BOBOTEAZA

(BOTEZUL DOMNULUI)

5-6 | IANUARIE |
Pregătiri pentru ziua Bobotezei
Făceau unele pregătiri, mai ales, fetele mari.

”În Ajunul Bobotezei sau și mai înainte fetele pregătesc

lumânarea pentru Iordan, numită troiță. Cu aceasta în mână
asistă la sfințirea apei. Troița se face astfel. Iau o lumânare
mare, lângă care lipesc, la mijloc, o cruce de lemn simplă. O
leagă bine, iar împrejur pun busuioc, spice, măciulii de mac,
flori uscate, căline și fac un mănunchi mare, astfel că crucea
nu se vede deloc. Pe deasupra pun berbenoc poleit,
vâsc(vâscul înaintea Iordanului se vinde pe piață în
Cernăuți).Prin verdeața aceasta mai pun, simetric, șiraguri
de mărgele, lână roșă, iar mănunchiul în jos, precum și
lumânarea o învelesc c-o năframă frumoasă, ca o lumânare
de botez. Mai ales, se face troița peste Prut, unde populația e
mai rusificată. Spicele, macul etc. sânt bune de leac, de
sămânță, de afumat vaca, când e bolnavă la ulger. Vâscul e
bun de tusă etc.”

(Mihalcea – Storojineț – Cernăuți)

AJUNUL BOBOTEZEI
Pe parcursul zilei și serii sunt respectate multe tradiții, evident,
unele din ele respectându-le pe cele de la Crăciun și de la Anul
Nou. Mai importante între acestea sunt:

 Credința în primul vizitator al casei(conform credințelor

populare, sexul primului vizitator poate influența asupra
puilor de animale care urmează să fie fatați în gospodăria
respective în anul current.

PAGE 1
 Respectarea strictă a postului(țin post negru, adică nu
mănâncă nimic, mai ales, fetele mari și unii flăcăi).
 „Fetele mari nu mănâncă toată ziua, ca să aibă miri
frumoși, cuminți și bogați. Flăcăii la fel nu mănâncă toată
ziua, ca miresele să le fie cuminți, robace, bogate și
frumoase.”

(Mileștii Mici – Ialoveni)

 Afumatul, sfințitul ritualic(un loc important între

obiceiurile din Ajunul Bobotezei îl ocupă, ca și la Ajunul
Crăciunului, cele cu folosirea focului ( inclusive a produsului
acesta – fumul) și apei. Și în zilele noastre, pe alocuri, în
Ajunul Bobotezei, se fac focuri prin livezi, ogrăzi – „să fugă
sufletele rele”. O fază nouă a obiceiului facerii focurilor
ritualice a devenit afumatul, iar apoi, în era creștinismului –
sfințitul(afumatul cu tămâie aprinsă, pusă în candeliță, și
stropitul cu apă-agheasmă). Evoluția aceasta se vede în
următoarele două acțiuni, care se înfăptuiau, consecutive, în
Ajunul Bobotezei: după ce preotul sfințea casa și acareturile,
gospodarul le afuma cu cărbuni aprinși. În dimineața din
Ajunul Bobotezei, după liturgjie, care în ziua aceasta se
termină mai devreme ca de obicei, preotul face puțină
agheasmă și pornește prin sat cu sfințitul, începând de la
casa proprie. Dacă satul este mare, într-o parte a lui umblă
preotul, iar în alta – dascălul.
„Dimineața, în Ajunul Bobotezei, prin sat umblă din casă
în casă preotul și dascălul sau alt slujitor al bisericii cu așa-
numita Boboteaza, până la slujba de seară(vecernie).
Dascălul își ia o desagă, iar preotul – crucea. Când intră în
tinda omului, încep să cânte:
În Iordan botezându-te tu, Doamne,

PAGE 2
 Închinarea Treimii s-a arătat..”
(Mileștii Mici – Ialoveni)
 Masa ritualică;
 Obiceiul umblatului cu Chiralesia;
 Preziceri ale timpului, roadei, vieții oamenilor în noul
an(ca și la Sfântul Andrei, de ajunurile Crăciunului, Anului
Nou, sătenii prezic timpul, roada viitoare, soarta oamenilor.

„Spuneau: Cum îi timpu la Bobotează, așa a hi și primăvara,

vara”.

(Bila Țercovi – Rahiv – Transcarpatia)

„Un cer senin cu frig mare adduce o vară călduroasă”.

(Bardar – Ialoveni)

„De va cânta bufnița pe o piatră, e semn că va fi frig”.

(Basarabia)

„Stăpâna casei împlântează cu acest prilej o lumânare aprinsă,

cu capul în jos, într-un pahar în care se află semințe de grâu.
Dacă se prind multe semințe de capătul lumânării, atunci e
veselie mare, fiindcă însemnează că va fi roadă multă”.

(Hlinaia – Slobozia)

 Credințe în deschiderea cerului, în vorbirea vitelor;

 Credințe în bântuirea forțelor necurate;

BOBOTEAZA(NAȘTEREA DOMNULUI)
Asemănător altor popoare creștine, românii încheie ciclul
principalelor sărbători de iarnă cu Boboteaza. Ține trei zile: 5
ianuarie – Ajunul; 6 ianuarie – Boboteaza propriu-zisă; 7ianuarie –
Ziua Sfântului Ioan Botezătorul. În aspectul creștin, sărbătoarea

PAGE 3
este închinată amintirii botezului lui Iisus Hristos de către Sf. Ioan
în apa r.Iordan din Palestina. Cuv. Agheasmă, aiasmă, iasmă sunt
de origine greacă(agheasmă – apă sfințită). Agheasma este de
două feluri: obișnuită, numită mica( se face când xreștinii au
nevoie de dânsa) și agheasma mare (făcută la Bobotează, în
amintirea botezării lui Hristos în r. Iorda). Pe alocuri, sfințirea
apei se face și în ajunul Bobotezei (mai ales, după Războiul al
Doilea Mondial, dar și astăzi, când nu în toate localitățile sunt
preoți). Însă ziua principal destinată pentru facerea agheasmei
mari este, totuși, Boboteaza. Și acuma agheasma mare se face –
după tradiție – la râuri (Dunăre, Nistru, Prut, Răut, Siret), dar apa
din ele nu se folosește pentru agheasmă, pentru că ea, în zilele
noastre, este departe de a fi potabilă(cum era cândva). Se consider
că agheasma făcută la Bobotează posedă extraordinare calități
magice de apărare împotriva multor forte malefice, nenorociri. De
aceea sfințirea apei la Bobotează se face cu ceremonii deosebite,
pompoase. La riturile creștine ale procesului facerii agheasmei
mari poporul a adăugat o serie întreagă de practice păgâne, mai
ales, de purificare, de izgonire a spiritelor nefaste. Este vorba de
așa tradiții în ziua Botezei:

 Focuri ritualice (lumânări aprnse, afumarea oamenilor)

 Variate zgomote(împușcături)
 Alergări de cai

Deși sfințirea mare a apei are character eleziastic, rădăcinile ei

principale ajunge până în religia primară. Este vorba de vechile
credințe păgâne în forța magică, purificatoare, făcătoare de
minuni a apei, precum și puterea focului, zgomotului produs la
izgonirea spiritelor rele cu ocazia principalelor sărbători de iarnă.

PAGE 4