Altarul

Altarul sau hieration-ul este partea cea mai important, din punct de vedere liturgic, a bisericii, locul sacru prin excelen, care adpostete Jertfelnicul sau Sfnta Mas i n general cele ale sfineniei, cum spun n deplin acord comentariile liturgitilor. Dac n iconografia vechilor bazilici absida corespunztoare Altarului de astzi era destinat reprezentrii lui Hristos Pambasileus, mpratul mprailor, ori semnului Su triumfal Crucea eshatologic sau Crux gemmata, odat cu realizarea edificiului eclesiastic surmontat de cupol i amplasarea temei Pantocratorului n centrul acesteia, s-a impus de la sine ca Maica Domnului, aflat n ordinea cinstirii cultice ndat dup Mntuitorul, s fie zugrvit n semicalota absidei sau bolta Altarului, locul liturgic privilegiat. Un prim exemplu al acestei distribuiri iconografice, care se va generaliza curnd i va deveni quasi-normativ n Rsritul ortodox, cel de la bazilica eufrasian din Parenzo (sec.VI), ilustreaz perfect acest sincronism ntre apariia cupolei, translarea temei Pantocratorului n spaiul acesteia i promovarea temei Maicii Domnului Platytera n bolta absidial. ntre timp, aceasta din urm a mai putut gzdui uneori o scen biblic, Schimbarea la Fa a Domnului de pild, ca la mnstirea Sf.Ecaterina Sinai, din ambiana Locurilor sfinte, ceea ce explic alegerea acestei teme, ori un sfnt, atunci cnd edificiul i era dedicat, ca n cazul bazilicii San Apollinare in Classe Ravenna, acestea fiind mai de grab excepii de la regula reprezentrii Maicii Domnului n absid. S-au impus pe rnd, n spaiul absidial, mai multe tipuri iconografice, reprezentnd pe Maica Domnului, de pild Oranta, n edificiile vechi, dar i n unele mai trzii, din sec. al XI-lea, Sf.Sofia din Kiev ori Nea Moni din Chios, unde este nfiat n figur ntreag, dreapt, dominnd conca absidial, tem reluat i la biserici construite recent. Apropiat acestei tipologii este Maica Domnului cu Pruncul Iisus la piept, ca la fosta biseric a Adormirii din Niceea (sec.VIII), nrudit cu o tem iconografic foarte veche, aceea a Maicii Domnului Vlahernitissa, tem inaugurat la biserica Vlaherne din Constantinopol (sec.V), unde Pruncul era reprezentat pe pieptul Maicii Orante; alteori, Maica Domnului este nfiat n bolta altarului tot n picioare, dar cu Pruncul Iisus purtat n brae, ca n celebrul mozaic absidial al bazilicii din Torcello, lng Veneia. Exist i ncercri, mai mult sau mai puin inspirate, de integrare a temei Maicii Domnului n reprezentri iconografice mai ample, din prima categorie impunndu-se acelea care o nfieaz pe Nsctoarea de Dumnezeu n postur monumental, ncadrat de Apostoli, n tema nlarea Domnului, n opoziie cu alturarea forat a Maicii Domnului de tema Sfintei Treimi, ntr-o scen de sorginte apusean, mai trzie, aa-numita Coronatio Virginis, care apare i la unele biserici din rile Romne. Dac prima variant, Maica Domnului n scena nlrii, posed legitimitatea pe care i-o poate conferi contextul nou-testamentar, la care se adaug practica unei venerabile tradiii n mediul monastic oriental i, nu n ultimul rnd, o fericit rezolvare compoziional n spaiul cu exigene specifice al semicalotei, n cazul celei de a doua nu se poate invoca nici unul din aceste temeiuri, ba dimpotriv, tocmai pe baza lor i se pot aduce obieciuni de fond i form, dogmatic-teologice i plastic-compoziionale. Asemenea exemple, evitate n prezent, se ntlnesc la mai multe locauri bucuretene mai vechi, unde tentaia reprezentrii Maicii Domnului n context trinitar conduce la rezolvri sui-generis, n care Platyterei i se asociaz iniial tema Sf. Duh Porumbel, pentru ca apoi s apar n acest context

i tema Celui Vechi de Zile, astfel nct compoziia absidial construiete n cele din urm o scar ierarhic, aazicnd, a persoanelor Sfintei Treimi, Tatl, Sf.Duh-Porumbel i Fiul-Prunc, ntr-o formulare artificioas compoziional i necanonic teologic, care evoc icoana ruseasc Otecestvo, Paternitate, unde dogmei deofiinimii, unitii i egalitii persoanelor Sfintei Treimi i se substituie un principiu ierarhic, de factur monarhianist, abatere mai rea dect derapajul teologic al temei Coronatio Virginis. Reprezentarea iconografic consacrat de tradiie i devenit, aa cum s-a menionat, quasi-normativ este aceea n care Maica Domnului ade n jil sau tron, innd Pruncul n brae sau pe genunchi. Aceast tem este denumit Platytera kai ypsilotera ton ouranon, cea mai nalt i mai cuprinztoare dect cerurile, pentru a pune n eviden calitatea de Nsctoare de Dumnezeu, Theotokos, a Fecioarei care a purtat n snul Su pe Fiul lui Dumnezeu pe care nu-L pot cuprinde nici cerurile; prezentat n aceast perspectiv a ntruprii, Maica Domnului este nsoit, de o parte i de alta a tronului, de mpraii David i Solomon, ascendenii dup trup ai Maicii i Pruncului, variant ilustrat n cele mai multe din bisericile bucuretene. Pe de alt parte, semnificaia Platyterei de a fi mai presus dect cerurile nu exclude, ci mai degrab confirm, apelativele de mprteas a cerurilor ori Doamn a ngerilor, accepiune consonant cu faptul de a fi strjuit lateral, n unele reprezentri, de Arhanghelii Mihail i Gavriil, aa cum atest foarte multe programe iconografice, n unele cazuri acest aspect fiind explicitat, dac nu i supralicitat, de accesoriile mprteti corespunztoare, coroan i/sau sceptru. Evident c, n funcie de spaiul disponibil, acestei distribuii i se pot asocia i alte teme, precum Dumnezeietii Prini Ioachim i Ana, Sfinii de hram, ori Prooroci i chiar Ierarhi, ca la Sf.Nicolae Domnesc din Curtea de Arge. n ceea ce privete temeiul propriu-zis al amplasrii Platyterei n conca altarului, dincolo de circumstanele de ordin istoric invocate mai sus, este de subliniat simbolismul cu totul special, ambivalent, cu care este investit acest spaiu, marcat, n interpretarea liturgitilor, de o dubl boltire: aceea a ciboriului de deasupra sfintei mese, boltire care este reluat la o scar mai mare, de aceea a semicalotei; de aici dublul simbolism ataat spaiului mesei altarului, trapeza, care este asimilat cnd cu mormntul Golgotei, subsecvent ideii de Jertf, cnd cu petera Betleemului, locul Naterii, acest din urm simbolism fiind n deplin congruen cu amplasarea aici, ca tem iconografic specific, tutelar, a Maicii Domnului Platytera, topos-ul ntruprii, chora. Aceast ambivalen simbolic special pe care prezena trapezei o imprim spaiului ambiant i-a aflat un foarte interesant reflex n cursul disputelor iconoclaste, cnd tema Crucii i tema Platyterei s-au substituit reciproc, n funcie de alternana iconoclasm ortodoxie. Este cazul, ntre multe altele, al bisericii Adormirii Maicii Domnului din Niceea, cnd reprezentarea originar a Platyterei din conc a fost nlocuit cu cea a Crucii, pentru ca, dup iconoclasm, spaiul respectiv s fie restituit celei dinti: urmele acestor tribulaii au rmas vizibile i au putut fi studiate ca atare, pn la distrugerea monumentului, ntrun rzboi de la nceputul secolului trecut. Interesant, iari, este faptul c ambele teme, Crucea i Platytera, corespund simbolic aceleiai idei de cuprindere a de-necuprinsului, noiunea circumscriptibilitii fiind o idee cheie n disputele iconoclaste i un argument puternic pentru ortodoci, care au impus-o ca atribut definitiv al Maicii Domnului, Chora tou Achoristou, conform inscripiei de la una din reprezentrile sale celebre de la Mnstirea Chora din Constantinopol (sec.XIV). n spaiul dintre semicalota Platyterei i arcul triumfal, atunci cnd suprafaa o permite, se poate zugrvi tema praznical a nlrii Domnului, cu Hristos n cheia de bolt, n medalion purtat de ngeri, iar de o parte i de alta, Apostolii, n grupuri simetrice, ntr-unul dintre acestea

fiind i Maica Domnului, cel mai adesea n postura de Orant. Plasarea acestei teme n spaiul menionat, aflat n vecintatea turlei i deschis, prin aceasta, unei evidente sugestii ascensionale, corespunde cuvintelor rostite de ngeri n momentul nlrii: Brbai galileeni,Acest Iisus astfel va i veni, precum L-ai vzut mergnd la cer (Fap 1,11) i ilustreaz, totodat, prin postura Maicii Rugtoare, concepia eshatologic a Bisericii care triete n ateptarea Parusiei fgduite. Nu este exclus nici sensul trinitar pe care-l poate induce episodul nlrii Domnului i ederii Sale pe tronul slavei, de-a dreapta Tatlui, mai ales atunci cnd, pentru a induce o sugestie n acest sens, sunt alturate nlrii teme precum Cel vechi de zile, n medalion, ori Schimbarea la Fa, n diferite variante compoziionale ilustrate la o serie de biserici unde nlrii i se pot asocia, dispuse simetric, Schimbarea la Fa i Pogorrea Sf.Duh. Alte teme susceptibile a figura de sine stttor n acest spaiu, pot fi: Pogorrea Sf.Duh, sau Schimbarea la Fa a Domnului. Precum se vede, n acest spaiu de maxim expunere vizual, aflat chiar deasupra catapetesmei, se amplaseaz teme epifanic-trinitare, sau chiar tema Sfintei Treimi, aa cum se ntmpl la alte biserici, unde Maicii Domnului Platytera, din conca altarului, i se juxtapune, n cheia bolii, Sf.Treime la Mamvri, alctuind un ansamblu destul de armonios i logic, fr derapajele sau licenele iconografice sus-amintite. Pe de alt parte, dac se are n vedere criteriul funcionalitii liturgic-euharistice a Altarului, o alt soluie, singular dealtminteri, dar nu lipsit de temei, este amplasarea Cinei de Tain n bolta de deasupra tmplei, n asociere cu emblema Mahramei.

Pictura altarului Altarul este locul unde se savarseste Jertfa sfanta a Liturghiei si unde sta numai clerul sau ceata sfintilor slujitori ai tainelor. Inlauntrul lui se afla Sfanta Masa, imagine a tronului slavei Tatalui ceresc, pe care sade vesnic Hristos insusi sub forma Sfantului Sau Trup si Sange. Doua categorii de scene si personaje sfinte vom gasi in iconografia altarului: 1) Scene istorice sau simbolice in legatura cu Jertfa sfanta care se savarseste aici; 2) Figuri de mari ierarhi si clerici, autori de liturghii si slujitori (diaconi). De fapt, toate subiectele care impodobesc bolta si peretii altarului se

refera la jertfa liturgica, formand astfel un ansamblu de o mare unitate teologica. In vechile biserici, zugravite inainte de formarea programului iconografic actual, iconografia altarului era dominata de chipul Mantuitorului, care trona in absida altarului dupa cum se poate vedea si astazi in unele biserici din Sicilia si Capadocia. Astazi ca regula generala, in locul central de pe bolta altarului, deasupra sfintei mese, se zugraveste chipul Maicii Domnului. Prezenta chipului Maicii Domnului in iconografia Altarului se explica si prin faptul ca Sfanta Fecioara a stat, dupa traditie, in Sfanta Sfintelor din templu, din pruncie pana la varsta de 12 ani. Doua tipuri (variante) Iconografice ale chipului Maicii Domnului se zugravesc de obicei : fie tipul "Madonei de majestate", fie cel al "Fecioarei rugatoare". Dupa primul tip, Sfanta Fecioara este infatisata de obicei stand pe tron, ca imparateasa a cerurilor, asa cum a vazut-o mai inainte proorocul David, in versetul pe care preotul il citeste la slujba Proscomidiei : "De fata a statut imparateasa de-a dreapta Ta, in haina aurita imbracata si preainfrumusetata". (Ps. XLIV, 11). In bratele sale, pe genunchii ei, poarta pe Pruncul Iisus, "painea cea cereasca", cum e numit in rugaciunea principala a Proscomidiei. De obicei, doi ingeri sau arhangheli (Mihail si Gavriil), in pozitia de adorare, incadreaza

chipul Maicii Domnului, in dreapta si in stanga. La unele biserici mai vechi, din Grecia, Bulgaria, Serbia si Sudul Italiei, pe langa ingeri, mai apar si chipuri de sfinti, care de cele mai multe ori sunt sfinti patroni ai ctitorilor respectivi, iar uneori apar chiar chipuri de ctitori si donatori, in atitudine de adorare. Astfel, la Perenzo, Maica Domnului apare inconjurata de sfinti, intre care Sf. Maur prezinta Sfintei Fecioare pe episcopul Eufrasius, ctitorul bazilicii, si doi insotitori ai sai. In bisericile moldovenesti, ca la Moldovita, se vad si chipurile Sfintilor Ioachim si Ana, parintii Nascatoarei de Dumnezeu, iar in bisericile muntene, ca de ex., la vechea biserica domneasca Sf. Nicolae din Curtea de Arges, Sf. Fecioara e incadrata in dreapta de arhanghelul Mihail si Sf. Nicolae, patronul bisericii, iar in stanga dearhanghelul Gavriil si Sf. Ioan Gura de Aur, toti prosternandu-se spre Sfanta Fecioara. Tot atat de frecvent este pe bolta altarului si tipul Fecioarei orante, adica rugatoare, in atitudinea de rugaciune, cu mainile intinse spre implorarea lui Dumnezeu si ocrotirea credinciosilor. Asa o vedem de ex., in biserici mai vechi, ca Sf. Sofia din Kiev, biserica Adormirii din Niceea, sau Nea Moni (din Chio Hios), unde chipul Maicii Domnului are proportiile colosale. Mai rar, este infatisata Sf. Fecioara in picioare, cu Pruncul in medalion pe pieptul sau, ca la Poganovo, in Bulgaria, unde chipul ei e incadrat de doua candelabre si de doi arhangheli, ca si la biserica Radu Voda din Bucuresti (unde chipul Maicii Domnului e incadrat de arhanghelii Mihail si Gavriil, dublati de David (cu harfa) si Solomon (cu biserica in curs de zidire).

Pe peretele hemiciclului, adica peretele de rasarit al absidei principale a altarului vechilor noastre biserici, sunt zugravite de obicei trei teme cu caracter liturgic : 1) Cortul Marturiei (Tabernaculul), 2) Liturghia ingereasca si 3) Impartasania Sfintilor Apostoli. Zona inferioara a peretelui hemiciclului in toate bisericile noastre ilustreaza scena esentiala a sacrificiului liturgic, care se savarseste in altar: Mielul. Un numar variabil de mari ierarhi (episcopi), invesmantati in sacos, cu capetele descoperite, zugraviti de cele mai multe ori in profil, se indreapta dinspre cele doua laturi ale altarului (proscomidiar si diaconicon) spre centrul hemiciclului unde de obicei sub fereastra de Rasarit a altarului - figureaza victima Jertfei noastre de la Liturghie, adica Mantuitorul, fie sub chipul unui prunc, fie sub acela al unui miel de jertfa (asa cum L-au vazut proorocul Isaia (cap. 53) si Sf. Ioan Botezatorul, (la Ioan I, 29), fie sub ambele infatisari, asezat pe sfantul disc si strajuit de ingeri sau serafimi care il umbresc cu ripide (ca la Cozia). La bisericile mai mici in locul acestei scene centrale se poate zugravi deasupra scaunului celui mai de sus (jetul arhieresc din spatele Sfintei Mese), chipul Mantuitorului sezand pe tron ca imparat ori arhiereu, singur sau inconjurat in dreapta si stanga de cei 12 Apostoli. Pe bolta si peretii proscomidiarului se zugravesc chipuri sfinte si scene in legatura cu Nasterea si Patimile Domnului.

Sfantul Altar
Mareste imaginea.
Sfantul Altar este cea mai sfanta parte a unei biserici, dupa acesta urmand naosul, pronaosul si pridvorul. Precum in Vechiul Testament, evreii aveau in Templu acea parte numita "Sfanta Sfintelor", unde avea voie sa intre numai arhiereul, tot asa, crestinii au acum "Sfantul Altar", unde pot intra numai cei ce au binecuvantare. Astfel, daca in pronaos si naos stau credinciosii, in Sfantul Altar stau intotdeauna sfintitii slujitori (ierarhi, preoti, diaconi, paraclisieri). In mijlocul Sfantului Altar se afla Sfanta Masa, pe care se savarseste Sfanta Liturghie, adica aducerea Jertfei celei nesangeroase a Mantuitorului Iisus Hristos. Pe langa Sfanta Masa, in Altar se mai afla si alte locuri de cinste, precum: Proscomidiarul, locul unde se pregatesc Cinstitele Daruri; Scaunul cel de sus, care inchipuie tronul lui Dumnezeu; si Diaconiconul. Sfantul Altar, loc sfant si sfintitor. Pe cand dreptul Moise se afla in pustia de la Muntele Horeb, pascand oile socrului sau, preotul Ietro, el a vazut un rug arzand, care insa nu se mistuia. Uimit de priveliste, Moise s-a apropiat de locul cu pricina, insa Domnul i-a zis: "Nu te apropia aici! Ci scoate-ti incaltamintea din picioarele tale, ca locul pe care calci este pamant sfant!" (Facere 3, 5). Tot astfel, loc sfant este tot locul unde salasluieste Dumnezeu, precum Sfantul Altar, unde se afla neincetat Trupul si Sangele Mantuitorului. Intrarea in Sfantul Altar se face intotdeauna cu evlavie, cu credinta tare si cu frica de a nu gresi inaintea lui Dumnezeu. Dupa randuiala inchinarii in biserica si la icoane, sarutandu-se usa diaconeasca, se intra in Sfantul Altar. Aici, preotul face trei metanii mari, inaintea Sfintei Mese, sarutand mai apoi

Sfanta Evanghelie, Sfanta Cruce si Sfanta Masa, iar paraclisierul face doar trei metanii mari, primind binecuvantare de la preot. Sfanta Masa, locul cel de taina. Sfanta Masa este asezata in mijlocul Sfantului Altar, aceasta fiind cadita adesea, de jur-imprejur cu tamaie si aromate. Sfanta Masa nu poate lipsi din nici o biserica, ea fiind chip al mormantului celui de-viata-datator al lui Hristos. Sfanta Masa mai simbolizeaza si masa Cinei celei de Taina, precum si Tronul ceresc pe care s-a asezat Hristos, dupa invierea Sa. De forma cubica, sprijinita pe un singur picior, intotdeauna din piatra masiva si acoperita cu vestminte curate, pe aceasta masa se savarseste Sfanta Liturghie, adica aducerea Jertfei celei nesangeroase a Mantuitorului Iisus Hristos. La piciorul Sfintei Mese sau in lespedea de deasupra sunt ingropate intotdeauna particele din Sfinte Moaste, aceasta practica amintind de perioada persecutiilor, cand crestinii savarseau Sfanta Liturghia pe mormintele martirilor. De asemenea, trebuie sa intelegem din aceasta ca nu ne putem apropia de Dumnezeu fara jertfire de sine, vietuind intru necuratie, ci numai intru nevointe curate si viata sfanta. Frumos si cu grija acoperita, Sfanta Masa poarta pe sine mai multe obiecte sfinte, dupa cum urmeaza: Sfantul Chivot, unde sunt pastrate Sfintele Taine (pentru impartasirea bolnavilor, peste an) si Sfantul si Marele Mir; Antimisul, o panza imprimata cu scena punerii in mormant a Mantuitorului, fara de care nu se poate sluji Sfanta Liturghie; Sfanta Evanghelie, care inchipuie Cuvantul lui Dumnezeu; Sfanta Cruce; un sfestnic cu lumanari, o candela si un clopotel. Sfantul Antimis, o "sfanta masa" mobila. Sfantul Antimis este unul dintre cele mai sfinte obiecte litrugice, fara acesta neputandu-se savarsi Sfanta Liturghie. In afara Sfintei Liturghii, Sfantul

Antimis sta asezat pe Sfanta Masa, sub Sfanta Evanghelie, invelit intr-o panza curata. Initial, in perioada persecutiilor, cand atacurile impotriva crestinilor aveau loc adesea in vremea sfintelor slujbe, preotii obisnuiau sa infasoare Cinstitele Daruri intr-o panza curata, urmand a continua slujba in alt loc. Acea panza curata a ajuns sa ia chipul Sfantului Antimis. Antimisul este o bucata de panza patrata, tesuta din in sau din matase, pe care se afla intiparita icoana punerii in mormant a Mantuitorului. Intr-un buzunar cusut in partea superioara se afla Sfinte Moaste. Pentru aceasta, cu Antimisul se poate face Sfanta Liturghie si in afara bisericii, precum vedem la marile hramuri. Sfanta Evanghelie, Hristos in mijlocul nostru. Sfanta Evanghelie, inchipuind Cuvantul lui Dumnezeu, adica pe Iisus Hristos, este o carte sfanta ce sta asezata intotdeauna pe Sfanta Masa, peste Sfantul Antimis. Sfanta Evanghelie pentru noi, dreptmaritorii crestini, este prilej de intalnire cu Domnul Hristos, este Hristos in mijlocul nostru. Sfanta Evanghelie este considerata a fi o icoana cuvantatoare. Sfanta Evanghelie cuprinde scrierile celor patru Sfinti Evanghelisti - Matei, Marcu, Luca si Ioan - impartite in pericope evanghelice, adica in pasaje separate, randuite potrivit fiecarei zile si sarbatori de peste an. In semn de cinstire, cartea sfanta este ferecata in metale pretioase, uneori avand coperta chiar incrustata cu pietre de pret. La slujba utreniei, Sfanta Evanghelie este scoasa in mijlocul bisericii, sub policandru, unde este cinstita si sarutata de toti credinciosii. Sfanta Cruce. Sfantul Chivot. Sfanta Lumina. Sfanta Cruce, lucrata din lemn si pictata, uneori chiar in marime naturala, se afla asezata in spatele Sfintei Mese, lipita de peretele de rasarit al acesteia.

Asezarea aici a Sfintei Cruci intareste si mai mult imaginea Sfintei Mese ca mormant al Mantuitorului. Alaturi de Sfanta Evanghelie, pe Sfanta Masa se afla intotdeauna una sau mai multe Sfinte Cruci, inchipuind pe Hristos rastignit. Din lemn, maiestros sculptata, sau din metal, cu grija mestesugita, Sfanta Cruce este arma crestinilor, nebiruita de rau, ci biruitoare a tuturor relelor, precum cantam la Taina Sfantului Maslu: "Doamne, arma asupra diavolilor, crucea Ta o ai dat noua." Alaturi de Sfanta Cruce, pe Sfanta Masa se afla si Sfantul Chivot. Acesta din urma, aproape intotdeauna in forma de bisericuta, din metal ornat, pastreaza in el cutiuta cu Sfintele Taine, uscate la Pasti, pentru impartasirea bolnavilor de peste an, in afara Sfintei Liturghii (la casele lor, ori la spital). Biserica Ortodoxa nu acorda acestor Taine o inchinare speciala, precum se face in Biserica Catolica (cultul ostiei), ci sunt asezate cu mare evlavie, pe Sfanta Masa, spre impartasirea credinciosilor. In cinstitul Chivot, alaturi de Sfintele Taine, se mai pastreaza si Sfantul si Marele Mir, folosit la Taina Mirungerii, la sfintirea bisericii si la alte asemenea mari Taine. De obicei, pe Sfanta Masa se afla si o candela, cu ulei, care arde neincetat, impreuna si un sfestnic cu mai multe brate, in care sunt puse lumanari din ceara naturala. Proscomidiarul. Scaunul cel de sus. Diaconiconul. Proscomidiarul este acel loc, special zidit, in partea de miaza-noapte (nord) a Sfantului Altar, unde se savarseste slujba numita Proscomidie. In cadrul acestei slujbe se pregatesc Cinstitele Daruri, spre a putea fi prefacute, mai apoi, la Sfanta Liturghie, in Trupul si Sangele Mantuitorului. Acest loc, zidit adesea in forma de pestera (boltit), inchipuie pestera din Betleem, unde S-a nascut Hristos, precum si ieslea in care S-a culcat Prucul. "Scaunul cel de sus", asezat in capatul estic al Sfantului Altar, numit si "Scaunul Arhieresc", este acel scaun, maiestros sculptat in lemn, pe care sta

arhiereul, in timpul citirii Apostolului, la Sfanta Liturghie. Acest loc inchipuie tronul Mantuitorului, vazut ca mare Arhiereu. Diaconiconul este o incapere speciala, zidita in partea de miaza-zi (sud) a Sfantului Altar, pe care o aveau, in mod special, vechile biserici, unde, alaturi de preoti, slujeau si cativa diaconi. In aceasta incapere se pastreaza Sfinte Vase, icoane, vestminte, etc. Pictura din Sfantul Altar. Sfantul Altarul, fiind locul cel mai de cinste dintr-o biserica, este totodata si locul de unde se incepe pictarea fiecarei biserici. Toate subiectele care impodobesc bolta si peretii Sfantului Altar se refera la jertfa liturgica, formand astfel un ansamblu de o mare unitate teologica. Iconografia altarelor infatiseaza, de obice, trei registre diferite. Astfel, in cel superior se afla infatisata Maica Domnului cu Pruncul, in cel median se afla scene biblice, precum Impartasirea Apostolilor, Cina din Emaos, etc, iar in cel inferior se afla chipuri de sfinti ierarhi. Initial, in registrul superior era infatisat Hristos. Mai apoi insa, in locul central de pe bolta Altarului, deasupra Sfintei Mese, s-a zugravit chipul Maicii Domnului, precum se vede pana astazi. Acest lucru se explica si prin faptul ca Sfanta Fecioara a stat, dupa traditie, in Sfanta Sfintelor din Templu, din pruncie, pana la varsta de 12 ani. Pe peretele de rasarit al absidei principale a Altarului, in registrul median, precum spuneam, sunt infatisate scene biblice, precum: Cortul Marturiei, Liturghia ingereasca, Impartasania Sfintilor Apostoli, Cina din Emaos, Mielul. De o parte si de alta a Altarului, in registrul inferior, sunt infatisati sfintii ierarhi, invesmantati in sacos, cu capetele descoperite, zugraviti de cele mai multe ori in profil, privind spre mijlocul absidei, in spatele Sfintei Mese, unde apare Mantuitorul Iisus Hristos (sub chip de prunc sau de miel de jertfa, asezat pe Sfantul Disc si strajuit de ingeri).

Maica Domnului Platytera .Oranta Maica Domnului Platytera este o reprezentare iconografica intalnita, in cele mai multe biserici, pe bolta altarului, ca mijlocitoare intre cer si pamant, tronand la hotarul dintre ierarhia cereasca si ierarhia pamanteasca. Numele icoanei provine din limba greaca, , inseamnand "Cea mai inalta decat cerurile. Aceasta icoana mai este intalnita si sub numele "Maica Domnului Imparateasa Cerurilor. Amintim inca de la inceput faptul ca locul cu totul special al icoanei, absida Sfantului Altar, si dimensiunile remarcabile ale acesteia (pentru ca este o icoana de mari dimensiuni) au rolul de sublinia modul unic de mijlocire a Maicii Domnului in iconomia mantuirii neamului omenesc. Sunt persoane care se intreaba de ce Erminia picturii bisericesti nu a rezervat acest loc cu totul special unei reprezentari iconografice a Mantuitorului, pentru ca numai Lui I s-ar cuveni un asemenea loc. Mantuitorul este reprezentat insa intr-o maniera cu totul particulara in bolta locasului de cult in icoana Pantocratorului, Atotiitorului. Ce nu trebuie sa pierdem din vedere este faptul ca in icoana Platytera Maica Domnului nu este reprezentata singura. Mantuitorul Hristos apare alaturi de ea intr-un medalion sub chipul unui prunc, aratand ca asa

cum Maica L-a nascut lumii pe Hristos, tot asa mijloceste inaintea Sa pentru mantuirea lumii. Icoana Maicii Domnului Platytera este intalnita in biserici sub chipul a doua tipuri iconografice: Tipul Imparatesei ("de majestate) si tipul Fecioarei orante (rugatoare). Potrivit primuului tip iconografic Maica Domnului este infatisata stand pe tron, ca imparateasa a cerurilor, asa cum e descrisa in viziunea lui David, din Psalmul 44, 11, care se citeste la Proscomidie: "Statut-a imparateasa de-a dreapta Ta, imbracata in haina aurita si prea infrumusetata. Poarta pe cap o Maica Domnului in spiritualitatea ortodoxa In Biserica noastra dreptmaritoare Biserica Ortodoxa -, Maica Domnului este la loc de cinste si este pomenita totdeauna dupa Domnul nostru Iisus Hristos. Anume, la sfarsitul slujbelor, cand se face incheierea Bucuria sarbatorilor w w w .crestinortodox.ro/liturgica/pictura/maica-domnului-platytera136772.html 2/3

coroana, pe genunchii sai sta Pruncul Iisus, "painea cereasca cum e numit in rugaciunea principal a Proscomidiei. De obicei doi ingeri, in pozitie de adorare, incadreaza chipul Fecioarei. Uneori apare pictata pe absida altarului, cu chipul descris de Apocalipsa: "invesmantata cu soarele si luna era sub picioarele ei si pe cap purta cununa din douasprezece stele (Apocalipsa 12,1). Al doilea tip iconografic de pe bolta altarului este al Fecioarei "orante, in atitudinea de rugaciune, cu mainile intinse spre implorarea lui Dumnezeu si ocrotitoare a credinciosilor. Este reprezentata bust, cu mainile ridicate din indoitura cotului, cu palmele desfacute, inaltate spre cer; are chipul indurerat, cu privirea concentrata in rugaciune. Valul care-i acopera capul cade in falduri peste frunte, peste umeri si brate, acoperindu-i corpul. Pe frunte si umeri stralucesc stele care-i impodobesc vesmantul, subliniind maretia si demnitatea chipului. Rezemat pe pieptul Fecioarei si privind drept in fata ca si ea, sta Mantuitorul, avand si El bratele intinse si binecuvantand. Are acelasi chip grav, concentrat. Chipul Pruncului este reprezentat ca avand trasatorurile unui adult, fapt ce ne arata ca si in copilarie El este Dumnezeu Intrupat, "puterea si intelepciunea lui Dumnezeu. In dreapta si in stanga aureolei capului sau in josul ei sunt initialele: IS, HR, si la Maica Domnului: MP OU (Mitir Theou, = Maica

Domnului, in lb. gr.). Platytera oranta personifica Biserica in functia ei de mijlocitoare, adunand pe credinciosi la rugaciune in legatura euharistica si acoperind lumea cu valul ei de protectoare. Ca orice mama iubitoare, Biserica se ingrijeste de toate nevoile noastre. Iar in Biserica sunt avute in vedere nevoile adevarate ale omului, cele mai profunde. De aceea, Biserica ne curtaeste de pacate, ne hraneste cu "painea vietii (Ioan 6:35), ne imbraca in "vesmantul nestricaciunii si in "haina dreptatii Isaia (61:10). De altfel, viata in Biserica este viata in Hristos. Iar icoana Maicii Domnului Platytera la acest lucru ne cheama. Sa ne rugam neincetat, asa cum Maica Domnului se roaga neincetat pentru lume, dupa cum si este reprezentata in icoana, pentru ca "Hristos sa ia chip in noi (Galateni 4 : 19). Maica Domnului, "ceea ce este biserica sfintita, cum o numesc cantarile bisericesti, este pururea mijlocitoare inaintea Sfintei Treimi pentru ca noi sa devenim temple ale Duhului Sfant, temple ale Dumnezeului celui Viu. w w w .crestinortodox.ro/liturgica/pictura/maica-domnului-platytera136772.html 3/3

Registrul urmtor rencepe din Altar unde, n zona superioar a hemiciclului, sub conca Platyterei, se plaseaz, n funcie de spaiu i de principiul ordonator ales, teme ample desfurate pe orizontal, precum: Cina cea de Tain, mprtirea Apostolilor, Cortul Mrturiei. O alt tem foarte extins care i poate gsi locul tot n aceast zon a Altarului este Liturghia ngereasc sau Dumnezeiasca Liturghie, apt s acopere ea singur un ntreg registru al hemiciclului, dac nu a fost n prealabil amplasat n tamburul turlei, precum s-a menionat mai sus. Dac aceast tem ilustreaz funcionalitatea liturgic proprie Altarului ntruct proiecteaz n sfera ierarhiei cereti procesiunea Vohodului Mare din liturghia arhiereasc, cealalt tem, Cina cea de Tain, corespunde semnificaiei euharistice a acestui spaiu, ilustrnd fidel textul Noului Testament, care descrie cina din Joia Patimilor, momentul istoric inaugural al euharistiei (Mt 26,26-30). Este o redare iconografic ce-i are obria n arta paleocretin, aa cum apare nc de la finele secolului al II-lea n catacomba Priscillei, continund nentrerupt pn n zilele nostre, cu inerentele adaosuri. Acestea in dealtminteri de detalii precum forma mesei, obinuit dreapt, sau n form de semicerc, n primul caz Mntuitorul aflndu-Se n mijlocul apostolilor ce formeaz dou grupuri simetrice de cte ase n jurul Su, iar n al doilea caz, Mntuitorul st n extremitatea mesei, in cornu dextro. Iconografia apusean ilustreaz aproape exclusiv versiunea biblic sau istoric a Cinei de Tain, aa cum este redat n celebra lucrare a lui Leonardo Da Vinci, tem prezent i n multe biserici romneti. Iconografia rsritean ortodox cultiv mai ales versiunea liturgic a Cinei, care este prezent n iconografia altarului, sub forma temei mprtirea Apostolilor, scen ritual preluat dup tipicul liturghiei arhiereti i ilustrat n numeroase monumente vechi, precum Sf.Nicolae Domnesc Arge, dar i n majoritatea celor mai puin vechi sau chiar foarte noi, ca biserica Naterea Domnului - Eroilor Martiri din Bucureti. Aceast reprezentare are n centru pe Mntuitorul nvemntat fie ca Mare Arhiereu fie, cel mai adesea, cu vestimentaia antic, respectiv cu obinuita tunic roie i mantie albastr, nfiat de dou ori la Sf.Mas, odat mprtindu-i cu Trupul Su sub forma pinii euharistice pe apostoli n numr de ase, avnd n frunte pe Sf.Ap.Petru, apoi a doua oar, de partea cealalt, simetric, mprtind cu Sfntul Su Snge, pe ceilali ase apostoli, n frunte cu Sf.Ioan Evanghelistul. Scena poate fi completat de ngeri diaconi, coliturghisind mpreun cu Hristos, fiind, cu aceste detalii, una din cele mai frecvente reprezentri din absidele bisericilor bucuretene. O alt tem, de sorginte vetero-testamentar de data aceasta, este Cortul Mrturiei, care nfieaz sanctuarul Legii vechi, n relaia simbolic a acestuia cu Altarul Legii noi, pe care l prefigureaz (Ev 9,1-5). Pentru precizarea acestui sens, masa de jertf zugrvit n centrul compoziiei prezint n medalion chipul Maicii Domnului brodat pe acopermnt, iar deasupra sunt prezentate obiectele afierosite dimpreun cu chivotul legii: toiagul lui Aaron, sfenicul cu apte brae i amfora cu man, ca tot attea tipuri sau simboluri mariale. Masa este ncadrat lateral de Moise i Aaron n chip de oficiani cu cdelnie, ncadrai la rndul lor de cte ase regi reprezentnd cele dousprezece seminii ale lui Israel, fiecare din acetia purtnd ofrande pe care le nchin altarului. Deasupra lor, n medalioane, sunt figurai profeii Isaia i Ieremia, purtnd rulouri cu texte profetice. Un exemplu foarte sugestiv al acestei scene l ofer biserica Sf.Nicolae-Domnesc din Curtea de Arge (sec.XIV), preluat ca atare n multe dintre bisericile mai spaioase, mai cu seam n cele pictate recent.

Sub aceast friz de medalioane se desfoar registrul monumental al teoriilor sau irurilor de sfini n mrime natural, registru ultim, care nconjoar, aproximativ la nivelul ferestrelor, ntreg interiorul bisericii, fiind distribuit ca i celelalte, pe categorii, n legtur cu specificul cultic al fiecrui compartiment, n ordinea descris deja de friza de medalioane. Astfel, n altar sunt zugrvii Sfinii Ierarhi, ntre care, la loc de frunte, central, de o parte i de alta a ferestrei hemiciclului, sunt poziionai autorii de liturghii: Sf.Ioan Hrisostomul, Sf.Vasile cel Mare i Sf.Grigore Dialogul, iar alturi, ali sfini ierarhi cinstii n mod deosebit pentru activitatea lor teologic, precum Sf.Grigorie de Nazianz, Sf.Atanasie cel Mare, Sf.Chiril al Alexandriei, Sf.Grigorie de Nyssa, ori pentru harul taumaturgic, precum Sf. Nicolae, Sf.Spiridon al Trimitundei, Sf.Grigorie Taumaturgul, la care se adaug sfini ierarhi care au pstorit n marile scaune apostolice, ori sfini ierarhi romni; registrul este completat n extremiti cu Sfini Diaconi, ntre care: tefan, Laureniu, Roman Melodul i alii. Exemple n sensul acestei desfurri sunt oferite de monumente prestigioase, precum Sf.Nicolae Domnesc - Arge, ori M-rea Cozia, ordonane asemntoare regsindu-se la cele mai multe dintre bisericile bucuretene, ntr-o desfurare mai extins sau mai mai restrns, dup cum permite spaiul, dar n care figureaz, frecvent, i Ierarhi Romni. n virtutea relaiei prefigurative de tip antitip care unete simbolic cele dou Testamente, n unele biserici bizantine vechi, la irul ierarhilor susamintii se adugau, uneori, Aaron i Zaharia, nvemntai ca sacerdoi ai Legii vechi. i aceast teorie a Sfinilor Ierarhi i Diaconi poate fi redat n cheie liturgic, atunci cnd ei sunt prezentai n vemintele de oficiere, orientai ctre axul hemiciclului absidei i nchinndu-se lui Hristos, nfiat acolo fie ca Mare Arhiereu, stnd n jil, fie ca Mielul de jertf, Amnos (Is 53, 7, In 1,29), fie ca Prunc, aezat pe disc la Cozia sub ambele nfiri deodat , ntreaga scen actualiznd unul din momentele principale ale Liturghiei arhiereti. Tot n Altar, n spaiile proscomidiarului, n latura de nord, i ale diaconiconului sau vemntarului, spre sud, fie c sunt simple firide sau nie, fie c sunt adevrate ncperi, se zugrvesc pe ct posibil scene menite s ilustreze destinaia cultic proprie a acestor anexe. Astfel, la proscomidiar, acolo unde se svrete pregtirea darurilor pentru jertfa euharistic, se zugrvesc de regul teme precum Rstignirea Mntuitorului, Coborrea de pe Cruce, Punerea n mormnt mai rar Omul durerii i alte teme legate de Patimile i Jertfa Domnului. Este de notat c n aceste spaii supravieuiete i iconografia de factur simbolic, fie nfindu-L pe Hristos ca Miel sau Prunc aezat pe un disc ori n potir, fie sub forma instrumentelor ce evoc Patimile: Crucea, piroanele, trestia cu buretele, cununa de spini, lancea. Ca prefigurri sacrificiale veterotestamentare, pot fi zugrvite n spaiul proscomidiarului: Jertfele lui Cain i Abel, Avraam i Melchisedec, ori cei Trei Tineri n cuptorul de foc. Asocierea acestor teme din Vechiul Testament cu ideea de jertf i, deci, cu spaiul altarului, are o tradiie care merge cel puin pn la ansamblul monumental de la San Vitale Ravenna (sec.VI), a crui distribuie iconografic i poate afla corespondent, n esen, n comentariul liturgic al Sf.Gherman al Constantinopolului (sec.VIII). Alte comentarii liturgice insist asupra simbolismului ambivalent al proscomidiarului n asociere cu acela al Sfintei Mese, conform cruia ambele figureaz, pe rnd, cnd Golgota, cnd Beetleemul, polisimbolism nsuit i de Sf. Sinod al BOR care, n Regulamentul din 1912, recomand zugrvirea la proscomidiar att a nchinrii magilor n petera din Betleem, ct i tema Epitafului, cu Coborrea de pe Cruci; acestui simbolism multiplu i se datorete uzana, mai rar, a zugrvirii Naterii Domnului la proscomidiar. O alt tem pe care iconografia ortodox o leag frecvent de proscomidiar este aceea a Viziunii

Sf.Petru din Alexandria, cu aluzie la erezia lui Arie, dup cum devoaleaz imnografia Duminicii a VII-a dup Pati, din Penticostar. Dac proscomidiarul este redus la o firid sau ni, selecia iconografic se oprete n general la Rstignire i la Coborrea de pe Cruce ori Punerea n mormnt, sau se opteaz pentru tema de sintez care ilustreaz chiar troparul proscomidiei: n mormnt cu trupul n formulri mai ample sau mai restrnse, aa cum se ntlnesc la Curtea de Arge, ori la bisericile Scaune i Kreulescu din Bucureti. Sunt ntlnite, n variante regionale sau locale, din Transilvania, mai ales, dar cu iradieri neateptate i n alte regiuni, teme care redau de o manier simbolic funcionalitatea liturgic-euharistic a proscomidiarului, precum cea care-L nfieaz pe Hristos eznd pe piatra mormntului, storcnd vinul din strugurii viei care rsare din coasta Sa n potirul euharistic; n astfel de reprezentri, dar i n altele (Iisus Prunc n potir), motivul ornamental al viei de vie prolifereaz n spaiul proscomidiarului, augmentnd simbolismul specific acestuia. n diaconicon, iconografia graviteaz, de obicei, n jurul persoanei Maicii Domnului, zugrvind fie momente din viaa Sa, fie prefigurri veterotestamentare: Rugul arznd, Moise i Aaron cu Tablele Legii, Toiagul odrslit i Nstrapa cu man, ori varianta rezumativ a Cortului Mrturiei, cu masa i obiectele afierosite de pe ea, care sunt tot attea simboluri mariale, cum s-a precizat mai sus. Local, foarte rar, n acest loc poate figura o tem pe care erminiile o recomand mai degrab pentru intrarea Pronaosului i anume Anapeson, Iisus Prunc dormind, vegheat de Maica Sa i de ngeri, tem preluat i n Prohod, din profeia patriarhului Iacov: Culcndu-se, adormit-a ca un leuCine l va detepta? (Num 24,9).