MISTERE DE TOAMNĂ

Îmi amintesc bine cum în anii copilăriei,nu mă bcurau decât primăvara, vara
și iarna ca și cum nu ar fi existat decât trei anotimpuri.Toamna nu mă interesa,era
doar o plicticoasă așteptare care se scurgea greu.Dar iată că acum ,când sunt la
jumătatea vieții,îmi aduc aminte de toamnă ca de ceva ,ca de o punte de trecere
către ceea ce așteptam mai mult.
Mi-am ascuțit simțurile ca pe niște antene,ca să pot înregistra instantaneu
orice schimbare din jurul meu,orice nuanțtă,orice adiere.Altfel nu îmi explic de ce
acum văd mai ușor și cu mai mare repeziciune ,amurgul vegetației,stingerea în
volute ruginii a frunzelor,risipa de mirosuri și arome tari de fructe coapte,intrarea
în repausul odihnitor al toamnei ,resemnarea blândă a copacilor și a lumii vii.Simt
că mă potrivesc mai bine cu acest anotimp de trecere spre penumbre ,mă identific
cu el și-i caut cu voluptate însemnele,tocmai ca să mă pot cunoaște mai bine.Așa
mă pot accepta,mă pot împăca ,fără păreri de rău ,cu ceea ce este trecător și
părelnic.Mă acompaniază foșnetul frunzelor uscate,îndârjirea cu care păsările
călătoare își urmează an de an drumul în lume,noblețea senină și maiestuoasă a
copacilor care,chiar dezgoliți,rămân în picioare,grjia ocrotitoare cu care pământul
se închide peste vietățile care-și caută somnul de iarnă.
OCTOMBRIE ține de toamnă caldă,de melancoliile senine,de nostalgiile
visătoare,de liniștite.E o lună a recapitulărilor armonioase.Poate să fie un răgaz de
bilanț,iar splendoarea acestei luni ,revărsată cu generozitate uriașă peste întreaga
lume,te poate ajuta să te redefinești în așteptarea senină a altor anotimpuri,a altor
încercări,a altor ani.
Și așa am intrat în octombrie cu regrete de vară .Totuși amestecul acesta de
culori și de arome este o adevărată bucurie pentru ochi ,minte și suflet oricând .

Prof.Giurea Alina