DOBRE LAURA

MONOGRAFIA COMUNEI
VALEA MARE PRAVĂȚ

Editura Larisa
2015

1
 B.dul. Ion Mihalache 119
Tel/fax : 0248/533.454
0745.082.021; 0744 313 174

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

DOBRE LAURA

MONOGRAFIA COMUNEI VALEA MARE PRAVĂȚ

Câmpulung Muscel – 2015

ISBN 978-606-715-491-7
Editura LARISA

SCURT ISTORIC

2
 Comuna Valea Mare Pravăţ este situată pe drumul comercial, care face leagătura între Brașov
și Câmpulung - străveche reședință domnească.

Teritoriul comunei se gasește în nordul județului Argeș și face parte din cele 94 de
comune ale județul Argeș. Comuna Valea Mare Pravăț se află la distanța de 7 Km de centrul
orașului Câmpulung Muscel și la 62 Km față de municipiul Pitești.

Teritoriul comunei Valea Mare Pravăţ este format din următoarele localitați
componente: Valea Mare Pravăț - reședință de comună, Nămăiești, situat în partea de nord a
comunei, Gura Pravăț, situat în partea de nord-vest a comunei, Pietroasa, Bilcesti, situat în
partea sudică a comunei, Colnic, Șelari, situat în sud-estul comunei, Fântânea.

Comuna Valea Mare Pravă a fost martora multor evenimente istorice. Această așezare
era populată cu mult înainte de venirea romanilor.

Asezată ȋn imediata apropiere a oarsului Câmpulung ȋn partea de nord-est a acestuia, la

loc de trecere spre Transilvania, a fost martora multor evenimente istorice. Populaţia ȋn
această aşezare există ȋnca ȋnainta cu mult de venirea romanilor.

„Din vremuri vechi, necunoscute, au trăit oameni si pe aşezările de pe Argeşel si pârâul

Valea Mare...”(Doctor Ioan D. Mailat).

Aici au trăit oameni ȋnca din vremea neoliticului (5500- 2500 ȋ.e.n.).Afirmaţia are un
temei. Ȋn 1939, când ȋnvăţătorul Ioan D. Cornăţeanu, funcţiona la şcoala primară Şelari, a
primit un elev al sau, Macarescu Sever ( primar al comunei Valea –Mare Pravat, intre anii
1971– 1981) un obiect gasit de bunicul sau, undeva pe taramul Argesului, cu ocazia saparii
unui sant adanc. Acest obiect care s-a pastrat, nu era altceva decat un topor de lupta din
arama.

Valea Mare Pravăţ a ȋnceput să se formeze ca sat pe la ȋnceputul secolului al XVII-

lea, după 1680. Un rol demografic se pare că l-au avut aşa zişi „mocani”veniţi din partea
Făgăraşului, mai ales după anul 1700, adică după unirea cu Roma (Biserica Catolică) ai unei
părţi din locuitori cu preoţii lor (Stefan Pascu).

Denumirea de Valea Mare conform spuselor unor bătrâni din comună, ar provenii
de la un bătrân cu numele de Vălimăreanu, care era stăpânul ţinutului. Pe vremea năvălirii
tătarilor, ţăranii ardeleni se refugiase ȋn sudul Carpaţilor şi au cumpărat pământ de la bătrânul
Vălimăreanu. Apoi au dat numele comunei de Valea Mare, ȋn cinstea bătrânului
Vălimăreanu.

O altă explicaţie a originii numelui, ne-o dă tradiţia, care spune că ţăranii

transilvăneni, veniţi de peste munţi ar fi fost ȋn număr de 360 de persoane dintre care este
posibil ca jumătate să fi rămas ȋn Dragoslavele iar cealaltă jumatate ar fi ajuns mai târziu ȋn
comuna Valea Mare- Pravăţ. Acest ţinut cu puţini locuitori le-a plăcut noilor veniţi pentru că
prin configuraţia sa avea asemanare cu locul de unde veniseră, un sat Valea Mare şi pentru a
şi-l aminti mereu, i-au zis satului nou tot Valea Mare.

3
 Dupa 1874 multi români transilvaneni, urmariti de autorităţile habsburgice ȋşi caută
refugiul la sud de Carpaţi, ȋn prejma Câmpulungului.

„După revoluţia din ardeal, pornită la ȋndemnul lui Horea, Closca si Crisan,
(1785), mulţi transilvăneni au trecut munţii şi s-au aşezat pe moşia oraşului, mai ales spre
zona Vişoi şi satele Voineşti şi Valea Mare Pravăt, ȋnvoindu-se cu moşnenii oraşeni să le
plătescă câte 40 de bani pe ande fiecare casă, drept dijma şi clacă”(I. Rautescu, Campulung
Muscel Monografie Istorica)

Unul dinre momentele importante din punct de vedere istoric pentru locuitorii
acestei zone este primul razboi mondial ȋn care mulţi dintre vălimareni au căzut pe câmpurile
de luptă pentru apărarea ţarii. Numele lor se află scris pe Monumentul Eroilor din satul Valea
Mare Pravăţ.

Cuvintele de pe piatra monumentului sună astfel: „Omagiu vitejilor din Valea Mare Pravăţ,
care au pierit pentru apărarea patriei ȋn luptele de la : Bran, Pravăţ- Mateiaş, Bratocea,
Predeal, Cocaragea, Balarii, Mihăieşti, Oituz- Rachitaş, Mărăşti- Mărăşeşti”.

Satul Valea Mare a cunoscut urgia bombardamentelor inamice. Aici s-a aflat,
ȋncepând cu 4 octombrie 1916, cartierul Diviziei 22 Infanterie.

După război, satul a cunoscut o dezvoltare apreciabilă pe plan politic şi social. La aceasta a
contribuit si reforma agrară din 1921. O bună parte din locuitori au fost ȋmproprietăriţi,
primind loturi pe Muscel.

Al doilea război mondial a adus noi jertfe. Printre cei pieriţi se numără: sergentul
Gheorghe Catana, sublocotenentul Ioan Dobrescu, soldatul Gheorghe Rujan- toţi trei din
Regimentul 30 Infanterie. Numărul celor care au căzut la datorie ȋn primul şi al doilea Război
Mondial este foarte mare ȋn raport cu numărul locuitorilor din această comună.

După război s-a instaurat regimul totalitar care a impus colectivizarea forţată.
Astăzi ȋn condiţiile unei rele democraţii datorită Revoluţiei din 1989, satul progresează
necontenit.

4
FIZIONOMIA SATELOR
Dupa forma, satele ce compun comuna Valea Mare - Pravat se prezinta astfel: satele
Namaiesti si Gura Pravat sunt de forma liniara, cu constructiile insirate pe mai multi kilometri
in largul soselei ce urmeaza cursul raului Argesel, satele Valea Mare, Bilcesti si Pietroasa au
forma poligonala neregulata; satul Selari are o forma poligonala relativ regulata.

In ceea ce priveste structura, toate satele sunt de tip rasfirat, casele sunt despartite de garduri
(de uluci, de benzi verticale de tabla vopsita, cu stalpi de fier, sau din plasa de sarma pe stalpi
de lemn sau de beton) ce inchid gospodarii relativ intinse, compuse din case de locuit de
diferite forme, magazii, soproane, grajduri pentru vite cu poduri pentru fan, cotete pentru
porci si pentru pasari.

TIPOLOGIA CASELOR
Unele descrieri de epocă, precum şi cercetările facute de specialişti permit reconstituirea
modului in care sătenii dragoslovenii ȋşi construiau, utilau şi ȋmpodobeau locuinţele şi spaţiile
anexe ale acestora.

Cele mai vechi locuinţe,sunt joase cu o şingură ȋncapere, fără prispa cu pereţi alcatuiţi din
bârne rotunde, tencuite şi zugravite şimplu ȋn alb.Suprafaţa exterioară a pereţilor nu era
niciodată perfect netedă, din cauza suprafeţei rotunjite a lemnului.

Acoperişul este cel tradiţional muscelean ȋn patru ape, cu două ape mai mari, şituaute
spre faţa şi spatele casei şi alte douăşituate lateral.

Pentru evacuarea fumului dus de horn ȋn pod exista mici deschideri şituate spre faţadă,
cu un acoperişi propriu. Acest spaţiu deschis poartă numele de cucă sau bagică seveşte
deopotrivă şi ca luminator al podului. Scheletul acoperişului este de lemn ( schelet de
căpriori) pe care sunt bătute leaturi şi pe ele şiţă sau şindrilă.

Din a doua jumatate a secolului al XIX-lea se ridică locuinţe cu douăcaturi, iar peretele
este din bârne cioplite ȋn patru muchii. Ȋn construcţia parterului se foloseşte piatra şi cărămida,
iar etajul este realizat din lemn.

Se deosebesc doua tipuri de locuinţe reprezentative:

Casa cu tindă, celar şi odaie de locuit , care este o locuinţă mai puţin evoluată. Tinda
este un spaţiu mic, la intrare din care poţi pătrunde şi ȋn celar şi ȋn camera de locuit, numită
casă. Celarul este o parte a tindei, ȋnchisă şi transformată ȋn cameră.

Ȋn tindă se aşează diferite obiecte de uz pentru curte şi lăzi de provizii. Ȋn casa de locuit
se desfasoară viaţa obisnuită, este dotată cu un cuptor de ȋncalzit pe care este amenajată o plită
pentru gătit.

Casa cu beci şi pivniţa

Este o forma evoluată de locuinţa ȋn cadrul careia patrea de locuit a fost supraȋnalţata, iar una
din ȋncaperile de jos, numită beci, a fost transformată ȋn cameră de locuit şi bucătărie.

5
 O a doua ȋncapere de jos care se numeşte şi pivniţa, are rol de magazie pentru provizii,
depozitarea hainelor păstrate ȋn tronuri. ȋn partea ȋnaltata a csasei este construita o sală ( tindă)
şi doua odăi, una numită casa mare, ȋncapere ȋmpodobită, destinată găzduirii oaspeţilor şi
alta ,casa mică, foloşită ca dormitor.

Interiorul casei de locuit este bine ordonat şiaproape identic la toate locuinţele. Pe
peretele dinspre curte, ȋncepând de la uşă sunt amplasate dulapul, fâşia de şervet, icoana
deasupra căreia se aşează un şervet ȋn formă de fundă. Sub fâşia de şervet, se bat cuie la
intervale regulate, ȋn care se prindeau oale ȋncondeiate pe cei trei pereţi ai odăii, cu excepţia
peretelui lângă care era soba.

Oglinda era aşezată pe perete ȋn faţa uşii, era aşezat deasupra ei un şervet mai lung
decât cele obişnuite. Restul peretelui este decorat tot cu şervete sau cu diferite fotografii ale
membrilor familiei.

DECORUL ARHITECTURAL

DECORUL OBIECTELOR DE LEMN

Cercetarile sociologice realizate permit reconstituirea decorului aritectural.Constructiile din

lemn sunt impodobite prin trei tehnici principale: daltuirea, strunjirea si traforajul.

Tehnica daltuiurii este folosita mai ales la casele vechi: stalpii, grinzile exterioaresi
cucii( bucati scurte de lemn asezate la extremitatile coamei acoperisului). Stalpii ciopliti in
lemn de stejar se infatiseaza sub forma unui fus alungit, de sectiune patrata sau octogonala.
Alteori arnamental ia forma cuiului cu varfuri taiate, procedeu folosit mai ales la construirea
foisoarelor. Decorul acestor elemente constructive ale caselor vechi este exclusiv geometric.

Strunjirea este o tehnica cu aplicare mai restransa. Balustrii strunjiti iau uneori locul
scandurilor traforate ale palimarelor.

Tehnica traforajului are o raspandire mai mare.Este aplicat la casele de vechime mijlocie
sau la casele mai noi.

Elementele de decor sunt des intalnite la porti, garduri sau fantani.Cele mai interesante
decoruri se leaga de mobilierul interioarelor locuintelor: lazi de zestre dulapioare,mese,
scaune.

Astazi casele sunt asezate aproape de strada sau drum si, in general, au in fata gradinite cu
flori. De remarcat este faptul ca in constructii se foloseste caramida sau boltarul. Din piatra se
edifica temelia. Acoperisurile au tigla, placi de azbociment, tabla galvanizata si, mai rar, sita
sau sindrila.

6
CLIMA ŞI RELIEFUL
Comuna Valea Mare- Pravat se incadreaza in tinutul climatic de deal- podis.
Curentii de aer formati pe valea Argeselului provoaca racirea brusca a atmosferei in timpul
iernii.Fenomene de inghet se pot produce intre 1 octombrie si 15 aprilie. La formarea
microclimatului local contribuie mai multi factori printe care: altitudinea regiunii, vegetatia,
orientarea curentilor de aer.

Aceasta comuna este parte integrata a Depresiunii Campulung de origine tectonica,

marginita de falii de varsta cretacica accentuate in cuaternar.

In conuna Valea Mare- Pravat, apar cele mai mari inaltimi din nordul Depresiunii
Campulung: 838 metri( Dealul Namaiestilor) si 1243 metri( Varful Mateiasi).

Relieful, putin accidentat, este format din valea raului Argesel si coline, dealuri
prelungi, de natura structurala, care coboara concordant cu stratificatia slab ondulata sau usor
inclinata. Aceste dealuri sunt cunoscute in literatura geografica sub numele de „muscele”.

Pe „muscele”predomina solurile brune montane de padure si cele montane de padure

podzolice formate mai ales sub padurile de foioase.La poalele acestora predomina solurile
argiloase. Profilul este slab diferentiat, colorat brun sau brun- galbui.

Reteaua hidrografica a comunei Valea Mare- Pravat o formeaza raul Argesel cu

afluentul sau Valea Carstii si paraul Valea Mare. Toate cele trei cursuri de apa fac parte di
bazinul Argesului si debitul lor prezinta o deplasare lina. Albiile sunt putin adanci si
inguste.Nu apar repezisuri si cascade, nici meandre.

Raul Argesel izvoreste de sub muntele Papusa, din locul numit poiana Santilie si se
varsa in Raul Targului, mai sus de Mioveni- Arges.

In ceea ce priveste regimul hidrologic al acestor ape curgatoare de pe cuprinsul

comunei Valea Mare- Pravat, nu se mai constata variatii mari de nivel, debitul este aproape
constant, numai in ultimii ani in perioada ploilor, apele cresc iesind din matca si inundand
gospodariile din apropiere. In lunile geroase se formeaza gheata la mal si chiar pod de gheata
pe Raul Argesel.

Datorita Combinatului de Lianti de la Mateiasi a crescut considerabil gradul de

poluare a celor trei cursuri de apa.

FLORA SI FAUNA
Din analiza hartii geobotanice in platforma Arges se poate observa foarte usor ca
flora este reprezentata prin paduri de fag si paduri de conifere. Se intalneste insa si etajul
fagetelor amestecate. Subetajul padurilor amestecate de fag, molid si brad are o extindere
apreciabila, mai ales in zona Gura Pravat.

In zona montana a satelor Namaiesti si Gura Pravat, vegetatia acestor paduri este
dominata aproape exclusiv de fag, fapt pentru care ele se numesc „fagete pure montane”.

7
 Exista insa si exemplare rare de alte specii de arbori si arbusti cum sunt:carpenul,
paltinul de munte, mesteacanul, alunul.

De-a lungul Argeselului creste o vegetatie specifica, formata din alunisuri de anin
negru, pe alocuri salcete si plopisori.

Din flora pasunii subalpine, prin vais si paduri, intalnim trifonium alpinium ( trifoi),
nordos stricta ( parusca), ghiocelul, urzica, urzica moarta, brusturi, macrisi, clopotelul, feriga,
papadia, patlagina, brandusa de toamna.

Prin padurile de fag si de brad, se intalnesc: smeurul, murul, afinul. La radacinile

arborilor si arbustilor cresc diferite soiuri de ciuperci comestibile si necomestibile. In stratul
erbaceu predomina plantele mezofile ca iarba vantului ( agrostis tenuis), cat si xerofile ca
pasunile stepice.

Fauna in comuna Valea Mare- Pravat, este reprezentata de un numar variat de

specii.Fauna, s-a pastrat mai bine decat in alte parti, fiind reprezentata inca printr-un numar
mare de specii si printr-un efectiv destul de apreciabil. Aceasta se datoreaza faptului ca
interventia directa sau indirecta a omului a fost mai redusa ca amploare decat in alte comune
si din alte judete. Lumea animala a padurilor este deci bogata si variata.
Contribuie la aceasta si faptul ca zona forestiera constituie un mediu natural optim pentru
diferite specii de vietuitoare.

In padurile de munte si de deal ale comunei Valea Mare - Pravat, o mare parte dintre animale
au o arie de raspandire mai larga. Dintre acestea fac parte: lupul (canis lupus), vulpea (canis
vulpes), iepurele (lepus timidus), nevastuica (mustela vulgaris), dihorul (mustela putorius),
ursul (ursus arcotus), mistretul (sus scrofa), caprioara (cervus capriorus).

Exista insa si animale specifice padurilor montane. Astfel, in padurile de rasinoase de pe raza
comunei se intalnesc, mai rar, e adevarat, rasul (fex linx), jderul (mustela martes) si cocosul
de munte (tetrao urogallus), pasare de mare valoare cinegetica.
O mare raspandire o au rozatoarele: veverita (sciurus vulgaris) si soarecele de padure (mus
silvaticus).

Bogata este si lumea pasarilor: cucul (cucus canorus), randunica (hirudo rustica), vrabia
(passer domesticus), gaita (garulus glandarius), ciocarlia (alauda arborea), pitigoiul (parus
major) etc..
Se mai pot intalni: soparla (lacerta agilis) si sarpele (corunella laevis) dintre reptile. Dintre
batracieni, frecvent aflam: broasca de apa (rana esculenta) si broasca de iarba (rana poraria).
Fauna acvatica, bogata odinioara, este astazi pe cale de disparitie.

  

Situata in apropiere de Campulung Muscel, comuna Valea Mare Pravat poate fi considerata
una dintre cele mai pitoresti comunitati rurale din judet, dar si din tara.

Principalul obiectiv turistic din localitate este Manastirea Namaesti, situata in partea de rasarit
a unui deal pietros, la o altitudine de 150 de metri fata de nivelul satului cu acelasi nume. In
afara de aceasta, vizitatorii se mai pot bucura de Mausoleul de la Mateiasi precum si de
peisajul incantator prin alternanta dintre dealuri si vai.
8
TRADITII SI OBICEIURI
Ȋn cadrul satelor arhaice româneşti, obştea a avut un rol esenţial ȋn ȋntraga viaţă socială a
comunităţii, incluşiv „ȋn cea interna a familiei, viaţa individuala a fiecăruia, atât pe laturile ei
materiale cât şi spirituale”.

Ȋntreaga gloată a satului participa la momentele esenţiale din viaţa membrilor ei asa
cum este cazul „ceremoniilor de trecere” respectiv intrarea ȋn obşte prin căsătorie şi ieşirea
din ea prin moarte.

Ceremonia nunţii ȋnseamna ieşirea din grupul celor tineri, a noilor căsătoriţi şi
primirea de către ceata maturilor ȋn rândul lor a noilor gospodari. Ȋntraga colectivitate a
satului se aduna la casa mirelui, a miresei, a nunului şi asa mai departe dupa cum se cuvine şi
se sfârşeşte prin marea adunare „de obşte a tuturor oamenilor din sat, care dacă nu participau
efectiv, ȋn tot cazul luau parte ca martori” astfel nunta devenind o ceremonie publică, facută ȋn
faţa satului ȋntreg.

Ȋn seara logodnei se scrie de către logofăt sau preotul satului foaia de zestre ȋn care
sunt consemnate bunuri, atât din cele imobiliare cât şi din cele mobile.

Ȋn zestrea fetei se cuprinde, ȋn mod obligatoriu sarica şi rochia de mătase a miresei

şi alte obiecte de ȋmbrăcăminte pe care tânăra este obligată să le poarte ȋn ziua cununiei.
Treptat rochiile de mireasă vor fi ȋnlocuite cu fote.

La stabilirea foilor de zestre, tinerii ȋşi fac cadouri ȋn mod reciproc. Viitoarea
miresă pune pe masă o pernă, un şervet lung şi o „cămaşă de schimb”.

Ginerele oferă bucăţi de argint sau aur. Ȋn intervalul dintre logodnă şi nuntă, se fac
pregătiri mari, mai ales la casa miresei. Ea trebuie să coase cămaşa de nun, cămaşa de ginere,
cămaşa de socru, iia de soacră cusută cu negru şi umplutăcu fir. Pentru a coase aceste cămăşi ,
mireasa este ajutată de fete de seama sa din sat. Nunta propriu – zisă ȋncepe de sâmbăta şi se

9
termină luni seara. Ȋn ziua de sâmbaăta are loc adunarea tinerilor. Ginerele trimite grupul de
flăcăi la mireasă ca să-i ȋmpodobească bradul. ȋn prezenţa fetelor din sat, flăcăii bat ramuri de
brad la stâlpii casei şi ale porţilor, ȋmpodobesc apoi bradul cu hârtie creponată, covrigi sau
turte. Se ȋncinge apoi hora care ţine până la miezul nopţii. Bradul este urcat ȋntr-o prăjină
ȋnaltă, ȋn vârful căruia se află o basma.

Ȋn timpul cununiei religioase, bradul este ţinut ȋn biserică, iar dupa ceremonia
religioasă a cununiei, nunul ȋmparte darurile din brad, incluşiv basmaua din vârful sau,pe care
o primeşte chemătorul nunului.

A doua ceremonie din ziua de sâmbătă este adunarea de la casa nunului, unde vine ginerele
ȋnsoţit de flăcăi şi rude apropiate pentru a aduce ploconul ( o ploscă cu vin, alta cu ţuică şi
diferite alte produse dulci de mâncare ). Aici după ce nunul cinsteşte pe nuntaşi se ȋncinge
hora.

Duminica dimineată, atât ginerele cât şi mireasa trimit ȋn sat chemătorii. Câte doi
flăcai călare merg din poartă ȋn poartă, unul cu o ploscă de vin, iar celălalt cu una de ţuică,
chemând satul la adunare.

La adunarea de la casa miresei, se aduna flăcăii şi fetele, rudele tinerilor

căsătoriţi, nunul cu nuna aduşi de ginere. Ȋn curte, se ȋncinge hora. Ginerele intra ȋn iatac sau
ȋn camera mică a casei unde ȋmbracă peste camasa sa, camasa de ginere, lucrată şi dăruită de
mireasă.

Inaintea plecării de la casa miresei tinerii căsătoriţi sunt blagosloviţi de părinţii

miresei.

Urmează cununia religioasă iar apoi hora de la poarta bisericii unde joacă toţi nuntaşii
tineri şi adulţi. Ȋntreaga nuntă porneşte apoi la casa ginerelui unde-l aşteaptă părinţii acestuia
(socrii mari).

Nunul şi socrul mare stau pe un scaun ȋn faţa casei iar mireasa le toarnă de trei ori apă
pentru a se spăla pe mâini. Le daruieşte câte un şervet cusut de dânsa şi câteva monede.
Tinerii sunt ȋnfaşuraţi ȋn câte un ştergar lung ca să fie totdeauna uniţi şi să ţină unul de altul.

Ȋn seara de duminică se face masă la casa ginerelui unde sunt poftiţi toţi sătenii. După
sfârşitul mesei nuna ȋmpodobeşte mireasa cu o cârpă frumoasă, aidoma celor purtate de
femeile măritate. Acest gest semnifică intrarea miresei ȋn rândul femeilor. Urmează apoi
scoaterea darului. Ginerele mulţumeşte fiecărui nuntaş pentru darul oferit rostind cuvintele:
„ȋmprumutarea ca dimineata”. Prin aceste cuvinte mirele se ȋndatoreza să ia şi el parte la
nunţile viitoare.

Urmează hora mare la care iau parte toţi nuntaşii, după care spre ziuă fiecare se retrage
la casa sa. Dimineaţa lăutarii cântă la fereastra tinerilor căsătoriţi un cântec foarte frumos
numit „Zorile”. Ȋn dupăamiaza zilei de luni, tinerii căsătoriţi ȋnsoţiţi de rude şi de lăutari merg
din nou la casa nunului. Se face masă şi se ȋncinge hora. Ȋn mod obligatoriu, indiferent de
vârstă, la aceasta hora participă şi socrii mari.

Cineva atârnă la gâtul soacrei mari iţele de la războiul de ţesut. Punerea iţelor
semnifică: „precum la ţesut, jumătate din iţe sunt ȋn sus iar cealaltă jumătate ȋn jos, tot astfel,

10
mai niciodata soacra nu se va ȋntelege cu nora, una susţinând ceva iar cealaltă
ȋmpotrivindu-se ”.

Socrului mare i se atârna o leucă de la car, lucru ce semnifică faptul ca el a avut şi va

avea de dus marea greutate prin povăţuiurea şi grija ce trebuie să o poarte tinerilor.

Ieşirea din obştea celor vii prin moarte, se realizează tot prin ceremonii publice la care ȋn
mod obligatoriu participă tot satul. Ȋn cadrul ȋnmormântărilor un rol deosebit ȋl au femeile,
dată fiind credinţa ca „treburile naşterii” (vegheate de femei) sunt indiscutabil legate de cele
ale morţii şi ale ritualurilor ei.

Sumedru, personaj al Panteonului românesc, este incinerat şimbolic la Focul lui Sumedru,
patron al iernii pastorale, care a preluat numele şi data de celebrare a Sfântului Mare Mucenic
Dumitru de la Tesalonic, la data de 26 octombrie din calendarul ortodox. Împreunã cu
Sângiorzul (Sfântul Gheorghe), Sumedru împarte anul pastoral în două anotimpuri şimetrice:
vara, între 23 aprilie şi 26 octombrie, având ca miez al timpului data de 20 iulie, Sântilie, şi
iarna, între 27 octombrie şi 23 aprilie, cu miez al timpului la 16 ianuarie, Sânpetru de iarnă.
În opoziţie cu Sângiorzul, care încuie iarna şi înfrunzeşte codrul, Sumedrul încuie vara şi
desfrunzeşte codrul. În legendele, credinţele şi basmele din creatia popularã, Sumedru este un
bărbat obişnuit, păstor, crescător de animale sau fecior, care se metamorfozează pe timpul
nopţii în porc, străvechi şimbol zoomorf pentru spiritul grâului. În ceremonialul nocturn numit
Focul lui Sumedru, eroul capătă înfăţişarea unui brad care e tăiat din pădure şi incinerat în
timpul unui ospăţ nocturn, ca şi Revelionul, amintind de un străvechi început de anotimp. În
ipostaza de sfânt, Sumedru umbla pe pământ însoţit de Sângiorz, cu care a încheiat un
legãmânt pe viată şi pe moarte: Sângeorzul trebuie să înfrunzească pădurea până la 23 aprilie,
iar Sumedru să o desfrunzeascã până la 26 octombrie. Sumedru se moştenea din tată în fiu ca
antroponim şi patron al casei. Credinţe şi obiceiuri despre divinitatea precrestină peste care s-
a suprapus Sfântul creştin Dumitru sunt atestate pretutindeni în România, cu precădere în
zonele crescătorilor de animale. În trecut, sărbătoarea era preferată de Ajun, când se aprindeau
Focurile lui Sumedru, şi de Moşii lui Sumedru, când se împărţeau abundente ofrande pentru
morţi. Fiind stâlp de înnoire a timpului sezonal sau anual, Sumedru concentra numeroase acte
rituale de purificare, de fertilitate, de divinaţie, practici de pomenire şi de îmbunare a
sufletelor morţilor, care părăseau, la acea dată, mormintele, de tundere rituală a coamei cailor,
pronosticuri pentru iarna deschisă de Sumedru, precum şi activităţi social-economice.
Data de 26 octombrie era conşiderată a Soroacelor, când se încheiau vechi înţelegeri
şi se legau noi învoieli.
Focul lui Sumedru este un ceremonial nocturn de înnoire a timpului calendaristic,
care se desfăşoară în ajunul Sumedrului, 25-26 octombrie, şi la care participă, în jurul unui
imens rug funerar, aprins pe înălţimi de flăcăi, întreaga suflare a satului. În unele aşezări, în
mijlocul grămezii de lemne şi a cetinii uscate se împlântă un brad verde pentru a fi incinerat.
În timpul ceremoniei, dupã aprinderea focului, pe coastele dealurilor se rostogoleau roţi de car
în flăcări, pe care se înfăşurau, în prealabil, paie şi se striga: „Hai la Focul lui Sumedru!"
Local, chemarea era făcută de flăcăi, care colindau din casă în casă în ziua de 25 octombrie cu
strigătura de mai sus. Seara târziu, în jurul Focului lui Sumedru, întreţinut cu lemne şi paie
uscate şi cu resturile rămase de la meliţatul cânepei, se mânca, se bea, se petrecea şi, din când
în când, se repeta strigătura consacrată momentului.

11
 Femeile împărţeau celor prezenţi colaci, nuci, fructe şi ţuică. De obicei, fetele şi
flăcăii, spre final, sar peste vâlvătaia focului, copiii scormonesc în tăciuni pentru a produce cât
mai multe scântei. Aprinderea focului din noaptea de Sumedru este asteptată cu mare interes
şi de bătrânii satelor, femei şi bărbaţi, indiferent de vârstă, care chiuie şi joacă. La plecarea
spre case, participanţii iau tăciuni aprinşi spre a-i arunca pe păsuni, prin grădini şi livezi
pentru spor şi rod bogat în noul an.
Obiceiul îşi are originea în îndepărtata istorie a popoarelor, când oamenii primitivi
sărbătoreau descoperirea focului prin cânt şi joc. Mai târziu, o dată cu apariţia religiilor, focul
a devenit ceva sfânt, un dar al cerului, şi se sărbătorea la o anumită dată. A fost asociat, de
asemenea, cu un cult al soarelui, ca şi focurile de primăvară. Creştinii l-au suprapus sărbătorii
Sfântului Dumitru, care, după tradiţie, este „culegătorul şi strângătorul tuturor pâinilor şi al
fructelor". Pentru aceasta pledeazăşi etimologia cuvântului Sfântul Dumitru - Sân Dumitru -
Sân Medru - Su Medru - Sumedru sau Şimedru.
Răspândit peste tot în Arges, obiceiul se păstrează mai puţin în regiunea de câmpie şi este mai
bine conservat în zonele montane.
Deşi unele obiceiuri nu s-au mai păstrat, iar unele tehnici de înfăptuire a focului s-au
modernizat, spiritul unitar al sărbătorii s-a păstrat. În realizarea unui foc cât mai frumos
fiecare grup, fie de adulti, fie de copii, îşi are locul lui bine stabilit. Scopul final este acela de
a înălţa cel mai frumos foc de pe dealuri, ca să se vadă cât mai departe în zare. Limbile de foc
străbat negura nopţii ca nişte săgeţi spre cer, iar miile de scântei joacă în noapte ca nişte
artificii. Obiceiul n-a generat un bogat folclor, în afara versurilor: „Hai la Focul lui
Sumedru/C-a mâncat lupu' iedu'", considerate a fi cele mai răspândite, iar aceastã sărbătoare
rămâne un prilej de bucurie pentru oamenii locului, care aduc un prinos de mulţumire în faţa
darurilor bogate ale toamnei.

12
Zona etno-geografică și spirituală a Argeșului a păstrat și perpetuat o bogată zestre culturală,
rod al înțelepciunii și al activității creatoare a oamenilor de aici. Locuind într-un spațiu unde
s-au născut mituri si legende, oamenii acestor meleaguri, păstrători de limbă și datini, au ținut
prinsă flacăra tradiției, meșteșugurilor și a dragostei de natură, prietena milenară a românilor.

Caracteristica esențială a culturii populare argeșene o constituie diversitatea creației artistice

dezvoltate pe o bază ancestrală, izvorâtă din setea de frumos a celor ce si-au ctitorit viața pe
aceste plaiuri.În zona Argeșului s-au statornicit 9 obiceiuri de iarnă:Plugușorul, Sorcova,
Jocul Caprei (păstrate în toate satele) și Buhaiul, Nuielele, Bradul si Vasilca (întâlnite mai rar,
în zone izolate). Scenele jucate de colindători (Steaua, Capra, Plugușorul) sunt precedate și
urmate de cântece înălțate de membrii cetelor colindătoare constituite în grupuri vocalice.
Dintre toate obiceiurile de iarnă, Jocul Caprei are libertatea să creeze cele
mai reușite momente vesele și satirice. Obiceiurile își încheie repertoriul prezentat printr-o
urare directă, un fel de binecuvântare colectivă pentru noul an.

Zona etno-geografică și spirituală a Argeșului a păstrat și perpetuat o bogată zestre culturală,

rod al înțelepciunii și al activității creatoare a oamenilor de aici. Locuind într-un spațiu unde
s-au născut mituri si legende, oamenii acestor meleaguri, păstrători de limbă și datini, au ținut
prinsă flacăra tradiției, meșteșugurilor și a dragostei de natură, prietena milenară a românilor.

Obiceiuri. Sărbători. Festivaluri

Târgurile anuale și săptămânale ale meșterilor populari, desfășurate în diverse localități ale
județului Argeș, prilejuiesc pe lângă desfacerea
unor produse ale artei tradiționale și organizarea de manifestări folclorice.

Cele mai vechi manifestări festiviste cu pronunțat caracter popular

sunt: Festivalul Primăverii(Pitești), Nedeia Topologului (Sălătrucu), Răvășitul oilor
(Corbi), Sus la munte, la Muscel(Voina) etc.

13
În zona Argeșului s-au statornicit 9 obiceiuri de iarnă, concentrate reprezentativ pe Valea
Vâlsanului: Colindatul în Ajunul Crăciunului, Steaua,
Plugușorul, Sorcova, Jocul Caprei (păstrate în toate satele) și Buhaiul, Nuielele, Bradul si
Vasilca (întâlnite mai rar, în zone izolate). Scenele jucate de colindători (Steaua,
Capra, Plugușorul) sunt precedate și urmate de cântece înălțate de membrii cetelor
colindătoare constituite în grupuri vocalice. Dintre toate obiceiurile de iarnă, Jocul Caprei are
libertatea să creeze cele mai reușite momente vesele și satirice. Obiceiurile își încheie
repertoriul prezentat printr-o urare directă, un fel de binecuvântare colectivă pentru noul an.

La sfârșitul uratului colindătorii sunt răsplătiți cu asa-zisele colindețe: covrigi, biscuiți sau

produse pomicole. Pentru Steaua, Sorcova, Buhaiul, Jocul Caprei se obișnuiește în
zona Argeșului să fie răsplătiți colindătorii prin „gologani”, mai vechi ori mai noi.

În general sunt colindate toate casele, cerându-se anterior acordul gospodarilor pentru urare.
Numai la colindatul din Ajunul Crăciunului nu se mai cere încuviințarea gazdei, ci se colindă
în virtutea tradiției din casă în casă spre a vesti apropiata Nastere a Pruncului Iisus.

Din secolul XIX circula un frumos colind din versurile căruia reiesea, printre altele, că în zonă
existau boi falnici și puternici și se plămădea o pâine micuță, cât un măr, un fel de chiflă din
zilele noastre. Potrivit unor informații din epocă, în zonă circula un colind popular de
originalitate și frumusețe aparte:

„Mâine veacul se-nnoieste

Plugusorul iar porneste
Și-ncepe a colinda,
Pe la case a ura…
De urat am mai ura
Dar ne frică c-om însera
Că nu suntem de ici, colea;
Noi venim tocmai de la Cuca
Unde sa face mămăliga cât nuca
Și-o păzește cu măciuca
Să n-omănânce furnica,
Nici cățeaua lui Nea Ilie,
C-o duce la puscărie.
Cu clopoței, cu zurgălăi
Ia mai urați măi, flăcăi!
La final de colindare
Vă mai facem o urare,
Vrem ca-n veacul care vine
Să vă găsim numai bine.
La anu’ și la mulți ani
Să ne dați și gologani!

Mestesugurile tradiționale care au trecut cu brio proba timpului încântă și astăzi vizitatorii și

localnicii dornici să ia cu sine sau să imortalizeze un suvenir cu valoare de unicat. Astfel s-au
păstrat: cusăturile și țesăturile lucrate la războiul de țesut: macate, țoluri, pături, plocade
(Leresti, Stoenești, Valea Mare-
Pravăț, Nămăiesti, Brevoiesti, Sălătrucu, Șuici, Corbi, Dragoslavele, Nucșoara).

14
Țesăturile argeșene redau fără cusur armonia elementelor decorative specifice artei
populare românești prin centrele de la Rucăr, Dragoslavele, Lerești, Nămăiești, Topoloveni,
Domnești, Corbi etc. Scoarțele, plocadele și ștergarele, piese de decor caracteristice
interioarelor țărănești tradiționale, utilizează în decorații motive geometrice, în special
romboidale.

Portul popular argeșean se distinge prin existența a două tipuri de costume: cu catrință (în
zona Topologului) și cu fotă (între râurile Argeș și Dâmbovița). În zona Muscelului costumul
popular femeiesc are fota împodobită cu ornamente din fir auriu si mărgele negre și roșii,
prevede maramă sau pălăriuță, bete, ie și opinci. Sub aspect decorativ fota este inedită prin
ornamentele geometrice brodate cu fir auriu sau diferite modele florale. Cămasa cu
altiță conferă costumului din Muscel somptuozitate prin ampla decorație realizată cu motivele
„în fusti”, „în râuri” sau „pe gras”. Marama completează costumul, estompând prin albul
strălucitor cromatica vie a acestuia. Costumul popular din zona Topologului  prezintă două
variante: cu două piese cvasiegale și cu catrințe inegale, cea din față având dimensiuni mai
reduse. Ornamentul compact al catrințelor este cusut cu măiestrie argeșeană, iar cămașa cu
altiță este țesută cu borangic roșu-cireșiu, prezentând policrom și armonizându-se perfect cu
catrințele.

Portul popular bărbătesc, mai puțin fastuos, are în componență cioareci strâmți din dimie albă,
cămașă cu poale amplu ornamentată cu sabace albe, brâu roșu și chimir din piele, fiind
asemănător cu al geto-dacilor, dovadă certă a continuității pe aceste plaiuri. Portul
popular argeșean a constituit sursă de inspirație pentru pictori recunoscuți ca: Nicolae
Grigorescu, Gh. Tătărăscu, Carol Popp de Szatmary etc., fiind apreciat de istoricul Nicolae
Iorga „fără pereche în cât ținut locuiește românimea”.

15
Patrimoniul cultural
Manastirea Namaiesti

Manastirea Namaesti, un loc unde au loc minuni

Schitul rupestru din satul Namaesti impresioneaza in mod deosebit prin icoana Sfintei
Fecioare Maria, care este facatoare de minuni. Aceasta este asezata in partea de nord a
bisericii. Ea este facuta din lemn, peste care s-a asezat de jur imprejur o sculptura de argint. In
1798, icoana a fost ferecata in argint de Enache Postelnicul, iar in 1913 sotia unui general din
armata romana a pus sa i se faca o rama de argint.
Biserica manastirii este sapata in piatra, in stanca muntelui. Documentele istorice in legatura
cu satul Namaiesti si cu manastirea Namaiesti atesteaza anii 1503-1547 in hrisoavele
domnitorilor Radu cel Mare si Mircea Ciobanul. Biserica manastirii este considerata
monument istoric din secolul al XIV-lea. Date exacte in legatura cu intemeierea manastirii si a
bisericii sapata in piatra nu se cunosc. Insa, legendele transmise oral, din mosi stramosi, in
satul Namaiesti, pomenesc chiar de numele domnitorului Negru Voda.

Tot traditia ne povesteste si despre ctitorul anonim al bisericii: Se zice ca un cioban pastea
oile prin partea locului. Ajungand la stanca in care a fost apoi sapata biserica, ciobanul a facut
un popas la poalele muntelui, la marginea padurii, pe aceasta piatra mare, ramanand cu oile
aici peste noapte. Ciobanului i s-a aratat in vis Maica Domnului care i-a spus: “Scoala-te, sapa
sub tine si vei gasi o icoana intr-o bisericuta de piatra. Aici vei face tu biserica in cinstea si
slava Intrarii in Biserica a Sfintei Fecioare Maria, izvor de viata si de tamaduire”. Trezindu-se
din acest vis ciobanul incepu sa sape cu ravna si dupa trei zile si trei nopti dadu de o bisericuta
de piatra, in forma de pestera, cu icoane si odoare bisericesti.

Legenda spune ca icoana visata de cioban este chiar aceea care se afla in biserica, in partea
stanga si despre care se spune ca este Icoana cu Maica Domnului la Manastirea Namaiesti
Facatoare de minuni. Aceasta icoana o reprezinta pe Maica Domnului cu Pruncul Iisus in
brate. Pictura a fost deteriorata de vreme. Este considerata ca una dintre cele mai vechi icoane
nu numai din tara ci si din intreaga crestinatate. Se presupune ca a fost zugravita de catre
Sfantul Apostol si Evanghelist Luca.

Se mai presupune ca biserica din grota, sapata in piatra, in stanca muntelui, unde a fost
descoperita aceasta antica icoana, dateaza din timpul cand crestinismul se propovaduia in
taina, in grote, din cauza persecutiilor, poate chiar din epoca primilor daci crestinati.

Primele marturisiri despre transformarea grotei care gazduieste lacasul de cult in biserica sunt
legate legenda. Se spune ca niste ciobani, pascand oile prin aceste locuri si adormind
deasupra stancii, au auzit in vis batai de clopote si au vazut un inger care le spunea ca in
stanca se afla o icoana a Maicii Domnului, iar rolul acestora era sa caute icoana si sa

16
amenajeze acolo un lacas de cult. Ciobanii au gasit poteca sapata in stanca si au dat de icoana.

Au sapat in acel loc, au facut un zid de intrare, au ridicat o turla deasupra si astfel a luat fiinta
biserica.
Cel mai vechi document scris in legatura cu existenta manastirii dateaza din timpul domniei
lui Mircea Voievod cel Batran, care spune ca satul din vale este daruit ca mosie schitului de
maici Namaesti, pentru ca au conducere autoritara, buna randuiala si veche asezare, ceea ce
dovedeste ca manastirea a fost infiintata cu mult inaintea satului.

17
18
CASA MEMORIALA GEORGE TOPARCEANU

Toparceanu, mare poet roman, s-a nascut la Bucuresti, insa criticii vremurilor sale scriau
despre el ca fiind de loc din satul Namaiesti, iar poetul nu i-a contrazis, in multe randuri chiar
mandrindu-se cu originile sale de pe aceste meleaguri. El si-a petrecut 8 ani din viata in casa
taraneasca din Namaiesti, casa ce a apartinut mamei sale.

Casa Memoriala George Toparceanu se afla la 6 km distanta de orasul Campulung in imediata

apropiere a altui obiectiv turistic de mare interes, si anume Manastirea Namaiesti, un loc
incarcat de traditie si legenda. Vorbim chiar de un triunghi al credintei pe care Namaiestiul il
realizeaza cu alte 2 Manastiri si anume, Corbii de Piatra si Cetatuia.

In incinta Manastirii Namaiesti, Paraschiva Toparceanu, mama poetului, a infiintat un atelier

de tesatorie.

Casa Memoriala George Toparceanu apartine Muzeului Municipal din Campulung.

Casa, avand un pridvor impozant, respecta in detaliu stropii de traditie musceleana, traditie pe
care o descoperim atat in exterior cat si in interiorul camerelor casei memoriale. Acestea
pastreaza obiectele, scrierile, pozele in original, apartinand atat poetului cat si familiei sale.
Printre scrieri (pagini de carte, ziare, scrisori) se disting si cateva randuri ale bunilor prieteni
pe care poetul naturii ii avea, si-anume: Panait Istrati, Mihai Sadoveanu si Otilia Cazimir. Cu
acesta din urma George Toparceanu a impartasit o pasiune frumoasa, pe care cu greu dorea s-
o tina ascunsa. Camerele interioare reflecta universul poetului, prezentand o varietate de
exponate originale care au apartinut artistului.

Curtea Casei memoriale din Namaiesti este imbracata in versuri verzi, dincolo de care
statuia poetului sta impozanta, ducandu-si mai departe soarta sa de bronzinaltata in anul 1973,
pe soclu fiind vizibile versurile din poezia "Balada Mortii".. George Toparceanu era un
impatimit al vanatorii, adeseori retragandu-se in inima naturii, impletindu-se cu salbaticia sa.

Pasind in casa, admiram in hol portretul poetului. In prima camea sunt expuse
documente originale si volume de poezii pe care autorul le-a publicat in timpul vietii,
fotografii si scrisori pe care poetul si le trimitea cu Panait Istrati si Mihail Sadoveanu,
prietenii sai.

O scara interioara ne duce in pridvor, de unde pasim intr-o alta incapere unde observam
camera de lucru a poetului, cu un birou pirogravat, o biblioteca si un vechi aparat de
fotografiat.

Mobilierul de epoca, covoarele si tesaturile impodobite cu motive populare ofera o imagine

asupra specificului traditional muscelean.
Trairea poetica pe care o experimentezi cand vizitezi Casa Memoriala George Toparceanu
este completata de informatiile oferite de ghidul casei.

Casa memoriala George Toparceanu este unul dintre cele mai importante obiective turistice
din Muntenia

19
20
21
MAUSOLEUL MATEIAS
Mausoleul Eroilor din comuna Valea Mare-Pravăţ, judeţul Argeş, cunoscut şi sub numele de
Mausoleul de la Mateiaş, este un monument dedicat eroilor din Războiul de Întregire
Naţională dintre anii 1916-1918. Este situat pe Drumul european E574 (DN 73), la 11 km de
Câmpulung spre Braşov, pe Dealul Mateiaş.

Monumentul este înscris la poziţia nr. 1010, cu codul AG-IV-m-A-14017, în „Lista

monumentelor istorice”, actualizată prin Ordinul ministrului Culturii şi Cultelor nr.2314/8
iulie 2004.

Muzeul Mateias este o constructie ampla care cinsteste memoria eroilor romani cazuti in
primul razboi mondial. Scari monumentale urca spre turnul ce domina terasa. Se afla aici un
osuar, o capela si inauntrul muzeului diorame cu scene de pe front.

22
Ridicat intre anii 1928-1935, de catre constructorul De Nicolo, dupa proiectul arhitectului
Dumitru Ionescu Berechet, impozantul mausoleu, realizat in principal din calcar de Albesti,
este compus din doua corpuri: primul, orizontal, adaposteste osuarul, pe peretii caruia sunt
montate placi de marmura cu numele unor militari cazuti la datorie; al doilea, vertical, are
forma unui turn cu foisor, spre care duce o scara in spirala. Aici sunt depuse, in 31 de cripte,
osemintele a peste 2.300 de militari romani.

23
 Mausoleul a fost ridicat dupa planurile arhitectilor Dumitru Ionescu-Berechet si State
Balosin, de catre o antrepriza italiana din Campulung, incepand din 1928 cand s-au facut
primele demersuri pentru construirea unui monument inchinat ostasilor romani cazuti la
datorie in timpul luptelor de rezistenta din al doilea razboi mondial si 1935. Pictura in tempera
a fost realizata de Olga Greceanu si infatisa unitatea Armatelor Aliate victorioase in lupta
impotriva Germaniei si Austro-Ungariei. Dupa terminarea edificiului, mausoleul a devenit o
capela pentru cinstirea sufletelor si rememorarea faptelor de vitejie a ostasilor cazuti.

In perioada 1945-1976 Monumentul eroilor de la Mateias a necesitat lucrari de reparatii din

cauza infiltratiilor de apa prin zidurile de calcar iar in anul 1978 a fost reconsolidat in urma
numeroaselor fisuri provocate de puternicul seism din 4 martie 1977.

In perioada 1980-1984 Mausoleul eroilor a fost extins prin construirea unei terase de parada, a
unor impozante scari de acces, camere muzeale, un basorelief avand 16m lungime si 3,5m
inaltime (executat de de sculptorul Adrian Radu din Campulung) si inobilat cu o cupa din
piatra de Albesti in care arde o flacara vesnica in amintirea eroilor cazuti la Mateias. De
asemenea s-a reamenajat osuarul, s-a decorat cu marmura neagra peretii si un sarcofag de
cristal, s-a daltuit in marmura alba un numar impresionant de nume ale eroilor participanti la
lupte (inscriptii facute atat in interiorul cat si in exteriorul monumentului), s-a decorat parterul
mausoleului cu mozaic de Murano (opera remarcabila a artistului plastic prof. univ. dr. Petre
Achitenie, realizata cu contributia studentilor practicanti de la institutul de arta din Bucuresti)
si s-au plantat conifere care acum inconjoara perimetrul Complexului Memorial Matias. Dupa
1990 s-a finalizat si diorama. Lucrarile au fost facute de stat cu antrenarea contributiei
unitatilor economice si a institutiilor din Campulung Muscel, Pitesti, Leresti, Albesti si nu
numai.

24
In aceeasi perioada a fost organizata amenajarea Muzeului istorico-militar. Inaugurarea
Complexului Memorial Mateias a avut loc in ziua de 24 Octombrie 1984 in prezenta a peste
3000 de participanti, moment in care a fost aprinsa flacara vesnica, a fost aliniata o garda de
onoare, au fost depuse coroane, s-a intonat Imnul de Stat si s-au arborat drapele.

25
26
Comuna a fost modernizata pe toate planurile
Valea Mare Pravat are cinci scoli care au beneficiat de reparatii capitale in ultima perioada. In
plus, au fost utilate cu 20 de calculatoare si sali de sport moderne, iar elevii se bucura de un
microbuz nou care ii transporta de acasa. De asemenea, primarul Ion Boncoi, care este la
primul mandat, a considerat prioritara asfaltarea drumurilor.

Astfel, primaria a inclus in buget 837 mii lei pentru turnarea de asfalt pe o portiune de
aproximativ cinci kilometri. Iluminatul stradal a reprezentat si el un obiectiv important,
fiecare straduta, fiecare ulita din cele sase sate beneficiind in prezent de o retea de becuri.

In plus, atat bisericile din localitate cat si caminul cultural de la Namaesti au fost modernizate,
tot cu fonduri de la bugetul local, cele cinci lacase de cult fiind reabilitate in acest an prin
inlocuirea tamplariei, schimbarea ferestrelor cu geamuri termopan si montarea unor centrale
termice. Toate acestea fac din comuna Valea Mare Pravat o localitate de nivel european, care
nu a uitat insa importanta ce trebuie acordata spiritualitatii.

27
BISERICA DIN SATUL SELARI

Şcoala Gimnazială nr.1 Valea Mare -Pravăţ

Valea Mare-Pravat, Arges
Şcoala Gimnazială Nr.1 Valea Mare-Pravăţ este situată pe drumul naţional 73, care face
legătura între Câmpulung şi Braşov. Comuna Valea Mare-Pravăţ se află la distanţă de 7
kilometri de centrul oraşului Câmpulung Muscel şi la 62 km faţă de municipiul Piteşti.

Şcoala Gimnazială Nr.1 Valea Mare -Pravăţ, scoala cu personalitate juridică, are în
subordine următoarele structuri:

1.Şcoala Gimnazială Nămăeşti

2.Şcoala Primară Gura Pravăţ

3.Grădiniţa Gura Pravăţ

4.Grădiniţa Valea Mare-Pravăţ

5.Grădiniţa Nămăeşti

6.Grădiniţa Bilceşti

28
7.Grădiniţa Şelari

Şcoala Gimnazială Nr.1 Valea Mare-Pravăţ deţine 2 microbuze şcolare cu capacitate de 17

locuri fiecare, cu care sunt transportaţi elevii din satele arondate şcolii.

DOTARI

Baza materială de care dispune școala este folosită în vederea desfășurării procesului
instructiv educativ formativ, eficient, atractiv și asigurării confortului elevilor și cadrelor
didactice în procesul de învîțământ. Baza materială de care dispune atît școala coordonatoare
cât și structurile este următoarea:

ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR.1VALEA MARE-PRAVĂȚ:

-8  săli de clasă modernizate cu parchet și lambriu, termopane

-sală de sport dotată cu aparatură sportivă și materiale sportive

-cabinet infortmatică dotat cu 18 calculatoare de ultimă generație și legătură la internet

racordat   la rețeaua AEL

-centru de Documentare și Informare dotat cu cu aparatură de ultimă generație , 9

calculatoare,  copiator, imprimantă, videoproiector, tablă flipchart și peste 800 volume din
literatură și alte domenii

29
-3 grupuri sanitare moderne

-teren de sport asfaltat

-încălzire centrală

GRĂDINIȚA VALEA MARE-PRAVĂȚ:

-2 săli de clasă moderne dotate cu televizoare, DVD-uri, calculatoare, internet

ȘCOALA GIMNAZIALĂ NĂMĂEȘTI:

-5 săli de clasă dotate cu mobilier nou

-Cabinet multifuncțional dotat cu calculator și imprimantă, xerox, televizor, videoproiector,

aparat foto digital, lucrările la acest cabinet au fost finanțate prin proiectul Phare "ACCESUL
LA EDUCAȚIE ESTE UN DREPT AL TUTUROR COPIILOR"

ȘCOALA CU CLASELE I-IV BILCEȘTI:

-3 săli de clasă modernizate

-cabinet informatică

-cabinet metodic

-grup sanitar modern

ȘCOALA PRIMARĂ GURA PRAVĂȚ:

-2 săli de clasă pentru activitățile școlare care se desfășoară în două schimburi

-2 săli pentru activitățile preșcolarilor

-grup sanitar modern

-cabinet informatică dotat cu 15 calculatoare, 1 laptop, videoproiector, 2 copiatoare, 3

imprimante, sisteme audio

Activitati economice principale:

Activităţile industriale desfăşurate în comuna Valea Mare Pravăț sunt variate din punctul de
vedere a domeniului de activitate, fiind în principal reprezentate de fabricarea varului,
fabricarea băuturilor alcoolice distilate, prelucrarea laptelui, lucrări de instalații electrice,
fabricarea pâinii, fabricarea produselor de patiserie, fabricarea produselor de mobilier,
exploatare forestieră.

30
Obiective turistice:

In comuna Valea Mare Pravăț este specific turismul de tranzit deoarece teritoriul comunei
Valea Mare Pravăț face legatura cu importante zone turistice din țară. În comună se pot vizita:
Mănăstirea rupresta Nămăiești, Cetățuia Nămăiești, Casa memorială George Topârceanu. În
apropiere, la Câmpulung se află Mănăstirea „Negru Vodă", aceasta datând din secolul IVX.
Pe lângă obiectivele turistice enumerate mai sus, care se află pe teritoriul comunei, se
regasesc și trei spaţii de cazare.

Evenimente locale:

Expoziţii artă populară

Sărbătorile creştine cinstite la aşezămintele religioase din cumună, de exemplu Izvorul
Tămăduirii la Biserica Nămăeşti

Din punct de vedere economic comuna Valea Mare Pravăţ, este industrial- agrară, pe
teritoriul ei funcţionând o serie de Societăti Comerciale cu diferite profiluri: producţie de
mobilă, cherestea, ciment, var şi alte materiale de construcţii, servicii.

31
Cuprins
SCURT ISTORIC ................................................................................................................. 3

FIZIONOMIA SATELOR .................................................................................................... 5

TIPOLOGIA CASELOR ..................................................................................................... 5

CLIMA SI RELIEFUL ......................................................................................................... 7

FLORA SI FAUNA ............................................................................................................. 7

TRADITII SI OBICEIURI .................................................................................................. 9

PATRIMONIUL CULTURAL ..........................................................................................16

32