TRADIȚII ȘI OBICEIURI DE PAȘTI

Prof. Alina Georgiana Guiu

Grădinița M.Ap. N Nr.1

Nimic n-ar putea exprima mai pregnant trăirea Sărbătorii Învierii Domnului decât
cuvintele pline de înţeles ale acestui Psalm. Căci Învierea Domnului, prăznuită de toată
creştinătatea, e ziua imensei bucurii. În această zi Hristos, Domnul şi Mântuitorul lumii, din
mormânt a răsărit, biruind legăturile morţii şi sfărâmând legăturile păcatului. Aceasta deci, e ziua
celei mai mari biruinţe câştigate cândva în istoria omenirii, căci ea nu numai că depăşeşte în timp
şi spaţiu orice altă biruinţă, ci trece şi dincolo de timp, în veşnicie.

Paştele este cea mai importantă sărbătoare anuală creştină. Ea comemorează evenimentul
fundamental al creştinismului, Învierea lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, în a treia zi după
răstignirea Sa din Vinerea Mare. De aceea Paştele este o sărbătoare a bucuriei, o bucurie
asemănătoare celei a apostolilor când l-au văzut pe Iisus înviat. Iar salutul care se obişnuieşte cu
această ocazie este tot o expresie a acestei bucurii: „Hristos a înviat! Adevărat, a înviat!”.Ca şi
alte sărbători creştine, Paştele este însoţit de numeroase obiceiuri populare care îşi au originea în
tradiţiile străvechi (considerate azi de mulţi a fi păgâne) şi de credinţe şi superstiţii legate de
ciclul anotimpurilor şi treburilor gospodăreşti. În Vinerea Mare se obişnuieşte să fie duse
flori la biserică pentru Iisus. În timpul slujbei se trece pe sub masă de trei ori ca simbol al
poticnirilor lui Iisus atunci când şi-a dus crucea. Tot în această zi, numită şi Vinerea Seacă se
obişnuieşte să se ţină post negru. Se mai spune că dacă va ploua în această zi, anul va fi unul
roditor şi îmbelşugat, iar dacă nu va ploua va fi un an secetos. Un alt obicei spune că cel care se
va scălda în apă rece de trei ori în această zi, aşa cum Ioan Botezatorul boteza în apele
Iordanului, va fi sănătos pe tot parcursul anului. În Sâmbăta Mare se prepară pasca şi
cozonacul ce vor fi duse la biserică pentru a fi sfinţite în noaptea de Înviere. Seara, toată lumea
merge la biserică pentru a asista la slujba de Învierea Domnului, pentru a lua lumina, pentru a lua
tradiţionalele Sfinte Paşti precum şi flori sfinţite, dintre cele care au fost duse în Vinerea Mare la
biserică. În după amiaza zilei de sâmbătă se încheie postul de 40 de zile şi clopotele încep să bată
din nou. Cel mai important moment al zilei este sfinţirea apei botezătoare la biserică. Se spune că
prima persoană care urmează să fie botezată cu această apă „nouă” va avea noroc toată viaţa.
În Duminica Învierii este obiceiul să fie purtate haine noi ca semn de înnoire a trupului şi a
sufletului. Dimineaţa se pune într-un ibric apă rece, un ou şi un ban de argint. Cine se spală cu
această apă va fi rumen în obraji ca oul, tare ca banul şi va avea o viaţă îmbelşugată. În
noaptea de Înviere cei care merg la biserică au câte o lumânare pe care o vor aprinde din lumina
adusă de preot de pe masa Sfântului Altar. Această lumânare este simbolul Învierii, al victoriei
vieţii asupra morţii, a luminii divine asupra întunericului ignoranţei. Unii obişnuiesc să păstreze
restul de lumânare rămas, pe care îl aprind în cursul anului când au vreo problemă gravă. O
credinţă răspândită este aceea că, timp de o săptămână, începând cu noaptea Învierii, porţile
raiului rămân deschise. Astfel încât sufletele celor decedaţi în timpul Săptămânii Luminate ajung
cu siguranţă în rai. Legendele crestine leagă simbolul ouălor rosii de patimile lui Iisus. Se
spune că atunci când Iisus a fost bătut cu pietre, când acestea l-au atins, s-au transformat în ouă
roșii. Și se mai spune că Sf. Maria, venind să-și vadă Fiul răstignit, a adus niște ouă într-un coș,
care s-au însîngerat stând sub cruce. Se povestește că după ce Iisus a fost răstignit, rabinii farisei
au făcut un ospăț de bucurie. Unul dintre ei ar fi spus: "Cînd va învia cocoșul pe care-l mâncăm
și ouăle fierte vor deveni roșii, atunci va învia și Iisus". Nici nu și-a terminat bine vorbele și
ouăle s-au și făcut roșii, iar cocoșul a început să baăă din aripi. Răstignirea și învierea
reprezintă eterna legătură dintre moarte și viață, așa precum renaște natura în fiecare primăvară,
când se reia ciclul vieții. Oul, el însusi purtător de viată, devine un simbol al regenerării, al
purificării, al veșniciei. În traditia populară românească se crede ca ouăle de Pasti sunt purtătoare
de puteri miraculoase: ele vindecă boli si protejează animalele din gospodărie. În dimineata
primei zile de Pasti, copiii sunt puși să se spele pe față cu apa dintr-un vas în care s-au pus
dinainte un ou rosu si un ban de argint, pentru ca astfel copiii să fie tot anul sănătosi și rumeni la
față precum oul de Paști și curați precum argintul . La noi, de Paști, ouăle nu se vopsesc
doar în roșu, ci și în alte culori, realizând desene deosebit de inspirate și frumos lucrate, în
motive geometrice sau reprezentând plante, animale, ori diferite simboluri. Bucovina este
recunoscută pentru tradiția – păstrată și în zilele noastre - de a “încondeia” sau “închistri” ouă.
Armonia culorilor, delicatețea modelelor transmise din generație în generație și măiestria
execuției, au transformat acest mestesug în artă. Ouăle sunt încondeiate în trei-patru culori, de
obicei, ținând cont și de simbolul fiecărei culori în parte: roșu (soare, foc, dragoste), negru
(eternitate, statornicie), galben (lumina, bogătia recoltelor, tinerețea), verde ( forța naturii,
rodnicie, speranta), albastru (sănătate, seninul cerului). Ouă decorative de Paști se mai fac cu
vopsele în relief (Vrancea, Putna Sucevei), împodobite cu mărgele (Bucovina), din lemn (zona
Neamț) sau din lut (Corund-Harghita). În unele părți ale țării sunt folosite ouă fierte, în alte zone,
cele golite de conținut. Odinioară, ouăle de Paști erau vopsite în culori vegetale, astăzi se
folosesc mai mult cele chimice. Culorile vegetale erau preparate după rețete străvechi, transmise
din generație în generație, cu o mare varietate de procedee și tehnici. Plantele folosite în acest
scop, în funțtie de momentul când erau recoltate, de timpul de uscare si de modul în care erau
combinate, ofereau o gamă extrem de variată de nuanțe. Ouăle se ciocnesc la masa de Paști (în
toate cele trei zile ale sărbătorii) după un anumit ritual : persoana mai în vîrstă (de obicei
bărbatul) ciocnește capul oului de capul oului tinut în mînă de un comesean, în timp ce rosteste
cunoscuta formulă “Hristos a Înviat !”, la care se raspunde cu: “Adevarat a Înviat !” Se
crede ca mielul de Paște este bine să fie sacrificat în Vinerea Mare făcându-se, în acest fel, o
apropiere între sacrificiul lui Hristos, care este răstignit, și cel al mielului, care este unul din
simbolurile sub care, înainte de instituirea oficială a religiei creștine, era reprezentat Domnul
Iisus Hristos. Friptura de miel și drobul sunt feluri de mâncare care trebuie să se găsească pe
masa de Paște a tuturor creștinilor. Pasca este o prăjitură specifică Paştelui, de formă
rotundă, cu o cruce la mijloc şi aluat împletit pe margini, umplută cu brânză de vaci. În
momentul în care se pune în cuptor, femeile de la ţară fac semnul crucii cu lopata pe pereţii
cuptorului. Despre originea ei există o legendă care spune că, în timp ce predica împreună cu
apostolii, Iisus a fost găzduit la un om foarte generos. Acesta le-a pus în traistă la plecare, fără
ştirea lor, pâine pentru drum. Apostolii l-au întrebat pe Iisus când va fi Paştele, iar el le-a răspuns
că atunci când vor găsi pâine în traistă. Au căutat şi au găsit pâinea. De atunci e obiceiul să se
coacă pască de Paşti. În judeţul Dolj, în unele comune se face foc în faţa casei, iar femeile
aduc în jurul lui atâtea scaune câţi bărbaţi sunt în casă. Pe scaune sunt aşezate căni cu apă, iar
deasupra se pun colăcei care se dau de pomană. În unele zone din Oltenia, bărbaţii sunt cei care
încondeiază ouăle, iar acestea sunt dăruite la masa de Paşte de către fini, naşilor, iar feciorii le
oferă fetelor la hora satului. În dimineaţa de Paşte, după ce oamenii se întorc acasă cu lumânarea
aprinsă nu au voie să intre în casă până nu culeg din grădină iarbă verde pe care o aşează pe
scările casei. Vinerea mare este ziua
scăldatului, iar conform tradiţiei acela care se scufundă de trei ori în apa rece va fi sănătos tot
anul. Dacă plouă, anul va fi unul bogat, cu recolte pe măsură. Oltenii respectă tradiţia, iar în ziua
de Paşte poartă haine noi în semn de respect pentru această sărbătoare. De pe masă nu trebuie să
lipsească ouăle roşii, brânza, salata cu ceapă verde, drobul şi friptura de miel şi plăcinta cu
brânză şi smântână. În a doua zi de Paşte, în Oltenia feciorii stropesc cu apa sau parfum fetele pe
care vor să le ducă în faţa altarului. Unele obiceiuri de Paşti se regăsesc, cu semnificaţie
diferită, în antichitatea anterioară religiilor biblice. Ele și-au păstrat până în prezent farmecul și
semnificația, fiind un moment de liniște sufletească și de apropiere de familie. Farmecul deosebit
este dat atât de semnificația religioasă - întotdeauna mai există o șansă de mântuire - cât și de
tradțtii: oul pictat, iepurașul, masa cu mâncaruri tradiționale.

Bibliografie:

Ghinoiu Ion, Mică enciclopedie de tradiții românești, Editura Agora, București, 2008 Crăciun
Boris, Sfintele Paști în datini și obiceiuri, Editura Porțile Orientului, Iași, 1994 Gheorghe
Vasilica, Mogoș Teodora, Cultură generală pentru ciclul primar, Editura Niculescu, București,
2008