ISTORICUL LOCALITATII SEINI

Urme materiale ale existentei umane pe teritoriul actual al localitatii Seini dateaza din
neolitic(5600-1700 i.e.n.), prin topoarele din piatra sleIuita descoperite aici, precum si din epoca
bronzului si Iierului, perioada din care au Iost descoperite pe aceste locuri topoare din bronz de
origine dacica si obiecte de aur.
AIlandu-se in aIara zonei de ocupatie a romanilor, populatia acestor meleaguri impartaseste
soarta dacilor liberi, continuitatea vietii si a muncii Iiind aici neintrerupte.
Procesul de trecere spre Ieudalism, proces in care s-a plamadit poporul si limba romana, pe
teritoriul Daciei libere, este atestat si pe aceste meleaguri, iar din secolul X existau si Iormatiuni
prestatale, cnezate si voievodate.
Expansiunea statului Ieudal maghiar in Transilvania, atras de bogatiile acesteia, a intampinat
rezistenta voievodatelor romanesti, in care se incadrau si cetatile Medies, Seini, Baia Mare,
Ardud, Ghilvaci si Chioar.
Documentele atesta existenta Cetatii Seini inante de ocuparea Transilvaniei de catre maghiari,
secolele X-XII, ca centru stabil. In secolul XIII, Seiniul este pomenit sub denumirea de
,Castrum Zynyr sau apare i sub alte denumiri: Szinervaralja, Varalya, Seinen sau Seini.
Cetatea cuprindea Bara Oaului, Lunca Someului pn la Buag i Lipau. Localitatea este
atestat documentar, din nou, n secolul al XIVlea n "Notaiile privind zeciuiala papala din
1334". La 1344 Seiniul devine opidum (trg) care va supravieui i dup distrugerea cetii din
1563.
Asezarea si-a primit numele de la paraul Seinel, care izvoraste de sub VarIul Comja si strabate
localitatea. Ungurii au transIormat denumirea in Szyner, Iara nici o semniIicatie in limba
maghiara.
Numele localitatii ,Seini ar putea avea doua origini, prima de la cuvantul sein, seina(sg.) si
seini, seine(pl.), insemnand lana neagra, depigmentata a unor oi, care au culoarea cenusie-
roscata. Izvoare nescrise sustin ca pe Dealul Comja s-ar Ii stabilit niste ciobani cu turmele lor de
oi seine. Pentru a avea apa, au barat un parau mic ce izvora de sub varIul dealului. Dupa ce au
plecat, oamenii ce se stabilisera la poalele dealului au inlaturat barajul si paraul a pornit spre
vale, oamenii numindu-l Seinel dupa numele oilor ,seine, care se adapasera pana atunci din el.
A duoa ipoteza privind originea denumirii Seini, ar Ii de la cuvantul ,sineliu sau ,siniliu
semniIicand albastriu. In sprijinul acestei ipoteze vine si Iaptul ca populatia satelor din jur si
chiar locuitori ai orasului, pronunta numele localitatii SINI(ultimul ,i Iiind moale), in loc de
Seini, iar la parau, Sinel(cu ,n moale), in loc de Seinel. Cuvantul Sineliu(care apoi s-a
transIormat in Sinel si Seinel) , vine de la un soi de struguri albastrui-vinetii, care se cultivau
predominant pe dealurile la poalele carora curgea paraul.
Dupa dezastrul de la Mohacs 1526, Transilvania devine principat autonom in 1541, dependent
de turci. Cetatea Seini continua sa existe si in aceasta perioada, sub deumirea maghiara
Zenerwara.
In Ungaria au loc puternice lupte interne intre Janos Zapolya si Ferdinand de Habsburg, iar
Transilvania devine un camp de lupta timp de un deceniu, suIerind grave distrugeri. In timpul
acestor lupte a Iost distrusa in 1563 si Cetatea Seini, ca mijloc de razbunare, si nu a mai Iost
reconstruita. La lupta antiIeudala participa tarani iobagi,unii din ei iau drumul codrului,
devenind haiduci, in randul detasamentului lui Pintea Viteazul, care avea un ascunzis si intr-o
adancitura de stanca de pe Dealul Comja, asa cum reiese din aIirmatiile lui Szirmay Antal.
Un document ce atesta existenta targului Seini, este sigiliul ce dateaza din 1604 cu urmatoarea
inscriptie: SIGILL OPPIDI ZINYERVARALLYA 1604.
Dupa prima incercare de uniIicare a tarilor romane, de catre Mihai Viteazu, Transilvania devine
nou teatrul unor lupte pentru putere. In aceste imprejurari, in 1605, Seinul este devastat de
armatele generalului Basta, iar in 1677 de armata lui Wesselenyi.
In 1717 au loc ultimele navaliri ale tatarilor in aceasta zona, care au incendiat localitatea
nimicind-o aproape complet. In 1831 o epidemie de holera a decimat o buna parte a populatiei
Seiniului.
Asezat la o importanta rascruce de drumuri, Seiniul a devenit la sIarsitul secolului XIX
unul din cele mai avansate targuri din Ungaria. Ca resedinta de plasa avea, inca in acel timp,
pretura, tribunal rural, perceptii, carte Iunduara, notariat public, departament de Iinante si
jandarmerie. Avea de asemenea, doua banci de depuneri si imprumut, cale Ierata, posta, telegraI
si doua cazinouri. Inca din Ieudalism s-au dezvoltat puternic mestesugurile si negotul, iar
targurile saptamanale atrageau aici, pentru vanzare si cumparare, populatia din Lunca Somesului,
zona Oas, Codru si din jurul Baii Mari.
Cu dezvoltarea capitalismului, in a doua jumatate a secolului XIX, apar si la Seini
primele intreprinderi industriale. Din 1875, Iabrica productoare de spirt, nIiinat cu 16 ani
nainte ncepe s produc i drojdie de bere. n 1891, se nIiineaz o Iabric de pietre Iunerare
din andezit, care lucra, nc de la nIiinare, cu 50-60 muncitori. Se deschide o moar cu aburi, o
tipograIie, iar in 1884 a Iost data in exploatare calea Ierata Baia Mare-Satu Mare care trece si
prin Seini.
Incepand din ianuarie 1919, imprejurimile Seiniului devin teatrul unor puternice lupte
intre armata romana si trupele contrarevolutionare ale secuilor. In aprilie 1919, armata romana a
eliberat Seiniul, iar la Seini s-a constituit imediat Consiliul National Roman, care a preluat
conducerea localitatii.
Dictatul de la Viena a starnit un val de indignare si nemultumire in randul populatiei Seiniului.
Politica de exterminare a populatiei evreiesti s-a resimtit puternic si in Seini, unde din 600
persoane deportate s-au intors 35. Actul nationalizarii din 11 iunie 1948 a insemnat trecerea in
posesia statului a Iabricii de drojdie si spirt, a Iabricii de abrazive, a uzinei electrice si a doua
mori cu presa de ulei. Au mai Iost nationalizate scolile conIesionale, 2 Iarmacii si
cinematograIul.
In 1988 a primit statutul administrative de ora.