului începe să se ridice
brusc până la înălţimi de cca 400 metri.
Solul este format la câmp: din cernoziomuri, lacovişte, soiuri aluvionare, erodate. În
deal: din brun-roşcate de pădure şi roşii profunde, podzolice profunde, lacovişte- brune de pantă,
schelete artificiale. Bogăţia sulului din deal sunt pădurile de fag şi gorun, fâneţele şi păşunile
naturale. Dealurile sunt alcătuite în majoritate din şisturi cristaline cu intrusiuni de granit, din
tufuri vulcanice, andezite. În compoziţia rocilor se află argint şi plumb în cantitate mică.
R eţeaua hidrografică corespunzătoare spaţiului celor trei sate, aidoma comunei, este
extrem de slabă, fiind compusă exclusiv din versanţi care coboară de pe versantul vestic al
munţilor. Ei sfârşesc prin a fi colectaţi de canalul Matca, care străbate flancul de vest al satelor
pe direcţia nord-sud, legând Mureşul de Crişul Alb. Acest canal este singura sursă stabilă de apă
din zonă.
3. Climă
Clima zonei este în strânsă legătură cu formele de relief. Pe linia aşezărilor trece limita
dintre temperatura medie anuală de 10 grade C (de la câmpie) şi 9 grade C (de pe versantul vestic
al muntilor Zărand).
Luna cea mai caldă este iulie +18,+20 grade C, cea mai rece este ianuarie (în medie de 1 grade
C la câmpie şi -2 grade C în zona de munte).
Maxima multianuală a temperaturilor medii lunare este in luna iulie 20,7 grade C, iar minima în
luna ianuarie -19 grade C.
Numărul mediu al zilelor anului cu precipitaţii este de 120-130, din cauza curenţilor umezi
dinspre vest.

4.Vegetaţie, floră, faună, izvor, lac, pădure
În zonă găsim un peisaj cu notabile calităţi, datorate în primul rând saltului spectaculos
de peste 250 metri, care se petrece chiar pe linia mediană a satelor. Trecerea de la câmpie la
versanţii stâncoşi ai masivului Zărand este însoţită de trecerea de la o vegetaţie specifică
culturilor agricole de şes la combinaţia de ariditate şi verde intens din zonele denivelate. Văile
adânci şi abrupte, şeile ascuţite şi conglomeratul stâncilor care avansează până spre intravilanele
localităţilor sunt nenumărate motive ale spectaculosului natural care s-a pus deseori în slujba
omului. Vegetaţia se concentrează în câteva locuri prin combinaţii interesante de păduri şi
lăstăriş sau păduri, ca şi peisajul particular al teraselor cu viţă de vie.
Fauna cuprinde: dihorul, lupul, căprioarele, mistreţul, hârciogul, şoarecele, uliul,

ciocănitoarea, porumbelul, grangurele, privighetoarea, graurul, cocostârcii, raţa sălbatică, mierla
obişnuită şi mierla crăiască. Frecvenţi sunt fluturii. Printre reptile: şerpii, şopârlele, broasca
ţestoasă.
Între esenţele forestiere, frecvente sunt fagul, gorunul, carpenul, stejarul, cerul, cornul,
teiul alb, salcâmul; iar arbuşti: rugul de mure, păducelul, sângerul, alunul, măcieşul, socul. În
pajişti se află chimionul,trifoiul, usturoiţa, iasomia, ştirul, macul, menta. Între flori sunt frecvente
ghioceii, viorelele, ciuboţica cucului.
Pâraiele care străbat între văi sunt: Fântânele, Pârâu, Şiriuţa, Coji, Grădău, Valea Rea.
Aceste au un debit de apă foarte redus.
III. Morfostructura localităţii

1. Explicaţii privind forma localităţii
Forma localităţii Şiria este naturală. Suprafata totala a comunei este de 13673 ha, din care
1050 ha intravilan, 12623 ha extravilan.
2. Structura stăzilor

Cu excepţia străzii principale care străbate comuna de la nord la sud urmând sinuozitatea
dealurilor şi a străzii pârâului care curge şerpuitor de la deal spre câmpie, celelalte străzi ale
Şiriei sunt drepte şi largi – ca bulevardele – flancate cu abundenţă de abori şi pomi. Înfăţişarea
aceasta este rezultatul sistematizării din 21. oct. 1782.
Biserica Romano-Catolică din Şiria
IV. Infrastructura localităţii

1. Drumuri sau străzi în interiorul localităţii
Dr umurile din localitate sunt parţial asfaltate, majoritatea fiind pietruite. În ultimii ani, o
bună parte din trotuare au fost asfaltate. Mai există străzi între case care sunt din pământ sau
pietruite cu pietriş.
Exista două studii de fezabilitate pentru "Îmbunătăţirea reţelei de străzi din comuna Şiria"
(10km) şi "Centura nord-vest Şiria" ( 3.3 km) care vor îmbunătăţi sistemul rutier.
2. Căi ferate, poduri

De la sud la nord comuna a fost străbătută pe o distanţă de 3 km de către trenul electric,
primul de acest fel din ţară. În comună a avut şase opriri şi trecut peste două poduri de oiatră.
Linia aceasta ferată, denumită Arad-Podgoria, a fost dată în folosinţă în anul 1909. La început
vagoanele erau trase de locomotive cu benzină; din anul 1911 s-a electrificat complet. Ea a
şerpuit la poala dealurilor podgoriei de la Radna la Pâncota, pe o distanţă de 37 km. Legătura cu
Aradul s-a făcut prin Ghioroc. Aceste tenuri electrice nu mai există, au fost înlocuite cu
autobuze.
Azi circulă tr enurile Regiotrans, linia Arad-Brad, care are 2 staţii de oprire în comuna
Şiria: în Şiria (Galşa) şi Mâsca Măderat. Aceste trenuri circulă aproape din 2 în 2 ore.
3.
Aprovizionarea cu apă a localităţii
Pânza freatică la şes fiind la mici adâncimi (4-6 m), toate gospodăriile din partea de şes a
comunei au fântâni în curte. În partea dins pre deal, apa freatică coboară la 16-20 m, şi fântânile
sunt mai rare. În partea de nord a comunei, apa nu este potabilă. Lipsa aceasta este suplinită în
zonă, de izvoare şi fântâni. Dintre izvoare, cel mai vestit, dar îndepărtat este Feredeul vechi şi
nou, ţintă de drumeţie pentru tot jurul. Mai aproape, apele izvorului Fântânele, care au fost
canalizate, prin 1880, de baroneasa Antonia Bohuş li aduse la o cişmea în mijlocul comunei.
Alimentarea cu apă a localităţii Şiria se face din sistemul microzonal Ghioroc, lungimea
totală a reţelei în localitate fiind de cca. 15 km. În prezent, din fonduri şi bugetul local, s-a
elaborat un studiu de fezabilitate pentru proiectul de investiţie "Sistem integrat de alimentare cu
apă Şiria (front de captare, reabilitare şi extindere reţele de alimentare cu apă Şiria)". Prin acest
studiu se doreşte realizarea unui fond de captare din 4 puturi, reabilitarea a 2.6 km artera
principală şi extinderea cu cca. 20 km reţea de distribuţie a apei. Alimentarea cu apă a
localităţilor Galşa si Mâsca se face din microsistemul zonal Pâncota, localităţile beneficiind de
cca. 7 km reţea de apă.

4. Grupuri sanitare
În comuna Şiria sunt 7 cabinete medicale individuale: 5 de medicină generală şi 2 de

stomatologie, 3 dispensare umane, o farmacie şi 2 dispensare veterinare, iar in satele
aparţinătoare sunt dispensare umane.
5. Canalizare, evacuarea apelor
Canalizarea comunei pentru deservirea gospodăriilor sătenilor a fost începută în 1988.
În prezent se derulează proiectul "Canalizare menajeră a localităţilor Galşa, Şiria şi
Mâsca - etapa 1", prin care se va realiza reabilitarea colectorului principal în lungime de 2.6 km
şi realizarea unei noi staţii de epurare în localitatea Şiria.
6. Electrificarea
Curentul electric a fost introdus în comună în anul 1927 odată cu înfiinţarea societăţii de
electricitate Ghioroc-Pâncota. Din 1950, curentul electric s-a generalizat în aşa măsură încât
astăzi nu există casă sau curte fără lumină electrică.
În imediata apropiere a cetăţii se afla releul de televiziune care acoperă o importantă

zonă a câmpiei de vest şi care retransmite programele naţionale de televiziune şi mai multe
posturi de radio.
7. Încălzirea în casă
Casele mai vechi sunt încălzite de cuptoare de teracotă sau fier . Drept combustibil se
întrebuinţează lemnele, loza de vie, cărbunii, rumeguşul. În casele moderne se folosesc şi
termostate sau centrale termice.
V. Habitatul
1. Tipuri de casă
Stilul caselor din Şiria variază după timpul când au fost construite. Vechile case au fost
construite din cărămidă nearsă – „văiug”. De-a lungul lor aceste case aveau un coridor – „târnaţ”
– lat de cca. 1,5 m, care se termină în partea dinspre grădină cu un „şpaiţ” (cameră de alimente),
iar spre stradă cu o fer eastră mare. De obicei coridorul este îngrădit până la înălţimea de 1,2 m,
cu un gard-balcon din lemn. În coridor se intră din curte printr -o portiţă din leaţuri, de înălţimea
balconului. În curtea fiecărui gospodar se află pivniţă ori cămară adâncă de 1m. Casele sunt
acoperite cu ţiglă.
Există case care ies în evidenţă prin stilul „tip castel” cu multe turnuleţe, contrastând
străin cu arhitectura tradiţională a caselor Şiriei.
Casele noi sunt construite din cărămidă. Sunt moderne, cu bucătăria şi baia faianţată, cu
mai multe dormitoare parchetate. Gardul este din fier, există poartă pentru acces auto, acoperişul
din ţiglă nouă şi cât mai colorată.
10
2. Înzestrarea gospodăriilor

Terenurile agricole se muncesc cu tractoare şi combine, diferite utilaje agricole.
3. Descrierea interiorului casei
În casele vechi camera de mijloc este numită „tindă” de cca. 4/4m. Acesta are în loc de
plafon un horn, iar în partea din fund sau lateral, o vatră destinată pregătitului mâncării. Tinda
este mobilată cu dulapuri şi poliţe pentru mâncare şi pentru vasele de bucătărie. Din coridor sau
tindă se urcă în pod, pe scară. La dreapta şi la stânga tindei se află câte o cameră încăpătoare de
cca. 5x4, 4x4 m, care servesc drept camere de zi şi de dormit.
VI. Populaţia şi forţa de muncă

1. Structura populaţiei
Populaţia comunei număra la ultimul recensământ 8140 locuitori din care 49.12% bărbaţi
şi 50.88% femei. Persoanele sub 15 ani alcătuiau 22.35% pe când persoanele peste 59 de ani
alcătuiau 18.01% din populaţia totală.
11
Grupe de Ambele sexe Bărbaţi Femei

vârste Număr % faţă de Număr % faţă de Număr % faţă de
persoane total persoane total persoane total
Sub 15 ani 1819 22.35% 947 11.63% 872 10.71%
15-59 ani 4855 59.64% 2482 30.49% 2373 29.15%
60 ani şi peste 1466 18.01% 569 6.99% 897 11.02%
Total 8140 100.00% 3998 49.12% 4142 50.88%
Mai jos se prezintă structura populaţiei după etnie:
Etnia Număr persoane % faţă de total

Români 6790 81.27%
Maghiari 360 4.42%
Romi 979 12.03%
Ucraineni 20 0.25%
Germani 147 1.81%
Ruşi-lipoveni 2 0.02%
Slovaci 7 0.09%
Bulgari 4 0.05%
Altă etnie 6 0.07%
2. Resursa de muncă

Majoritatea persoanelor se ocupă de creşterea animalelor, pomicultură, viticultură şi în cea
mai mare parte de agricultură. Angajaț i pe sectoare de activitate:
 Industrie - 12,27%
 Transport și telecomunicaț ii - 10,75%
 Comer ț - 1,73%
 Construcț ii - 7,92%
 Învăț ământ - 5,99%
 Sănătate și asistenț ă socială - 5,14%
 Utilităț i - 3,16%
12
 Administraț ie publică - 2,28%

 Bănci și asigurări - 1,97%
 Agricultură - 41,5%
VII. Economia localităţii

1. Structura economică pe sectoare de activitate
Deşi economia comunei este una predominant agrară, în ultima perioadă sectorul
economic secundar şi terţiar au avut evoluţii ascendente. Comuna este cunoscută ca un important
centru viticol al regiunii. Dintre resursele exploatabile ale comunei amintim granitul şi calcarul,
roci pentru construcţii care se exploatează la Galşa.
Dominantele economiei comunei Şiria sunt agricultura cercalieră (grâu, secară, porumb),
viticultura si creşterea animalelor şi păsărilor. La acestea se adaugă exploatările de materii prime
şi mica industrie prelucrătoare.
Comuna Şiria are un potenţial mar e privind turismul: de tranzit şi local - agroturism, către
monumentele din zonă şi munte.
2. Agricultura
Total teren agricol = 12.623 ha din care:

Teren arabil 2.739 ha
Fâneţe 2.257 ha
Păşune 1.644 ha
Vii 1.747 ha
Livadă 1.828 ha
Pădure 1.595 ha
Teren neproductiv 813 ha
3. Zootehnic
În Şiria găsim crescătorie de pui pentru carne în şase serii, fiecare serie câte 60.000 de
pui. Total 360.000 pui anual. Se mai cresc gâşte pentru carne şi pene, raţe şi curci artificial
13
îngrăşate. Există şi ferma de porci care este planificată pentru 6000 porci îngrăşare. Condiţiile
locale de creştere animalelor şi păsărilor sunt foarte bune. Cultura albinelor şi a viermilor de
mătase este slabă, deşi condiţiile de creştere sunt favorabile.
Familiile particulare din comună posedă:

Taurine (vaci, viţei, boi) 365
Porcine 3050
Ovine 1020
Caprine 600
4. Industrie. Construcţii.

Există o serie de dotări comerciale şi de servicii, majoritar cu capital privat, şi 3 pensiuni
turistice. Una dintre pensiuni este în drum spre cetate, este foarte cochetă, care gazduieşte diverşi
turişti, dar în mod special clienţii de sport extrem "parapantă".
Pen siune în Şiria
14
5. Servicii publice
În afara administraţiei şi poliţiei există 4 şcoli primare şi gimnaziale, o şcoală specială, 4

grădiniţe, un centru de plasament, o bibliotecă comunală, 3 cămine culturale, poştă, 3 instituţii
bancare.
Şcolile din comună cu numărul elevilor şi a cadrelor didactice:
Şcoala cu clasele I-VIII „Ioan Slavici” Şiria 518 elevi 29 cadre didactice
Şcoala cu clasele I-VIII Galşa 330 elevi 23 cadre didactice
Grădiniţele din comună cu numărul preşcolarilor:
Grădiniţa cu program normal nr. 1 Şiria 115 preşcolari

Grădiniţa cu program normal nr. 2 Şiria 60 preşcolari
Grădiniţa cu program normal Galşa 73 preşcolari
Grădiniţa cu program normal Mîsca 23 preşcolari
Şcoala cu clasele I -VIII „Ioan Slavici” Şiria
15
VIII. Cultura
1. Unităţi culturale
De această comună se leagă numele a două mari personalităţi: Ioan Slavici - scriitor

român (1848-1925) şi Emil Monţia - compozitor român de mare valoare. Amintirea acestora este
evocată în cadrul expoziţiilor permanente ale Muzeului Memorial "Ioan Slavici" găzduit în
castelul "Bohuş", monument de arhitectură construit în stilul neoclasic şi datat din anul 1838.
În faţa muzeului, busturile lui Ioan Slavici şi Mihai Eminescu, stau alături de statuia
baronesei Antonia Bohuş şi bustul lui Ioan Rusu Şirianu, obiective înscrise în patrimoniul
cultural al ţării.
Alte obiective turistice de mare valoare sunt biserica "Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril"
din Şiria - monument de arhitectură datat din 1700-1750, mormântul lui Emil Monţia, biserica
"Adormirea Maicii Domnului" din Galşa - monument de arhitectură datat din anul 1746, castelul
construit în stil baroc din Galşa - monument de arhitectură datat din secolul al VII-lea, biserica
"Adormirea Maicii Domnului" din Mâsca - monument de arhitectură datat din anul 1703,
mănăstirea şi schitul Feredeu şi nu în ultimul rând pensiunile turistice şi viile şirienilor ce urcă pe
versanţii vestici ai Zărandului până sub vârful Cucurbăta.
De la bătrâni s-a moştenit obiceiul ca în unul din colţurile fundamentului casei, spre
stradă, să fie îngropată o găină, de preferinţă neagră. Ca în legenda Meşterului Manole, şirianul
crede că la temelia casei ca de altfel a oricărei realizări importante, stă sacrificial unei personae
sau al unui obiect propriu şi aceasta pentru a atrage protecţia divinităţii şi a îndepărta acţiunea
nefastă a duhurilor rele, a vrăjurilor.
Folclorul literar şi artistic este foarte variat în comuna Şiria. Recunoscute sunt formaţia de
dansuri populare a căminului cultural Şiria, dar şi baladele inspirate din viaţa "lotrilor'
(haiducilor) ce au hălăduit în vremuri trecute pe aceste meleaguri precum: 'A lu Pătru Mantu', 'A
lu Lică Sămădăul'. În comuna Şiria există un ansamblu de dansuri "Şiriana" şi un deosebit cor
bărbătesc "Podgorenii".
16
Portul popular la bărbaţi: cămaşă lungă, peste care poartă o vestă din stofă închisă,
izmene largi şi lungi până deasupra gleznelor, ghete în picioare. Femeile poartă bluză din pânză
subţire cu figuri la mâneci, rochii largi la margine cusuţi diverse figuri de flori., pe cap batic roşu
şi în picioare ghete.
IX. Aprecieri personale
Părerea mea despre comuna Şiria este una foarte pozitivă. Am avut ocazia să vizitez de
mai multe ori şi îmi place foarte mult pentru că are o cultură bogată, cu multe obiective turistice,
se întinde pe o zonă frumoasă, de aceea se şi enumeră între “Cele mai frumoase sate din
România”. Cel mai mult mi-a plăcut ruinele cetăţii Şiria la care se poate ajunge pe un drum bine
practicabil, care porneste din centrul comunei. Este un loc uimitor cu o istorie impresionantă şi
răscolitoare.
17
Bibliografie

1. Voştinaru, T., 1996 – Monografia Comunei Şiria, Editura Fundaţia Culturală
„Ioan Slavici”, Arad.
2. www.primariasiria.ro
3. www.ghidulprimariilor.ro/primaria-siria
4. www.cjarad.ro
5. www.arinvest.ro
(Data accesării : 05.01.2012)
18

Dokumen - Tips - Monografia Comunei Siria PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Dokumen - Tips - Monografia Comunei Siria PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

5/23/2018 MonografiacomuneiSiria-slidepdf.

I. Descrierea localităţii. Scurt istoric..................................................................2

III. Morfostructura localităţii.................................................................................7

I. Descrierea localităţii. Scurt istoric.

Iniţial cetatea se numea în germană Wilagosch (1318), în maghiară Világos, ce înseamnă

2. Prima atestare documentară

În perioada premedievală, peste teritoriul podgoriei Şiriei trec numeroase popoare

3. Momente mai semnificative în istoria localităţii

O serie de evenimente ulterioare demonstrează importanţa locului şi mai cu seama, a

II. Prezentare fizico-geografică a localităţii

Teritoriul administrativ al comunei are o suprafaţă de 13.673 ha şi se desfăşoară la

Sistemul rutier cuprinde 3 drumuri judeţene: DJ 709, DJ 709A si DJ 708B.

2. Relief, sol, calitatea apelor

Fauna cuprinde: dihorul, lupul, căprioarele, mistreţul, hârciogul, şoarecele, uliul,

III. Morfostructura localităţii

2. Structura stăzilor

Biserica Romano-Catolică din Şiria

IV. Infrastructura localităţii

2. Căi ferate, poduri

cca. 7 km reţea de apă.

În comuna Şiria sunt 7 cabinete medicale individuale: 5 de medicină generală şi 2 de

5. Canalizare, evacuarea apelor

Canalizarea comunei pentru deservirea gospodăriilor sătenilor a fost începută în 1988.

În prezent se derulează proiectul "Canalizare menajeră a localităţilor Galşa, Şiria şi

În imediata apropiere a cetăţii se afla releul de televiziune care acoperă o importantă

1. Tipuri de casă

din ţiglă nouă şi cât mai colorată.

2. Înzestrarea gospodăriilor

3. Descrierea interiorului casei

VI. Populaţia şi forţa de muncă

Grupe de Ambele sexe Bărbaţi Femei

Mai jos se prezintă structura populaţiei după etnie:

Etnia Număr persoane % faţă de total

2. Resursa de muncă

 Administraț ie publică - 2,28%

VII. Economia localităţii

Total teren agricol = 12.623 ha din care:

Teren neproductiv 813 ha

Familiile particulare din comună posedă:

4. Industrie. Construcţii.

5. Servicii publice

În afara administraţiei şi poliţiei există 4 şcoli primare şi gimnaziale, o şcoală specială, 4

Grădiniţele din comună cu numărul preşcolarilor:

Grădiniţa cu program normal nr. 1 Şiria 115 preşcolari

Şcoala cu clasele I -VIII „Ioan Slavici” Şiria

1. Unităţi culturale

De această comună se leagă numele a două mari personalităţi: Ioan Slavici - scriitor

IX. Aprecieri personale

S-ar putea să vă placă și