Preot paroh Viorel Jarda

Feleac, vatră de eroi

creștini
1310 – 2018

Feleac, 2018

1
Cuvânt înainte

2
          Scrierea de faţă, ce poartă semnătura unui slujitor
al altarului, preotul Viorel Jarda, ne propune o întâlnire
cu istoria unui sat binecuvântat de Dumnezeu, Feleac, şi
cuprinde între coperţile inspirat ilustrate date relevante
din trecutul acestei localităţi, un trecut măreţ,
impresionant.

          Autorul surprinde cu o minuţiozitate de istoric

crâmpeie din viaţa şi lupta felecanilor de-a lungul
secolelor, pentru păstrarea identităţii naţionale, cu toate
vicisitudinile vremurilor. Lecturând-o ai sentimentul că
felecanii au ştiut să muncească, să lupte, să se bucure, să
trăiască. De mai bine de şapte secole ei stau „ascunşi”
într-un areal de o frumuseţe fantastică, într-un spaţiu
mioritic de neegalat. Cercetând documente din arhive şi
biblioteci, culegând informaţii de la bătrânii aşezării, din
tradiţia păstrată prin legende şi povestiri, autorul a reuşit
să ofere o lucrare de referinţă pentru sătenii pe care-i
păstoreşte cu reală vrednicie de doar câţiva ani. Rămâi
surprins să vezi pe monumentul închinat eroilor satului,
amplasat în curtea bisericii – iniţiativă ce-i aparţine tot
părintelui Viorel – nume de săteni ce au trecut graniţa şi-
au plecat să lupte alături de fraţii români de peste munţi
în Războiul de independenţă din 1877-1878.

          Poate că nu există casă de felecani, care de-a

lungul secolelor să nu se poată mândri cu eroii căzuţi pe
câmpurile de luptă ale Europei şi pe care, acum, la 100

3
de ani de la făurirea României Mari, părintele Viorel le
ridică un piedestal, un pios omagiu, prin cuvântul tipărit.

          Scrierea despre Feleac este expresia înălţării spre

trecut, cu gândul la cei din vremurile de demult, dar şi o
întoarcere la rădăcini, la satul pe care fiecare îl poartă
mereu în suflet. Entuziasmul şi acribia părintelui, dorinţa
de a pune o cărămidă la istoria zbuciumată a Feleacului,
într-un an cu totul deosebit – 2018 – Centenarul Marii
Uniri – fac din rândurile oferite cu generozitate fiecărui
felecan, o iniţiativă care trebuie lăudată. Cartea
contribuie în mod fericit la asigurarea perenităţii
moştenirii ce nu trebuie uitată, este ca o oglindă în care
se reflectă chipul minunat al trăitorilor într-un sat, vorba
cronicarului, „nu mare de stat” dar încărcat de fapte
măreţe.

Felicitări părintelui Viorel Jarda, care a aşezat un cadou

frumos în icoana din casa „dinainte” a fiecărui felecan.

Traian Săsărman,

Jurnalist

Coordonate istorice, geografice și sociale

4
 Conform tradiției și documentelor oficiale, satul
a fost înființat de către sași care, părăsind mai târziu
așezarea s-au stabilit în localitatea Lechința de astăzi (pe
atunci numindu-se Szaszlekence)1. Și-a luat numele
pentru poziția înaltă a satului (Fel= inalt; lak= loc).
Numele de Magyar, Olah și Szasz (Feleac) este dat în
funcție de locuitori.

Variațiile numelui: În 1364: Fellak; 1379:

Feullok; 1496: Magyar-Fellak și Olah-Fellak (Erau două
sate: Feleacul unguresc și Feleacul românesc desparțite
de vale); 1501: Fellak; 1608: Magyar Fellak și Olah
Fellak; 1827: Magyar și Olah Fellak.

Satul este “întins într-o vale îngustă cu

deschidere spre Dej, la picioarele dealurilor, azi însă se
întinde și pe coastele dealurilor. Se situează între satele
Nușeni, Șirioara și Chiraleș la o distanță de 40,7 km de
Dej aparținând de Ocolul Beclean.
1
Monografia lui Kadar Jozsef – Szolnok- Dobokavarmegye
Monographiaja 1900, vol. III. Traducere de Prof. Damo Maria, p. 8.

5
 În primă instanță aparținea de Șieu Cristur.
Desigur, primii titulari au fost membrii familiilor
Kentelki sau Radnai dar ei au dispărut sub dominația
regelui Karoly, probabil, au moștenit rudele Henczman,
urmat de fiul Mihaly, apoi cei trei fii ai lui: Miklos,
Laszlo și David; Fiindcă Radnai nu avea moștenitori
direcți în anul 1364 fiscul a luat înapoi de la aceștia
apoi regele Lajos ca parte a satului Șieu-Cristur
donează Feleacul fiilor lui Recsey Balazs: Mihaly,
îngrijitor șef de cai, precum și lui Lorincz, Antal și
Laszlo ca nouă donație, împreună cu Recze-
Keresztur”2.

De-a lungul anilor întinderea a fost lăsată

moștenire din generație în generație cu unele întreruperi
cauzate de motive politice, a fost dăruită de mai multe
ori de cei care o dețineau, întotdeauna însă închegându-
se o comunitate formată din moșieri, nobili, iobagi,
pălmași și alte categorii sociale în funcție de perioadă și
contextul istorico-politic.

2
Ibidem.

6
 Odată cu plecarea sașilor se formează aici o
comunitate constituită din români și maghiari asfel că și
teritoriul satului se împarte în două parți cu denumiri
diferite: Feleacul Român și Feleacul Săsesc. Aceste
denumiri le găsim înregistrate în documente începând cu
anul 1496 persistând pană în 1827.

În toată această perioadă Feleacul a adăpostit atât

familii maghiare cât și române și săsești. În prezent deși
păstrându-se unele nume maghiare familiile au devenit
aproape în totalitate românești.

Ocupația principală a locuitorilor era agricultura

deși solul este semiproductiv și creșterea animalelor. Se
cultivă îndeosebi porumb, grâu și alte culturi specifice
zonei de deal înalt.

În acest sens avem date provenite din

recensamântul din anul 1721 unde găsim impozitate:
culturi de ovăz, orz, cânepă, secară, grâu de toamnă, viță
de vie; vaci, viței, familii de albine, oi, cai și porci.

7
 Tot de aici aflăm că se producea un vin de bună
calitate și totodată este pomenită prezența căldărilor de
țuică.3

Alimentația era formată în principal din mălai și

fasole iar “imbrăcămintea era făcută în casă, din lână
formată din pantaloni, suman, opinci, șapcă și pieptar
iar vara din pânză de canepă și pălărie de paie”4.

Casele erau făcute din nuiele împletite între pari,

lipite cu lut, acoperite fiind în mare parte cu paie.5

Prima școală de stat se înființează aici în anul

1849 învațător fiind Szekely Lajos.

În 1897 se inființează o asociație de împrumut și

consum cu numele de “Buna” condusă de preotul greco-
catolic de la acea vreme, denumire care a rămas până în
prezent, reprezentând zona de jos a satului, de langă
vale.

3
Ibidem.
4
Ibidem, p. 9.
5
Ibidem.

8
 “În hotarul satului, pe dealul numit Cetate, se
pot observa rămășițele unei cetăți dacice de pământ, de
la care se mai văd azi doar șanțurile” 6. În acest loc în
1894 s-au găsit monede vechi de aur și o oală de lut cu
ornamentații primitive care în prezent se află la Muzeul
de Istorie din Bistrița7.

Începând cu anul 1812 hotarele satului încep să

fie foarte bine definite având înregistrate mai multe
denumiri: Popas, Podu Ciorbii, Curata, Valea Sărcăilor,
Hânsurile (Hirisurile), Mocerele, Fața Corbului, Piatra
Mica, Piatra Mare, Recea, Corugile, Podirei, Bungur,
Cetate, Pădurea Mănăstirii, Pădurea Bisericii Românești;
multe dintre aceste denumiri apărând în decursul anilor
și păstrându-se până în prezent.

Feleacul Sasesc 22 Novembrie 1903

6
Ibidem.
7
Damo Maria, Lucrare de Diplomă, 1972, pag. 6.

9
 Feleacul în contextul Marii Uniri

În ceea ce privește evenimentul Marii Uniri din

1918 se cunoaște faptul că “etapele preliminare au fost
Mica Unire din 1859 a Țării Moldovei cu Țara
Românească și dobândirea independenței în
urma războiului din 1877-1878, pe fondul renașterii
naționale a românilor în parcursul secolului al XIX-lea.
Unirea Basarabiei, a Bucovinei și, în cele din urmă,
a Transilvaniei cu Regatul României  (așa-zisul Vechi
Regat) a dus la constituirea României Mari. Ea a fost
scopul intrării României în Primul Război Mondial de
partea Antantei”8. În acest sens se poate afirma cu
mândrie că satul Feleac nu duce lipsă de eroi care și-au
dat viața pe front atât în Războiul de Independență cât și
în Primul Război Mondial. Pentru ei, cât și pentru cei ce
au murit în Al Doilea Război Mondial, în anul 2016 sub
îndrumarea preotului paroh Jarda Viorel și cu efortul
Consiliului Local Nușeni condus de primarul Ioan
Mureșan s-a ridicat un monument spre comemorarea
acestor “apărători ai patriei și ai credinței strămoșești”.

8
https://ro.wikipedia.org/wiki/Marea_Unire

10
 Vor rămâne
pentru
totdeauna în
memoria
colectivă a
comunitații
și în
rugăciunile
Bisericii.

Un lucru interesant de amintit este acela că “din Feleac

au fost voluntari, pe vremea aceea, care au luat parte la
războiul pentru neatârnarea României, deşi Feleacul
făcea parte, atunci, din Imperiul Austro-Ungar.”9 

Cu siguranță vor mai fi fost și alți eroi pe care

istoria i-a lăsat în urmă însă gândurile, respectul și
rugăciunile noastre se dedică și lor.

9
T. Săsărman, Printre eroii de ieri şi de azi ai satului Feleac,
2016, http://www.rasunetul.ro.

11
 Eroi din Eroi din Primul Seplecan Simion (a lu’ Iosif)
Razboiul de Razboi Mondial: Curtean Pavel (a lu’ Petrea)
Independență: Moldovan Vasile (a lu’ Ion a
Moldovan Grigore lu’ Costan)
Mărcan Maftei Mărcan Simion Rus Vasile (a lu’ Petrea)
Rus Maxim Beudean Traian Doboș Pavel
Dobieș Nicolae Beudean Simion Varga Iosif
Oșan Grigore Săplăcan Ioan Oșan Aurel
Mălan Irimie Dobieș Simion Mercan Simion (a lu’ Ion)
Roș Ignate Dobieș Ioan Oșan Vasile (a lu’ Maftei)
Mercan Todor Nicula Vasile Mercan Simion (a Savului)
Grozav Gavrilă Roman Iosif Seplecan Vasile (a lu’ Iosif)
Simijdean Ilie Săplăcan Condrate Oșan Vasile (a lu’ Ion)
Reman Ioan Mercan Ion (a lu’ Iacob)
Arpăștean Pavel Nechita Simion
Baciu Liviu Mercan Ion (a lu’ Iacob)
Făgărășan Ion Silaș Grigore
Irimieș Ion Mercan Vasile (a lu’ Toader)
Săplăcan Ion Hatos Iuon
Silagyi Simion Roș Ion
Sfintean Simion Silagyi Ion
Tomșa Simion

Eroi din Al Doilea Război Mondial:

Moldovan Vasile Silași Grigore Mărcan Pavel

Silași Dumitru Mărcan Vasile Hatos Gavrilă
Simijdean Aurel Silaghi Toader Barar Grigore
Nechita Aurel Mărcan Simion Hatos Simion
Mărcan Iosif Budean Ioan Nagy Janos
Szekely Francisc

12
 Parohia Feleac

După documentele aflate în arhiva noastră,

existența parohiei datează din 1733, din timpul
Episcopului I.M. Clain și al Împăratului Carol al VI-lea.

Satul a fost înființat de sași care au avut și o

biserică, dar a fost părăsit de ei în secolul XVII
rămânând numai românii care erau în număr de 30
familii, preot în 1733 fiind Popa Andrei. “pe la anul
1756, sub Ep. Paul Aron, parohia aceasta avea 2 preoți,
pe Popa Andrei și pe Popa Onu, iar ca protopop era
Ioan din Chețiu10”. În aceeași perioadă aparțineau de sat
două biserici. Biserica din sat a dăinuit până în anul 1903
când a fost demolată, ridicându-se o biserică nouă, care
neavând o temelie trainică, în anul 1946 a trebuit să fie
demolată.

Conform Monografiei lui Kadar și a arhivelor

comunei Nușeni, în partea de hotar cu numele de
Bungur, găsim atestată în secolul al XVII o biserică din
lemn care deși nu se știe când a fost construită (Cel mai
10
Ilie Pioras, Memorandistul Gherasim Domide Protopop al
Bistritei, Editura Scoala Ardeleana, Cluj-Napoca, 2017, pag. 72.

13
probabil în secolul al XVI-lea a funcționat aici o mănăstire
greco-catolică, preot călugăr fiind Popa Onu)11, a fost
pictată în 1756 de către zugravul Imre Petru. Despre
această biserică știm că s-a dezmembrat, materialele
fiind donate oamenilor din localitatea Sic pentru
construcția altei biserici. În aceeași perioadă se
construiește o altă biserică tot de lemn care din păcate
astăzi nu se mai gasește.

Parohia Ortodoxă Română Feleac se află sub

jurisdicţia administrativă a Protopopiatului Ortodox
11
Preot Mihail Baciu, Cartea de Aur a Parohiei Feleac, pag. 3.

14
Român Beclean. Localitatea este situată, din punct de
vedere geografic în comuna Nuşeni, județul Bistriţa-
Năsăud. 

Biserica actuală a fost proiectată de către

arhitectul Ioan Raț din Cluj și zidită de frații Remus și
Ioan Moldovan din Feleac sub supravegherea preotului
Valeriu Fodor între anii 1955-1959. Fundația este din
beton iar zidurile din cărămidă. Biserica a fost târnosită
în anul 1972 de către I.P.S. Teofil Herineanu. În decursul
anilor biserica a fost tencuită în terasit, electrificată,
introdus gazul metan, pictată în tempera grasă de către
pictorul Bumbu Constantin.

Șirul preoţilor slujitori cunoscuţi: Popa Andrei și

Popa Onu (sec. al XVII- lea), preotul Alesandru Hatos
(1848-1849), preotul Stefan Laszlo (1849-1855), preotul
Theodor Maiș (1855-1872), preotul Basiliu Butean
(1872-1878), preotul Theodor Nichi (1879-1891),
preotul interimar Alesandru Onuca (1891-1892),
preotul Mihail Baciu (1892-1937), preotul Fodor
Valer (1937-1978), preotul Suciu Mircea (1978-1985),

15
preotul Vasile Herteli (1985-2011) si actualul paroh
preotul Viorel Jarda.

Dintre acești preoți slujitori se evidențiază două

personalități marcante ale istoriei Romaniei:

Preotul Alesandru Hatos a fost “om foarte

bogat al timpului aceluia”, avea “însușiri politice
intensive” și era “un naționalist înfocat” fiind “unul
dintre conducătorii tribuni ai stărilor revoluționare
dintre 1848 si 1849”12. A fost prins însă și transportat la
Gherla unde a fost împușcat în 1849.

Preotul Mihail Baciu care a fost “Senator și fost

Deputat în primul Parlament al României Mari”13

În prezent parohia numără aproximativ 260 de

credincioşi, care susţin la îndemnul preotului paroh toate
cazurile sociale şi filantropice. Sub păstorirea preotului
paroh Jarda Viorel s-au organizat, în timpul verii,
excursii cu tinerii, catehizări şi activităţi corale cu copii
parohiei în vederea participării active la cult prin

12
Ibidem.
13
Ibidem, p. 31.

16
pricesne, colinde şi cântare în comun la Sfânta
Liturghie14.

În ultimii ani, din efortul financiar al

credincioșilor parohiei și aportul consistent al Primăriei
Nușeni s-au executat numeroase lucrări atât la casa
parohială cât și la biserica din sat dintre care amintim
doar câteva mai importante:

 S-a înlocuit acoperișul vechi al bisericii; s-au

înlocuit ferestrele cu unele din material PVC atât la
biserică cât și la casa parohială.
 S-a dotat biserica cu mobilier nou pentru
veșminte, proscomidiar si instrumentar, 100 de scaune
noi.
 S-au achiziționat covoare și mochete noi pentru
naos si pronaos in culoare albastră, 8 prapori noi, un
sistem de sonorizare nou cu microfoane, difuzoare si
goarne exterioare
 S-au achiziționat 3 rânduri de veșminte preoțești
și acoperăminte noi pentru Sfânta Masă, dvere, chivot
nou metalic aurit, Evanghelie noua aurită, Cruce de
binecuvântare, 2 sfejnice aurite, cădelniță aurită.
14
Arhiva Parohiei Feleac

17
  Înlăturarea vechii pardoseli a bisericii ce era într-
o stare deplorabilă, turnarea unei plăci de beton armat,
izolare termică și aplicarea unei pardoseli noi din parchet
laminat de trafic intens, gros si rezistent;
 Casa parohială fiind una foarte veche s-a renovat
în întregime pe interior.

Interiorul bisericii din Feleac 2018

Feleacul istorie și legendă

18
 Conform informațiilor transmise prin viu grai, în
cel mai îndepărtat hotar al satului numit astăzi Podul
Ciorbii, în secolul al XVII- lea trăia un haiduc renumit
în aceste parți numit Ciorbă împreună cu confrații săi. La
un moment dat apare între ei un conflict iscat cel mai
probabil din invidie15, conflict care va duce la asasinarea
haiducului Ciorbă chiar de catre confrații săi, numele
rămânându-i iată până în zilele noastre.16

O alternativă la această legendă spune că prin

locul numit astăzi ”Podul Ciorbii” trecea un pârâu cu
maluri înalte pe care, haiducul Ciorbă încercând să-l
treacă călare a căzut de pe cal și a murit, mai târziu
construindu-se acolo un pod ce s-a numit podul Ciorbii.17

Conștiința populară păstrează cu misteru-i

specific legende diverse legate de aceste plaiuri,
surprinse într-o manieră aproape poetică de jurnalistul
Traian Săsărman : „Cătunul” Podul Ciorbii este unic în
felul lui. Are îngropate în dealul, pe de o parte golaş, pe
de altă parte sufocat de vegetaţie forestieră, atâtea
15
Intrucat Ciorba era haiducul sef.
16
Conform d-nei Damo Maria din Nușeni.
17
Conform lui Simijdean Valusti (Limpiu) din Feleac.

19
legende şi povestiri fantastice care n-ar încăpea într-o
carte de sute de pagini. Poveştile fac parte din viaţa
cotidiană a celor vreo 11 familii, învăluite în misterul
istoriei. Aici, în vârful dealului se mai văd şi astăzi
urmele unei cetăţi medievale ce a cunoscut o maximă
înflorire prin secolul al X-lea. De-a lungul anilor,
căutătorii de comori s-au aventurat în speranţa
îmbogăţirii peste noapte. S-au făcut, prin anii 70,
săpături de specialişti arheologi bistriţeni. Se mai spune
că, tot aici, şi-ar fi găsit sfârşitul un mare comandant de
oşti, de unde a rămas şi numele zonei. Trecând la cele
fantastice, să reproducem câteva fraze din scrierea unui
iubitor în ale condeiului, bun cunoscutor al zonei: „Un
om înalt, cu pălăria între crengile unui stejar de vreo 6-
7 m stătea rezemat într-o botă cât o grindă de casă,
nemişcat, la marginea drumului. Avea o faţă palidă,
îmbrăcat în negru, cu ochii roşii ce-i scânteiau ca jarul.
Pe urmeri purta un suman mare, tot negru, legat la
mijloc cu o sfoară”. Erau uriaşii, ne confirmă şi
bătrânul Aurel Pop care, deşi bolnav, ne-a povestit
atâtea istorioare demne de a fi reţinute. Despre uriaşii
de atunci, despre porţile de fier şi uşile ferecate, despre

20
cetatea mare unde s-ar fi găsit monede de aur ori despre
popa din Scai şi despre o altă zonă din apropiere care –
zice scriitorul Aurel Pop – e unică în felul ei, mai întâi
pentru că nu e o vale propriu-zisă ci mai degrabă o
crestătură de paloş, purtat în veacuri stinse, la brâu de
către fiinţe gigantice.18

O altă istorioară interesantă se referă la Nechita

Ioan care, pe la anul 1925, fiind păstor de oi, în hotarul
numit Fața Corbului19 la locul numit Poarta Cetății
găsește câteva monede de aur în albia unui pârâiaș ce
izvorăște de sub cetate, aduse fiind de apă, probabil
odată cu alte aluviuni. La acea vreme era preot în sat
Mihail Baciu care împreună cu alți enoriași merg să
cerceteze locul unde s-au găsit monedele, rezultatele
cercetării nu ne mai sunt însă cunoscute.

Cert este că în prezent sunt interzise orice fel de

săpături la locul respectiv și pe o rază de aproximativ 2
km, fiind declarată de autorități zonă protejată.

18
Despre uriaşi şi focul nestins de la Podul Ciorbii, Traian
Săsărman în Rasunetul, 02.03.2017.
19
Undeva intre zonele Cetate si Recea

21
 În ceea ce privește hotarul numit Popas, care
acum aparține de Chiraleș, același Traian Săsărman, ne
povestește într-un articol din 2016 că “în urmă cu mai
mulţi ani, aici făceau câte un scurt popas creştinii care
se întorceau de la Mănăstirea Nicula, aducând cu ei
sfinţenia şi rugăciunile ce se înălţau către cer. În vremea
colectivizării, Popasul era şi un loc de socializare (cum
am spune astăzi) pentru mai marii comunelor vecine. La
încheierea unor campanii agricole, cei din Bidiu,
Corvineşti, Enciu, Feleac, Nuşeni, Chiraleş, Lechinţa,
Sâniacob se adunau spre „a se bucura” cu toate regulile
rigide ale regimului comunist. Aşezarea este renumită şi
prin faptul că aici a rămas, se pare, un participant al
ultimului război mondial. Îl chema Ion, dar cei din zonă
îi spuneau Ciumău. Se mai vede încă „casa” săpată în
pământ, un fel de grotă, în care a vieţuit mulţi ani
acesta. Era un om singuratic, ciudat în felul lui, un fel de
pustnic cinstit şi chiar cu viziuni. Stătea, prin anii 70,
retras de lume (pricina n-o ştie nimeni) şi foarte rar
cobora în sate spre a-şi cumpăra de-ale mâncării. Nu
cunoştea valoarea banilor, nu intra în cooperativă sau
în curţile oamenilor ci îi ruga pe cei din preajmă să-i

22
cumpere de-ale gurii. Umbla îmbrăcat la fel şi vara şi
iarna. A rămas în Popas venind de nu ştie unde în
vremea războiului, Noaptea, în acea pustietate „vedea”
avioanele americane venind să-l salveze. Dar n-au ajuns
niciodată. Şi s-a părădit privind la cer cu nădejdea în
eliberatorii, cum îi socotea pe cei de peste Ocean. Până
când, după o vreme a fost găsit fără suflare. Vecinii l-au
îngropat creştineşte, iar pe cruce abia se mai pot desluşi
câteva litere şi două cifre.”20

În loc de încheiere

De-a lungul anilor, alături de Parohie și de cei

care au păstorit-o au stat mereu credincioșii satului și
chiar familii de fii ai satului care nu și-au uitat originile,

20
http://www.rasunetul.ro/din-judet-popas-satul-cu-un-singur-
gospodar#slide-1-field_galerie-76255.

23
păstrând un loc aparte în inimile lor pentru meleagurile
în care s-au născut și au crescut sau pentru biserica în
care au fost botezați. Lor li se dedică și acest eveniment
organizat de parohia noastră la vreme de 100 de ani de la
Marea Unire, numit sugestiv Fii satului Feleac.

Tot către ei se îndeaptă azi și îndemnul nostru de

a rămâne statornici în dreapta credință, de a păstra cu
drag amintirea locurilor natale, de a nu-și uita istoria și
strămoșii, păstrându-i în pomelnicele Bisericii și în
rugăciunile lor personale.

Tuturor celor care doresc în continuare să ne stea

alături și să se facă părtași la activitățile noastre din
parohie, le transmitem că Dumnezeu lucrează și prin ei
iar misiunea este o chemare sfântă pe care mulți o aud
însă la care puțini răspund.

De aceea se cuvine să le mulțumim celor care au

stat alături de parohia noastră și s-au impicat de fiecare
dată când li s-a cerut ajutorul

 Primăria și Consiliul Local Nușeni

 Fam. Săplăcan Vasile

24
  Fam. Irimieș Viorel
 Fam. Opaiț Georgeta (Moldovan)
 Fam. Curtean Niculae
 Fam. Todoran Alexandru și Livia
 Fam. Moldovan Valerian și Angela
 Fam. Burdeți Viorel
 Consiliul și Comitetul Parohial Feleac
 Toți credincioșii parohieni

Dumnezeu să vă binecuvânteze, sănătate

sufletescă și trupească să vă dăruiască vouă și
familiilor voastre și să vă răsplătească toate faptele
bune!

25
 Divan de la 1880

Ticlazău sau fier de Caier de tors lână

călcat sec. al XIX-lea 1900

26
Grupul de dansuri populare al satului Feleac în anul
1954, condus de către Ioan Moldovan – învățătorul
satului, acompaniat de Vasile Săplăcan – ceteraș și
cântăreț al bisericii, împreună cu Niculae Mărcan,
Ilie Mărcan, Ioan Moldovan (Cionu), Pavel Mărcan,
Ioan Măhălean, Maria Arpăștean, Floarea Mărcan,
Valeria Moldovan, Ludovica Morar, Reman Vera și
Ana Săplăcan (de la care avem și fotografia).

27
 Cuprins

 Cuvânt înainte................................................... 2

 Coordonate istorice, geografice și sociale ...... 4

 Feleacul în contextul Marii Uniri ....................9

 Parohia Feleac ................................................ 12

 Feleacul istorie și legendă .............................. 18

 În loc de încheiere .......................................... 23

 Fotografii reprezentative ............................... 25

 Cuprins ........................................................... 27

28