1

Conferință preoțească, Mănăstirea Partoș, 3. 11. 2022

Sfântul Simeon Noul Teolog. Viața. Opera. Rugăciunea

a). Un mileniu de la trecerea la Domnul a Sf. Simeon Noul Teolog

Sf. Simeon s-a născut în Galata Plafagoniei1 pe la anul 949, din părinți nobili (Vasile și
Eugenia). De copil, părinții l-a adus la Constantinopol, unde bunicii săi, ocupau posturi importante
la palat, l-au dat la studii. Astfel, Sf. Simeon a absolvit cursurile școlii (secundare) de gramatică,
dar preocupat de desăvârșirea morală a refuzat să aprofundeze cultura literară profană. A fost numit
spatharocubicular (purtător de spadă din dormitorul imperial).
După moartea unchiului său, tânărul Gheorghe (pentru că așa se numea după numele primit
la Botez) a intrat în Mănăstirea Studion din Constantinopol, apoi stareț la Mănăstirea Mamas și
Mănăstirea Sfânta Marina unde a trecut la cele veșnice la vârsta de 73 de ani pe 12 martie 1022.
Cronologia vieții:
949 – nașterea Sf. Simeon;
960-963 (10-14 ani) Simeon locuiește în casa unchiului său la Constantinopol;
970-972 (20-21 ani), prima vedere a luminii (Cateheza 22);
976 (27 ani), călătoria în Plafagonia;
977 (28 ani) e primit frate în Studion; a doua vedere a luminii dumnezeiești (Cateheza 16);
977 trece la Sfântul Mamas unde este tuns în monahism;
980 (30 ani), hirotonit preot și numit egumen al mănăstirii;
1005 (56 ani), demisia din egumenie;
1009 (60 ani), condamnat la exil, se stabilește pentru ultimii 13 ani la mănăstirea Sfânta
Marina;
1010-1011, reabilitarea juridică;
1022, 12 martie (73 de ani), adormirea Sfântului Simeon în Mănăstirea Sf. Marina;
1052, aducerea moaștelor la Constantinopol2.
Trecerea la cele veșnice a Sf. Simeon Noul Teolog deși s-a petrecut la 308 ani de la
întemeierea primului stat feudal românesc (1330) a avut influențe la nivelul operei în mediile
românești3.
Poezia prin Mihai Eminescu reține faptul deloc nesemnificativ al rolului și rostului
domnitorului creștin al țării:
,, Rămîneți în umbră sfîntă, Basarabi și voi Mușatini,
Descălecători de țară, dătători de legi și datini,
Ce cu plugul și cu spada ați întins moșia voastră
De la munte pîn’ la mare și la Dunărea albastră” (Scrisoarea III).

1
Regiune antică pe țărmul nordic al Mării Negre așezată între Bitinia și Pont.
2
Sfântul Simeon Noul Teolog. Viața și opera. Scrieri IV, introducere și traducere diac. Ioan I. Ică jr., Editura Deisis,
Sibiu, 2006, p. 36-37 (se va prescurta în continuare Sfântul Simeon Noul Teolog. Viața și opera...).
3
Cf. Daniil Stoenescu, ,,Influența operei Sfântului Simeon Noul Teolog asupra vieții monastice românești”, în
,,Mitropolia Banatului”, nr. 1 / 1988, p. 43-50.
2
Conferință preoțească, Mănăstirea Partoș, 3. 11. 2022
b). Cultură și credință în viața Sfântului Simeon Noul Teolog: pregătit pentru o
carieră juridică, a fost preocupat de tânăr de cunoașterea lui Dumnezeu în isihie

La Constantinopol, Sf. Simeon a urmat cursurile Școlii secundare, așa-numita instrucție

liberală enciclică; aceasta cuprindea cele 7 arte liberale: gramatica, retorica, dialectica, aritmetica,
geometria, astronomia și muzica 4.
Moartea unchiului, disprețul față de literatura profană au contribuit la părăsirea vieții din
cetate în favoarea celei mănăstirești. Înainte însă de părăsirea vieții din lume a locuit o perioadă în
casa unui patrician (aristocrat, senator) unde a primit regula vieții duhovnicești – asceză,
lectură, meditație și rugăciune – primită de la monahul Sf. Simeon Evlaviosul din Mănăstirea
Studion.
În casa acestui patrician într-o noapte de rugăciune neîncetată și lacrimi a avut o primă
experiență a vederii luminii dumnezeiești. În Cateheza 22, Sf. Simeon dezvăluie Părinții pe care
i-a avut aprope (Sf. Marcu Ascetul, sec V-VI) și învățătura lor: ,,Căutând vindecare, poartă grijă
de conștiință și fă câte îți spune și vei găsi folos” 5. După rugăciune pentru prima dată Sf. Simeon
a văzut lumina dumnezeiască:
,, Aşadar, stând el în picioare într-o zi şi spunând mai mult cu mintea decât cu gura:
„Dumnezeule, milostiveşte-mă pe mine păcătosul!" [Le 18, 13], dintr-o dată o strălucire
dumnezeiască 1-a încununat de sus şi a umplut tot locul. Iar atunci când s-a petrecut aceasta,
tânărul nu mai ştia şi a uitat dacă era în casă sau sub un acoperiş. Fiindcă de pretutindeni vedea
numai lumină şi nu ştia dacă mai umbla pe pământ. Nu mai era în el nici teamă de a nu
cădea, nici grijă de lume, nimic din cele ce-i năpădesc pe oamenii ce poartă trup nu-i ataca
gândul, ci fiind cu totul împreună cu lumina nematerială şi părându-i-se că s-a făcut el însuşi
lumină, şi uitând toată lumea, a ajuns plin de lacrimi şi de bucurie şi de veselie negrăită. Apoi
mintea lui s-a înălţat la cer şi a văzut altă lumină mai limpede decât cea care era aproape de
el. Şi stând în apropierea acelei lumini i sa arătat în chip uimitor bătrânul acela sfânt şi
deopotrivă cu îngerii, care îi dăduse porunca şi cartea”.
Sf. Simeon a avut două încercări de a intra în mănăstire, prima nu s-a realizat din pricina
vârstei fragede (14 ani), a doua a fost o izbândă. Aici a avut loc a doua vedere a luminii
dumnezeiești. Mărturisirea o avem în Cateheza 16: ,, Căci, minune înfricoşătoare! într-atât a
încordat şi a învigorat relaxarea articulaţiilor şi muşchilor produsă de multa mea osteneală,
încât mi se părea că am dezbrăcat veşmântul stricăciunii; dar nu numai aceasta, ci o bucurie
multă, o simţire spirituală [noeran] şi o dulceaţă mai presus decât gustul tuturor celor văzute
s-au revărsat de îndată în chip negrăit în sufletul meu, şi mi s-a dăruit în chip uimitor
[paradoxal], şi am cunoscut o libertate şi o uitare de toate gândurile vieţii din lume, precum
şi însuşi modul ieşirii din viaţa aceasta. Fiindcă toate simţirile minţii şi ale sufletului s-au
alipit numai de acea negrăită bucurie a luminii”.
De la Studion din cauza unor intrigi și a invidiei Sf. Simeon a plecat la Mănăstirea Sf.
Mamas unde a primit atât călugăria, cât și preoția, devenind starețul acestei obști.
Programul duhovnicesc zilnic presupune: rugăciune, citiri, lacrimi, lucru manual
(caligrafie), liturghie, împărtășire zilnică, contemplări în chilie. A fost hirotonit preot de patriarhul
Nicolae Chrysoverghis și a slujit 48 de ani.
Proaspătul egumen a renovat clădirile mănăstirii ruinate (han și cimitir).

44
Constantin Voicu, Patrologie și literature postpatristică, vol. III, Editura Basilica, București, 2010, p. 234 (Se va
prescurta în continuare Patrologie…).
55
Cf. Simeon Noul Teolog, Cateheze. Scrieri II, traducere de diac. Ioan I. Ică jr., Editura Deisis, Sibiu, 2003.
3
Conferință preoțească, Mănăstirea Partoș, 3. 11. 2022
Viața Sf. Simeon ilustrează și câteva minuni. Există două relatări privitoare la găsirea
apei pentru mănăstire și vindecarea minunată a egumenei Ana, urmează opt minuni relatate de un
ucenic apropiat: Acesta povestește cum și-a redobândit în chip minunat pofta de mâncare, cum l-
a văzut pe Simeon rugându-se în levitație, cum a vindecat un copil olog al unei femei sărace și un
alt tânăr, demonizat, cum a pedepsit într-o călătorie un pescar lacom și a vindecat un prieten bogat
și paralizat din Chrysopolis, cum a pedepsit pe doi frați care îl persecutau, cum s-a îmbolnăvit de
dizinterie grozavă care l-a ținut la pat6.
Sf. Simeon părăsește curtea imperial pentru liniștea mănăstirii fiind îndrumat de Sf. Simeon
Evlaviosul, monah la Mănăstirea Studion. În vremea cât a activat în mănăstire a înmănunchiat
munca fizică cu lectura și rugăciunea și darurile acesteia din urmă: lacrimile și vederea luminii
dumnezeiești.
Trei sunt, potrivit părintelui Mc. Gukin obiectivele ,,programului monahal” al Sf.
Simeon: 1). recentrarea vieții monahale pe experiența harului; 2). și pe ascultarea necondiționată
față de un părinte duhovnicesc harismatic; și 3).reconstituirea monastică a unei baze de putere de
tip aristocratic.

c). Răbdarea în ascultare

Viața aspră l-a însoțit pretutindeni pe Sf. Simeon și atunci când și-a dorit să rămână ucenic
pe lângă Sf. Simeon Evlaviosul, la Studion, dar nu-i era îngăduit din cauza sistemului chinovial al
mănăstirii, și nu gherontic care presupunea viețuirea pe lângă un avvă.
La Mănăstirea Sf. Mamant din pricina faptului că a făcut icoana învățătorului său, și i-a
întocmit viața și slujba, s-au ivit primele neînțelegeri în obștea mănăstării. Mai apoi programul
duhovnicesc pe care l-a cerut fraților a dus la expulzarea sa din mănăstire, ba ai mult la un exil
fiind apoi reabilitat.
Pentru noul ergumen simpla asistență la slujbe nu era de ajuns: ,,Fiindcă am cunoscut
pe unii care până într-atât erau stăpâniți de o asemenea amăgire sârguindu-se numai să nu cadă în
vreun păcat trupesc, încât, neîngrijindu-se să fugă în genere de cele făcute în ascuns sau de cele
meditate în cele nearătate ale inimii, li se părea că se vor mântui fără nicio altă lucrare, adică
fără rugăciune și tăcerea buzelor, fără priveghere, înfrânare și sărăcia duhovnicească [Mt.
5, 3], fără smerenie și iubire, asistând numai pur și simplu la slujbe 7.
Cheia vieții duhovnicești pentru Sf. Simeon, o constituie lacrimile și rugăciunea neîncetată.
Trebuie plâns neîncetat, la toate slujbele, la cuminecare, în chilie, nu numai pentru sine, ci și pentru
ceilalți, lacrimile unite cu rugăciunea cuprind în ele toate virtuțile: străpungerea și lacrimile
neîncetate duc la luminarea minții de către Duhul Sfânt8.
În opoziție cu simpla prezență la slujbe, Sf. Simeon a alcătuit un program duhovnicesc
zilnic: După rugăciune se atingea de lucrul manual, scriind caietele de Dumnezeu insuflatelor
Scripturi, căci scria foarte frumos și, când erau văzute, toate cele scrise de el umpleau sufletul de
plăcere. Iar când bătea toaca, se scula de îndată la cântarea de imne lui Dumnezeu, și când se
săvârșea dumnezeiasca Ofrandă [Liturghie], închinându-se după citirea Evangheliei într-unul din
paraclisele bisericii stătea în picioare la rugăciune și vorbea cu Dumnezeu cu lacrimi, până când
preotul înălța Pâinea; După care ieșind de acolo întreg foc dumnezeiesc se împărtășea cu
preacuratele Taine. Apoi se întorcea în tăcere în chilia lui și, gustând din acea masa modestă și fără

6
Sfântul Simeon Noul Teolog, Viața și opera…, p. 24.
7
Sfântul Simeon Noul Teolog, op.cit …, p. 140.
8
Ibidem., p. 95-96.
4
Conferință preoțească, Mănăstirea Partoș, 3. 11. 2022
pretenții, se apuca după obicei de lucrul său, cum s-a spus. Dar când cădea seara și începea noaptea
putea fi văzut ca o altă stea neadormită strălucind în interiorul ei stand în picioare până la miezul
nopții la rugăciune și frecventarea dumnezeieștilor Scripturi, iar uneori ieșind din el însuși [în
extaz] prin contemplări dumnezeiești și unindu-se în chip tainic cu Dumnezeu 9.
Deznodământul acestei crize între stareț și o parte dintre frați ne este cunoscută din
Viața sfântului. La cinsprezece ani după alegerea lui Simeon ca stareț, o parte a călugărilor de la
Sfântul Mamas, aproximativ 30 de frați s-au răzvrătit împotriva lui. Într-o zi, pe când predica în
biserică, în timpul Ceasurilor, potrivit obiceiului său, ei îl întrerupseră în mod violent și se
repeziseră la el ca ,,fiarele sălbatice”, cu gândul de a-l scoate din mănăstire. Însă complotul a eșuat,
datorită calmului lui Simeon care rămase ,,nemișcat” la locul său, ,,surâzător și senin”, ,,cu privirea
fixate asupra atacatorilor săi”. Aceștia fură subjugați de farmecul sfintei sale personalități sau, cum
arată Nichita Stithatul, ,,harul care locuia în Simeon îi ținea departe și în respingea” 10.
Trăsătura caracteristică a Sf. Simeon este grija de a nu separa efortul ascetic de viața
mistică, trecând totdeauna de la una la alta. El acordă un rol deosebit de important călăuzirii sau,
mai curând, paternității duhovnicești.
Părintele duhovnicesc este un doctor care, cu multă răbdare și, înainte, cu dragoste,
folosește, ca doctorul fizic, toate medicamentele și mijloacele terapeutice spre a alina și a tămădui
boliile și plăgile sufletului care sunt patimile și păcatele. Din partea sa, fiul duhovnicesc, trebuie
să descopere totul părintelui său.
Părintele duhovnicesc este un nou Moise, trimis de Dumnezeu pentru a ne elibera de
jugul Faraonului spriritual, diavolul, și din pământul păcatului, Egiptul. Sf. Simeon dezvoltă
îndelung această temă în al 18-lea Imn al său11.
I-au împărtășit învățătura mai mulți ucenici între care îi amintim pe Hristofor Faguras care
la vreme de strâmtorare l-a primit pe Sf. Simeon în paraclisul Sfintei Marina, o parte a călugărilor
din Studion și Nichita Stithatul, ucenicul și biograful său.

d. Opera teologică

Opera Sf. Simeon se imparte în patru categorii:

1. Cateheze, în număr de 34;
2. Cuvântări teologice, în număr de 3, și etice în număr de 15
3. Capete în număr de 225
4. Imne
Data alcătuirii acestor scrieri e greu de precizat. Catehezele au fost alcătuite și ținute în
timpul petrecerii la Mănăstirea Studion. Tot aici a scris imne, lucrări exegetice și scrisori care s-
au pierdut. După demisia din postul de egumen, a alcătuit capetele despre virtuți și despre patimile
opuse lor. În timpul certei cu Ștefan al Nicomidiei, a alcătuit mai ales bucățile oratorice. Din timpul
retragerii sale, Nichita menționează numai compunerea de imne.

9
Sfântul Simeon Noul Teolog, Viața și opera…, p. 261-262.
10
Vasili Krivoșein, În Lumina lui Hristos, trad. Ioan-Vasile Leb și Gheorghe Iordan, Editura Institutului Biblic și de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2005, p. 37 (Se va prescurta în continuare Vasili Krivoșein, În
Lumina...).
11
Vasili Krivoșein, În Lumina..., p. 99.
5
Conferință preoțească, Mănăstirea Partoș, 3. 11. 2022
S-a spus că învățătura Sfântului Simeon se încadrează cu greu în tradiția părinților anteriori,
că e mai mult mărturia unei experiențe personale. În esență, învățătura lui se reduce la
învățătura părinților anteriori 12.
Catehezele au fost traduse în românește în mai multe ediții succesive de părintele prof.
Ioan I. Ică, jr. de la Sibiu. Pe lângă aceasta a fost elaborată o teză de doctorat dedicată lor, la Cluj-
Napoca în 2019 sub îndrumarea pr. prof. Vasile Gordon. Autorul13, ilustrează întregul material al
catehezelor de la identificarea problemelor eclesiale manifestate prin diluarea credinței: dez-
animarea credinței, necunoașterea de sine, compromisul soteriologic și eshatologic, delăsarea
monahală, desconsiderarea preoției și infatuarea teologică și duhovnicească, la catehezele ascetice
(asceza, isihia, pomenirea morții, plânsul și lacrimile, viața liturgică și împărtșirea de Dumnezeu,
mistice (Pocăința, Vederea Luminii, Nepătimirea, Simțirea Harului, Transfigurarea și Intimitatea
cu Dumnezeu) și dogmatice.
Cele 225 de capete teologice și practice cuprinse în volumul VI al Filocaliei românești
sunt împărțite în trei serii: 100 de capete practice și teologice; 25 capete gnostice și teologice și
100 capete teologice și practice.
Capetele au fost compuse pe când era stareț la Mănăstirea Sf. Mamant, după răscoala celor
30 de călugări. Capetele descriu cele 3 trepte ale progresului spiritual al ascetului: de la viața
păcătoasă la faptă, de la faptă la cunoștință, de la cunoștință la teologie 14.
Imne în 55 de capitole. O teologie în versuri prin care omul poate cunoaște pe Dumnezeu
și a dialoga prin versurile Sfântului.
Epistole. Ni s-au păstrat 5 astfel de compuneri.

f. Învățătura despre rugăciune

Efortul Sf. Simeon este îndreptat nu asupra formei, ci asupra fondului comunicării cu
Dumnezeu, el este centrat nu atât pe performanțele ascetice extreme – ne spune pr. prof. Ioan I.
Ică jr., – ci pe deplina smerenie a voinței și zdrobirea inimii prin lacrimi. El se adresează monahilor
din mănăstiri, pe care vrea să-i inițieze în adevăratul monahism, cel interior.
Rugăciunea ocupă un loc central în spiritualitatea lui Simeon. El vorbește despre ea în
mod constant în scrierile sale, deși nu o face sistematic și teoretic și nu ne dă ,,metoda științifică”
a felului cum trebuie făcută. Dimpotrivă, el ne vorbește într-un fel concret și viu despre diferitele
tipuri de rugăciune, despre particularitățile lor, despre conținutul lor și ne arată cum se ruga el
însuși. El prezintă mai întâi rugăciunea bisericească și felul de a participa la ea în mod
personal.
În Cateheza 26 intitulată ,,învățătură de mare folos pentru un începător”, Simeon ne dă o
imagine asupra zilei unui călugăr viețuitor în obște și enumeră principalele rugăciuni la care trebuie
să participe. El spune că monahul ,,trebuie să se scoale la miezul nopții și să-și facă pravila de
chilie și numai după aceasta să meargă împreună cu toți la slujba de laudă pe care să o facă
de la un cap la altul cu atenție și trezvie (stare de veghe), veghind cu mare grijă de la
începutul cântării, adică la cei șase psalmi15, la stihologie, la citire, fără a se odihni, fără a-și

12
Filocalia sfintelor nevoințe ale desăvârșirii, vol. VI, traducere, introducere și note de Pr. Prof. Dumitru Stăniloae,
Editura Humanitas, București, 1997, p. 10-12.
13
Preot Ciprian-Ionuț Joița, Cateheza vieții duhovnicești la Sf. Simeon Noul Teolog, (manuscris), Cluj-Napoca, 2019,
307 p.
14
Constantin Voicu, Patrologie…, p. 238.
15
Psalmii 3; 37; 62; 97; 102; 142.
6
Conferință preoțească, Mănăstirea Partoș, 3. 11. 2022
moleși trupul ducându-și un picior înaintea celuilalt sau sprijinindu-se de pereți și de stâlpi,
fără a-și lăsa mintea să se împrăștie, ci, dimpotrivă, privirea și sufletul fără să se rătăcească,
atenția numai la psalmodiere, la citire și la sensul cuvintelor, cântate sau citite, ale
Dumnezeieștii Scripturi, atât pe cât este capabil pentru a nu lăsa să treacă în deșert niciunul
din aceste cuvinte, ci pentru ca, dimpotrivă, sufletul său, hrănit și întărit prin toate, să ajungă
la căință, la smerenie și la dumnezeiasca iluminare a Duhului Sfânt.
Sf. Simeon vorbește de rugăciunea cu lacrimi, cea de la chilie numită ,,de pravilă”, o
rugăciune de dimineață și seară care să cuprindă o mărturisire către Dumnezeu.
Sf. Simeon vorbește de o ,,rugăciune obișnuită”, citită la chilie, Pavecernița, Vecernia și
Utrenia și o ,,rugăciune stăruitoare” însoțită de lacrimi. Sf. Simeon vorbește de o rugăciune către
Tatăl, către Fiul și către Sfântul Duh,
Un teolog tâlcuind rugăciunea Sf. Simeon ne spune că aceasta nu e teoretică, exterioară, ci
practică, adică o rugăciune izvorâtă din experiența personală: ,,Miluiește-mă, învrednicește-mă
de milostivirea Ta pe mine, păcătosul! Doctore, singur iubitor de suflete, singur iubitor de
milostivire, Care vindeci în dar bolnavi și răniți, fii Doctorul loviturilor, al rănilor mele!”
(Imn 46).
La Simeon se află încă și alte lămuriri asupra rugăciunii. Astfel, el spune că rugăciunea
atrage Lumina Duhului (Cateheza 9), că în timpul rugăciunii trebuie să fie atent la ocârmuirea
inimii (Cateheza 18), că rugăciunea trebuie să fie neîncetată (Cateheza 27).

Concluzii:

Comemorarea Sfântului Simeon Noul Teolog cu prilejul împlinirii a 1000 de ani de la

înveșnicirea sa, se temeluiește pe importanța jertfei prin renunțare, rugăciune însoțită de darurile
sale, disciplină duhovnicească, fiind un prim sistematizator, al vieții monahale lăuntrice, bazat
fiind pe învățătura și experiența Părinților anteriori.

BIBLIOGRAFIE:

1. Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Române, București, 1994;
2. Eminescu Mihai, Opere. Poezii, ediție critică, note și variante de Perpessicius, Editura
Fundației Naționale pentru Știință și Artă, București, 2013;
3. Filocalia sfintelor nevoințe ale desăvârșirii, vol. VI, traducere, introducere și note de Pr.
Prof. Dumitru Stăniloae, Editura Humanitas, București, 1997;
4. Joița Ciprian-Ionuț, Cateheza vieții duhovnicești la Sfântul Simeon Noul Teolog (Teză de
Doctorat), Cluj-Napoca, 2019;
5. Krivoșein Vasili, În Lumina lui Hristos, trad. Ioan-Vasile Leb și Gheorghe Iordan, Editura
Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2005;
6. Simeon Noul Teolog, Cateheze. Scrieri II, traducere de diac. Ioan I. Ică jr., Editura Deisis,
Sibiu, 2003;
7. Simeon Noul Teolog, Viața și opera. Scrieri IV, introducere și traducere de diac. Ioan I.
Ică jr., Editura Deisis, Sibiu, 2006;
7
Conferință preoțească, Mănăstirea Partoș, 3. 11. 2022
8. Stoenescu Daniil, ,,Influența operei Sfântului Simeon Noul Teolog asupra vieții monastice
românești”, în rev. ,,Mitropolia Banatului”, nr. 1 / 1988.
9. Voicu Constantin, Patrologie și literatură postpatristică, vol. III, Editura Basilica,
București, 2010.

Pr. Valentin Bugariu,

Parohia Birda