Pentru fiecare dintre noi, Craciunul reprezintă un moment deosebit.

Este o sărbătoare care ne adună la

casa părintească, lîngă cei dragi. În aceste momente privim viaţa altfel, îi vedem pe ceilalţi într-o lumină
mai favorabilă, ne deschidem sufletul mai uşor

1)Crăciunul (25 decembrie – stil nou, 7 ianuarie– stil vechi) – este una din principalele sărbători
domnești, care are și un important strat precreștin. Deoarece Evanghelia nu dă nici un detaliu despre
data nașterii lui Iisus primii creștini au ales datele de 25 decembrie sau 7 ianuarie ca moment al nașterii
Fiului lui Dumnezeu, la baza cărora în lumea romană, germanică și orientală se celebrau diverse date de
naștere ale zeilor păgîni. Astfel Crăciunul a însemnat începutul culturii creştineşti.

Diferiți scriitor creștini, redau în lucrările lor ritul celebrărilor din ianuarie și semnificația acestora la
egipteni și la arabii din „Petra”, unde se serba nașterea pruncului-zeu Dusares din fecioară. De asemenea,
din unele descrieri aflăm cum că, în Grecia, se celebra tot în perioada amintită sărbătoarea misterelor,
cînd se exclama la nașterea pruncului sacru: „Fecioara care era grea a conceput și a născut un fiu!”. Tot
pe 6 ianuarie grecii sărbătoreau nașterea zeului Dionis, zeul care ca și Iisus, transforma apa în vin.

Sărbătorile din prejma solstițiului de iarnă au, după cum se vede, o origine precreștină. Ele sînt legate în
mod indisolubil și de evenimentele astronomice care au loc în acea perioadă.

Prin urmare, rădăcinile sărbătorii Crăciunului ajung pînă la arhaicele culte solare agrare. Ea face parte din
cele 12 sărbători domnești (împărătești) ale Bisericilor bizantine.

2)Sărbătoarea Nașterii Domnului a căpătat o popularitate deosebită, mai ales în Evul Mediu dezvoltat,
odată cu răspîndirea creștinismului în toată Europa și nu numai. Asupra istoriei sărbătorii în cauză varsă
lumină și denumirea ei – Crăciun. Sînt cunoscute multe explicații ale termenului Crăciun. Dintre toate
mai convingătoare pare a fi cea care vine din străvechea moldovenească „creare”, ce înseamnă „naștere”.

În multe localități de la noi, Crăciunul se sărbătorește pe stil vechi, însă în ultimul timp împreună cu
răspîndirea şi influenţa tradiţiilor din Vest, moldovenii au început să sărbătorească această sărbătoare şi
pe stil nou, ghidîndu-se de principiul „sărbătorile adevărate nicidecum nu pot fi puţine”. Sărbătoarea
Crăciunului este precedată de o perioadă de post, așa-numitul Post al Crăciunului. Postul durează şase
săptămîni, 15 noiembrie − 24 decembrie pentru cei care sărbătoresc Crăciunul pe stil nou şi 24
noiembrie − 7 ianuarie pentru cei care sărbătoresc pe stil vechi, în timpul căruia este interzisă
consumarea produselor din carne, ouă şi lapte. În acest post, creștinii ortodocşi consumă bucate
tradiționale precum: borș gros, borş din legume cu fasole sau cartofi, geandră de mămăligă, bucate din
cartofi, legume, murături, fasole, turte cu mac etc.
3) Unul din obiceiurile principale ale Crăciunului este colindatul. În mod tradițional, obiceiul colindatului
în Moldova este practicat numai de către băieți, flăcăi, care colindă în ziua de Crăciun. Prin obiceiul
copiilor de a merge cu colindul și cu Steaua, se vestește Nașterea Mîntuitorului. De asemenea, o veche
tradiție este „mersul cu icoana”, un fel de colindat care se face de către preoții satului cu icoana Nașterii
Domnului, binecuvîntîndu-se casele, gospodăriile și creștinii. Colindele de iarnă sînt texte rituale cîntate,
închinate Crăciunului și Anului Nou. Originea colindelor se pierde în negura istoriei. Evocînd momentul
cînd, la nașterea lui Iisus, s-a ivit pe cer steaua care i-a călăuzit pe cei trei regi magi la locul nașterii,
cetele de copii, purtînd cu ei o stea în centrul căreia e plasată icoana cu chipul pruncului Isus își încep
majoritatea colindelor cu„Steaua sus răsare”.

Colindătorii poartă trăistuţe în care pun darurile oferite de gazde, obiceiul semnificînd, noroc şi belşug în
casa gospodarului. Cadoul tradițional pentru colindători este pîinea (simbol al belșugului), pentru flăcăi –
colaci mari pregătiți special, pentru copii – colaci mai mici, hulubi, înnodăței, nuci și bomboane.

Merită atenție obiceiul gospodinelor, ce ține de pregătirea bucatelor și colacilor pentru colindători.
Coacerea colacilor de ritual impune anumite canoane pentru femeia gospodină. Potrivit tradiției din
primul aluat se face un colac special, numit „Crăciun” sau „Crăciunel” în formă de cifra opt neîncheiată.
Crăciuneii se pun la icoană și se păstrează pînă primăvara, urmînd să fie împărțiți la vite pentru a fi
sănătoase.

Înainte de Ajun se sărbătorește Ignatul – ziua cînd în familiile de la țară se taie porcul, din care sînt
preparate bucatele de Crăciun. În culturile străvechi, porcul era considerat un animal sacru pe care îl
jertfeau în onorarea zeilor, primăvara, cînd începea anul agricol, anul în general. Sacrificarea ritualică a
porcului înaintea principalelor sărbători de iarnă a căpătat sensul de jertfă adusă Soarelui, care se crede
că moare și apoi învie la solstițiul de iarnă. În sprijinul demonstrării legăturii între porcul tăiat înaintea
Crăciunului și cultul solar este și numele Ignat.

În ziua de Ajun se prepară un anumit număr de bucate de post, din acele cereale, legume și fructe, care
se cultivă peste an, pentru a rodi din belșug: grîu fiert îndulcit cu miere și nuci, prune afumate, bob fiert,
sarmale cu crupe, vărzare, ciuperci tocate cu usturoi, fasole făcăluite, toate fiind cu grijă aranjate pe
masa din „casa mare”. Numărul mîncărurilor pregătite este considerat magic – 7, 9 sau 12. La masă se
așează după ce bucatele sînt sfințite de preot. Resturile de bucate trebuie să rămînă pe masă, deoarece
se crede că cei răposați vor veni să guste din ele. Masa din Ajun este considerată una specială, la care
participă după cum se crede în popor nu numai cei vii, ci și cei răposaţi.
Masa din prima zi de Crăciun este mult mai bogată. Moldovenii se străduiesc ca pe masa de sărbătoare
să nu lipsească bucatele preparate din carne de porc, ceea ce simbolizează dorinţa de a avea un trai
îmbelşugat. Tradițional la masa de Crăciun se servesc: friptură și cîrnaţi de porc, sarmale, răcituri, peşte,
pîine, crăciunei, fructe, dulciuri şi băuturi. În Moldova este atestat și obiceiul de a mînca mămăligă în ziua
de Crăciun, căreia îi sînt atribuite conotații magice.