Comuna Burlacu

File din istoria localității...

 Întemeierea, atestare a localității.
• Conform datelor din lucrarea lui Vladimir Nicu „Localităţile Moldovei
în documentele şi cărţile vechi” (Chişinău, 1991, vol.1, pag.108),
Burlacu ar fi fost atestat documentar la 12 august 1752. În favoarea
acestui an vorbesc câteva documente din acele vremuri. Această
dată figurează şi în paginile lucrării lui Gheorghe Ghibanescu „Surete
şi izvoade” publicată la Iaşi, în anul 1914 în volumul IX la pagina 235.
• La mijlocul veacului XVIII atât hotarul vechi a lui Halil Paşa (1672),
cât şi condiţiile formulate într-un act emis în 1728 a limitei fâşiei
celor 2 ceasuri erau respectate de către tătarii nogaici. Prin urmare,
respectivul teritoriu era sub jurisprudenţa Moldovei, iar unul dintre
proprietarii funciari a acestui areal din care făcea parte şi cătunul
Burlacu era Iordachi Cantacuzino – Deleanu.
• Denumirea satului Burlacu ca aşezare de oameni este menţionată în
această perioadă de la mijlocul secolului al XVIII-lea şi pe o hartă
topografică valoroasă tot de acelaş Gh.Ghianescu „Harta olatului
Greceni” din ţinutul Fălciu, care a fost publicată în „Buletinul
Muzeului Municipal Ioan Neculcea”, la Iaşi în anul 1931.
 Transhumanţa este o deplasare sezonieră a păstorilor cu turmele de

Transhumanţa. animale, toamna de la păşunile de munte la cele de şes sau de la N spre S

şi primăvara de la şes spre munte sau de la S spre N. Ţăranii se mutau din
diferite motive de aici, dincolo, sedentări fuseseră, sedentări rămâneau,
oriunde şi oricând s-ar fi deplasat. Din pricina imenselor distanţe,
transhumanţa nu mai era anuală, fiecare turmă numărând zeci de mii de
capete şi nu doar oi, ci şi alte vite şi cai, era păzită pe un anumit loc de zeci
de persoane, alcătuind o familie lărgită. Păstorii mergeau împotriva istoriei
şi a geografiei aveau căruţe supradimensionate, coviltrate, etajate,
adevărate case pe roate, aveau tot pe roate – mori de vânt, biserici pe
roate. Ustensilele, cazanele de fiert lapte, găleţile de muls, unelte de
dulgherie, de fierărie, cojocărie etc. erau transportate separat.
De problemele păstorilor veniţi de peste Prut s-a ocupat Divanul Moldovei
care a poruncit „către dregătorii Basarabiei ca să arăţi tuturor celor ce au
vite acolo, că nu au voie a umbla cu vitele lor din loc în loc, călcând toată
Basarabia, ci fiştecare să-şi aşeze vitele launloc şi acolo să le ţăi... şi s-a
făcut înştiinţare ciobanilor acelor ce sunt veniţi cu vitele din Transilvania. S-
a poruncit cu tărie şi cumpărătorilor Basarabiei ca tuturor acelor ce merg în
Basarabia spre ernatic sau văratic să le dee locul trebuincios cu toată
îndestularea spre mulţămirea lor: pentru cât număr de vite vor
ave”.Constantin Balş, Vornic, Iordachi Roset, Vistiernic, 1811, februarie
10, Eşi (AB)
Legenda privind întemeierea.
Se zice că odată tare demult, doi mocani burlaci, colindând
cu turmele de mioare lumea, îl lung şi în lat, au ajuns şi prin
locurile acesta nespus de frumoase. I-a ademenit acest colţ
de rai, cu ierburi mustoase şi izvoare cu apa ca lacrima
râcoritoare din straturile adânci ale pământului. Au poposit
aici şi nu i-a lăsat inima să plece mai departe. Şi-au făcut
sâlaş. Auzind de frumuseţea locurilor şi-au tras piciorul pe
aici şi alţii, care fiind vrăjiţi de mândrețea meleagului nu s-
au îndurat să-l părăsească. Aşezarea a început să crească.
Cică adunându-se odată oamenii ar fi zis: ce fel de sat fără
nume şi au hotărât să-l boteze. Dar cum? - Să-i zicem
Burlacu ca şi bacilor burlaci, - zice unul cu mintea mai
isteaţă. Ceilalţi au fost de acord. Iar tinerii mocani, dacă au
căzut în favor, au jertfit pentru ospăţul de la botezul saltului
pe cei mai graşi şi frumoşi berbeci. Multor le plăcu noul
nume, încât o parte de oameni de pe loc şi cei veniţi mai
târziu şi-au pus din capul lor numele de familie Burlacu.
Aici datele de legendă se împletesc cu cele reale –
patronimicul Burlacu e cel mai des întâlnit în sat îl poartă
peste 30 capi de familii. La 200 de burlăceni (persoane).
 Evoluția localității în epoca medievală și modernă

• Forma principală de vieţuire în comun a românilor a fost, în

exclusivitate cu agricultura şi vităritul.
• Existau sate libere răzeşeşti, sate domneşti, boiereşti şi mănăstireşti.
• În prima decadă a anilor ’30 ai secolului al XIX-lea logofătul Alecu
Chica iniţiază o procedură de donaţie a unor moşii din sudul
Basarabiei fiului său Grigore. În folosinţă veşnică.
• În listele întocmite în anul 1850 ale contribuabililor din localităţile
Baimaclia Mică, Ciobalaccia de Salcie (Burlacu), Cicurmeşi, Chioselia
Mică, Enichioi, Leova Nouă, Tatar Baurci din judeţul Cahul este
trecut ca proprietar Grigorie Ghica.
• La Burlacu, Baimaclia Mică şi Ciobalaccia de Salcie se aflau 100 de
case în care locuiau 285 bărbaţi, 245 femei şi 3700 desetine de
pământ, proprietatea lui Grigore Alexandru Chica, domn al Moldovei
(1849-1856).
• Situaţia economică în sat la 1894 era următoarea: gospodării - 100,
populaţie - 467, cabaline - 144, bovine – 145, ovine - 584, detinţători
de 4 boi erau 15 capi de familie, de 2 boi – 20, şi 16 pălmaşi
 Burlacu în componenţa Statului Unitar Român Modern
• În anul 1853 începe războiul Crimeii; în vara aceluiaş an trupele ruseşti au trecut
Prutul, fără vreo declaraţie de război prealabil.
• în Basarabia a fost declarată starea de asediu, în apropierea frontierei de stat a fost
fixată o fâşie de teren la o distanţă de 50 km, unde era interzisă intrarea elementelor
„dubioase”, după părerea administraţiei ruseşti. Burlacaul inrtra in aceasta zona.
• În anul 1856, după încheierea păcii de la Paris, începe procesul de delimitare a noii
graniţe a Basarabiei.
• La Burlacu, Baimaclia Mică şi Ciobalaccia de Salcie se aflau 100 de case în care locuiau
285 bărbaţi, 245 femei şi 3700 desetine de pământ, proprietatea lui Grigore
Alexandru Chica, domn al Moldovei (1849-1856).
• Pe data de 13 martie 1857 autorităţile ţariste au predat guvernului Moldovei
teritoriul din partea de sud a Basarabiei, zi în care trupele moldoveneşti au trecut
Prutul şi au luat în stăpânire pământul retrocedat.
 Alexandrovca Nemţească (1908-1940)
Reprezentanţii etniei gemane veniseră în Basarabia după
anexarea ei la Rusia la îndemnul guvernului ţarist.
• etnicii germani se integrau în componenţa unor sate
moldoveneşti sau bulgăreşti deja existente
• Alexandrovca Nemţească conform datelor oficiale, a
fost formată la 2 septembrie 1908. acest fapt este
confirmat de o serie de documente.
• Conform recensământului local de la 10 august 1940 la
Alexandrovca locuiau 815 persoane, dintre care 723 de
germani, 88 de români, 14 ruşi, 4 bulgari şi 4 evrei.
Reprezentanţii etniei gemane veniseră în Basarabia
după anexarea ei la Rusia la îndemnul guvernului ţarist.
Ei au format o comunitate germană la sudul Basrabiei
în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Apoi, de atunci
încoace numărul lor a sporit pe calea naturală a
naşterilor, căci coloniştii noi n-au mai venit în Basarabia.
Pe lângă pământ, coloniştii germani au obţinut şi o
serie de privilegii.
• E necesar de remarcat aici că etnicii germani se
integrau în componenţa unor sate moldoveneşti sau
bulgăreşti deja existente (cum s-a întâmplat bunăoară
la Alexandreşti ) sau au existat separat de ele.
• Către anul 1926 principalele colonii de acest gen din
cuprinsul judeţului Cahul erau: Alexandru cel Bun ...
100% germani, Eichendorf (com. Coştangalia) ... 100%
germani, Sărata – Nouă ... 96,7% germani, Alexandreşti
(com.Burlacu)... 79,2% germani, Albota (de Sus şi de
Jos) ... 73,6%, Sofieni ... 71,6% germani, Vişineşti ...
60,7% germani.
• Spre deosebire de primii colonişti sosişi la sudul
Basarabiei în prima jumătate a sec. al XIX-lea care
puneau denumiri nemţeşti localităţilor noi formate, cei
veniţi la sfârşitul secolului al XIX-lea - începutul sec. Al
XX-lea în majoritatea cazurilor, cu unele excepţii au
păstrat toponimia locală.
• Etnicii germani aveau grijă de biserică şi şcoală
• Biserica germană a fost ridicată în anul 1908, iar peste un an în faţa bisericii a fost
construită o clopotniţă şi capela cu spaţiu pentru profesori.
• Rolul bisericii era, nu numai cel obişnuit confesional ci şi unul educativ şi cultural, prin
misiunea propusă de a promova la noile generaţii limba maternă, prin intermediul
şcolii pe care o patrona. 94% dintre etnici din Alexandrovca erau luterani, restul fiind
catolici.
• Nemţii dispuneam de cele mai productive unelte, aduse chiar şi din Germania. De
exemplu: batoza, treierătoarele, tractorul de marca „Lanz”, unii dispuneau şi de
automobile americane de marca „Ford” ceea ce era o raritate pe aceste locuri.
• Între anii 1908-1940 etnicii germani au ocupat timp de mai mulţi ani posturi de agenţi
agricoli, notari, jandarmi şi chiar primari
• Astfel impresiile băştinaşilor despre etnicii nemţeşti s-au conturat într-o perioadă mai
puţin de jumătate de secol, perioadă relativ scurtă pentru a cunoaşte în profunzime
identitatea unei colectivităţi alogene, diferită ca limbă, religie şi comportament, insă
suficientă pentru a evidenţia anumite trăsături al caracterului acesteia.
• La Burlacu, până în prezent una dintre cele mai cunoscute şi uzuale expresii, care
aminteşte viu despre faptul că aici au locuit etnici-german este „A înţărcat bălaia la
râpa lui Şpechi”. Este utilizată în momentele de mare decepţie
• Tot în această localitate, la obişnuita întrebare „Ce mai faci, cum o mai duci?” se
răspunde mai puţin obişnuit: „Apoi, aşa-ştii - cu lucru la ruşi şi cu mâncarea de-
acasă...”
• „Da nemţii la masă nu vorbeau”
• Nemtii nu aveau sudalme. Cea mai mare ocară era „vântul şi tunetul” sau „tunetul şi
fulgerul”- un fel de blestem. Când ajungea să pronunţe „tunner-wenter" era semn că e
tare supărat. Probabil de aici se trag şi unele înjurături răspândite printre moldovenii
din satele Alexăndreşti şi Burlacu până în prezent, care foloseau drept cuvinte de ocară
formulele "soarele şi luna cui te are" sau "lumina şi soarele„
• Aflarea lor în localitate a lăsat, fireşte, mărturii de neuitat. Se cer a fi menţionate doar
câteva. Proiectarea localităţii în stil german, cu străzi în linie dreaptă; câteva case de
locuit, care până mai ieri au rezistat timpului, purtând vestigii de arhitectură gotică. Au
rămas şi unele toponime de origine germană, cum ar fi Râpa lui Speck ş.a.
Etnici germani care sau Inaugurarea 100 de ani de la întemeerea satului
născut in acest sat. Alexandrovca.
Harta satului Alexandrovca Nemțească
 Burlacu Azi
Conform datelor recensământului din 2004,
populația localității este de 2.087 locuitori, dintre
care 1.064 (50,98%) bărbați și 1.023 (49,02%)
femei.[3] Structura etnică a populației în cadrul
localității arată astfel:[4]
moldoveni — 1.938;
ucraineni — 11;
ruși — 14;
găgăuzi — 64;
bulgari — 27;
români — 30;
altele / nedeclarată — 3.
Casa de cultură
 Scoala Locală

Grădinița Locală
Biserica Ortodoxa din
c. Burlacu
Liderul Terra-
Vittes
Muzeul satului. Amorfa grecească,
găsită pe teritoriul satului care datează
3000 de ani vechimea.
 • Satul a trecutprintr-un șir de
evenimente.
Concluzii • Satul la moment este intr-o
continuăa creștere 2000 de
locuitori, 605 gospodării, școala
numără 160 elevi, grădinița 100
copii.
• Avem doi mari Agenți Economici,
Terra-Vites (Agricultură,
pomicultură) și Vierul
Vin(Vinicultură, uscarea fructelor)
unde activeaza peste 400 de
cetățeni.
• Exista două Biserici, Ortodoxă și
Baptistă.
• Oamenii sunt pașnici, chiar dacă
sunt diferite etnii.