Fundu Moldovei

Teritoriul comunei Fundu Moldovei, subordonată administrativ județului Suceava,

este situat pe cursul superior al râului Moldova, în partea vestică a județului, la o distanță
de 13 km față de orașul Câmpulung Moldovenesc și 88 km față de municipiul reședință al
județului. Este înconjurat de culmile Obcinii Mestecănișului, situată într-o depresiune
care se individualizează printr-o vale terasată cu 2-300 metri mai joasă decât relieful din
jur.
Denumirea localității pare a proveni de la faptul că este așezată pe malurile râului
Moldova, iar toponimul Fundu își are originea în „Fundus”-ul latin, cu sensul de
proprietate, moșie, loc anumit, deci o așezare pe malurile râului Moldova. Însă, plauzibilă
este și varianta potrivit căreia acest ținut ar fi constituit un capăt, un fund al Țării
Moldovei.
Ca orice așezare, comuna își are propria legendă de întemeiere. Astfel, undeva, în
vremurile străvechi, trei oieri din Ardeal, pe nume Petrea Colac, Nechita Țâmpău și
Leonte Timul s-au hotărât să treacă munții, cu turmele, dinspre răsărit. Primul s-a așezat
în zona care îi va purta numele, iar cel de-al doilea a dat denumirea unde s-a așezat după
numele nepoatei sale, localizând astfel Pârâul Arsânesei. Leonte Timul a trecut de
cealaltă parte de Moldova și s-a așezat cu turmele sale pe un alt pârâu care de atunci se
numește Pârâul Timului, cunoscut mai recent cu numele de Timăn.
Având în vedere că Ocoalele moldovenești s-au înființat în sec. XIV și că Fundu
Moldovei făcea parte din Ocolul Câmpulung, se poate afirma că a luat naștere în perioada
descălecatului lui Bogdan sau poate chiar mai înainte. În documentele scrise și păstrate
până în zilele noastre, denumirea comunei Fundu Moldovei este atestată documentar
pentru prima dată într-un hrisov din 1761, prin care se face un act de donație din partea
lui Grigore Calimah unei anumite Maria.
Comuna Fundu Moldovei a cunoscut de-a lungul istoriei sale o diversitate etnică
care s-a diminuat după cel de-al doilea război mondial. Una dintre comunitățile cele mai
puternice a fost cea germană. La scurt timp după anexarea Bucovinei (1775) la Austria,
cum populația era rară, pentru punerea în exploatare a bogățiilor naturale ale ținutului s-a
pus problema colonizării acestei zone, care oferea condiții excelente pentru o astfel de
acțiune. Cunoscuți cu numele de țipțeri (veniți din regiunea Spis), specializați în
exploatarea minieră, coloniștii germani au început să construiască un sat de 140 de case
în onoarea prințesei Maria-Luisa, la intrarea în perimetrul comunei. Acest loc a fost
cunoscut ulterior cu numele de Luisenthal (Handal), fiind astăzi parte integrantă a
comunei. În jurul anului 1900 deja erau 837 de germani, din care 455 catolici și 382 de
protestanți. La terminarea celui de-al doilea război mondial, majoritatea țipțerilor s-au
repatriat, numărul lor fiind înregistrat la 1118 germani. Plecarea lor a fost într-o frumoasă
zi de toamnă târzie, cu un tren special, despre care martorii oculari au spus că „niciodată
nu au văzut un tren așa de lung”.
O altă comunitate cu rol important în viața economică și socială a comunei a fost
constituită din evrei. Se știe că numărul evreilor în Bucovina a fost în creștere datorită
libertăților și avantajelor de care se bucurau în această provincie austriacă. Comerțul
Bucovinei, la început făcut de armeni, a atras cercuri tot mai largi ale populației evreiești
datorită condițiilor îmbunătățite de producție și transport. În anul 1912 negustorii evrei
din districtul Câmpulung sunt în număr de 775, iar meseriașii evrei din același district
erau de 343. Date despre prezența evreilor în Fundu Moldovei sunt doar din mărturiile
orale ale celor care își aduc aminte de ei. La începutul secolului XX s-a construit o
sinagogă în centrul satului Fundu Moldovei, în apropierea școlii, în locul numit Halta
Handal. Avea pe fațadă la intrare steaua lui David și o inscripție cu litere ebraice. Acolo
se desfășurau multe activități culturale organizate de către membrii acestei etnii. În vara
anului 1940 toți evreii din comună au fost evacuați la Câmpulung Moldovenesc și apoi în
Transnistria. Proprietățile au intrat în patrimoniul statului. Merită de amintit gestul dr.
Traian Popovici, fiu al acestei comune, care din poziția de primar al orașului Cernăuți, a
intervenit în favoarea evreilor din oraș, reușind salvarea a 20000 dintre ei de la deportare.
Fundu Moldovei este o regiune conservatoare, locuită de munteni, creatori și
păstrători ai unor forme proprii de viață materială și spirituală; comuna atrage prin
elemente de arhitectură tradițională și de civilizație a lemnului, prin viața păstorească și
prin celelalte ocupații, prin meșteșuguri, costum popular, obiceiuri, ceremonialuri, prin
diversitatea coregrafică a jocurilor populare, repertoriul muzical, viața culturală în
general.