Editorial:

Raport de activitate al Parohiei Birda pe 2022

bisericesc (1 septembrie) și Ziua Națională a
Parohia Birda face parte din parohiile României (1 decembrie).
arondate Protopopiatului Deta și este o parohie de În cazul praznicelor și sărbătorilor bisericești a
categoria a II-a rural, cu biserică parohială, capelă fost oficiată Slujba Privegherii (Vecernia unită cu
filială, casă parohială, capelă mortuară, două Litia și Utrenia) și Sfânta Liturghie. Iar în Duminici a
cimitire confesionale și teren arabil. Conform fost oficiată Vecernia în Ajun, urmată de Utrenie,
Conscripției parohiale, comunitatea creștin- Sfânta Liturghie și Vecernie ( Duminică seara).
ortodoxă din parohie numără 209 familii, 160 în Pe timpul Postului Paștilor au fost săvârșite
parohie și 49 în filie cu 428 credincioși din care în slujbe religioase după cum urmează: Canonul cel
parohie sunt 351 persoane și în filie, 77 persoane. Mare (în prima săptămână a Postului), Liturghia
Planul cadru al activităților religioase, Darurilor mai înainte sfințite (miercurea și vinerea),
culturale și filantropice a pomenirea morților și
fost dedicat Anului omagial slujba Denilor (în
al rugăciunii în viața Săptămâna a V-a din Post
Bisericii și al creștinului și și în Săptămâna Mare).
Anul comemorativ al În Postul Adormirii
Sfinților Isihaști, și a Maicii Domnului a fost
presupus desfășurarea de oficiată zilnic slujba
activități în biserică și on- Acatistului / Paraclisului
line prin blogul Parohiei și Maicii Domnului, în Ajun a
pagina destinată catehezei fost săvârșit Prohodul
intitulată ,,Hristos împărtă- Maicii Domnului după
șit copiilor”. Vecernie și înainte de
Utrenie.
Activitatea Sărbătorirea
religios-pastorală: hramului bisericilor a fost un moment deosebit, la
Nașterea Maicii Domnului (8 septembrie) și Soborul
În cursul anului, atât în biserica parohială cu Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil (8 noiembrie).
hramul ,,Nașterea Maicii Domnului”, cât și în La aceste prilejuri de îndoită sărbătoare a fost oficiată
capela filială cu hramul ,,Sfinții Arhangheli Mihail în Ajun, Slujba Privegherii, urmată în ziua de
și Gavriil” au fost oficiate slujbe în Duminici și prăznuire de Acatist, sfințirea apei, Sfânta Liturghie și
sărbători, fie cu prilejuri speciale cum a fost ritualul Tăierii colacului.
Noaptea de Anul Nou (1 ianuarie); Ziua Culturii Sfintele Taine au fost săvârșite la cererea
Române (15 ianuarie), Ziua Unirii Principatelor credincioșilor. Astfel în parohie a fost oficiată Taina
Române (24 ianuarie), Deportarea în Bărăgan (19 Sfântului Maslu de obște, bianual și o dată în biserica
iunie), Ziua națională de conștientizare a violenței din Sângeorge.
împotriva creștinilor (16 august), Duminica Pr. Valentin Bugariu
românilor migranți (22 august), Începutul anului (Continuare în p. 4)

1
 Şi ţin de el cu tărie,
Vor mai înflori zile ca Să nu zboare
acestea… Spre alte hotare,
La capătul
Cel mai din urmă.
Nina Ceranu
Câinii latră mai jos în sat,
Semn că pacea s-a aşezat
O arşiţă cumplită a strâns în
Şi-n frunzele pomilor adiate din cer.
chingi satul,
Stingher,
Valea,
S-a aninat luceafărul
Muntele…
De astrul nopţii.
E atâta linişte încât parcă-i auzi încercarea,
Din dreapta mea,
Înspre seară,
Şopotul pârâului
De a ne ocroti
Taie noaptea-n două,
De tăria vipiei de peste zi,
Alunecând spre dimineaţa,
Spartă de trudnicii cocoşi,
Ce va veni cuminte,
Care marchează
Adăpată cu pocale de rouă.
Cine ştie ce ore din zi.
Va cădea
Scăpătat pe-o buză de deal,
Câte-o stea…
Soarele se duce-n ale lui,
Greierii o vor rătăci de la unul la altul.
Hai-hui
Să-i lase loc lunii,
Foalele vântului se-nfoaie-n tăciuni,
Care de vreo trei nopţi
Primenindu-i de spuza albicioasă
Se tot chinuie să-şi ia forma rotundă
Care-i macină ca o pecingine.
Şi să se limpezească-n fântâna afundă.
Şi se face iar noapte…
E mai împlinită,
Cutreierată de şoapte…
Poate unde-a auzit că va fi ploaie de stele
Şi vrea ca-n jocul de iele,
Satul şi-a tras obloanele.
Să se prindă şi ea.
Singurătăţile-s
Deocamdată-i amurg.
Ele-înde-ele…
Greierii,
În împărăţia nopţii,
Concertează.
Povestaşul
Şi-a trimis răvaşul
Ne-a intrat unul şi-n casă,
Fără adresă
Derutat, confuz.
Şi nici recipisa n-o mai găseşte.
La facerea zilei ea însăşi lucrează,
Ca-n fabulă, e slăbănog,
C-un fir de busuioc
Negru, nehrănit şi bineînţeles
C-o pală de vânt, şi-un vis de noapte…
Fără nelipsita-i chitară
C-un pahar din apa casei,
Pe care a pierdut-o în vară.
Tămâiată
Şi-n miros de pită nouă…
Stau şi priveghez focul,
Să-i aflu jocul
Dintr-un turn al Penelopei
Şi ce-l ţine viu.
Am privit soarele
Până ce ochii mi s-au umplut de lumină.
Mi-am alcătuit,
În bruma asta de viaţă,
(Va urma)
Fragil agăţată de-un capăt de aţă,
Un pic de veselie

2
Restituiri:
Din amintirile unui colonist din Gătaia
(XVII)
„Drum bun, băiatul meu iubit
Și de ți-o fi mai rău vreodată,
Dă-mi anii tăi și îți promit
Că fac și zece ani armată”.
Victor Macarevici
Potrivit mi se pare acest catren din care se
desprinde ideea, cu un ușor substrat ironic, că tatăl
recrutului nu mai poate merge în locul fiului la
cătănie, întrucât nu-i permite vârsta. De aceea,
părintele, cu drag, îi urează
„Drum bun!”, sugerându-i că va
trebui să treacă singur prin
această etapă a vieții:
maturizarea. Este ceea ce mi-a
dat de înțeles și tatăl meu când,
la plecare, am luat valiza și mi-a
amintit că dumnealui a înfruntat
războiul și s-a întors cu bine.
Odihnească-l Bunul D-
zeu pe bătrânul nostru părinte,
care ne-a învățat să fim tari și
răbdători în confruntările ce ne-
așteaptă. Ne-au iubit și ne-au
protejat amândoi, și mama, și
tata, ne-au mustrat, ne-au mai
mângâiat cu câte una părintește,
dar nu ne-au cocoloșit în fața
marilor provocări, pregătindu-ne
astfel pentru meandrele unui trai curat și demn.
Poate că și acesta-i motivul ce m-a ajutat să trec mai
ușor peste spaima pe care o acumulasem de la
încorporare și până la sosirea în unitatea de la Cluj.
Îngăduiți-mi să continui evocarea despre anii
mei de militărie. După ce am rupt-o cu civilia, iar
hainele, care miroseau a sat, a copilărie și a
adolescență în libertate, zăceau deja într-un sac ce
urma să fie trimis acasă, am luat valiza de lemn,
singurul confident, și, trăgănd-o agale, am urcat la
etajul întâi al clădirii. Încă eram debusolați,
executam ordinele date învăluiți într-o respirație a
necunoașterii și a unui aer al timidității, înghițeam
în sec poruncile și pășeam pe treptele scărilor spre
un liman imaginar. La capătul unui coridor lat și
obositor de lung, urma să fie dormitorul grupului
de nou veniți.
Cei din anul al doilea se uitau la noi,
bobocii, parcă ne plângeau de milă. Se bucurau că
prin venirea noului leat, ei scăpau parțial de corvoada
din unitate. Privirile lor nu ne încurajau, ci mai
degrabă ne ironizau... „Nu știți voi, băieți, ce vă
așteaptă!”. Cu adevărat, emoția și starea apăsătoare a
unei incertitudini în noul mediu de viață, ne chinuiau
încă. Ele au rămas în sufletul nostru fragil și n-au
putut fi spălate prin îmbăierea de la intrare.
-Veți intra în această încăpere în ordine,
bagajele le așezați sub patul repartizat de către
caporal, apoi rămâneți în picioare alături și ascultați
următoarea comandă, ne atenționă sergentul când ne-
am oprit în fața unei uși întredeschise.
Ne-am bucurat nespus de mult când ne-a
permis să ne alegem patul și să ne așezăm
deocamdată unde vrem și lângă ce coleg dorim. La
cină, am coborât grupați și în liniște. Doar ne mai
îngheonteam, n-aveam curajul să vorbim. Serveam
masa civilizat, iar, după un timp
măsurat de gradați, ni se ordona să
ne ridicăm și să așteptăm afară.
Acum, eram lăsați liberi în curte.
Încă nu aveam un cunoscut de
aproape, un prieten cu care să mă
vorbesc și să ne confesăm reciproc.
Așa că, în carnețelul cu insemnări,
stând pe o bancă lăturalnică, mi-am
notat primele impresii trăite în acest
început de viață cazonă...„ Mă aflu
în orașul... în data de ... Aștern cu
mâna tremurândă (oare de ce?)
gândurile și trăirile unui tânăr
bănățean ajuns militar pe tărâm
ardelean....”. Mă eliberam în acest
fel de tensiunea inevitabilă, de
emoțiile firești și încercam să mă
autoîncurajez pentru încercările și
provocările pe care aveam să le parcurg. Recunosc că
nostalgia care își făcuse cuib în inima mea mă însoțea
încă și trebuia s-o răzbesc cumva. Încet, încet civilia
rămânea în urmă. Regulamentul militar și asprimea
ordinelor ne zdruncinau amintirile.
De-acum știam din ce grupă facem parte, din
ce pluton, din ce companie și din ce batalion.
Universul milităriei ne copleșea și, ciudat, chiar
începea să ne placă unele momente. Instrucția de
front, marșurile secondate de cântecele ostășești, ne
emoționau. Parcă aud și azi, cum, plutonul unu, o
formație de referință, se întorcea în cazarmă.
Frânturile unui cântec cazon se apropiau tot mai mult
de poarta unității. Undele sonore se rostogoleau
tremurând pe șoseaua asfaltată. Țâșnind din tinerele
lor piepturi, șuvoiul melodic întâlnea în drumul lui
poarta metalică silind-o să vibreze în același ritm.
Soldatul de serviciu de la punctul de control se grăbea
s-o deschidă. Marea de glasuri se revărsă în curtea
3
unității militare, ca un val oceanic ce legăna în
drumu-i toată suflarea. Cei din curte se opreau, cei
de la ferestre admirau și toți reconoșteau că aceasta
era una din părțile frumoase ale cătăniei.
Așa am gândit și noi cei care îmbrăcarăm nu
demult vestonul de soldat. Numai că nu-i toată ziua
soare. Mă gândesc la exercițiile de dezechipare de
seara, când tu trebuia să te dezbraci în doi timpi și
trei mișcări. Adică, pe durata cât caporalul număra
rar până la cinci, răcanul zvărlea alături boneta,
dezlega rapid șireturile de la bocanci, scotea iute
picioarele pe podea, forța cureaua să iasă mai iute
din cataramă, desfăcea repede nasturii de la cămașă
și de la veston, le smulgea de pe trupul încălzit, și,
în același timp, își scutura întregul corp ca să-i
alunece pantalonii și, astfel, să câștige timp, ca,
atunci când gradatul comanda: Drepți!, tu,
neinstruitu-le, să stai smirnă în izmene și maiou,
adică dezechipat. Ei, dar pentru asta trebuia
antrenament. Cine nu se încadra era abonat la
spălarea coridorului de alături. Unii își ispășeau
pedeapsa seara, alții, dimineața. Te îngrozeai doar
când îl vedeai. La zece metri lungime și trei lățime
aveai ce șmotrui!! Așa că exersam și singuri astfel
de mișcări. Poate și acestea făceau parte din
inventarul de exerciții de pregătire fizică a
luptătorului de mâine.
Prof. Iosif Marius Circa
(Continuarea serialului
în numărul următor...)
(Urmare din p. 1)
Au fost săvârșite 18 Botezuri, 14 în parohie
și 5 în filie și 7 Cununii, din care 5 în parohie și 2 în
filie. Tainele Mărturisirii și Împărtășirii au fost
oficiate cu precădere în cele patru posturi din timpul
anului, dar și de câte ori credincioșii au simțit
această nevoie.
În cadrul ierurgiilor amintim cele legate de
sfârșitul trupesc al omului. Au fost prohodiți 13
credincioși, 10 în parohie și 3 în filie. A fost oficiată
ierurgia sfințirii apei la Bobotează și Izvorul
Tămăduirii. Cu prilejul Praznicului Înălțării
Domnului au fost pomeniți eroii locali la
Monumentele din Birda și Sângeorge.
Slujbă de Tedeum au fost oficiată cu prilejul
începerii anului școlar (15 septembrie), de
mulțumire la începutul anului bisericesc și civil, și
Tedeumul la sărbători bisericești cu prilejul Zilelor
dedicate unirii românilor.
Pastorația individuală a fost realizată prin
intermediul Tainei Spovedanii, dar și prin cele patru
vizite pastorale: de Bobotează, Sfintele Paști,
Înălțarea Sfintei Cruci și Nașterea Domnului nostru
Iisus Hristos.
Activitatea cultural-educativă:
Educația religioasă a fost prezentă la fiecare
serviciu religios prin intermediul predicii (omilie,
predică tematică și ocazională) dar și prin cateheză
ilustrată cu ajutorul calculatorului.
La bisericile din Birda și Sângeorge au fost
distribuite ,,Ziarul Lumina” al Patriarhiei Române și
revista ,,Învierea” a Arhiepiscopiei Timișoarei. Tot
pentru credincioșii din cele două comunități a fost
dăruită publicația ,,Arhanghelul, revistă de cultură și
religie rurală” în 4 numere. Ultimul număr a adus
credincioșilor și un calendar creștin-ortodox de
buzunar.
Au fost realizate momente culturale și educative
prin prezentări și expoziții de carte, expoziție de
costum popular, poezie, cântec religios și patriotic și
film documentar la Ziua Culturii Române, Ziua Unirii
Principatelor, Ziua Universală a Iei și Ziua Națională
a României. La Sângeorge s-a desfășurat recitalul de
colinde destinat copiilor ,,Vin colindătorii cum
veneau odată…” ajuns la cea de-a V-a ediție.
În perioada lunilor decembrie 2020-aprilie
2022 s-a desfășurat în parohie și în filie, Concursul
Național Catehetic. Proiectul propus de Parohia Birda
a obținut, în urma jurizării, Premiul al II-lea la nivel
județean.
În 16 septembrie a avut loc la Birda
aniversarea revistei de cultură și religie rurală
,,Arhanghelul” cu prilejul împlinirii a zece ani de
apariție neîntreruptă (2012-2022). Momentul
aniversar a debutat cu slujba Tedeumului de
mulțumire oficiat de un sobor de preoți și a fost urmat
de lansarea cărții Arhanghelul. 10 ani în slujba
comunității parohiale, 227 p.. Realizat de către
preotul Valentin Bugariu, volumul oferă cele mai
reprezentative articole care au apărut în cursul vremii
în publicația de la Birda, cronica parohială și
fotografii din cotidianul vieții bisericești din Birda și
Sângeorge.
La nivel de parohie au fost organizate
activități religios-culturale concretizate în oficierea
Sfintei Liturghii în sobor, împărtășirea copiilor,
acțiuni filantropice, cateheze susținute atât în parohie,
cât și în filie.
(Continuare în p. 11)
4
Documentar:
Actualitatea îndemnului: „Înapoi la
Sfinții Părinți!”
Unirea bărbatului cu femeia prin Taina
Cununiei este lucrare divină. Când în rugăciunile ei
Biserica se roagă pentru tineri ca Dumnezeu să-i
unească cu „sfânta unire cea de la El” exprimă
faptul că Dumnezeu este Cel ce lucrează: „Întinde
mâna Ta din sfânt lăcaşul Tău şi uneşte pe robul
Tău (N), cu roaba Ta (N), pentru că de către Tine se
însoţeşte bărbatul cu femeia…”. Pentru că unirea
este de la Dumnezeu, omul nu are voie să o
despartă, să o desfacă, fapt precizat şi în Sfinta
Evanghelie (Matei 19, 6) şi preluat apoi sub formă
de rugăciune în Taina Cununiei. Cei ce şi-au unit
viaţa prin Taina Cununiei au făcut aceasta ca să dea
naştere de prunci, ca să se ajute reciproc şi,
împreună să dobândească împărăţia lui Dumnezeu.
Ţinta este aceeaşi realizată, însă, pe căi diferite.
Unii dobândesc împărăţia lui Dumnezeu urmând
calea aspră a monahismului. Alţii dobândesc
împărăţia lui Dumnezeu urmând calea la fel de
aspră a vieţuirii în familie. Este interesant faptul că,
cei ce se căsătoresc şi nasc copii, la bătrâneţe devin
bunici. Acest apelativ are mai mult conotaţie
duhovnicească chiar dacă în mod obişnuit este
folosit pentru a exprima
o relaţie de rudenie de
familie pe linie
consangvină.
În limba greacă
călugăr inseamnă
bătrân bun, îmbunătăţit,
iar în limba română
bunicul sau bunica nu
este doar o rudă în
familie, ci este un om bun (bunicul), un om
îmbunătăţit, o persoană care stârneşte respect şi
admiraţie prin bunătate şi viaţă spirituală
pilduitoare. Am putea spune că bunicul este
călugărul din familie, iar călugărul este şi el „un
bunic” în mănăstire. După Sfântul Maxim
Mărturisitorul, „monah este cel care şi-a desfăcut
mintea de lucrurile pământeşti şi prin înfrânare, prin
dragoste, prin cântare de psalmi şi prin rugăciune se
lipeşte statornic de Dumnezeu”. Deci cel ce se
lipeşte statornic de Dumnezeu prin rugăciune
curată, eliberarea de grijile pământeşti şi înfrânare
este într-un fel monah pentru că duce viaţa aceluia
care prin voturi sfinte s-a hotărât să facă acestea, iar
în familie, mai ales la bătrâneţe, omul devine ceea
ce monahul este încă din momentul alegerii căii
monahismului.
Privind prin prisma celor de mai sus, divorţul
este un abandon, este abandonare a căii ce duce spre
desăvârşire. Dar ce spune Sfântul Ioan Gură de Aur
cu referire la toate acestea? Iată ce spune: „Ceea ce a
unit Dumnezeu, omul să nu despartă. Dacă tu, le zice
Hristos, îmi spui de Moise, Eu îţi spun de stăpânul lui
Moise. În afară de aceasta, Mă sprijin şi pe timpul
când s-a legiuit căsătoria. Dumnezeu dintru început i-
a făcut pe ei bărbat şi femeie (Facerea 1, 27), şi legea
aceasta, chiar dacă pare dată acum de Mine, este mai
veche decât legea lui Moise şi-i foarte chibzuită, că n-
o aduce numai pe femeie alături de bărbat, ci-i
porunceşte să lase pe tatăl şi pe mama ei; şi nici nu
legiueşte ca bărbatul să vină la femeia sa, ci să se
lipească de ea; iar prin acest cuvânt arată că unirea
este de nedesfăcut. Apoi nici nu se mărgineşte numai
la atâta, ci cere ca unirea lor să fie şi mai strânsă, că
spune: „Vor fi amândoi un trup. Apoi, după ce a citat
legea aceasta veche, după ce a arătat că este vrednică
de credinţă pentru că Dumnezeu a dat-o, Hristos, cu
autoritate, o tălmăceşte şi El şi legiuieşte, zicând:
Deci nu mai sunt doi, ci
un trup. După cum este o
crimă să tai trupul
omenesc, tot aşa este o
nelegiuire să desparţi
femeia de bărbat. Şi
Hristos nu s-a oprit la
atâta, ci a adăugat şi pe
Dumnezeu, zicând: Ceea
ce a unit Dumnezeu, omul
să nu despartă. Hristos arată deci că divorţul este şi
împotriva firii şi împotriva legii; împotriva firii,
pentru că se taie trupul; împotriva legii, pentru că cei
ce vor să divorţeze fac lucrul acesta împotriva lui
Dumnezeu Care i-a unit şi a poruncit să nu se
despartă”.
În concluzie, vom spune că familia
contemporană traversează o perioadă de criză
profundă care îmbracă forme variate. Aşa cum
sublinia Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, criza
care confruntă familia astăzi se manifestă sub trei
aspecte: „criza economică (sărăcie, şomaj,
nesiguranţa zilei de mâine), criza morală (avortul,
divorţul, abandonarea copiilor, libertinajul ş.a.) şi
criza spirituală (sectarismul, fanatismul şi
prozelitismul religios)”.
5
 Această criză este veche şi nouă în acelaşi în valoare priceperea pastorală slujitorilor ei şi
timp. Veche prin conţinutul ei şi nouă datorită folosind instrumentele, metodele şi mijloacele puse la
contextului în care îşi face simţită prezenţa. Pentru îndemână de Sfinţii Părinţi şi, în special, de Sfântul
că este veche, criza familiei îşi află vindecarea prin Ioan Gură de Aur, din care am citat mai devreme.
cuvântul sfânt şi ziditor al celor vechi, Sfântul Ioan
Gură de Aur fiind şi dascălul celor care au ales să-şi Bibliografie:
dobândească mântuirea în sânul familiei. Pentru că
este nouă, această criză se vindecă printr-o nouă * Preot Gh. Tilea: Familia creștină la Sf. Ioan Gură
interpretare a gândirii şi experienţei Sfinţilor Părinţi de Aur
adaptată contextului concret în care * Preot dr. Dumitru
ea se manifestă. Familia este Fecioru: Ideile
cununa creaţiei: „Când Dumnezeu pedagogice ale Sf.
a făcut lumea, coroana creaţiei Sale Ioan Hrisostom
a fost familia: bărbat şi femeie, * David Ford:
care au primit binecuvântarea de a Bărbatul și femeia în
creşte, a se înmulţi şi a stăpâni viziunea Sfântului
pământul (cf. Facerea 1, 27-28). Ioan Gură de Aur
De aceea, în Biserica Ortodoxă, la
Cununie, se pun mirilor coroane pe ∗Constantinia Iorda:
cap”. Aceasta înseamnă că grija
Educația
pastorală faţă de familie se
preșcolarilor după
întemeiază pe însuşi actul creaţiei.
principiile Sfântului Ioan Gură de Aur
Ea nu face parte din preocupările sociale ale
Bisericii, ci, prin Biserică, se manifestă grija lui
Dumnezeu Însuşi faţă de familie. Aşa se explică de * Sfântul Ioan Gură de Aur - mare dascăl al lumii și
ce Dumnezeu-Cuvântul „alege ca loc al venirii Sale ierarh
ca Om printre oameni o familie”, de ce „Noul Adam
începe ridicarea neamului omenesc din păcat * Virgiliu Gheorghe: Gură de Aur, atletul lui Hristos
alegând tocmai familia” şi de ce „prima minune pe
care o va săvârşi Mântuitorul în activitatea Sa * Viata Sfântului Ioan Gură de Aur - Ed.
publică se petrece la întemeierea unei noi familii, la I.B.M.B.O.R.
nunta din Cana Galileii la care a fost invitat El,
Iisus, şi mama Sa, Fecioara Maria (cf. Ioan 2, 1-
11)”. * Pr. dr. Marin Stamate: Educația creștină în opera
Restaurarea familiei astăzi trebuie să înceapă Sfântului Ioan Gură de Aur
cu restaurarea gândirii şi înţelegerii noastre despre
familie, cu redescoperirea planului lui Dumnezeu cu * Pr. prof. Ioan G. Coman: Personalitatea și
privire la familie şi a vocaţiei pe care familia o are actualitatea Sfântului Ioan Gură de Aur
în planul lui Dumnezeu. Pentru aceasta, Biserica,
prin slujitorii ei, trebuie să-şi intensifice activităţile * Lumina Sfintelor Scripturi - Antologie tematică din
pastorale care să aibă în centrul preocupărilor opera Sfântului Ioan Gură de Aur. Vol. I (A-I)
familia, să alcătuiască programe pe termen mediu şi
lung de ocrotire a familiei, de promovare a valorilor
morale în familie, de protejare şi ajutorare a * Lumina Sfintelor Scripturi - Antologie tematică din
familiilor aflate în ciză economică, morală sau opera Sfântului Ioan Gură de Aur. Vol. II (I-Z)
spirituală, să intensifice cateheza în rândul tinerilor
şi să se preocupe atent de pregătirea acestora pentru * Ierom. dr. Teofan Mada: Viața în Hristos, după
viaţa de familie. Prefacerea sufletelor în familie, Sfântul Ioan Gură de Aur.
precum s-a făcut schimbarea apei în vin la nunta din
Cana Galileii, începe cu schimbarea, cu prefacerea
duhovnicească a potenţialului familist, a tânărului
încă necăsătorit. Altfel spus, grija Bisericii nu Pr. lect. univ. dr. Marius Florescu,
trebuie să fie orientată doar spre vindecarea a ceea Facultatea de Teologie din Timișoara
ce este bolnav şi atacă familia astăzi, ci şi spre, sau
mai ales spre, preîntâmpinarea îmbolnăvirii punând
6
 Fundațiile școlare și rolul lor în
formarea intelectualității românești
bănățene
1865-1918
Cadrul istoric
fundaţiilor
Mişcarea de emancipare naţională a
românilor bănăţeni, în diferitele ei forme de
manifestare, poartă amprenta realităţilor social-
politice specifice, desfăşurându-se pe coordonate
programatice şi de timp proprii.
În ciuda progreselor înregistrate pe plan
economic şi social, Banatul şi părţile ardelene
pătrund mai târziu în aria de
manifestare a iluminismului, nu
atât în receptarea valorilor
iluministe europene, cât mai ales în
producţiile originale. Cele câteva
personalităţi culturale ale
iluminismului bănăţean, prezente
în viaţa culturală românească de la
începutul secolului al XIX-lea, nu
pot acoperi lipsa unei pături
intelectuale româneşti chemată să
realizeze contactul cu masa largă a
poporului, să difuzeze cultura şi
ideologia epocii în cadrul larg
românesc1.
În timpul dominaţiei
habsburgice şi mai apoi austro-
ungare, situaţia materială precară a
poporului român, compus în
imensa majoritate din ţărani cu
loturi mici de pământ, nu permitea susţinerea
copiilor la şcoli superioare. Era o realitate
întreţinută în mod conştient de autorităţi.
Românii bănăţeni „…înţelegând marea
menire a ştiinţei de carte, cu sacrificii mari au căutat
între toate împrejurările a-şi întreţine şcoli naţionale
şi a crea centre culturale cari au fost pârghiile
salvatoare în cumplita strădanie de a-şi afirma şi
menţine naţionalitatea”2.
* Studiul „Fundațiile școlare și rolul lor în formarea intelectualității românești bănățene ” face
parte (capitol) din lucrarea „Școală și identitte în Episcopia Caransebeșului” (teză de doctorat
nepublicată) a prof. dr. Virginia Ardelean, susținută la Universitatea din București în 2007,
coordonator prof. univ. dr. Liviu Maior.
1
N. Bocşan, L. Gyémant, Aspecte ale luptei culturale şi
politice a românilor bănăţeni în prima jumătate a secolului al
XIX-lea, în „Banatica”, Reşiţa, II, 1973, p. 347.
2
Aurel E. Peteanu, Poporul român bănăţean din judeţul
Caraş-Severin (Poezia, obiceiurile şi particularităţile graiului
său), manuscris autograf în cerneală în Colecţia de documente
Privită prin prisma realităţii din timpul
dualismului austro-ungar, când politica de îngrădire a
posibilităţilor de activitate a şcolilor naţionalităţilor
asuprite a atins maximum de intensitate, sprijinirea la
învăţătură a elevilor şi studenţilor a devenit o
necesitate de prim ordin.
O bună parte din şcolile româneşti din
al întemeierii Transilvania, Crişana, Maramureş, Bucovina şi Banat
erau sprijinite de către diferite societăţi culturale,
dintre care un rol important l-au jucat „ASTRA”,
înfiinţată în 1861, cu sediul la Sibiu, şi
„Transilvania”, înfiinţată în 1867, cu sediul la
Bucureşti.
Societatea ASTRA - cel mai important
aşezământ cultural-ştiinţific al românilor din
Transilvania – a avut un rol deosebit de important în
impulsionarea activităţilor culturale ale românilor
bănăţeni3, în încurajarea înfiinţării
de societăţi culturale, reuniuni ale
femeilor, cu scopuri filantropice, de
ajutorare a copiilor săraci, de
sprijinire a şcolii româneşti4.
În legătură cu activitatea
Societăţii ASTRA, desigur trebuie
menţionată ca având un rol deosebit
contribuţia bănească deosebită în
scopuri cultural-filantropice, puse în
slujba afirmării societăţii româneşti
a Băncii Albina de la Sibiu. Totalul
sumelor alocate în acest scop între
anii 1872-1918 se ridica la
684.540,27 k (coroane)5. Banca
Albina a contribuit şi la zidirea
(construirea) unei şcoli din
Episcopia Caransebeşului6.
Prof. Dr. Virginia Ardelean*
a Muzeului de Istorie şi Etnografie Lugoj, la Luminiţa Wallner-
Bărbulescu, Aspecte ale vieţii culturale româneşti în oraşul
Lugoj în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi primele
decenii ale secolului al XX-lea, în „Studii şi Comunicări de
Etnografie-Istorie”, III, Caransebeş, 1979.
3
Elena Boruga, ASTRA la Oraviţa, 1898-1918, în „Banatica”,
VIII.
4
Dr. Victor Lăzărescu, Fundaţii lugojene în sprijinul elevilor şi
studenţilor bănăţeni, în „Mitropolia Banatului”, anul XXXV,
1985, 11-12, p. 816.
5
Mihai D. Drecin, Banca Albina din Sibiu, Instituţie naţională a
românilor transilvăneni (1871-1918), Editura Dacia Cluj-
Napoca, 1982, p. 163.
6
Protocolul Şed. Sen. Şc., 1913/45/6547 – 50 coroane pentru
zidirea şcolii din Maciova.
7
Pagini de literatură:
Monografia existenței umane în
romanul românesc interbelic
ADAM ŞI EVA (1925)
Rebreanu tratează splendid o temă delicată
şi nouă în literatura română: fenomenul “déjà vu”
prezentat asemeni romanticilor prin reîncarnare sau
metempsihoză. Doar Eminescu avusese curajul de a
aborda metempsihoza în Avatarii faraonului Tla.
Geneza romanului se află într-o experien-ţă
personală a autorului de “déjà vu”
“Pretextul romanului Adam şi Eva e o scenă
trăită prin septembrie 1918, la Iaşi. Pe strada
Lăpuşneanu, pe o răpăială de ploaie, am întâlnit o
femeie cu umbrelă. Din depărtare m-au uimit ochii
ei verzi şi mari, parcă speriaţi, care mă priveau cu o
mirare, ce simţeam că trebuie să fie şi în ochii mei.
Femeia mi se părea cunoscută, deşi îmi dădeam
perfect seama că n-am văzut-o niciodată. Am trecut
privindu-ne cu bucurie şi curiozitate, ca şi când ne-
am fi revăzut după vreme îndelungată. Nu ne-am
oprit deşi ne-am fi dorit amândoi. După ce am trecut
câţiva paşi, mi-a părut rău că m-am oprit şi am
întors capul. Făcuse şi ea aceeaşi mişcare,
îndemnată, desigur, de acelaşi imbold. Pe urmă a
dipărut pentru totdeauna.”7
Romanul are şapte capitole ce reprezintă o călătorie
iniţiatică, în religia, cultura ţinutului şi timpului
respectiv.
Făcând abstracţie de problema reîncarnării,
romanul tratează una din cele mai mari dorinţe ale
fiecărui om, găsirea perechii potrivite. Personajele
trăiesc o iubire enormă după o singură privire. Din
păcate, iubirea este tragică, fiecare capitol
sfârşindu-se cu moartea unuia sau ambilor
protagonişti.
În capitolul I, El - indianul Mahavira
aparţine castei inferioare, iar Ea - fecioara
Navamalica este viitoarea soţie a regelui Arjuna.
Capitolul prezintă India, viaţa şi obiceiurile
oamenilor simpli şi săraci dar şi ale celor bogaţi.
Autorul tratează câteva probleme legate de religia
Indiei, viaţa călugărilor care trăiesc izolaţi de lume,
binecuvântările şi rugăciunile lor care sunt benefice
pentru om, sunt prezentate invocaţii către câţiva zei:
Surya, Aruna. Eroul sfârşeşte tragic.
În capitolul al II-lea, El - egipteanul
Unamonu se îndrăgosteşte pierdut de una din
7
Rebreanu, Fanny, Jurnalul doamnei, “Eu şi eroinele mele”,
nr. 3/1983
sclavele faraonului, Isit. Pe lângă iubirea celor doi
autorul prezintă Egiptul şi chiar elemente ale religiei
egiptene: înmormântarea, concepţia despre judecata
sufletului după moarte, sacrificiul vacii, chiar
Unamonu este preot la templul lui Isis, Osiris şi
Horus.
În capitolul al III-lea, El - babiloneanul
Gungunum se îndrăgosteşte de Ea - Hamma. Iubirea
este transferată în plan oniric. Acţiunea se petrece în
Babilon. Ne sunt furnizate elemente religioase ale
babilonienilor. Marduc este zeul zeilor, vaca albă
animal sfânt, credinţa în zeiţa Iştar şi practicarea
prostituţiei sacre.
În capitolul al IV-lea, El – romanul Axius – o
iubeşte pe Ea – sclava Servilla. Personajul handicap
este soţia lui Axius, pentru că ea decide moartea
unuia din membrii cuplului etern.
Observăm că în capitolele I şi IV intervine
diferenţa socială.
Mahavira e un Sudra iar Servillia e sclavă.
Capitolul al IV-lea prezintă viaţa şi obiceiurile
romane în linii mari. Sunt prezentate elemente ale
religiei romane: credinţa în zeul Eros, pelerinajul de
la Delphi; Axius va studia filozofia: epicureismul,
stoicismul şi hedonismul.
Apare pomenit Iisus. (p. 148)
Capitolul al V-lea este cel mai ciudat,
deoarece Ea – Maria este fictivă, născută din “coasta”
imaginaţiei lui prin animizarea unei icoane. El - este
călugărul catolic Adeodatus.
Capitolul furnizează informaţii despre ispitele
cărnii din călugărie, plecarea din mănăstire şi
pelerinajul prin lume, autorul prezintă una din
temerile omenirii din jurul anului 1000: aşteptarea cu
nerăbdare a sfârşitului lumii.
Capitolul al VI-lea plasează acţiunea în Franţa
în timpul revoluţiei franceze din 1789. Autorul
realizează în linii generale o schiţă a epocii: ateismul,
combaterea credinţei, anticlericismul; este semnalată
apariţia lui Emile (Sur l’education) de J.J Rousseau.
Yvone este călugăriţă, fiind judecată pentru credinţă;
Gaston, deşi ateu, nu numai că o apără, dar se şi
îndrăgosteşte de ea; eroii sunt decapitaţi.
Capitolul al VII-lea aduce acţiunea romanului
în România. El - Toma Novac este profesor
universitar de filosofie, iar Ea - Ileana este căsătorită,
plănuind să-şi părăsească soţul. Acesta îl împuşcă pe
Toma foarte grav.
Un teoretician al reîncarnării este Aleman
prieten cu Toma.
Observăm că există o simetrie la sfârşitul şi
începutul fiecărui capitol
Prof. Manuela Matits
Director Școala Gimnazială Săcălaz
8
Cateheza:
Intrarea Domnului in Ierusalim.
Tristețea Mântuitorului
Pregătirea aperceptivă:
Dragi credincioși, cu toții am aflat atât din
Sfânta Scriptură, din slujbele și predicile din
Biserica noastră, despre Intrarea triumfală a
Domnului nostru Iisus Hristos în Ierusalim. Cu toții
am participat la slujbele de Florii, cu tristețe,
conștientizând episodul Patimilor lui Hristos, dar și
cu bucurie în suflet, dătătoare de speranța Învierii
care va urma.
Anunțarea temei:
Astăzi vom vorbi despre această Intrare așa
cum este percepută ea de cei mai mulți, dar și sub
aspect mai puțin tratat, și anume tristețea resimțită
de Mântuitorul în acele clipe.
Tratarea:
Cu o săptămână înainte de Patimile Sale,
Domnul nostru Iisus Hristos a intrat în Ierusalim, pe
un asin înconjurat de ucenicii săi.
Scopul acesteia estedescoperit și de
Sfântul Evanghelist Luca, cap. 9,
51: ,,Și când s-au împlinit zilele
înălțării Sale, El S-a hotărât să
meargă la Ierusalim”. ,,Mulțimea
recunoscându-L ca fiind adevăratul
Mântuitor, L-a întâmpinat cu
ramuri de finic și cântări de
bucurie”. Mântuitorul vine călare
pe asin, blând și smerit, iar
mulțimea Îl întâmpină ca pe un
biruitor, cu ramuri și cu aclamații.
Cele două atitudini: smerenia și
biruința sunt strâns legate.,,Osana!
Binecuvântat este Cel ce vine întru
numele Domnului, Împăratul lui
Israel!” (Ioan 12, 13) striga
mulțimea. ,,Ci cei mai mulți sin
mulțime își așterneau hainele pe cale, iar alții tăiau
ramuri de copaci și le așterneau pe cale” (Matei 21,
8). Dar ce înseamnă ,,Osana”? ,,Osana” înseamna
mântuiește, izbăvește, salvează” (Sf. Nicodim
Aghioritul). Manifestarea mulțimii la Intrarea
Domnului în Ierusalim însemnă de fapt
recunoașterea lui Iisus ca fiind drept ,,Cel ce vine”,
adică Mesia, Fiul lui David și Împăratul Păcii,
despre care grăiseră proorocii. Evenimentul acesta
are loc puțin timp după învierea lui Lazăr, prietenul
Domnului. În realitatea tristă, oare pe cine
întâmpină aceste mulțimi? Pe Hristos? Pe mântuitorul
lumii, Unsul lui Israel? Nu. Ei îl îmtâmpină pe un
închipuit rege și lider pământesc al maselor, un
conducător viteaz și voinic care îi va izbăvi din mâna
cotropitorilor romani. S-au adunat aici, exaltați, să-l
vadă nu doar pe Iisus, ci și pe Lazăr cel înviat a patra
zi, poate unii chiar mai curioși decât de Hristos
Dumnezeu: ,,Deci mulțime mare de iudei au aflat că
este acolo și au venit nu numai pentru Iisus, ci să vadă
și pe Lazăr pe care-l înviase din morți” (Ioan 12, 9).
Au venit la un spectacol, au venit să se convingă de
existența minunilor. Și iată la acest moment, văzând
mulțimile exaltate, mai-marii iudeilor se sfătuiesc să-l
omoare și pe Lazăr. Pentru că în ajun se sfătuiseră
deja să-L omoare pe Hristos – din cauza lui Lazăr, din
cauză că a săvârșit așa minuni, precum nimeni
niciodată nu mai făcuse. Iar, hotărâți să-L omoare pe
Hristos, acum iau decizia de a-l omorî și pe Lazăr –
ca masele să nu-l ridice în slăvi pe acesta, să nu-i
strige și lui osanale.
În mijlocul acestei primiri festiviste,
triumfătoare, sta Hristos. Răscumpărătorul nostru este
trist. În mijlocul însuflețirii generale cu care L-a
primit sfânta cetate, Domnul rămâne abătut. Da,
tocmai Acela căruia I se adresau toate osanalele nu se
bucura de ele ba, mai mult,
apropiindu-se de oraș, a lăcrimat: ,,Și
când s-a apropiat, văzând cetatea, a
plâns pentru ea, zicând: Dacă ai fi
cunoscut și tu, în ziua aceasta, cele ce
sunt spre pacea ta!” (Luca 19, 41-
42). Dacă ar fi priceput că El este
Mesia, care a venit să mântuiască, că
el este Împăratul său – nu pămânesc,
ci ceresc! Domnul știa ce va trebui să
îndure poporul, care avea să se
lepede de El. Știa că vor veni oștile
romane și vor împresura Ierusalimul,
că îl vor supune grozăviilor de
nedescris ale asediului, că cetatea va
fi nimicită, încât nu va mai rămâne
din el piatră peste piatră, și că
templul va avea aceeași soartă. O,
dacă Ierusalimul ar fi știut că slujește
mântuirii lui! El n-a venit ca să se facă împărat
pământesc, ori să așeze poporul israelit mai presus de
toate celelalte popoare, deși tocmai aceasta era
așteptarea iudeilor. Împărăția lui Hristos nu este din
această lume și slava Lui nu putea să aibă nimic în
comun cu strălucirea de paradă a împăraților
pământești. Iisus înainta trist printre oamenii veseli,
desolaridându-se de ei prin mâhnirea Sa, știind că,
peste puțin timp, cei care acum Îl primeau cu
,,osanale” în curtea lui Pilat vor striga: Ia-L,
răstignește-L! Răstignește-L” (luca 23, 21). Știa că
9
unul dintre ucenici În va vinde, că altul se va lepăda
de Dânsul, că restul, afară de uceniul Ioan, fiul lui
Zevedeu, Îl vor părăsi. Înaintea ochilor Săi
dumnezeiești se desfășura întreaga durere ce-L
aștepta în Ierusalim: procesul, batjocorirea,
condamnarea la moarte, bătăile, cununa de spini și,
în cele din urmă, moartea amară pe Cruce. Deși
nimic din cele ce se vor întâmpla nu I-au rămas
străine, conștient, a pășit dincolo de trecătoarea
laudă spre mântuitoarea Sa suferință, ca să de sens
bucuriei celei adevărate prin Învierea Sa. Domnul
era trist fiindcă știa că mântuirea oamenilor este un
urcuș foarte greu. Este trist pentru că doar peste
câteva zile rugăciunea Lui va fi atât de încordată,
atât de puternică înaintea paharului morții, încât
sudoarea Lui se transforma în picături de sânge. Era
trist pentru că ucenicii săi înțeleseră prea puțin din
ceea ce le-a propovăduit trei ani și jumătate, îl vede
pe Petru trădând doar peste câteva zile, îl vede pe
Iuda vânzându-L în Grădina Ghetsimani. Și tristețea
lui era și mai mare, știind că acesta, în loc să aleagă
calea regretului pentru fapta făcută, prin harul
pocăinței, Iuda avea să se sinucidă.
Mântuitorul Hristos, atât prin gesturi, prin
discreția Sa, prin smerenia de a intra ca împărat pe
un asin, prin ungerea de către Maria, anticipa
Patimiile și moartea Sa, evenimente de o adâncime
care scapă oamenilor. Același lucru se întâmplă cu
noi. Astăzi îl întâmpinăm pe Hristos, având
înțelesul adânc al lucrurilor, înțelesul pe care ni-l dă
experiența evenimentelor care vor sfârși cu Învierea
și așezarea de-a dreapta Tatălui a lui Hristos cel
înviat. Acum ne e cunoscută dezlegarea enigmelor
care în vremea aceea pluteau în jurul persoanei
Mântuitorului și al parcursului Său istoric. În ciuda
acestui fapt, nu este sigur că majoritatea dintre noi
suntem pătrunși de profunzimea lucrurilor. Poate că
ierția, ușurătatea firii noastre, lipsa seriozității ne țin
la suprafața evenimentelor. Nestatornicia iudeilor ar
putea fi și o nestatonicie a noastră, a credincioșilor
din ziua de azi.
Recapitularea:
Care a fost scopul Intrării în Ierusalim a
Domnului? Prin aceasta Domnul Iisus a plinit
profeția proorocilor: ,,Bucură-te foarte, fiica
Sionului, veselește-te, fiica Ierusalimului, căci iată
Împăratul tău vine la tine drept și biruitor; smerit și
călare pe asin, pe mânzul asinei” (Zaharia 9, 9), dar
reprezintă și apropierea de Patimi și Înviere. Hristos
a intrat în Ierusalim și în istorie, în chip diferit față
de ceilalți împărați și stăpânitori. El nu era un tiran
și nici nu ducea după Sine o mulțime de ostași care
trăiau în belșug prin biruri. Steagul lui Hristos era
smerenia, sărăcia și simplitatea (Sf. Grigorie
Palama).
De ce se entuziasmează mulțimile? Este
aclamat: ,,Osana”, adică cel ce mântuiește, salvează,
dar din păcate, nu pentru mântuirea și salvarea
sufletului, ci pentru scoaterea din robia pământească a
stăpânirii romane. Poporul nu a ințeles adevărata Sa
menire. Nu a înțeles că Împărăția Sa nu era cea
pământească, ci cerească.
Asocierea:
Dacă astăzi Domnul a intrat în Ierusalim, ca
Împărat al Cerului, o împărăție care nu este de pe
lumea aceasta (Ioan 18, 33-27), venind sperit și călare
pe un mânz de asin, la a doua venire, se va arăta în
chip de judecător drept. Iisus Hristos și-a arătat
iubirea față de om, înviind pe Lazăr, dar s-a și mâhnit
odată cu apropierea de Ierusalim: ,,Și când s-a
apropiat, văzând cetatea, a plâns pentru ea, zicând:
Dacă ai fi cunoscut și tu, în ziua aceasta, cele ce sunt
spre pacea ta” (Luca 19, 41-42).
Generalizarea:
Cu Domnul intră în Ierusalim cel ce avea să
pătimească, să moară și să învie. Cei care, spun încă o
dată, în dimineața Duminicii acesteia strigau:
,,Osana!” peste numai câteva zile vor striga:
,,Răstignește-L!”. Hristos Domnul nu mai face o
minune astăzi, intrând în Ierusalim: îi unește laolaltă
pe toți. Ierusalimul iese în întâmpinarea Domnului,
mulțime mare, unindu-i pe toți care poate în ziua
aceea, cea dintâi a sătămânii, vor fi avut orice alte
treburi. Ce lecție ne dă Domnul prin aceasta? Faptul
că, atunci când vine Hristos în viața ta, trebuie să le
lași pe toate celelalte și să te pregătești, cu stâlpări de
finic și cu bucurie, să-L întâmpini, strigând și
bucurându-te de venirea Lui.
Aplicarea:
Și spre acestă tristețe a Domnului suntem
chemați în această săptămână să ne îndreptăm,
înțelegând ca și astăzi mesajul Domnului Hristos nu
este înțeles așa cum se cuvine. Domnul de fiecare
dată știe când mințim strigându-i: Osana! El are
nevoie de noi să-i strigăm din tot sufletul și din tot
cugetul nostru. N-are nevoie de noi farisei. N-are
nevoie de noi să-i strigăm: Osana Fiul lui David!, dar
prin faptele noastre să-L răstignim. Între apostoli și
Iuda, între ,,Osana” și ,,Răstignește-L!” nu există cale
de mijloc; și cei care vrem cu adevărat să fim ai lui
Hristos trebuie să învățăm de la Apostoli să intrăm cu
Domnul în Ierusalim și să strigăm pururea: ,,Osana!”
,,Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele
Domnului!”. Amin!
Gavril Ioan Georgiu,
Student teolog
10
(Urmare din p. 4)
Au fost realizate și aniversări și omagieri ale
unor zile istorice și personalități: ,,Sărbătoarea
Unirii Basarabiei cu România la Birda și
Sângeorge” (27 martie); ,,Ziua Universală a Iei” (24
iunie); ,,Ziua Națională de Conștientizare a violenței
împotriva creștinilor” (16 august); ,,150 de ani de la
înveșnicirea lui Avram Iancu” (14 septembrie)
,,Cinstirea Sf. Paisie de la Neamț” (15 noiembrie).
Copiii care au participat la realizarea
Concursului Național Catehetic la nivel parohial au
avut prilejul de a fi prezenți la activitățile unei
tabere de creație desfășurată la Muzeul Satului
Bănățean din Timișoara, dar și la un festival de
colinde care a avut loc în parohia Voiteg.
Credincioșii au la dispoziție și o pagină de
internet a parohiei, http://parohia ortodoxabirda.
blogspot.com. pe care au fost stocate în cursul
anului 118 de materiale reprezentând știri, fotografii
de la activitățile realizate, cuvinte de învățătură,
prezentări de carte și revistă religioasă ș. a..
Tot pentru nevoile credincioșilor au fost
realizate cateheze ilustrate care au fost prezentate
fie în biserică, fie on-line. Colecția acestor
documente poate fi accesată pe site-ul:
https://ro.scribd.com/presentation/607807536/Catehez%
C4%83-dedicat%C4%83-Anului-comemorativ-din-
Patriarhia-Roman%C4%83-2022;
https://ro.scribd.com/presentation/593243821/Cateh
ez%C4%83-istoric%C4%83.
Preotul Valentin Bugariu a reprezentat
parohia la realizarea unor emisiuni la Radio Trinitas
și la apariția unor publicații eparhiale: ,,revista
,,Învierea” și ,,Almanahul Arhiepiscopiei
Timișoarei”, alte publicații parohiale și rurale din
Banat.
Același autor a publicat volumul
Arhanghelul. 10 ani în slujba comunității parohiale,
Editura Sitech, Craiova, 2022, 227 p. și următoarele
articole: ,,Sfântul Cuvios Paisie Velicikovski și
moștenirea duhovnicească” în ,,Almanahul
Arhiepiscopiei Timișoarei”, 2022, p. 239-257;
,,Sfântul Simeon Noul Teolog. Viața. Opera.
Rugăciunea” în ,,Sfeșnicul”, nr. 1-2 / 2022, p. 36-
40; ,,Istoricul orașului Gătaia și al satelor
aparținătoare (I)”, în ,,Columna 2000”, nr. 89-92 /
2022, p. 96-101; ,,Rugăciunea lui Vasile
Voiculescu” în ,,Lumina Vieții”, nr. 17; 18; 19; 20 /
2022, p. 3-4; 6-7; 4 (și în ,,Sfeșnicul”, nr. 1-2, p. 41-
45).
Activitatea misionar-filantropică
Credincioșii parohiei au participat la Taina
Sfântului Maslu oficiat în parohiile vecine la
Berecuța, Gătaia, Pădureni și Voiteg.
La nivel filantropic menționăm faptul că
fiecare activitate culturală desfășurată în parohie a
avut și un moment filantropic.
Cu prilejul Praznicului Nașterii Domnului prin
sprijinul Parohiei s-au achiziționat și distribuit 100 de
pachete cu dulciuri pentru copiii din parohie și filia
Sângeorge.
Activitatea administrativ-gospodărească:
În cursul anului 2022 au fost achiziționate de
la Protopopiat și Depozitul de obiecte bisericești,
materiile necesare cultului și documentele
justificative (vin liturgic, mir, cărbuni, tămâie,
lumânări, candele, chitanțiere, ordonanțier de plată) și
calendarele creștin-ortodoxe (de perete, buzunar,
birou și spirală).
În cursului anului au fost efectuate lucrări
capitale la biserică și întreținere la casa parohială. La
biserică a fost realizată o copertină din fier forjat, cu
acoperiș cu plăci de policarbonat, iar la biserica din
Sângeorge au fost automatizate clopotele, au fost
confecționate două bănci de exterior și a fost
achiziționată o baterie pentru centrala termică: La
exterior și a fost amenajată curtea lăcașului de cult.
Cronica parohială:
• Filantropie în parohia Birda. Vineri,
25 februarie 2022 a avut loc o activitate filantropică
în parohia Birda care a vizat distribuirea de articole de
îmbrăcăminte și jucării pentru opt beneficiari din
Birda, Sângeorge și Berecuța.
Acțiunea a fost posibilă prin sprijinul
Asociației ,,Sfântul Mare Mucenic” Dimitrie din
Giroc care funcționează pe lângă parohia din
localitate.
Mulțumiri P. C. Părinte Marius Șonea și
voluntarilor pentru bucuria făcută copiilor din parohia
Birda.
• Cateheză dedicată Sf. Grigorie
Palama la Sângeorge. Joi, 17 martie 2022, cu
începere de la orele 11,00, a fost susținută la Școala
Primară din Sângeorge o cateheză ilustrată dedicată
Sfântului Grigorie Palama, în contextul sărbătoririi
sfântului în Duminica a II-a din Postul Mare și a
cinstirii Sfântului palamit prin Anul comemorativ al
Sfinților isihaști în Patriarhia Română.
11
 Cateheza a fost pregătită în cadrul
activităților desfășurate cu copiii și tinerii de pe
lângă parohia Birda și filia Sângeorge și au fost
ilustrate principalele etape ale vieții și activității
Arhiepiscopului Tesalonicului: Viața, Controversa
cu Varlaam și Achindin, Poziția teologică, Despre
rugăciune și Duminica Sf. Grigorie Palama. Textul
catehezei a fost pregătit în cadrul unui atelier în care
au fost lecturate apoi fișate volume ale Sfântului
Grigorie, precum și literatură teologică și
duhovnicească atât de la biblioteca parohială, cât și
din resursele teologice din
mediul on-line. Viața și
principalele aspecte ale
învățăturii au fost flancate
de icoane și copertele
principalelor volume care
aparțin Sfântului Grigorie
Palama, precum și din
literatura destinată acestei
personalități.
Lecția de Religie a
fost realizată prin utilizarea
videoproiectorului și a unei
expoziții de carte. La final
elevii au formulat câteva întrebări care au prilejuit
preotului catehet să sintetize cateheza în câteva idei
principale.
Activitatea catehetică deschide sărbătorirea
Sfântului Grigorie Palama în parohia Birda care va
continua cu oficierea în Ajunul sărbătorii a
Vecerniei unită cu Litia și în ziua cinstirii cu
Utrenia, Sfânta Liturghie și Taina Sfântului Maslu.
• Împărtășirea copiilor la
Sângeorge. Vineri, 18 martie a fost oficiată Sfânta
Liturghie a Darurilor mai înainte sfințite, în biserica
cu hramul ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din
localitatea Sângeorge, filie a parohiei Birda.
Cu acest prilej au fost prezenți preșcolarii de
la Grădinița cu Program Normal și elevii de la
Școala Primară din Sângeorge, jud. Timiș. Copiii au
fost însoțiți la biserică de căre prof. Daiana Curea și
prof. Maria Miron.
• Taina Sfântului Maslu în parohia
Birda. În Duminica a II-a din Postul Mare a fost
oficiată Taina Sfântului Maslu de obște în biserica
cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului”, din parohia
Birda, protopopiatul Deta.
La Taina Sfântului Maslu au slujit P. On.
Păr. Ciprian Boșca, protopopul Detei, P. C. Părinți
Zoran Milovanov (parohia Berecuța), Ioan Emanuel
Popescu (parohia Ciacova), Călin Negrea (parohia
Gătaia), Sebastian Andrei Petrescu (parohia
Pădureni), Tiberiu Gherasim (parohia Ferendia) și
Valentin Bugariu, parohul locului.
Cuvântul de învățătură a fost susținut de către
Preaonoratul Părinte Protopop, care sub forma unei
cateheze cuprinzătoare a vorbit credincioșilor despre
semnificația Postului Mare, misiunea Sf. Grigorie
Palama cu aplicare la textul pericopei evanghelice
duminicale (Marcu 2, 1-12). La final vorbitorul i-a
îndemnat pe cei prezenți la fructificarea Postului
Mare prin rugăciune și fapte bune.
S-au împărtășit de harul Sfintei Taine, de
darul eleoungerii mai mulți credincioși din parohie,
din filie, precum și din parohiile învecinate: Gătaia,
Berecuța, Sculea, Colonia
Gătaia, Opatița, Rovinița Mare
și Deta.
• Împărtășirea
copiilor în parohia Birda.
Miercuri, 23 martie a fost
oficiată Sfânta Liturghie a
Darurilor mai înainte sfințite, în
biserica cu hramul ,,Nașterea
Maicii Domnului” din parohia
Birda, protopopiatul Deta.
Cu acest prilej, au
participat la Sfânta Liturghie,
preșcolarii de la Grădinița cu
Program Normal din Birda. Copiii au fost însoțiți la
Sf. Biserică de către prof. Iasmina Petrovici. La
momentul potrivit copiii s-au împărtășit cu Sfintele
Taine.
• Întâlnirea publiciștilor bănățeni la
Timișoara. Sâmbătă, 26 Mărțișor a avut loc la
Muzeul Satului Bănățean din Timișoara, întâlnirea
publiciștilor din Asociația Publiciștilor Presei Rurale
din Banat.
Preotul dr. Valentin Bugariu a prezentat
volumul Credință. Educație. Tradiție, Editura Eurobit,
Timișoara, 2021 și nr. 41 al revistei locale
,,Arhanghelul”.
Cu prilejul Praznicului Învierii Domnului Iisus
Hristos dorim tuturor credincioșilor din Parohia
Birda și filia Sângeorge, colaboratorilor și cititorilor
revistei de cultură și religie rurală ,,Arghanghelul”:
Sărbători binecuvântate în Lumina, pacea și
bucuria Măritului Praznic!
COLEGIUL DE REDACŢIE:
Dr. Nina Ceranu, Prof. univ. dr. Ioan Viorel
Boldureanu, Dr. Florin-Corneliu Popovici,
Prof. Ioan Traia, Pr. dr. Iliia Pavlovici Pătruț
Redactor-şef:
Pr. dr. Valentin Bugariu
ISSN 2284 – 7731
Redacţia: Birda, Str. Principală, nr. 229, tel.
0729145610, cod postal:307187, jud.Timiş, e-mail:
parohiabirda@yahoo.com
12