Liceul Tehnologic Nr.

1
Câmpulung Moldovenesc

TRADIȚII ȘI OBICEIURI DE
CRĂCIUN ȘI PAȘTE

Elev: Ilău Lucescu Cosmin C-tin

Clasa a IX-a A

Prof. Tiberiu Creciunescu

CARE ESTE DIFEREN ȚA DINTRE „TRADI ȚIE” ȘI
„OBICEI”?

Ce este „tradiția”? Ce sunt „obiceiurile”?

• Tradiția se îmbină cu rădăcini • Obiceiurile pot fi adoptate de o

socioculturale , întâlnite la un grup comunitate în mod voluntar și fără un
care , de asemenea ,se identifică în motiv anume, sau pot fi stabilite prin
acest fel. Tradiția este sus ținută de norme sociale sau religioase. De
antecedente istorice care sunt exemplu, „tăierea porcului”.
transmise din genera ție în genera ție,
de exemplu: „Tradi ția Crăciunului,
mulți colindători umblă pe străzile
acoperite cu zăpadă ale ora șelor și
satelor, ținând în mână o stea făcută
din carton și hârtie, cu scene biblice
pictate pe ea.”.
 TRADIȚII DE IARNĂ
• Tradițiile și obiceiurile românilor au origini străvechi, venite din
timpuri imemoriale și care au ghidat via ța de zi cu zi a
oamenilor acestui pământ, cu mult timp înainte de venirea și
acceptarea cre știnismului pe aceste meleaguri. Popula țiile
vechii Dacii, formate din triburi de păstori și agricultori, au
perpetuat prin viu grai și prin sărbătorirea lor, o pleiadă de
obiceiuri păstrate cu sfin țenie din genera ție în genera ție, aflate
în strânsă legătură cu caracterul solar al unei societă ți agrare,
care s-au păstrat – mai mult sau mai pu țin – până în ziua de
astăzi, împletite armonios uneori, cu tradi ția cre ștină venită
peste veacuri.
• Odată cu sărbătoarea de Sfântul Andrei, „Sântandreiu”, se
deschide întregul ciclu al sărbătorilor de iarnă, ale Crăciunului,
care se sfârșe ște cu Boboteaza, în luna ianuarie a fiecărui an.
Sărbătorile de iarnă erau foarte populare în antichitate.
• La colindat - Adevăratul colindat se desfăşoară în seara şi noaptea
de Crăciun sau cel mult în Ajun. Momentul colindului propriu-zis
depinde de fiecare zonă în parte, dar toate aceste tradi ții se
desfășoară în preajma sărbătorilor de iarnă. Colindătorii se adună în
cete bine rânduite, în func ție de prietenii sau grade de rudenie.
Colindătorilor propriu-zişi li se alătură câţiva flăcăi cu sarcina să
poarte, în saci şi traiste, darurile primite.

• Pluguşorul - Urare tradiţională la români in preajma Anului Nou,

pluguşorul a păstrat scenariul ritualic al unei invocări magice cu
substrat agrar. El e întotdeauna însoţit de strigături, pocnete de bici şi
sunete de clopoţei, dar plugul adevărat, tras de boi, a fost înlocuit cu
timpul de un plug miniatural, mai uşor de purtat, sau de buhaiul care
imită mugetul boilor. Textul pluguşorului şi-a pierdut astăzi caracterul
de incantaţie magică. Recitată într-un ritm vioi, urarea devine tot mai
veselă, mai optimistă, pe măsură ce se apropie de sfârşit.
• Capra - Acest obicei ţine, de regulă, de la Crăciun pana la Anul
Nou. Măştile care evocă la Vicleim personaje biblice sunt înlocuite
aici de masca unui singur animal, al cărui nume variază de la o
regiune la alta: cerb în Hunedoara, capră sau turcă în Moldova şi
Ardeal, borita (de la bour) în Transilvania de sud. În Muntenia şi
Oltenia, capra e denumită „brezaia“ (din cauza înfăţişării pestriţe a
măştii) şi obiceiul se practică mai ales de Anul Nou.

• Steaua - De la Crăciun şi până la Bobotează copiii umblă cu

steaua, un obicei vechi ce se întâlneşte la toate popoarele creştine.
Acest obicei vrea să amintească steaua care a vestit naşterea lui
Iisus şi i-a călăuzit pe cei trei magi.
• Sorcova - Aparţinând obiceiurilor de Anul Nou, umblatul cu sorcova e mai cu seamă
bucuria copiilor. Aceştia poartă o crenguţă înmugurită de copac sau o sorcovă
confecţionată dintr-un băţ în jurul căruia s-au împletit flori de hârtie colorată. Numele de
sorcovă vine de la cuvântul bulgar surov (verde fraged), aluzie la ramura abia
îmbobocită, ruptă odinioară dintr-un arbore. Înclinată de mai multe ori în direcţia unei
anumite persoane, sorcova joacă întrucâtva rolul unei baghete magice, înzestrate cu
capacitatea de a transmite vigoare şi tinereţe celui vizat. Textul urării, care aminteşte de o
vrajă, nu face decât să întărească efectul mişcării sorcovei.
TRADIȚII DE PAȘTE
• Pentru ortodocși, sărbătoarea Pa ștelui începe cu
postul de șapte săptămâni, iar Joia Mare din
Săptămâna Patimilor are o importan ță marcantă. Din
această zi, oamenii încep să se concentreze pe
curățenia din case și gospodării, pentru ca totul să
fie în ordine. Începe astfel o perioadă plină de tradi ții
de Paște foarte interesante, ce concentrează o doză
ridicată de spiritualitate. Câteva dintre acestea, ce
vor fi prezentate și mai jos sunt: ouăle colorate,
Lumina Sfântă, iepura șul de Pa ște și mâncărurile
tradiționale.
CE SĂRBĂTORIM DE PA ȘTE?
• Paștele este a una dintre cele mai
importante sărbători pentru cre știni, ce
este celebrată anual. Pa ștele
comemorează evenimentul de bază al
creștinismului, Învierea lui Iisus. Acesta
a fost răstignit, a murit pe cruce, iar
după trei zile, a înviat. Astfel, Pa ștele
reprezintă o perioadă în care oamenii
sărbătoresc jertfa lui Iisus pentru
omenire.
• Oul Roșu - a devenit simbolul caracteristic al
Învierii Mântuitorului. Se spune că Maria, mama lui
Iisus, l-a vizitat pe acesta cu un co ș cu ouă, în timp
ce era răstignit. Aceasta a lăsat la picioarele lui
coșul, iar sângele ce picura din rănile lui Iisus a
colorat ouăle, devenind ro șii. Astfel, acestea
reprezintă astăzi sacrificiul suprem al lui Hristos
pentru omenire, dar și rena șterea.

• În ziua de Pa ște se ciocnesc aceste ouă colorate,

în perechi: una dintre persoane spune „Hristos a
Înviat!”, iar cealaltă răspunde „Adevărat a Înviat!”.
 Lumina Sfântă - Pentru creștini, Lumina Sfântă reprezintă o
minune ce se întâmplă an de an la Sfântul Mormânt din Ierusalim.
Această minune are loc în Sâmbăta dinaintea Paștelui Ortodox,
numită Sâmbăta Mare. Mărturii despre Lumina Sfântă au fost
găsite chiar în anul 617 d.Hr., după ce perșii au cucerit Ierusalimul.

De la Ierusalim, Lumina este transportată în toate țările creștine și la

fiecare Biserică. Credincioșii așteaptă la miezul nopții Sfânta Lumină,
la Biserica cea mai apropiată de ei.
În unele zone ale țării, Lumina luată de la Biserică este dusă și în
cimitire, în amintirea celor dragi.
Mâncăruri tradiționale - În România, mâncărurile tradiționale de
Paște sunt la loc de cinste. Dintre acestea, se pot aminti mielul, pasca,
drobul sau cozonacul.

Mielul este în general baza mesei de Paște, acesta fiind gătit în

variate forme, în special sub formă de friptură sau drob. Tradiția
sacrificării mielului este amintită încă din secolul al VII-lea. Jertfa
acestuia a fost amintită de Dumnezeu atunci când evreii au ieșit
de sub robirea egiptenilor, pentru a marca renașterea unui popor
liber. Asemănător, mielul este identificat și ca fiind jertfa lui Iisus
pentru omenire, un simbol al purității și inocenței.

Pasca este un alt preparat specific sărbătorilor Pascale, o pâinică

rotundă și dulce, ce semnifică promisiunea Învierii. Pasca este
decorată cu o cruce din aluat, iar pe margine are două bucăți de
cocă răsucite, pentru a reprezenta coroana de spini pe care a
purtat-o Iisus.
VĂ MULȚUMESC PENTRU ATENȚIA
ACORDATĂ!