PAROHIA ORTODOXĂ BIRDA

Vă prezintă documentarul ,,Diaspora

ortodoxă română din America, Australia și
Europa” pregătit în Anul Omagial al
pastorației românilor din afara României
(2021)

Duminică, 22 august,
în biserica cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului”
din Birda, jud. Timiș.

Din program:
Ora 8,00 Utrenia;
Ora 9,00 Sfânta Liturghie și Cateheză ilustrată;
Ora 18,00 Vecernia.
 1. O Introducere

 În Anul Omagial al pastorației

românilor din afara granițelor țării, ne-am
propus să ilustrăm secvențial istoricul
formării diasporei românești și contribuția
Bisericii Ortodoxe Române, la cristalizarea
acestor comunități din afara granițelor țării.
Din punct de vedere religios,
termenul de diasporă desemnează un
concept biblic bine cunoscut cu referire la
diaspora iudaică din antichitate. În Noul
Testament se face referire la o așa numită
diasporă a primilor creștini: ,,Deci au zis
iudeii, între ei: unde are să se ducă Acesta,
că noi să nu-l găsim? Nu cumva va merge la
cei împrăștiați între elini și va învăța pe
elini?” (Ioan 7, 35).
 În zilele noastre, diaspora nu mai poate
fi analizată doar ca o categorie istorică
referitoare la migranții care își părăsesc țara de
origine pentru a se refugia din motive politice,
economice sau religioase într-o altă țară.
1. Diaspora românească din America
 Cel dintâi român cunoscut care a pășit pe
pământul american a fost preotul ardelean Samoilă
Dămian, în prima jumătate a veacului al XVII-lea. Lui i-
a urmat în secolul următor, George Pomuț care a luat
parte la războiul de secesiune (1861-1865) și care
pentru merite deosevite a ajuns general de corp de
armată și consul al Statelor Unite în Rusia.
 Fenomenul propriu-zis al emigrării către
America a început în ultima parte a secolului al XIX-
lea când din totalul celor plecați, 90% au fost din
provinciile românești ocupate de Imperiul Austro-
Ungar: Transilvania, Banatul și Bucovina.
 Într-un studiu din 1930 al marelui nostru istoric
Nicolae Iorga, se afirmă că în America s-au aflat
aproximativ 120.000 de suflete române ști, iar după
mărturia lui Andrei Popovici, consul român în Statele
Unite timp de 16 ani peste Ocean au fost 150.000
români în Statele Unite și 15.000 în Canada.
 Românii veniți din Banat și Transilvania s-au
îndreptat spre oțelării și minerit, iar cei din
Dobrogea și Bucovina către zonele rurale din Alberta
– Canada, unde au organizat ferme.
 După cercetările întreprinse de sociologi, românii
au ajuns pe pământ american în trei etape: una la
sfârșitul secolului al XIX-lea, a doua în timpul regimului
comunist și ultima după 1990.
 1. Diaspora românească din America (II)
 În primul val avem o creștere semnificativă de la 99 de emigranți în 1899 la 12.000 (în
1907), fiind urmată de o scădere în 1910 când s-au înregistrat 14.199 de români. În anii
următori, această oscilare a numărului de persoane plecate în Statele Unite continuă ajungându-
se la o scădere drastică în 1919 (89 emigranți), succedată de o creștere la 5.925 (în anul 1921),
ceea ce determină un total de 143.610 de emigranți.
 Majoritatea comunităților s-au strâns în jurul bisericilor, creîndu- și școli de Duminică
și apoi publicații, unele efemere, altele de durată. Pe lângă biserici au luat na ștere adevărate
centre de cultură, civilizație și tradiții românești, totodată locuri de recrea ție și odihnă.
 Prima biserică ortodoxă română a fost cea din Boianul Bucovinei, din localitatea
Boian – Alberta, în apropiere de Edmonton din Canada. Din 1901 a apărut o biserică de
lemn cu hramul ,,Sf. Maria” și o școală care adăpostește astăzi Muzeul Emigra ției române ști
din Canada.
 Ce dintâi parohie organizată a fost cea de la Regina din 1902 cu hramul ,,Sf. Nicolae”.
Pentru nevoile credincioșilor au fost trimiși din România 4 protosingheli care au slujit în
Canada.
1. Diaspora românească din America (III)
 Prima parohie ortodoxă
română este cea din Cleveland în
1904. Aceasta a fost păstorită din
1905 de preotul Moise Balea. Prin
părintele Moise Balea au luat naștere
patru noi parohii: ,,Sf. Cruce” din
South Sharon, ,,Sf. Petru” din
Yougston-Ohio, ,,Sf. Gheorghe” din
Indiana Harbor și cea din
Indianapolis. În America au mai fost
trimiși alți doi preoți, Trandafir
Scorobeț (1907) și Simion Mihălțan.
Primul a înființat parohia ,,Sf.
Nicolae” din Alliance-Ohio, iar Simion
Mihălțan a păstorit până la moarte
(1963) parohia din Indiana Harbor. O
realizare a preotului Scorobeț a fost
organizarea Congresului parohiilor
românești în 1928-1929, primul pas
în înființarea Episcopiei.
 În 1909 Mitropolia Ardealului
l-a trimis în America pe preotul Ioan
Podea care a activat în Clevéland.
Preotul Podea a reorganizat parohiile
din Erie, Martins Fery și Newark.
 1. Diaspora românească din America (IV)
 La 29 iulie 1913 a luat naștere
Protopopiatul Ortodox Român din
America, iar din 1918 românii
ortodocși din America au intrat sub
jurisdicția Mitropoliei de la
București.
 În anul 1929 erau 34 de
parohii cu 34 de biserici și 16 case
parohiale. În Canada erau 15 parohii.
Pentru toate aceste comunități
creștine în 1928 a luat ființă
Episcopia Ortodoxă Română din
America.
 Primul episcop titular a fost
ales arhimandritul Polocarp
Morușca care a păstorit până în
1939 cu frumoase realizări.
Episcopul Morușca a înființat
așezământul de la Vatra
Românească care a cuprins o
mănăstire, sediul Episcopiei, o
casă pentru bătrâni și o tabără
pentru copii și tineri. În timpul
episcopatului întâiului ierarh
Eparhia a avut 6 protopopiate cu 44
de parohii și 62 de filiale, 43 de
biserici, 5 paraclise deservite de 34
de preoți.
1. Diaspora românească din America (V)
 Debutul celui De-al Doilea Război
Mondial și instaurarea comunismului în
România a dus la sciziunea Episcopiei
românești. Episcopul Policarp Morușca a
venit în România la o ședință a Sfântului
Sinod în 1939 și nu s-a mai putut
reîntoarce la credincioșii români din
Statele Unite și Canada.
 În timpul regimului comunist din
România, zeci de mii de familii au părăsit
țara, stabilindu-se în alte părți ale lumii,
contribuind și aceștia la crearea unor noi
comunități românești.
 În anul 1947 Congresul bisericesc
întrunit la 28 martie în Detroit a cerut
autonomia administrativă față de
Patriarhia Română. Abia în 1950 a fost
ales cel de-al doilea episcop eparhiot în
persoana secretarului eparhial Andrei
Moldovan, care a păstorit până la
moarte în 1963. Noul episcop a fost
contestat de o parte a preoțimii condusă
de preotul Ioan Truța. Așa a fost investit
episcopul Valerian Trifa care a condus
Episcopia de la Vatra Românească până la
retragerea sa din 1984 când i s-a retras
cetățenia americană.
1. Diaspora românească din America (VI)
 Viorel Trifa a venit în America în 1951,
ca redactor al ziarului ,,America”. Nicio
biserică ortodoxă nu a acceptat să-l
hirotonească pe necunoscutul candidat. În
disperare de cauză, Trifa a consimțit să
primească hirotonia de la așa-numitul
,,arhiepiscop” John Theodorovico, din
Philadelphia, lider al sectei ucrainene a
samosfeaților, adică a autohirotoniților, și
capătă numele de Valerian. În 1952 Valerian
ajutat de influentul protopop Ioan Truța
ajunge la Episcopie și-l alungă pe episcopul
Andrei Moldovan de la Vatra.
 De acum credincioșii ortodocși
români vor avea două Episcopii la Vatra și
Detroit, doi ierarhi, două centre eparhiale și
două reviste care se aflau – după mărturia
Mitropolitului Bartolomeu - ,,în plin război
mediatic”. Dacă revista ,,Solia” de la Vatra a
fost acuzată ca fiind legionară din cauză că
Valerian Trifa în tinerețe a fost comandant
legionar, revista ,,Credința” a Episcopiei
Ortodoxe Misionare Românești din America a
fost denunțată a fi comunistă prin faptul că
Episcopia din Detroit păstorită de Andrei
Moldovan era sub jurisdicția Patriarhiei
Ortodoxe Române.
1. Diaspora românească din America (VII)
 În această situație conflictuală la care se adaugă și
trecerea la cele veșnice a episcopului Andrei Moldovan a
ajuns în Statele Unite, diaconul Bartolomeu Valeriu
Anania în 1966 și a rezidat aici până în 1976 ,,cu toate
drepturile și obligațiile unui cetățean american, în afară
de cele politice.
 Abia ajuns în Statele Unite, diaconul
Bartolomeu a fost numit de Episcopia Misionară din
Detroit ca director al cancelariei și redactor al
revistei ,,Credința”, misionar și îndrumător al școlilor
duminicale.
 Prima nevoie a fost alegerea și întronizarea unui
nou episcop. Patriarhul Justinian Marina l-a plecarea în
America i-a încredințat misionarului Bartolomeu Anania
o Biblie pe care i-o ceruse arhimandritul Victorin
Ursache, fost stareț al Mănăstirii Neamț, fost preot la
Așezământul românesc din Ierusalim și profesor de
dogmatică la Seminarul Teologic Sf. Tihon din South
Canaan, Pensylvania.
 Arhimandritul Victorin a condus o mică asociație
prin care s-au strâns ajutoare pentru așezământul
românesc din Ierusalim, al cărei casier era bănățeanul
Condrea Bizovi din Detroit. În casa acestuia redactorul
Bartolomeu l-a reîntâlnit pe Victorin și ,,acolo l-am
convins, într-o noapte lungă, să accepte candidatura
pentru scaunul episcopal vacant, totodată informându-l
confidențial că după alegere, la capătul celor șase luni, eu
îmi voi considera misiunea încheiată și mă voi întoarce în
țară”.
[
 1. Diaspora românească din America (VIII)
 Alegerea de episcop a Arhim. Victorin Ursache s-a
făcut în ziua de 23 aprilie, iar hirotonia a fost săvârșită
în 7 august 1966 în biserica Sf. Gheorghe din
Windsor, și a fost oficiată de Arhipepiscopul Iakivos
din New York și doi ierarhi ai Patriarhiei Ierusalimului.
 Pe tot parcursul activității misionare de aici au
existat șicane din partea ierarhului de la Vatra care
considera Episcopia românească din Detroit ,,o
agentură comunistă, camuflată sub egidă bisericească,
cu rolul de a-i aservi pe românii americani regimului
comunist din România și, prin aceasta, de a submina
democrația americană”.
 O altă delațiune s-a petrecut în 1971 când prin
stăruința arhim. Bartolomeu Anania s-a achiziționat o
modernă tipografie așezată la demisolul casei
Episcopiei. Cu dorința de a se informa a venit la numai
câteva zile de la instalare conducătorul tipografiei
Episcopiei de la Vatra. După alte câteva zile… o altă
vizită ,,ne-am pomenit cu un inspector de la primărie
care deținea informația că noi am încălcat legea care
interzive amplasarea unei instațații de tip industrial
într-o casă locuită”.
 Chiar și împotriva părintelui Anania s-a
petrecut o altă delațiune în parohia Hamilton din
Canada cu prilejul instalării noului preot. După o
intervenție la radio, arhim. Bartolomeu Anania a fost
denunțat Ambasadei Române din Washington că a
negat existența libertății religioase în România.
[
1. Diaspora românească din America (IX)
 Cea mai dragă misiune a părintelui Anania a fost cea
culturală și misionară. În paginile Memorii-lor, entuziastul
misionar parcurge la volanul autoturismului distanțe apreciabile
de la coasta vestică la cea estică a țării, în Canada pentru
oficierea Sfintei Liturghii, a unei Cununii, la slujba hramului, la
instalarea unui preot, implicat în ridicarea unei săli române ști în
Detroit. Revista ,,Credința” și calendarul anual ,,Credin ța” au fost
publicațiile în paginile cărora fără vreo cenzură părintele Anania
a publicat materiale deosebite. Iată o mostră: ,,Puțin sunt cei
care știu, chiar și astăzi, că în primul Calendar editat de mine,
cel pe 1966, am publicat în premieră absolută Schitul de ceară al
lui V. Voiculescu, după manuscrisul pe care mi-l încredințase
Ionică, fiul său, o povestioare care în niciun caz n-ar fi putut să
apară în România de atunci. În unsprezece ani am editat
unsprezece almanahuri, și cred că aceasta a fost singura mea
pasiune culturală în tot acest răstimp”.
 Dacă la începutul pastorației episcopului Victorin,
Episcopia Misionară număra 17 parohii, la plecarea părintelui
Anania în 1976, Episcopia a avut 33 de parohii. Pentru toate
aceste reușite Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a ridicat
Episcopia Misionară la rangul de Arhiepiscopie, iar titularul la
demnitatea de arhiepiscop.
 Despre misiunea parohiilor românești din Diaspora și de
sprijinul dat de Patriarhia Română avem mărturia unui slujitor
al altarului: ,,Sărbătorile de Paști, Crăciun și Anul Nou, hramul
bisericii și zilele naționale sunt marcate prin predici, conferin țe,
programe artistice și cuvântări la radio, petreceri și festivaluri,
fericite prilejuri în care se manifestă unitar apartenența la
aceeași credință și neam”.
 1. Diaspora românească din America (X)

Potrivit șematismului la
sfârșitul comunismului în
România pe continentul
american erau: o misiune, 80 de
biserici, din care 44 în Statele
Unite, 34 în Canada, 2 în
America de Sud. La acestea se
adăugau două așezăminte
monahale în Statele Unite:
Schitul ,,Sf. Iocob” de la Praire
Farms și Mănăstirea
,,Schimbarea de Față” din
Elewood City, Pennsylvania.
Bisericile au fost deservite de 64
de preoți (38 și un ieromonah în
Statele Unite, 24 în Canada, 2 în
America de Sud). 11 parohii au
fost vacante din care 7 în Statele
Unite.
 Românii au avut până în
1989 biserici în 23 de state
americane, 16 în Statele Unite, 5
în Canada, 1 în Argentina și 1 în
Venezuela. Cele mai multe
lăcașuri de cult au fost în statul
canadian Saskatchevan cu 13
biserici, urmat de două din
Statele Unite: Michigan și Ohio
cu 9 biserici.
1. Diaspora românească din America (XI)

 În Statele Unite ale Americii mai mul ți teologi români și-

au desăvârșit studiile teologice. E și cazul bănă țeanului
Aurel Jivi care a beneficiat de o bursă de documentare
în Istoria Bisericii la ,,Episcopal Theological School” din
Cambridge-Massachusetts și la ,,Mc. Cormik
Theological Seminary” din Chicago, unde a ob ținut
diploma de master cu teza: ,,Orthodox Theological
Education in America”, 1973, 60 p (mss. dactilo.).
Reîntors din America tânărul asistent universitar a
elaborat teza de doctorat cu tema: ,,Ortodoxia în
America și problemele ei” (1980, 203 p.) care a fost
apreciată de conducătorul știin țific al tezei ca fiind o
lucrare de pionierat: ,,Până în prezent nu avem o
lucrare în vreo limbă de circula ție interna țională care să
prezinte științific și unitar și, pe cât posibil, complet,
istoricul și situația actuală a Bisericilor Ortodoxe
existente azi în Statele Unite ale Americii și în Canada.
[…] D-l Jivi are meritul deosebit că ne prezintă, pentru
prima oară într-o lucrare unitară, istoricul și situa ția
prezentă a tuturor Bisericilor Ortodoxe din America, cu
multiplele lor probleme. Și meritul este mai mare
pentru că lucrarea se impune printr-o cercetare
temeinică, bine documentată și adusă la zi, autorul
folosind cele mai bune studii și articole referitoare la
Bisericile Ortodoxe din America, în limbile română,
engleză, franceză, germană, rusă, precum și materialul
existent în arhiva Administra ției Patriarhale Române și
Arhiva Arhiepiscopiei Sibiului”.
 1. Diaspora românească din America (XII)

 Până în 1989 în America

rezidau două eparhii
românești, Episcopia
Ortodoxă Română din
America condusă după
retragerea lui Valerian Trifa
de Nathaniel Popp din 1984
până astăzi, și
Arhiepiscopia Misionară
Ortodoxă Română condusă
de Victorin Ursache care a
păstorit din 1966 și până în
2001.
 1. Diaspora românească din America (XIII)
 În șirul personalităților ecleziastice
românești de peste Ocean se rânduiesc mai
mulți nevoitori:
 Maica Alexandra (1909-1991) a fost
fiica cea mai mică a Regelui Ferdinand și a
Reginei Maria. În Exil a intrat în monahism
la o mănăstire ortodoxă din Franța, iar în
America a fondat Mănăstirea ,,Schimbarea
la Față” din Ellwood City (Pennsylvania) a
cărei stareță a fost 24 de ani (1967-1991).
 Arhimandritul Vasile Vasilachi (1909-
2003) a fost secretar patriarhal (1040-
1944), predicator al Catedralei patriarhale,
redactor al revistei ,,Biserica Ortodoxă
Română”, stareț al Mănăstirii Antim (1944-
1948). În 1969 a plecat în Statele Unite
unde a slujit în patru parohii: Southbridge-
Massachusetts (1969-1977), Detroit-
Michigan (1977-1979), Windsor-Ontario
(1979-1984) și ,,Sf. Nicolae”, New York
(1984-2003). A fost vicar al Arhiepiscopiei
Ortodoxe Române din America. A publicat
predici, lucrări de popularizare și lucrări în
America între care amintim: Pentru ce
suntem ortodocși (1989) și Întreita iubire: de
Dumnezeu, Biserică și Neam (1989).
1. Diaspora românească din America (XIV)
 Arhimandritul Roman Braga (1922-2015) a absolvit cursurile
Facultății de Teologie din București cu mențiunea ,,Magna cum laude”
(1947) și apoi a obținut certificatul de profesor pentru Limba Română și
Religie. A fost închis de autoritățile comuniste apoi eliberat , a condus
câteva parohii din Ardeal. A fost misionar în Brazilia unde a slujit
pentru comunitatea ortodoxă română de aici (1968-1972). Chemat de
episcopul Valerian Trifa în America s-a ocupat de educa ția copiilor și
tinerilor, a slujit în câteva parohii și în mănăstirea de maici condusă de
Maica Alexandra. A pubicat în cursul anilor mai multe articole în revista
eparhială ,,Solia”.
 Preotul Gheorghe Calciu-Dumitreasa (1925-2006), după
absolvirea Institutului Teologic din Bucure ști a fost numit profesor de
Noul Testament și Limba Franceză la Seminarul Teologic din Bucure ști.
A fost arestat pentru predicile în care protesta împotriva demolării
bisericilor și închis. Eliberat în 1984 s-a stabilit în Statele Unite fiind
preot în Washigton DC.. Între lucrările publicate amintim Homo
americanus. O radiografie ortodoxă (2002).
 Gheorghe Alexe (1925-2013) a activat din 1969 în cadrul
Arhiepiscopiei Ortodoxe Misionare din America. Aici a redactat mai
multe reviste printre care și ,,Credința”, împreună cu Bartolomeu
Anania între 1970-1976. Din 1976 a fost secretarul Departamentului
Publicații al Arhiepiscopiei. A înfiin țat Societatea corală și culturală
,,România” din Detroit-Michigan (1971) care a oferit peste 100 de
concerte de colinde, muzică bisericească bizantină și populară
românească, însoțite de conferințe.
 Dumitru Ichim (n. 1944), doctor în teologie în America, preot în
Kitchener, Ontario, Canada (1974-2014). A publicat mai multe volume
de versuri.
 1. Diaspora românească din America (XV)

 Cea de-a treia etapă a migrației

către America este cea de după
Revoluția din 1989. După
1996, se amplifică numărul
celor orientați spre America,
astfel că în statisticile de
imigrare au arătat că până în
2009, 100.290 de români au
primit statutul de rezident
permanent în Statele Unite,
iar în Canada în perioada
1990-2008 au fost puțin peste
80 de mii. Plecarea populației
tinere către America dar și alte
state europene a creat
dezechilibre în societatea
românească, mai cu seamă prin
accelerarea fenomenului de
îmbătrânire a populației.
 1. Diaspora românească din America (XVI)
 Despre nereușita unei emigrări ne relatează o mărturie din presă intitulată: ,,Povestirea unei
mame”:
 ,, O mamă a venit să îşi caute fiica, pe care o ştia bolnavă şi singură la Montréal. Nişte
oameni de suflet, români inimoşi, au găzduit-o pe mama îndurerată şi au ajutat-o, după
puteri, în cautările sale. Şi asta, fără a avea mari posibilităţi financiare – ba chiar, având
maşina la reparat multă vreme, au folosit autobuzul şi metroul în drumurile pe care le-au
avut de făcut. Cu permisiunea celor implicaţi, vom folosi numele lor reale....
 Istoria începe în 2002, când familia Cătălina Mirela Solomon şi Sebastian Constantin,
originari din Galaţi, emigrează în Canada. Ei se stabilesc la Montréal şi încearcă să îşi
construiască un viitor mai bun decât ceea ce le oferea România... Din păcate, Cătălina
Mirela (absolventă de studii superioare în domeniul chimiei alimentare şi pictoriţă pasionată)
nu reuşeşte să depăşească şocul emigrării şi începe, pe fondul unor nereuşite din viaţa
profesională, să dea dovadă de tulburări psihice. Reîntoarsă în România, la părinţi, în 2004,
femeia pare a se reface încet-încet, dar întrerupe, fără ştirea părinţilor, tratamentul prescris
de medicii la care cu greu acceptase să apeleze. Refuză internarea, după care, trecând peste
voia părinţilor, se întoarce în Canada, deşi relaţia cu soţul ei mergea din ce în ce mai rău. Se
instalează singură, oficializând o despărţire care avea să ducă în cele din urmă la divorţ.
 Lucrează şi urmează, în paralel, cursurile unei şcoli de asistenţă dentară, dar speranţele
ulterioare de a găsi o slujbă „bună” nu i se îndeplinesc, ceea ce îi accentuează problemele
psihice. Pe care – previzibil – nu şi le recunoaşte. Că starea ei este gravă o arată faptul că a
fost internată în spital (de unde a fugit de trei ori) şi că a fost reţinută de poliţie. O
demonstrează şi acţiunile penale intentate de Cătălina Mirela Solomon împotriva...
premierului Canadei şi al Quebecului şi a primarului Montréalului, vinovaţi, în opinia femeii,
de o „conspiraţie ocultă” împotriva ei. În toamna anului 2005, fără slujbă şi fără un venit
stabil, îşi pierde locuinţa şi devine sans-abri. De atunci, începe să-i viziteze pe soţii Liliana şi
Neculai Dumitraşcu, care îşi dau, încet-încet, seama că femeia este într-o situaţie gravă.
«Venea de câte 2–3 ori pe săptămână, îmbrăcată cu aceleaşi haine, apoi nu mai venea 2–3
săptămâni.
 1. Diaspora românească din America (XVII)

 Era tot timpul cu bagaje la ea, când ploua era cu hainele ude, ne-am dat seama că
nu avea unde să stea, dar nega, ori de câte ori spuneam aşa ceva», povesteşte Liliana
Dumitraşcu. În disperare de cauză, familia Dumitraşcu o anunţă pe mama femeii,
Maria Solomon, care îşi lasă în România soţul bolnav şi îşi pune la bătaie toate
economiile, pentru a veni în Canada, să-şi caute şi să-şi ajute fata. Ajunge în Canada în
mai 2006, se instalează la familia Dumitraşcu şi, cu ajutorul acesteia, încearcă să-i facă
o „surpriză plăcută” fiicei, pregătind o revedere neaşteptată. La vederea mamei ei,
Cătălina fuge însă ca în gaură de şarpe. De atunci, nu a mai trecut pragul familiei
Dumitraşcu. Toate încercările de a o găsi au dat greş, deşi căutările s-au făcut şi cu
sprijinul fostului soţ al Cătălinei (actualmente recăsătorit); nici ajutorul cerut poliţiei nu
a dat rezultate. În prezent, bătrâna Maria Solomon este obligată, de terminarea banilor,
să se întoarcă în România. Fără a fi reuşit însă să-şi vadă fiica decât câteva secunde –
şi asta este marea ei durere. Maria Solomon este neliniştită la gândul că fiica ei, care
pare perfect normală la o primă vedere, ar putea păţi ceva, pentru că nu este, totuşi, în
deplinătatea facultăţilor mintale. O poveste tristă, al cărei final încă nu a fost scris; nu
ne rămâne decât să sperăm că el va fi cât mai bun cu putinţă, în condiţiile date.
 Revenind la subiectul actelor de confirmare a originii române ști, găsim potrivit ca
Legea privind sprijinul acordat românilor de pretutundeni să prevadă în mod expres
posibilitatea ca asociațiile recunoscute ale românilor și structurile BOR din afara
granițelor țării să poată elibera, la cerere, certificate de origine sau de identitate română.
1. Diaspora românească din America (XVIII)

 Pentru nevoile spirituale ale

românilor se ocupă
Episcopia Ortodoxă Română
cu sediul la Vatra. Aici, pe
lângă arhiepiscopul
Nathanaiel a păstorit și un
episcop-vicar Irineu Duvlea
(2002-2017) și Andrei
Hoarște (din 2020) și
Arhiepiscopia Ortodoxă
Română condusă din 2001
de Arhiepiscopul Nicolae
Condrea. Din 2006
arhiepiscopul Nicolae a
primit un episcop-vicar în
persoana lui Ioan Casian de
Vicina (2006-2016).
Arhiepiscopia a fost ridicată
la rangul de Mitropolia
Ortodoxă Română a celor
Două Americi și o eparhie
sufragană nouă: Episcopia
Ortodoxă Română a Canadei
păstorită de Preasfințintul
Ioan Casian.
 1. Diaspora românească din America (XIX)

 Potrivit datelor celor două eparhii românești

din America în Statele Unite, Canada și
America latină funcționează 169 de unități
bisericești (catedrale, mănăstiri, parohii,
misiuni deservite de 234 de clerici (activi și
pensionați). La acest număr se mai adaugă
încă trei biserici în Brazilia: Itabera Goias, Rio
de Janeiro și Sao Paolo.
 În Episcopia Ortodoxă Română din America
sunt: patru mănăstiri și un centru eparhial și 102
parohii, din care în Statele Unite sunt 67 și 35 în
Canada.
 Mitropolia Ortodoxă Română a celor două
Americi dispune de o Arhiepiscopie în Statele
Unite, o Episcopie în Canada: 4 catedrale și 2
mănăstiri (câte două în Statele Unite și Canada),
41 de parohii (21 în Statele Unite și 20 în
Canada), 11 misiuni (9 în Statele Unite, 2 în
Canada), o parohie în Venezuela și o misiune în
Argentina.
1. Diaspora românească din America (XX)
 Cel mai cunoscut teolog român din America din
zilele noastre este preotul Theodor Damian.
Născut în 1951 în Botoșani. A urmat studii
teologice la București și Bossey, masteratul la
Princeton University și Fordham University din
New York. Preot la Ibăne ști și Hăne ști (1973-
1978), protopop de Dorohoi (1978), preot la
biserica ortodoxă română din Lausanne, Elve ția
(1980-1981), secretar de redac ție al ziarului
,,Telegraful Român” din Sibiu (1983-1986),
profesor la Filosofie și Etică la Andrey Cohen
College din Statele Unite (din 1992), preot la
biserica ,,Sf. Petru și Pavel” din New York,
întemeietor și director al Institutului Român de
Teologie și Spiritualitate Ortodoxă din New York
(din 1993). A condus mai multe reviste, iar astăzi
conduce revista trimestrială ,,Lumină lină”. Pe
lângă studii de specialitate a mai publicat și
poezie în mai multe volume.
 Prin întreaga sa activitate religioasă,
culturală și filantropică, Biserica Ortodoxă
Română din America prin slujitorii ei (ierarhi,
protopopi, arhimandriți, preo ți și diaconi) a oferit
comunităților românești sentimentul de a fi
acasă prin zestrea sufletească a poporului român
(limbă, rugăciune, tradiții), lăca șul bisericesc
(Eparhie, mănăstire, catedrală, parohie) a fost și
a rămas familia românilor din diasporă.
[
 2. Diaspora istorică. Basarabia

 Potrivit unui autor diaspora românească s-a format prin stabilirea

noilor frontiere, prin păstrarea identității naționale dar și prin
emigrare spre America, Europa și alte locații. Astfel avem în imediata
apropiere a fruntariilor țării o Diasporă istorică formată în primul rând
de românii care trăiesc astăzi în Basarabia, Ucraina, Ungaria și Serbia,
dar și de comunități compacte de aromâni, vlahi și istroromâni în
Peninsula Balcanică.

 Basarabia

 Regele Burebista care în fruntea statului geto-dac centralizat a avut

stăpânire în teritoriile de dincolo de Prut și Nistru, până la gurile Bugului
(Olbia). Prin secolele XII-XIII izvoareleruse ști cum ar fi Cronica rusească a
lui Ipatie mențioanează pe firul unor documente poloneze pe a șa numi ții
bolohoveni prin care erau atestați românii în documentele medievale latine.
Existau chiar formațiuni statale sub forma unor cnezate și voievodate care
acopereau nordul țării (Cnezatul Haliciului), cel al berladicilor până spre
Nistru și țara Șepenițului care includea cetatea Hotinului. Alte c mezate
existau în stânga Prutului, în stepa Bugeacului, Codru, Orhei și Lăpu șna.
Cu timpul parte a Țării de dincolo de Prut a căzut sub turci, în vara anului
1484 oștile lui Baiazid al II-lea au cucerit Chilia și Cetatea Albă (Akerman)
care au fost transformate în raiale osmane, apoi în 1538 a fost cucerită
Tighina.
2. Diaspora istorică. Basarabia (II)
 Sub presiunea otomană din raiaua Bender o parte
din populația românească a trecut dincolo de Nistru, în așa
numitul hanat al Crimeii.
 Moldova prin domnitorul Gheorghe Ștefan (1653-
1658) cerea țările ocupate de turci, cetățile Chilia, Cetatea
Albă și Tighina, împreună cu ținutul Bugeacului marelui
cneaz Alexei Mihailovici ca cetățile ,,să le înapoieze țării
Moldovei pentru totdeauna”.
 După Pacea de la Kuciuk-Kainargi (1774), Rusia a
primit o parte din regiunea de stepă din nordul Mării
Negre și a ocupat în 1782 Crimeea. În urma războiului
dintre Rusia și Turcia din anii 1768-1774, Turcia a
acceptat prima dezmembrare a Moldovei, Austria a
obținut în 1775, nordul Moldovei, inclusiv Suceava.
Austriecii au numit teritoriul proaspăt anexat Bucovina,
după bogatele păduri de fag (Bukow). Prin ocuparea
Ucrainei hanului în 1788, Rusia a devenit vecină cu
Moldova de-a lungul Nistrului, de la Hotin la Cetatea
Albă.
 Acceași stăpânire rusească s-a oglindit în viața
bisericească. Din 1808 printr-un ucaz al țarului, Gavriil
Bănulescu-Booni a fost numit ,,exarh” al bisericilor din
Moldova, Valahia și Basarabia și a condus efectiv Mitropolia
Moldovei timp de patru ani.
 Din 1812 prin Tratatul de Pace de la București
încheiat între turci și ruși, teritoriul dintre Prut și Nistru cu
Tighina și Hotin au fost anexate de Rusia țaristă.

[
 2. Diaspora istorică. Basarabia (III)

 Din punct de vedere al istoriei cre știnismului

avem câteva obiecte paleocreștine, apoi o Biserică
organizată care și-a avut jurisdicția din Cernău ți,
orașul Iași și cetățile Basarabiei, Hotin, Soroca, Orhei
și Lăpușna, trecute apoi sub jurisdiția Eparhiei
Rădăuților. Eparhia Romanului se întindea și peste
Fălciu, Tighina, Cahul, Chilia, Cetatea Albă. Sub
turci, parohiile românești din Ismail, Reni, Cău șeni
au fost puse sub jursdicția Mitropoliei Proilaviei.
Eparhia împreună cu cea a Dristrei a intrat în
componența Arhieepiscopiei Chișinăului. În nordul
țării a funcționat vremelnic (1767-1771) Episcopia
Hotinului, iar după desființare, parohiile au fost
arondate episcopului de Rădăuți.
 La Dubăsari a funcționat o tipografie
românească care a imprimat mai multe cărți
didactice și religioase între care pomenim un Bucvar
ortodox (1792). Tot în dreapta Prutului au fost
atestate mai multe chilii și bisericu țe apoi mănăstiri
la Vărzărești în sec. XV, Căpriana în Lăpu șna în sec
al XIII-lea. Atât Ștefan cel Mare cât și Constantin
Brâncoveanu au ridicat în cetățile Basarabiei,
paraclise și bisericuțe în Chilia, Cetatea Albă, Hotin și
Ismail.
.
2. Diaspora istorică. Basarabia (IV)
 O statistică ilustrează
existența în 1912 pe lângă
mănăstiri și schituri a 775 de
biserici parohiale în care au slujit
12 protopopi.
 Sub ocupație rusească țara a
fost împărțită în 12 ținuturi, la
rândul lor în ocoale formate dintr-
un număr de sate, iar cârmuirea
țării a fost încredințată unui
guvernator și un ,,sfat obștesc”.
 Potrivit unui recensământ
din 1817 au fost înregistrate
96.526 familii, ceea ce
reprezenta un total de
aproximativ 482.630 locuitori
din care pe naționalități erau
419.240 români (86%) urmați de
ucraineni, evrei, lipoveni, greci,
armeni, bulgari și găgăuzi.
 Din 1812 s-a înființat un
Seminar duhovnicesc și apoi o
bibliotecă. Odată cu biblioteca în
1814 a luat naștere și tipografia
bisericească.
 2. Diaspora istorică. Basarabia (V)
 Înstrăinarea românilor s-a făcut pas cu pas atât în ceea ce prive ște na ționalitate a cât
și jurisdicția bisericească. În 1837, 77 de biserici de dincolo de Nistru au fost încredin țate
Episcopiei Chersonului cu reședin ța la Odesa în timp ce Eparhia Chi șninăului a rămas cu
jurisdicția asupra bisericilor dintre Prut și Nistru.
 În 1858 erau în eparhie 865 de biserici de mir, dintre care 314 din piatră și
551 din lemn, la care se adaugă 38 de paraclise și 34 de biserici în cele 21 de
mănăstiri de atunci. După sfârșitul războiului Crimeii au fost retrocedate cele trei jude țe
sudice Cahul, Bolgrad și Ismail, iar pentru ace ști credincio și a fost înfiin țat un Consistoriu
duhovnicesc cu sediul la Ismail. Acesta prin semnătura lui Al. I. Cuza s-a transformat în
Episcopia Dunării de Jos.
 După unirea Basarabiei cu România, Arhiepiscopia Chișinăului a fost înăl țată
în1928 la rangul de Mitropolie a Basarabiei care a avut două două eparhii sufragane,
cea a Cetății Albe – Ismailului și cea a Hotinului . În ceea ce privește învățământul
teologic a fost înființată Facultatea de Teologie de la Chi șinău și două seminarii la Ismail și
Edineți. Pentru nevoile credincio șilor a fost fondată revista ,,Luminătorul” (1908-1944).
 Nu de același tratament s-au bucurat românii din Transnistria ocupată de sovietici.
Tot sovieticii au anexat în 1940 ,,din gre șală” ținutul Her ța, cu o suprafa ță de circa 400 km
2, 9 comune și 26 sate, cu aproximativ 40-50.000 de locuitori. Ținutul alături de jude țele
din sud, Cetatea Albă și Ismail, cel din Nord, Hotin și Bucovina au fost înglobate Ucrainei.
 După o intensă politică de desnaționalizare în care au fost folosite atât metode
pașnice: limba rusă ca limbă oficială, organizarea teritorială de origine rusească,
promovarea în funcții de conducere doar a etnicilor ruși dar și violente cum au fost
deportările a aproximativ 850.000 români în Siberia și Federa ția Rusă. Astfel
conform recensământului din 1989 în Basarabia mai erau 2.794.749 români (64,5%)
față de 86% în 1817.
2. Diaspora istorică. Basarabia (VI)
 În anul 1992 mai erau 853 de biserici ortodoxe, 7
mănăstiri de maici și 4 de călugări, 14 biserici și o
mănăstire de rit vechi. În toată perioada de la sfârșitul
celui De-al Doilea Război Mondial și până la căderea
comunismului a fost o presiune asupra vieții
bisericești concretizată în persecuții. Numai după
1957 au fost închise 300 de biserici și 20 de mănăstiri
și schituri.
 Din anul 1992 a fost reactivată Mitropolia
Basarabiei care depinde canonic de Patriarhia
Română. Aceasta are pe lângă Arhiepiscopia
Chișinăului și două Episcopii de Bălți (fostă a
Hotinului) și a Basarabiei de Sud (a Cetații Albe-
Ismaiului).
 Potrivit recensământului populației din
2004 în Republica Moldova, din totalul de
3.938.679 locuitori, 73.529 s-au declarat români
(1,9%), iar 2.742.005 moldoveni (69,5%).
 Transnistria a rămas sub controlul Rusiei prin
cantonarea aici a Armatei 14 rusă. Cu acest sprijin s-
a autodeclarat Republica Moldovenească Nistreană cu
capitala la Tiraspol. Statul însă nu a fost recunoscut
de nimeni cu excepția Rusiei. Principala zonă cu
populație românească este în regiunea Dubăsari-
Grigoriopol. Recesământul din 2004 a găsit în
Transnistria 177.382 de moldoveni care reprezintă
31,9% din totalul populației.
 2. Diaspora istorică. Românii din Ucraina
 În Ucraina românii trăiesc în fostele
teritorii anexate după cel De-al Doilea
Război Mondial în Trabscarpatica,
Bucovina, în ținutul Herța și în cele trei
județe basarabene din sus precum și în
nordul Basarabiei în regiunile Odesa,
Nicolaev și Herson. Partea de nord a
Maramureșului istoric (Transcarpatica) care
reprezenta 2 / 3 din Maramureș cu 6.873
km2 a revenit după Primul Război Mondial
Cehoslovaciei, apoi din 1939 Ungariei, iar
după cel De-al Doilea Război Mondial,
Uniunii Sovietice.
 La recesământul din 2001, în
Transcarpatica au fost înregistrați 32.152
români (2,3%) din populația regiunii. Un
centru românesc important este la Solotvino
(Slatiba), veche așezare, în care din cei 10.000
de locuitori, circa 60% sunt români.
 Provincia Bucovina este o creație
austriacă realizată prin anexarea de către
Habsburgi a unei părți din Țara de Sus a
Moldovei cuprinzând la 1775 zonele Rădău ți,
Suceava, Câmpulung Moldovenesc, Vatra
Dornei, Siret, Cernăuți, Cozmeni, Vășcăuți,
Storojineț.
 2. Diaspora istorică. Românii din Ucraina (II)
 Bucovina a intrat în componența Uniunii Sovietice. Se cunoa ște un episod
care s-a consumat în noaptea de 1 aprilie 1941 la Fântâna Albă, când au fost uci și
de soldați ai NKVD-ului peste 2.000 de români. Regiunea Cernău ți cu un teritoriu de
8.100 km2 a fost creată la 7 august 1940 și are în componen ță nordul Bucovinei,
ținutul Herța și o parte din județul Hotin .
 Potrivit recesământului din 2001 doar 19,8% sunt români și moldoveni
(114.555 s-au declarat români și 67.225 moldoveni). Și totu și în regiunile de
graniță, românii sunt majoritari în raioanele Huța, Noua Suli ță, Adâncata și cu o
mare pondere în Storojineț.
 Românii de aici au fost păstoriți de Episcopia Bucovinei care în 1786 era împăr țită
în șase prototopopiate și două vicariate protopopope ști cu 239 de parohii. În anul 1873
Episcopia a fost ridicată la rangul de Mitropolie cu două eparhii sufragane în Dalma ția și
Istria, cu reședințele la Zara și Raguza. La sfârșitul secolului al XIX-lea s-a înfiin țat
prestigioasa Facultate de Teologie din Cernău ți, revista facultă ții ,,Candela” care a apărut
50 de ani.
 O altă comunitate importantă numeric de vorbitori de limbă română trăie ște în
regiunea Odesa. Jumătate din această regiune a intrat în componen ța Republicii
Moldovenești din Transnistria, iar cealaltă jumătate s-a unit cu Basarabia. Românii sunt
în scădere în regiune conform datelor recensământului din 2001 când au fost înregistra ți
123.751 moldoveni față de 144.534 în 1989. În regiunea Nicolaev erau în 2001, 13.171
moldoveni, în Kiovogrod 8.274, Donețk – 7.171 și Dnepropetrovsk – 4.398.
3. Diaspora istorică. Românii din Ungaria
 În anul 955 românii s-au stabilit la periferii
(probabil în partea estică a Câmpiei Ungare,
separați și izolate). Accentuarea faptului că
românii au rămas separați și izolați, credem, se
datorește limbii, credinței și obiceiuirilor
specifice lor.
 Numărul românilor a crescut covârșitor după
năvălirirea tătarilor din anul 1241. La
începutul secolului al XV-lea, numărul românilor
din Ungaria a crescut prin colonizarea unui
număr considerabil de români din zona Crișului
Alb.
 O prezență masivă a macedoromânilor în
Ungaria s-a petrecut în veacul al XVIII-lea
când orașul Moscopole a fost distrus. În 1769 a
fost distrus orașul Moscopole și, după toate
probabilitățile, și alte localități românești.
Macedoromânii au trecut într-un număr mare în
Imperiul Habsburgic, în special în Ungaria.
 La biserica greco-valahă din Pesta a slujit
între 1809-1845 Ioan Teodorovici, vestit cărturar
iluminist, care după 1820 a deținut și funcția de
cenzor și corector al Tipografiei din Buda. În
domeniul lingvisticii numele părintelui
Teodorovici stă legat de apariția Lexiconului de la
Buda (1825). Din acest neam al aromânilor s-a
ivit familia Mocioni și Sfântul Andrei Șaguna care
s-a născut la Miskolc.
 3. Diaspora istorică. Românii din Ungaria (II)

 Pentru românii din Ungaria,

Biserica a fost un scut al naționalității
comunităților românești. Cele mai vechi
mărturii le avem în acest sens din
timpul ocupației turcești (1566-1695),
mitropolitul Sofronie era ierarhul
cetăților Lipova și Giula.
 Cu timpul parohiile au fost
organizate într-un vicariat și episcopie
din 1999 când a fost instalat primul
episcop eparhiot în persoana dr. Sofonie
Drincec care a fost urmat din 2007 de
actualul ierarh, Siluan Mănuilă. După
înființarea Mitropoliei Ardealului în
1864 prin aromânul născut la Mișcolc
din cele 17 comunități ortodoxe
românești, nouă au fost arondate
Aradului, iar opt Vicariatului din
Oradea. În 1938 s-a înființat
Protopopiatul Ortodox Român din
Ungaria condus de preotul Simion
Cornea. A doua etapă a devenirii
eparhiale s-a petrecut în 1946 când a
luat naștere Consistoriul Ortodox
Român de la Giula apoi vicariat și
episcopie.
3. Diaspora istorică. Românii din Ungaria (III)
 La recensământul din 2001, în
Ungaria erau înregistrate 7.995 de
persoane care s-au declarat români,
iar 8.842 de cetățeni recunoșteau ca
limbă maternă limba română. În
schimb, 9.162 de cetățeni din
Ungaria se declarau că se regăsesc
în tradițiile și valorile culturale
românești. Evoluția demografică a
românilor atestă o permanentă
descreștere a românilor din Ungaria.
Astfel că dacă în primul deceniu
interbelic erau în Ungaria 50.000 de
români, în 1970 au mai fost 12.624
de români pentru ca în 1990
numărul lor să fie de 10.740.
 Alte instituții românești sunt
alături de parohii, Liceul Nicolae
Bălcescu din Giula (1949), Uniunea
Culturală a Românilor din Ungaria
care reunește astăzi 11 asociații locale
și 8 fără statut juridic. În anul 1991 a
fost înființat Institutul de Cercetări al
Românilor din Ungaria care este
condus de dr. Maria Berényi, iar în
domeniul presei activează de 60 de ani
revista ,,Foaia Românească”.
 4. Diaspora istorică. Românii din Serbia
 Românii din Voivodina au fost
colonizați pe acest teritoriu în cea mai mare
parte din secolul al XVIII-lea și în primele
decenii ale secolului al XIX-lea, în special din
răsăritul Banatului. În funcție de originea
locuitorilor, putem împărți localităților din
Voivodina în câteva grupe. Prima grupă este
formată din localitățile din jurul orașului
Vârșeț ,,de la codru”, în care trăiește
populație bănățeană autohtonă și care sunt
considerate cele mai vechi localități
românești din Voivodina. Grupa a doua este
formată din localitățile din câmpia Banatului,
așa-numitele ,,sate de pustă” în care trăiesc
tot români bănățeni, a treia grupă în jurul
Alibunar populată de români ardeleni, cei
olteni în jurul Sân-Mihai-ului și cei din
Crișana la Toracu Mic.
 Aici, în câmpie, au venit în principal
români bănățeni și ardeleni și, prin urmare, cei
din Panciova sunt mai molcomi, mai înce ți. Sunt
foarte gospodari și au un deosebit sim ț practic.
Prețuiesc meseriile concrete și aducătoare de
bani. Codrenii, așezați mai aproape de munte,
sunt un amestec de bănățeni și bufeni. Prin
urmare codrenii au o fire iute, sunt buni de
gură și petrecăreți. O situație aparte o reprezintă
timocenii, români de pe valea Timocului. Sunt
muncitori și zgârciți.
4. Diaspora istorică. Românii din Serbia (II)

 Românii și-au organizat Biserică proprie în toate

localitățile populate de ei, realizări monumentale în stil
arhitectural baroc, cu pictură și activități felurite: cor,
fanfară, case naționale, reviste ș. a.. Biserica a fost
organizată într-un vicariat apoi episcopie cu sediul
la Vârșeț condusă de dr. Daniil Stoenescu primul
chiriarh al Eparhiei. Astăzi Episcopia are 7
protopopiate, șase în Voivodina și unul în Timoc:
Vârșeț, Panciova, Toracu Mare, Alibunar, Cuvin și
Dacia Ripensis.
 Românii din Timoc cunoscuți și sub denumirea
de românii din Serbia răsăriteană, vlahi sau rumâni,
sunt o comunitate preponderent rurală, amplasată în
triunghiul teritorial cu baza de nord pe Dunăre, pe
segmentul cuprins între localitățile române ști Bazia ș și
Calafat și care au drept axă principală râul Timoc. Cei
de la câmpie se numesc țărani, deoarece își au originea
în Țara Românească, iar cei de la deal și munte
ungureni, fiindcă strămoșii lor au sosit aici, în cea mai
mare parte, din zonele aflate sub stăpânire austro-
ungară. Țăranii vorbesc subdialectul muntean, iar
ungurenii, mult mai numeroși pe cel bănă țean.
 Potrivit recensământului din 2011 erau în
Serbia 74.630 de români și 89.333 de vorbitori de
limbă valahă din care 29.604 vorbitori de limbă
română și 30.520 de români din Voivodina.
 5. Dispora istorică. Românii din Croația,
Macedonia, Albania și Grecia

În Croația se află români de ,,viță
veche”, istroromânii care formează cel
mai mic grup de români sud-dunăreni.
La nivelul anului 2011 mai erau doar 29
de persoane din această comunitate. Însă
în veacul al XIX-lea, Mitropolia Bucovinei
avea ca sufragane două episcopii în
Dalmația și Istria. Cea din urmă și-a avut
reședința la Raguza (actualul oraș
Dubrovnik), locul de baștină al
Sfântului Iosif cel Nou de la Partoș,
ocrotirorul Banatului (1568-1656),
mama sfântului, Ecaterina, a fost o
evlavioasă ortodoxă.
 O minoritate aromână trăiește în
Macedonia. Înainte de Primul Război
Mondial în jurul orașului Bitola erau
comune curat românești (Gopeș,
Moloviștea și Crușova). Până în 1918 au
fost închise 24 de școli românești iar din
cele 10 biserici mai funcționa biserica
din Bitolia dar preotul acesteia nu a avut
dreptul de o boteza sau sfinți casele
credincioșilor.
 Cele mai mari comunități din
republică sunt întâlnite în Skopje
(2.257), Știp (2.074), Bitola (1.270) și
Crușevo (1.020).
5. Diaspora istorică. Românii din Croația,
Macedonia, Albania și Grecia (II)

 O altă comunitate aromână se află în Albania, al

doilea leagăn al aromânilor. La sfârșitul veacului al XIX-
lea a fost consemnată prezența lor, în peste 200 de
localități. Aceștia sunt cunoscuți sub numele de ,,fâr șero ți”
și puteau fi întâlniți în nordul țării, grupați în jurul ora șelor
Durrës și Tirana, în centrul țării – în câmpia Muzachia, din
apropierea Mării Adriatice, precum și în sud la lacurile
Prespa și Ohrid, în apropierea orașului Korce. Fârșero ții din
sudul Albania sunt considerați de Tache Papahagi drept
,,adevărații nomazi ai neamului românesc”.
În perioada interbelică în Albania au viețuit 40.000 de
suflete, iar la recesămntul din 2011 au mai fost 8.266 de
persoane. Cele mai mari comunități por fi întâlnite la Korce
(2.677 de persoane) și Fier (1.553 de persoane).
 În prezent, statul român susține școala și
grădinița de la Divjaka, unde învață aromâna și româna
peste 60 de copii. Singurul lăcaș în care se slujește în
aromână este biserica ,,Schimbarea la Față” din Korce
aflată sub jurisdicția Patriarhiei Române.
 Și în Grecia macedoromânii și meglenoromânii sunt
localizați cu preponderență în nord (Pind, Epir, Tesalia,
Macedonia grecească). S-au deschis pentru ace ști români,
școli și biserici care au fost închise la sfâr șitul celui De-al
Doilea Război Mondial. Astăzi potrivit estimărilor mai sunt
200.000 de aromâni.
 5. Diaspora istorică. Românii din Bulgaria

 Românii de aici s-au bucurat de

libertate față de ceilalalți români din
Peninsula Balcanică. Dacă în
perioada interbelică erau 150.000 de
români, la recensământul din 2011
mai sunt 3.684 de vlahi, în timp ce
891 s-au declarat români. Pentru
români funcționează parohia ,,Sf.
Treime” din Sofia.
6. Diaspora românească din Europa


În a doua jumătate a secolului al XIX-lea au
luat naștere mai multe biserici românești în
diferite orașe ale Europei. Negustorii români din
Lvov au înființat o capelă ortodoxă în 1787. Cu
sprijinul Fondului religionar din Bucovina s-a
ridicat tot aici o biserică nouă în stilul bisericii
Bălașa din București. Episcopia Bucovinei a trimis
aici mai mulți slujitori. Pentru o scurtă perioadă
de timp a funcționat o capelă românească la
Lipsca (Leipzig) între 1858-1881. Pentru studenții
români de la Paris a fost înființată o capelă care a
fost pusă sub juridicția Mitropoliei Ungrovlahiei. În
locul capelei cu cheltuiala statului român a fost
amenajată o biserică dominicană care a fost
adaptată ritului ortodox.
 La Viena la sfârșitul erau trei biserici
ortodoxe. Una sârbă, alta greacă de care au
aparținut macedoromânii și albanezii și una
românească închinată Sfintei Treimi. Grecii însă i-
au alungat pe români care au trebuit să- și
făurească o capelă care a fost sfințită în 1907. Ea
era pusă sub ascultarea Mitropoliei Bucovinei și
funcționează până astăzi. O altă biserică
românească a funcționat o vreme la Poznan (azi în
Polonia) unde a și activat cunoscutul cărturar
Constantin Ucuta Moscopolitanul.
 6. Diaspora românească din Europa (II)

 A doua etapă de consolidare a diasporei

românești a avut loc în perioada regimului
comunist. Mitropolitul Visarion Puiu a
înființat Episcopia românilor ortodoși pentru
Germania și Austria. Problema care l-a obsedat
tot timpul în timpul cât a locuit la Viena,
Maguzzano și Paris a fost una singură: unirea
tuturor românilor din exil în jurul Bisericii
Ortodoxe. Prin grija vlădicii Visarion a fost
hirotonit un episcop-vicar în persoana lui Teofil
Ionescu (1896-1975). La această Sfântă Taină a
slujit și arhiepiscopul Jean Maximovici de
Bruxelles.
6. Diaspora românească din Europa (III)


În 2005 Patriarhia Română a deținut 27 de
parohii fiind devansată de cea rusă și grecească. În
Franța preoții au sprijinit pe enoriași să-și păstreze
vie limba și cultura.
 Eparhia Patriarhiei Române a fost
reorganizată după 1974 și extinsă în 1994 pentru
a include Europa Occidentală și de Sud (Franța,
Elveția, Spania, Portugalia, Italia, Marea Britanie,
Irlanda, Olanda și Belgia) și a devenit Mitropolie
din 2001. Începând din anul 1998 eparhia este
condusă de Înaltpreasfințitul Iosif Pop ajutat de
doi episcopi-vicari. Din 1994, la Rosiers, lângă
Paris, a fost fondată o mănăstire de maici de tradiție
românească.
 O personalitate a diasporei din Franța este
preotul Marc-Antoine de Beauregard, preot de
origine franceză (1977), protopop și consilier eparhial.
Întâlnirea cu Patriarhul Justinian, cu profesorul de
teologie Dumitru Stăniloae și duhovnicul Sofian
Boghiu l-au determinat să urmeze studii de teologie
încununate cu susținerea doctoratului. De la
părintele Marc-Antoine de Beauregard avem o Mică
Dogmatică vorbită. Dialoguri la Cernica cu părintele
Dumitru Stăniloae.
 6. Diaspora românească din Europa (IV)

 În Insulele Britanice fucționează din 1965 o

parohie românească organizată de preotul
profesor Vintilă Popescu. Patriarhia Română are
în Regat 4 preoți, 3 diaconi și 3 parohii.
 Astăzi Mitropolia are o Arhiepiscopie la
Paris și două episcopii a Italiei și cea a Spaniei și
Portugaliei.
 Peninsula italiană a cunoscut cea mai
spectaculară creștere a parohiilor după imigrația
masivă a românilor de după 1989. În anul 2005,
românii erau aproximativ 300.000 de români
organizați în 41 de parohii și în care slujeau 45 de
preoți. Tot la nivelul aceluiași an în Spania erau
18 parohii românești în 18 orașe spaniole cu 17
preoți.
 Pentru statele scandinave o activitate
meritorie a avut-o preotul prof. Alexandru Ciurea
(1971-1979) care a înfințat trei parohii românești.
Astăzi pentru credincioșii români acrivează
episcopul dr. Macarie Drăgoi.
6. Diaspora românească din Europa (V)

Pentru Europa Centrală și de Nord activează
Mitropolia Ortodoxă Română a Germaniei,
Europei Centrale și de Nord cu trei eparhii:
Arhiepiscopia Germaniei, Austriei și
Luxemburgului, Centrul Bisericesc Ortodox
Român din München și Episcopia Europei de
Nord. Eparhia este consusă de Mitropolitul dr.
Serafim Joantă ajutat de un episcop-vicar și unul
titular pentru Scandinavia. Mitropolia are 24 de
parohii și 80.000 de membrii.
 În Austria chiar dacă biserica românească a
fost înființată o biserică românească la începutul
secolului XX, parohia a fost reconoscută în 1967 ca
instituție de servicii publice. Parohia a fost
consolidată prin efortul preorului profesor Gheorghe
Moisescu (1960-1974), iar astăzi paroh este dr.
Nicolae Dura din 1993. Parohia editează și o revistă
și desfășoară alte activități catehetice cu tinerii și
credincioșii. Tot în Austria mai sunt și alte parohii
românești la Salzburg, Graz, Linz și Knittelfeld. În
2001 s-a pus bazele unei noi biserici la Viena cu
hramul Sf. Ap. Andrei.
 În Elveția în ultimii ani, clericii Patriarhiei
Române au fost, probabil, cei mai dinamici dintre
ortodocșii din Elveția. După Geneva și Lausanne,
aceștia au înființat parohii în Zürich, Berna, Basel,
Lugano, Martigny, Neuchâtel, Coire și Saint-Gallen.
 7 . Concluzii
 Dincolo de granițele României s-au format și
consolidat comunități românești în imediata
apropiere a României de azi, în trecut părți
constitutive din România istorică (în cazul
românilor din Basarabia, Bucovina, Ungaria
și Serbia), în comunități românești din
Peninsula Balcanică (Macedonia, Albania,
Grecia și Bulgaria). În condiții istorice, sociale
și economice neprielnice mulți români au
emigrat în America, Austraia, Africa de Sud și
Europa formând solide comunități românești
și ortodoxe deoopotrivă.
 Patriarhia Română sprijină aceste comunități
pentru a-și păstra identitatea națională
(limba, credința și tradițiile). Un organizator al
Bisericii Ortodoxe Române din Australia,
părintele Dumitru Găină nota: An de an
parohia primește de la Patriarhia Română
ajutoare materiale pentru înzestrarea
lăcașului de cult, întreținerea preotului și a
casei parohiale. Icoane, veșminte, cărți de
cult, sfeșnice, policandre, clopot de 200
kg., scaun arhieresc, artizanat, costume
naționale, cărți pentru biblioteca
parohială, reviste și ziare bisericești.
 8. Bibliografie:
 Anania Valeriu, Memorii, Editura Polirom, Iași, 2011
 Berényi Maria, Cultura românească la Budapesta în secolul al XIX-lea, f. ed., Giula, 2000;
 Cain Daniel, Goșu Armand, Sigmirean Cornel, Sores-Marković Annemarie, Românii de lângă noi, Editura
Corint Junior, București, 2013;
 Cândea Virgil, Mărturii românești peste hotare I, Editura Biblioteca Bucureștilor, Bucure ști, 2010;
 Chaillot Christine (coord.), O scurtă istorie a Bisericii Ortodoxe din Europa Occidentală în secolul XX, trad.
Emil Mărginean, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2017;
 Cotanu Claudiu, ,,Românii ortodocși din America”, în ,,Revista română de studii literare”, nr. 16 / 2019;
 Croitoru Florin-Spiridon, ,,Diaspora românească – realitate proeminentă și provocare misionară”, în
vol. ,,Simpozionul de Știință, Teologie și Artă, edi ția a XIV”, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2015;
 Dobrescu M. Emilian, ,,Comunitățile de români din afara grani țelor țării” (I), în ,,Revista română de
Sociologie”, nr. 3-4 / 2008;
 Dobrescu M. Emilian, ,,Comunitățile de români din afara grani țelor țării (II)”, în ,,Revista Română de
Sociologie”, nr. 3-4 / 2008;
 Găină Dumitru, ,,Ortodoxia românească din Australia și Noua Zeelandă”, în ,,Îndrumător bisericesc”,
Timișoara, 1982;
 Jivi Aurel, ,,Comunități ortodoxe române în America”, în ,,Îndrumător bisericesc”, Timi șoara, 1982;
 Jivi Aurel, Istoria Bisericească Universală, Ediție îngrijită, biobibliografie și note de Valentin Bugariu,
Editura Sitech, Craiova, 2016;
 Misaroș Teodor, Din istoria comunităților bisericești ortodoxe române din Ungaria, f. ed., Giula, 2002;
 Păcurariu Mircea, Basarabia. Aspecte din istoria Bisericii și a neamului românesc, Editura Mitropoliei
Moldovei și Bucovinei, Iași, 1993;
 Păcurariu Mircea, Dicționarul teologilor români, ediția a III-a, Editura Andreiana, Sibiu, 2014;
 8. Bibliografie (I):

 Păcurariu Mircea, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. III, Editura Institutului Biblic și de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994;
 Stamate Roxana Luiza, ,,Migrația externă din România din perioada interbelică și în perioada post
decembristă” (mss.), 2018;
 Tănasă Cristinel Ștefan, Visarion Puiu. Biografia unui mitropolit, Editura Doxologia, Iași, 2017.

Webografie:

 https://doxologia.ro/arhimandritul-roman-braga, accesat în 19.01.2021;

 Flora Ioan, ,,România îi uită pe românii din Banatul sârbesc, a șa cum se uită, uneori, pe sine”,
https://ris.org.rs/ioan-flora-un-roman-din-banatul-sarbesc/, accesat în 19.02.2021;
 https://www.mitropolia.us/index.php/ro/structura/director-parohii, accesat în 20.01.2021;
 Nemeș Cornel, ,,Emigrări ale românilor din Transilvania pe continentul american în secolele XIX-XX”,
https://www.dacoromania-alba.ro/nr14/emigrari.htm, accesat în 19.01.2021;
 https://roea.org/deaneries, accesat în 20.01.2021;
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Ileana,_Principes%C4%83_a_Rom%C3%A2niei, accesat în 19.01.2021;
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Policarp_Moru%C8%99ca, accesat în 19.01.2021.