Culegere Creatii Literare

Piatra- Neamț
2018
ISBN 978-973-0-24162-4
Coordonatori:
Cozma Mona Elena
Acsinte Alina Mariana
Culegere de creații literare realizate de elevi în cadrul

Proiectului Internațional
,,Eminescu- culoare și cuvânt”
Ediția a III-a
Ianuarie 2018
TOAMNA, LABIRINT DE SENTIMENTE
Iacob Andreea-Elena
Bibliotecar Ionescu Mirela
Școala Gimnazială nr. 1 Onești
Toamna, obor de bogății poate schimba tactica

universului, poate sfida gravitatea. Ea este vizualizată prin două
elemente contradictorii: toamna, izvorul tămăduirii ori toamna,
suferință indestructibilă.
Arborii sfioși dansează grațios în boarea înmiresmată ce
învăluie codrul nemuritor, emanând parfum de fericire. Ochii
tăi, pelicule jurnalice cufundate-ntr-o mare de nămol, privesc ca
o gazelă codrul tainic, statornic răsărit din atmosferă. Sunt
întretăiați de valul luminescent de nuanțe autumnale ce se
reflectă în oglinzile cerești. O pulbere de fum ce plutește pe
norul iubirii vindecătoare se risipește în văzduhul purpuriu.
Obrajii tăi, rotofei, roșii ca văpaia focului îmi șterg
lacrimile sufletului. Aroma dulce a dovlecilor răspândiți pe
buzele tale moi, fragile ca porțelanul sidefat ce protejează
șiragul numeros de perle glaciare îmi derutează gândurile, biluțe
POVEȘTILE NATURII Page 1

movulii ori străvezii, cocoțate în vie îmi fac cu ochiul. Luna își
face apariția cu un buchet de trandafiri sângerii în mână, pe cerul
acoperit de o pelerină de cărbune și le binecuvântează cina celor
doi îndrăgostiți fermecați de magia peisajului tomnatic briliant.
Freamătul frunzelor amorțite ce tresar din întuneric crează o
senzație plăcută de pace eternă. Pătura pufoasă aruncată parcă
din imperiul ceresc ascunde capodopera pământească, se
instalează o conexiune invincibilă între emoția iubirii și enigma
tomnatică.
Vremea mohorâtă strecoară cioburi de sticlă în sufletele
oamenilor. Nostalgia, disprețul și melancolia rup tăcerea.
Frunzele coborâte din pom reiau spaima reîntâlnirii trecutului cu
viitorul. Cuiburile părăsite sunt alungate de sufletul tăios de
gheață ce doboară barierele pacifiste. Durerea, alinată de
îmbrățișarea conurilor pestrițe, înțepătoare ale coloniilor
colosale de brazi, golește inima învolburată ce altădată zâmbea.
O voce groasă, profundă îneacă ochii de nopțile irosite-n
suspine. Suferința este doar un pretext pentru a deține puterea
fericirii. Nu fi pradă acesteia! Stelele și-au pierdut esența, iar
praful irespirabil le-a înlocuit. O mână tremurândă ciocnește
geamul format dintr-un mozaic de diamante ce privesc
confundate în ispită circuitul veștejit, fără speranțe al

ansamblului pierdut în neant. Fuge și iar fuge ființa umană de
grațiile amare pătate de stropii emotivi ce o sfărâmă în bucățele.
Toamna vizualizată dintr-o perspectivă pesimistă inserează
zbuciumul ecoului interior, lumina zilei se diminuează iar
noaptea îi preia îndatoririle. Odihna ce altădată părea benefică,
azi degajează o tensiune inefabilă. Toamna, paradis inexistent,
răscolește amintirile regretate de absența nemotivată a clipelor
efemere de euforie.
Dilemele vieții se reunesc pe pana de corb desprnsă din
stolul călător ce lasă în urmă o pustietate cruntă. Cu toate acestea
iubirea adevărată, pură se naște din suferință. Ele se se contopesc
și mențin echilibrul autumnal. Dar tu decizi spre ce direcție te
îndrepți! Tu-ți creezi propria toamnă.

POVESTEA TA PENTRU MINE
Jianu Miruna, prof. Geanina Roșu,

Școala Gimnazială Nr.3 Mangalia
Gândurile mele sunt muguri

Pe ramurile tale, salcie pletoasă!
Știu că atunci când în adieri tremuri
Frunzele o poveste încearcă să coasă.
Mi-ating capul de brațele tale

Și-mi simt inima în rădăcini,
Visele mele prind culoare
Și-aud în basme cum suspini.
Îmi place șoapta asta cuminte

Ce-ncepe cu A fost odată...
Te răsfoiesc în suflet și iau aminte
La tot ce-mi spui cu frunza curată!

TOAMNA
Iacob Andreea-Elena Clasa a VIII-a

Bibliotecar Ionescu Mirela
Școala Gimnazială nr. 1 Onești
Picături de cenușă înghit pământul înzestrat cu o

podoabă de cașmir. Frunze fragede, arămii se destramă în
văzduh. Pe o bancă pustie stă pitită o scrisoare de pe culmile
viitorului. O gaură de lumină izbește grațios fereastra prăbușită,
spartă-n firimituri de gheață. Un suflu profund pierdut în destin
înspăimântă șiroaiele de inimi căzătoare ce poartă cu demnitate
dorințele unuversului.
Creaturi rușinoase fiindcă și-au pirdut
veșmântulmeditează la răzbunare, mințile lor diabolice nu pot
concura cu vocea polarănăucitoare. Tabăra de veverițe adorabile
ce-și îvârt prietenos codițele stufoase întâmpină doamna cu
bucate alese răspândită-n atmosfera de basm. O blană roșcată,
lustruităși preamărită camuflează o pereche de ochi vicleni
cufundați într-un paradis de smarald. Pufoșenii albe ca varul
privesc cu ochii blânzi de căprioară la pista de patinaj amorțită
de seringa autumnală, bărcuțele navigatoare abandonează

adăpostul abătut de vreme, stropii gălbui, dungați, cu-n ac în
spateîși adună producția de miere.
E toamnă târzie și circuitul natural se mobilizează.
Gospodinele se aprovizionează pentru critica perioadă care va
urma, frunzele aurii parcă ne recită o poezie în dansul lor spre
plapuma groasă pe care o așterne pământului. În amurgul
fermecat de ansamblul îmbelșugat pregătit de călătorie, floarea
soarelui presară semințe mărunte aducătoare de noroc pe traseul
stolului de rândunele! Aroma copleșitoare a echipelor de ghinde
purpurii se extinde pretutindeni , cucerind vietățile ispitite de
vastitatea anotimpului. O umbră tainică acoperă ultimile
particole de strălucire și le înglobează într-o lampă
incandescentă. Ceața plumburie îngreunează vizualizarea
concisă a concertelor ciocârliilor ce-și pregătesc valiza de
plecare. Emoția dispare și este înlocuită de fiorul ce-ți taie
respirația O sumedenie de secrete închise ca-într-o carte se
evaporă–n împejurimi.
Toamna își pune amprenta printr-un gust amar, dar
totodată plăcut!

POVEȘTILE NATURII EMINESCIENE
Aștefanei Geanina – Elena

Prof. Rusu Lucia – Elena
Școala Gimnazială Nr.1 Gura Văii, Bacău
Literatura este creația sufletului, poarta deschisă spre

țărmuri eterne, spre lumi absolute, magice. Natura, cu ramurile
ei vrăjite, construiește un ținut mirific, o viață a frumosului în
adevărata sa formă. Lumea înconjurătoare, fiind pictată cu
veșnicele culori ale sufletului, dezvăluie adevăruri neștiute și
sentimente trezite din negura timpului. Poveștile nemuritoare ale
naturii ascund sub cuvinte alese peisaje pătrunzătoare și
personalități cu trăsături cerești, magice. Creatorii se
transfigurează în absolut, contemplând amintiri dulci ce sunt
transpuse pe rândurile infinite ale filei, tipărite în suflet pentru
totdeauna.
Anii au purtat creațiile originale, diafane, oferindu-le
din misterul lor și dăruindu-le lectorilor. Autori talentați și poeți
visători au umplut suflete cu sentimente copleșitoare și cu magia
puternic conturată de cuvinte. Poeziile eminesciene, fiind unele
dintre cele mai cunoscute și complexe creații literare, dezvăluie
simțiri ale naturii, îmbinate cu frumusețea și originalitatea

sufletului eului poetic. Poet național și universal, Mihai
Eminescu este o personalitate emblematică a spiritualității
românești. Acesta s-a înscris în romantismul european prin tema
iubirii și a naturii, care este predominată în lirica sa. La
Eminescu, natura are două ipostaze, una terestră și una cosmică,
interferate în mod armonios, în cadrul căreia îndrăgostiții
oficiază un adevărat ritual al iubirii, „natura adesea – dacă nu
primează – e pe același plan cu dragostea“ (G. Ibrăileanu).
Natura terestră apare cu elemente specifice ale spațiului
românesc – codrul, izvoarele, salcâmul, teiul, lacul, trestiile –
văzute în veșnica rotire a anotimpurilor. Natura terestră este
ocrotitoare, caldă, uneori sălbatică, participând mereu la
frământările îndrăgostitului și constituind cadrul cel mai potrivit
al dragostei și al meditației. Natura cosmică este simbolizată mai
ales prin cadrul nocturn, în care luna, stelele, luceferii participă
direct la sentimentul iubirii umane. Lirismul poeziilor este
accentuat prin sensul conotativ al cuvintelor, dar și prin limbajul
său expresiv, simbolic.
Poezia „Ce te legeni?...“ înfățișează natura moartă,
poetul dezvăluindu-și sentimentul de melancolie din suflet.
Toamna, anotimpul singurătății, produce în inima eului liric
emoții puternice, fiind trist și amăgit de dispariția culorilor

vieții: „Și mă lasă pustiit/ Vestejit și amorțit/ Și cu doru-
mi singurel,/ De mă-ngân numai cu el!“.
Creația „Lacul“ sugerează un topos puternic și
romantic, un loc al epifaniilor de iubire, „un element care
melancolizează“ (G. Bacherald). Versul „Lacul codrilor
albastru“ construiește o deosebită telurică a astralului, lacul
devenind un spațiu al unirii contrariilor, liant între teluric și
astral, el „oglindind stelele pentru că vrea să fie cer“– L. Blaga.
Vladimir Streinu prezintă acel simbol al naturii pictat
cu nuanțele mirifice ale văzduhului din opera literară „Floare
albastră“ ca fiind „o expresie cromatică pentru sentimentul
infinitului în care romanticii își scăldau spiritul“ și cu „o
aspirație la un ideal de puritate“.
Poveștile naturii, făurite de suflete visătoare și aflate în
eternitatea cuvintelor sunt dătătoare de sentimente
contradictorii, fiind cheile porților infinitului magic și efemer.
Creațiile literare vor rămâne pentru totdeauna cele mai prețioase
comori ale omenirii, fiind păstrate în veșnicul cufăr al timpului.

POVEȘTILE NATURII
Teleagă Andreea/ Prof. Rață Lucica
Școala Gimnazială ,,D.D.Pătrășcanu”Tomești, jud.Iași
Dincolo de tipicile descrieri ale frunzelor ruginii ce cad pe

asfaltul rece și al vântului îmbietor de vară, există adevărata
natură, ca o artă încă necunoscută omului. Adevărate povești,
adevărate forțe pline de viață stau în spatele fiecărui episod de
ploaie, a fiecărei picături de rouă.
Natura nu e curată, e pură., de aceea oricâte cuvinte ai
folosi pentru a-i descrie frumusețea, nu sunt de ajuns. Natura ne
învață, ne oferă liniște și adevăr, căci în cartea ei, fiecare pagină
păstrează delicatețea și prospețimea de care avem nevoie când
agitația lumii ne acaparează gândurile.
Dacă știm să privim cu atenție în jurul nostru, orice lucru
care face parte din natură ascunde o poveste. Zilele de toamnă,
de exemplu. Încep printr-o frântură de lumină slabă ce mângâie
ușor marginile frunzelor somnoroase. Se dezmorțește încet,
încet, fiecare codiță, fiecare nervură, cu foșnete și trosneli pline
de sens. Vânt rece peste întinderea fumurie, copaci pastelați,
bălți ce tremură la fiecare frunză moartă căzută din pomi, ploi

reci, aer care fie e înnăbușit și stătut, fie răcoros și înțepător,
toate la un loc înseamnă toamna.
Susurul unui râu, bolborositul mării, suspinele unui codru,
înaltul senin al cerului, acestea, pe lângă alte infinite elemente
pline de forță, alcătuiesc minunata și măreața Natură. Atâta
iubire și armonie emană în jurul nostru, încât sufletele noastre
vibrează la unison cu ea.
Până și un fir de iarbă face atât de multe lucruri într-o zi și
e doar... un fir de iarbă. Mireasma și glasul naturii ajung și în
cele mai imposibile cotloane. Frumusețea acesteia este egalată
doar de frumusețea sufletului inocent al unui copil. Ah! De-ar
putea fi păstrată și îngrijită într-un balon de sticlă! Toată lumea
s-ar hrăni din ea și și-ar umple sufletul cu gingășia ei.
Asta e natura privită cu ochi de copil, natura cu poveștile
ei magice!

ANOTIMPURI
Vâlsan Antonia, prof. Niţicu Otilia Ana,

Şcoala Gimnazială Măgurele, Localitatea Măgurele
Frumoasă eşti copilărie

Cu ale tale jocuri multe,
Căci iarna toţi ieşim pe-afară
Să ne plimbăm cu-o sănioară.
Iar primăvara când apar,

Prin iarbă primii ghiocei.
Ieşim şi noi la aer,
Ca nişte bobocei.
Şi vara ne scăldăm de zor,

În valurile mării.
Apoi cu mingea ne jucăm,
De-a raţele şi vânătorii.
O...era să uit de toamnă,

Care vine ca o doamnă,
Cu frunzele colorate,
Şi cu fructe aromate.

FARMECUL ANOTIMPURILOR
Iorga Eusebiu-Ştefan/ înv. Simion Loredana
Şcoala Gimnazială Nr.1, Pungeşti
Natura este ceea ce ne înconjoară. Misterioasă şi plină de

surprize, o întâlnim zi de zi. Ea ne surprinde în permanenţă cu
frumuseţea inegalabilă a celor patru anotimpuri.
Primăvara ne surprinde cu iarba de un verde crud a căror
fire fragede şi firave îmbracă pământul cu o haină nouă, mirifică
şi plină de farmec. Această haină plăpândă este decorată cu flori
multicolore şi copaci înfloriţi care îşi emană până în depărtări
parfumurile preţiose. Minunatul decor este întregit de zumzetul
albinelor şi de cântecul păsărilor care zboară graţios de pe o
creangă pe cealaltă.
Vara ne zâmbeşte cu lanurile aurii de grâu, cu
rândunelele venite de departe la cuiburile lor pentru a-şi creşte
noii puişori şi cu toată natura care se dezvoltă pe zi ce trece în
diferite soiuri de fructe şi legume încântătoare. Soarele arzător
ne înseninează zilele iar apa mării ne răcoreşte trupurile în zilele
toride. Chiar şi florile, sub greutatea razelor fierbinţi visează la
un bob de rouă.

Toamna împodobeşte toate câmpurile cu o brumă
argintie. Pădurea începe a-şi dezbrăca haina învechită. Vântul
suflă frunzele într-un dans al culorilor calde, ce cad uşor pe
pământul rece, formând un covor multicolor. Gâzele plăpânde şi
amorţite de frig caută adăpos şi toate vietăţile se pregătesc de
vremea friguroasă ce se apropie.
Iarna încălţată cu pâslari moi a pornit prin munţi şi văi,
pentru a le îmbrăca cu un strat proaspăt de nea. Crengile
copacilor au mănuşi de puf. Dealurile ca nişte uriaşi, dorm sub
zăpada argintie. Streşinile caselor sunt împodobite cu ţurţuri
ascuţiţi, lacurile devin patinuare iar copii se bucură de derdeluş.
Cele patru anotimpuri îmbracă natura în haine splendide,
dându-i farmec şi mister. Noi nu putem face altceva decât să o
admirăm cu plăcere şi să ne bucurăm de fiecare colţişor al ei.

POVEŞTILE NATURII
Mitocaru Ramona-Florentina/înv. Simion Loredana
Natura ascude în paginile ei nenumărate poveşti. Unele

ne sunt descoperite cu uşurinţă, ca mugurii ce plesneşc
primăvara, iar altele trebuie căutate cu mai mult efort, ca pui de
cuc ascunşi în inima pădurii. Noi trebuie să le descoperim şi să
învăţăm din fiecare poveste.
Eu nu am decât zece ani dar am reuşit să strâng din natură
nenumărate poveşti. Poveşti cu animale, cu păsări, cu flori, cu
legume şi fire de iarbă, poveşti învăţate alături de bunicul meu.
De multe ori bunicul meu mă roagă să îl însoţesc pe câmp
pentru a paşte oile. Acolo, în mijlocul naturii, am văzut
nenumărate miracole.
Într-o zi, în păduricea bătrână şi rară de salcâm am auzit
triluri frumose de păsărele, le-am ascultat cu drag lângă bunicul.
El mi-a spus că sunt privighetori. Mi-a povestit că vin de
departe, că fac puişori, îi cresc apoi pleacă din nou. Cântecul lor
parcă m-a fermecat. Îmi doream să le ascult mereu. Nu am putut
să le ascult mereu dar mă bucur că le-am putut auzi de multe ori.

În altă zi am descoperit o altă poveste. Într-o baltă, de
unde oiţele se adăpau, am văzut nişte vietăţi ce se mişcau prin
apă. Nu mai văzusem aşa ceva. Bunicul mi-a spus că sunt
mormoloci, care cresc şi se transformă în broscuţe. Am început
să mă uit cu mai mare atenţie în baltă şi am văzut mormoloci de
dimensiuni diferite, broscuţe mai mari şi mai mici. Mi s-a părut
atât de interesant cum acei mormoloci devin broaşte încât m-am
gândit la asta toată noaptea.
Tot bunicul m-a învăţat să beau apă din frunzele unei
plante înalte, el mi-a arătat plante ce se deschid doar noaptea,
mi-a arătat chiar şi o vizuină de vulpe părăsită.
Sunt multe lucruri minunate în natură. Îmi place să le
observ şi să descoper ceva nou mereu. Vă sfătuiesc şi pe voi să
le căutaţi pentru a le descoperi!

POVEŞTILE NATURII
Bonciu Oana-Alexandra/ înv. Simion Loredana
Natura este cel mai fermecător decor unde am putea

locui. În ea poţi găsi peisaje deosebite şi locuri foarte liniştite.
Elemente ale naturii există peste tot, dar elementul meu
preferat este copacul deoarece în fiecare anotimp poartă câte o
haină nouă. Primăvare poartă o rochie decorată cu flori delicate
şi foarte parfumate, vara poartă o rochie deasă de frunze verzi
decorată de petele de culoare date de fructe, toamna, frunzele
multicolore înconjoară copacul cu o mantie ce se subţisază pe zi
ce trece iar iarna, fulgii de zăpadă îmbracă crengile în haine de
puf moale.
Pământul trăieşte în fiecare zi din an, în fiecare oră şi
minut, bucuria de a purta pe capul său natura întreagă. Orice
plantă îl umple de fericire şi orce finţă îl încarcă cu energie. Dar
el se mai şi întristează când este poluat. El crede că nu este
respectat. Întreaga natură ne oferă aer şi câte şi mai câte iar noi,
în loc să-i mulţumim îl întristăm prin poluare.
De aceea dragii mei, natura trebuie respectată şi îngrijită.
Doar imaginaţi-vă ce s-ar întâmla dacă ea nu o să mai fie. Totul

ar fi gri. Pământ gol peste tot, aer încărcat de praf şi un aer greu
de respirat. Eu una nu aş vrea să trăiesc într-un astfel de mediu.
Aş fi foarte tristă şi m-aş simţi părăsită. Mi-ar fi foarte dor de
animale şi de flori.
Pentru că vreau să mă bucur de verdeaţă, de flori şi
animale am să protejez toată viaţa natură şi am să-i sfătuiesc pe
toţi să facă la fel.
ÎN AMINTIREA LUI …
Amariei Cristina/ Prof.Scutelnicu Tudoriţa
Școala Gimnazială Corni /Judeţul Suceava
E seară târziu. Vântul șuieră puternic. Luminile se sting

încet, încet, una câte una. De la o fereastră mică se zărește o dâră
de lumină. Trist și neînțeles de către noi, Eminescu își așterne
pe hârtie gândurile și iubirea ce o poartă în suflet. Versurile curg
unul câte unul, iar foile parcă prind viață, formând poeziile lăsate
nouă drept mărturii ale vieții sale. De vrem să-i cunoaștem
trecutul, poposim asupra rândurilor sale.

A transformat natura într-o zeiță doar cu ajutorul
condeiului, reușind să ne facă să auzim murmur de izvoare, să
observăm stele lucitoare și să iubim tot ce ne-nconjoară.
Nu te vom uita niciodată, Mihai Eminescu !
A FOST ODATĂ…
Amariei Cristina/ Prof.Scutelnicu Tudoriţa

Școala Gimnazială Corni /Judeţul Suceava
A fost odată un visător Luceafăr ,
Ce cu talent lumii s-a spovedit .
Din cuvinte și amintiri
Eminescu se-ntrupează iar ,
Strălucind și azi
Și-n viitor va străluci necontenit.

LA NATURE−UN ESPACE EXISTENTIEL
Rîbu Iuliana/ Prof. Elinescu Emilia
Colegiul Naţional “George Coşbuc”, Motru
Une vérité qui nous frappe est notre incapacité de

comprendre le prodige de la vie: la naissance, l’existence et la
mort. Des années entières de philosophies et d'études n'ont réussi
qu'à démontrer notre impuissance face à Dieu. Est-il vraiment
nécessaire de comprendre l'Univers? Je ne le crois pas parce que
ce désespoir continuel de tout connaître nous vole la beauté des
pensées et de l'âme.
Tous les sécrets se trouvent autour de nous et tout essai
de les déchiffrer avec l'esprit est en vain car seulement le coeur,
la conscience paradisiaque peuvent leur sentir la souplesse, la
subtilité. On ne doit qu'en réjouir.
Les fleurs nous aprennent le mystère de la beauté sincère
et pure. La jovialité et le bonheur sont transmis par les chants
des oiseaux; toute journée est une chanson qui n'as pas de fin.
Le soleil et la lune liaient une forte amitié même s'ils ne s'étaient
jamais dit <<Bonjour!>>. Les étoiles sont les rêves qui nous

éclaircissent les coeurs pendant les plus cruelles et acharnées
guerres de notre esprit. Toute tristesse est comme la vague de
l'océan: temporelle.
Ainsi, on peut trouver dans la nature les réponses de nos
questions existentielles
SUFLETUL NATURII…
Ciolan Ştefania/ Prof. Stancu Janina

Şcoala Gimnazială “N. Iorga”, Piteşti, Argeş
Natura este ceea ce vedem în jur, văi şi dealuri, râuri şi

munţi, fenomene care se petrec zi de zi, săptămână de
săptămână, an de an, începând cu răsăritul de soare până la
apusul său, arătarea primului fir de iarbă care apoi înfloreşte
miraculos, până la prefacerea lui praf. Iarna fulgii de nea cad lin
pe pământ, croind o cămaşă albă ce acoperă întreg pământul cu
tot ce este pe el, ce devine o îmbrăcăminte pentru întreg
parcursul acestui anotimp.
De îndată ce soarele devine mai blând, fiind mai darnic
cu căldura, vine primăvara care nu rămâne în urmă şi începe şi

ea a ţese un covor mai deosebit, viu colorat, cu flori pe câmpuri,
cer senin şi un veşmânt verde peste pădure. Nouraşi plutesc
peste întinderi, înveselindu-ne cu diferite forme asemănătoare
animalelor şi obiectelor reale, până ajung uriaşi şi grei, plini cu
mii de picături de apă care aşteaptă cu nerăbdare să sature
pământul însetat şi dornic de apă, căzând peste câmpie, lanuri de
grâu, peste pădure.
După zile lungi de vară care ne-a alintat cu soare arzător
pe cer, apă caldă în mare care ne chema pe toti să o încercăm,
vine inrezistibila doamnă, toamna îmbrăcată în veşmântul ei de
zeiţă viu colorat ne cheamă pe toţi la sărbătoare, mese pline cu
de toate ne aşteaptă pe câmpuri : struguri, mere, pere, nuci, caise,
prune şi multe alte bunătăţuri pe care toate pentru noi le-a făcut
posibile bunul Dumnezeu.
Cu adevărat natura are suflet care vibrează în ascuns,
nouă arătândune doar rezultatul final: floarea înflorită, fulgul ce
cade lin, covorul ţesut peste întinderi.

PRIMĂVARA LA MUNTE
Barzu Teodor-Stelian/ înv. Simion Loredana

Într-o zi de primăvară am plecat împreună cu

familia în Poiana Braşov, pe Valea Prahovei. Era o zi
însorită, razele soarelui încălzeau pământul iar vântul adia
uşor. În aer se simţea parfum de brad iar peisajele
încântătoare îţi luau privirea.
Am ieşit împreună cu părinţii şi cu fratele meu să
admirăm natura. Pe pajişte se vedeau flori colorate, brazii
uriaşi îşi înălţau vârfurile spre cer iar crestele munţilor se
vedeau în zare şi erau încă acoperite de zăpadă. Iarba era
atât de verde şi parfumată iar eu am devenit nerăbdător la
gândul că aş putea vedea şi o floare-de-colţ. Mi-ar fi plăcut
să stau ore în şir să admir frumuseţea naturii.
În călătoria noastră am putut vedea turme întregi
de oi ce păşteau liniştite iarba plină de rouă, vaci şi viţei
ce abia îşi duceau clopotele uriaşe ce atârnau de gâturile
lor şi case vechi de lemn.

Mi-ar fi plăcut să văd şi capre negre şi cocoşi de
munte , dar ele stau ascunse în mute şi puţini sunt cei care
le-au putut vedea.
La pensiunea unde am fost cazaţi gazda ne-a servit
cu bunătăţile locurilor. Am mâncat caşcaval afumat,
brânză de oi, dulceaţă de zmeură şi de afine şi sirop din
muguri de pin. Toate au fost deosebite deoarece erau
făcute de oamenii de la munte.
După cum putem vedea, natura nu ne oferă doar
pesaje deosebite, poveşti şi aventuri nenumărate, ea ne
oferă şi bucate alese.
Natura este un dar de la Dumnezeu. Toate
frumuseţile ei ne-au fost date şi ne aşteaptă pe noi, turiştii,
să le descoperim în drumeţiile noastre.

ŢINUTUL PĂDURILOR
Şoica Denisa-Andrea/ înv. Simion Loredana

În Ţinutul Pădurilor trăiau trei prieteni foarte buni

pe nume Lola, Riki şi Timi. Ei erau fascinaţi de tot ceea ce
înseamnă natură. Le plăceau florile, jocul animalelor din
poieni, ciripitul păsărilor, apa cristalină şi peisajele
mirifice. Pentru că le plăceau atât de mult toate acestea ei
doreau să le protejeze şi să le îngrijească.
Aceşti copii au prins drag de natură cu ocazia unei
călătorii în Ţinutul Pădurilor. Acolo ei au întâlnit
minunatele comori ale naturii. Plante, copaci înalţi,
gâzuliţe, flori şi multe alte comori nepreţuite. Din acea zi
ei s-au hotărât să ocrotească natura indiferent ce s-ar
întâmpla.
În acel ţinut trăiau şi nişte copii răi. Aceştia rupeu
florile frumoase, aruncau deşeurile în pădure, răneau
animalele şi zgâriau scoarţa copacilor. Lola, Riki şi Timi
plantau noi flori, tratau animalele şi copacii şi strângeau
deşeurile.

Cei trei prieteni nu ştiau cine făcea atâta rău naturii.
Ei făceau ce făceu şi aduceau farmecul naturii înaopoi dar
alte fapte rele se săvârşeau în Ţinut. Ei s-au hotărât să stea
la pândă sa vadă cine poate fi atât de hain la suflet. În timp
ce stăteu acolo i-au observat pe copii ce distrugeau natura.
Discutând cu ei au descoperit că părinţii lor nu le-
au povestit niciodată de cât de minunată este natura. Lola
i-a dus să asculte ciripitul păsărelelor şi susurul blând al
apei, Riki i-a dus să se joace cu puii de iepuraşi iar Timi
le-a arătat scorburile veveriţelor.
Copii au înţeles şi ei cât de minunată este natura.
Ei au înţeles că ea ascunde nenumărate poveşti şi minuni.
Din acea zi eu au iubit-o şi au ocrotit-o, descoperindu-i
mereu farmecul.

SĂRBĂTOAREA PRIMĂVERII
Ion Luca-Matei, Prof. Borş-Humulescu Elena-Iulia

Liceul Tehnologic „Arhimandrit Chiriac Nicolau”
Localitatea Vînători-Neamţ, judeţul Neamţ
Este primăvara cea mult aşteptată,

Şi ceva special ne arată calea-n viaţă,
Ne-ndrumă să reuşim orice s-ar întâmpla,
Chiar de nu-i uşor, chiar de e viaţa grea.
Chiar dacă te simţi singur pe lume

Tu ştii că nu este adevărat,
Tu ai o mamă lângă tine
Care-ntotdeauna te-a adorat.
Aşa că mergi afară şi vezi cerul senin,

Cum forile-nfloresc iar copacul rodeşte!
Închide ochii şi inspiră parfumul lor puţin
Şi observ-o pe mama cât de mult te iubeşte!

SCHIMBĂRI ÎN NATURĂ
Dolhăscu Bianca-Georgiana, Prof. Gabor Elisabeta

Liceul Tehnologic „Ion Creangă”
Localitatea Pipirig, judeţul Neamţ
Pică cerul la-nălţime

Stropi de stele-n miez de noapte
Şi rebele-ncrengături
De lumini... fulgerături...
Se-nconvoaie în natură.
Luna stă, protejată de căldură,
Parcă vrând să se trezească
Dup-o noapte nefirească...
Se ridică sus pe boltă

Bolul cald, o prezenţă dezinvoltă
Şi se scald în raze dense,
Nori pufoşi, căderi intense.

Pică cerul, se dilată...
Se ridică în natură...
Stropi de baltă!
IARNA
Pintilie Lavinia, Inv. Ruxanda Alina

Școala Gimnaziala Corni, Judetul Suceava
E iarna...
Copii ies la derdeluș
Chiar daca e frig acuș, acuș
Cu obrajii îmbujorați
Și cu ochii înlacrimați
Stau in gerul de afară
Săniuta parca zboară
Tot nasucul e-nghețat,
Și căpșorul îinfașurat,
Mâinile cu manușele,
Și gecuțe grasunele,
Toți copii acum poartă
O ținută îngroșata.

Merg acasă pe-nserat
De pe dealul inghețat.
E iarna...
DOR DE VARA
Franțuzu Denis, Inv. Ruxanda Alina

Vreau caldură ,vreau lumină

Și vara abia astept sa vină
Florile să înflorească
Și copii să zâmbească.
Sus pe deal să alergăm

Ore-ntregi ne dezmierdăm,
Și uităm să mai mâncam
Mereu să ne jucam.
Vino vară, vino iară!

Să stau numai pe afară
Să scap de iarna geroasă

Și de gheața zgrunțuroasă.
SĂRĂCUȚE PĂSĂRELE
Franțuzu Denis, Inv. Ruxanda Alina

Pe la cuiburi se aduna păsărele

Pentru că a venit frigul la ele,
Și-au fugit de nori și ploi
Zburând-n copaci la noi
Ele toate s-au întristat
Că tocmai vara a plecat
N-au destulă mâncărica
N-ai vrea să fii o păsărica.
Sărăcuțe păsărele
Adunate-n cuiburele
Am să va dau hrăniță
Câte-o pâine,vreo bobiță
Să aveți pe când e frig

Să veniti când eu vă strig,
Să venti dragele mele
Sărăcuțe păsărele.
TOAMNA
Buleandra Andreea, Inv. Ruxanda Alina

Crengile-s ruginii
Frunzele-s argintii
Iazul este supărat
Și copacul dezbrăcat.
Și verdeața s-a uscat

Florile jos s-au lăsat
Și eu m-am îngrijorat
De tristețea de prin sat.
E pustiu și ruginiu
Vine toamna parcă știu

Ploaia rece bate-n geam
Și prieteni nu mai am.
IARNA ÎN OCHI DE COPIL
Stancu Alexandru, Prof. Popa Oana

Şcoala Gimnazială “N. Iorga”, Piteşti,Jud. Argeş
La poalele muntelui, care atinge cu creștetul

înaltul cerului, se întinde satul bunicilor. Cele câteva case
ale sale sunt inundate în întregime de o mare de alb. În
peisajul rece, fără nicio urmă de culoare, satul pare mai
mic decât de obicei. Aici, iarna este cu adevărat iarnă, încă
de la prima zăpadă și până la ultima.
Peste casele bătrâne din sat, care de care mai
vechi, unele de-o vârstă cu timpul, se lasă o noapte adâncă.
Nu a mai nins de câteva zile, dar zăpada de săptămânile
trecute încă îmbracă fiecare colțișor de natură. Ulițele
satului înguste în mod normal, s-au transformat în niște
poteci albe, bătătorite inegal. Gardurile caselor sunt
troienite și se aseamănă cu niște ziduri de cetăți.

La ora asta, când soarele a plecat departe, spre zări
mai calde, doar liniștea și răceala iernii mai au curajul să
bântuie pe ulițele satului. Gerul aspru, care face să
scrâșnească șindrilele caselor, face atmosfera de afară de
nerespirat. Nici câinii, altfel agitați, nu se mai aud. S-au
îngrămădit în culcușuri ferite de ger. La fel au procedat și
orătăniile din bătătură.
Nici oamenii nu sunt departe de acest
comportament. S-au refugiat în casele bine încălzite și
așteaptă, probabil, să treacă iarna. Hornurile caselor scot
un fum gros ca locomotivele pe cărbune, care colindau
odinioară aceste plaiuri. Sobele din case, umplute cu
bușteni groși, gem sub furia focului. Căldura resimțită la
gura sobei este singura alinare a oamenilor în această
vreme de restriște.
La geamul casei bunicilor, iarna a desenat flori de
gheață. Printre petalele lor strălucitoare se zăresc vârfurile
munților acoperite cu argintul jucăuș al zăpezii. Sub razele
palide ale lunii, se zăresc brazii semeți cocoșați de
greutatea stratului de zăpadă. Dacă până și brazii cei mai
puternici par asupriți de năpasta albă, nu e de mirare că și
eu mă simt mic și stingher în oceanul de zăpadă.

Aceasta este cea mai grea iarnă pe care am trăit-o
până acum. Sau poate că gerul năprasnic mă face să o simt
mult mai neprietenoasă decât e. Poate mâine, odată cu
răsăritul soarelui și cu lumina ce se va scălda în albul
nesfârșit, voi privi și eu iarna cu mai multa bunăvoință.
LUI EMINESCU
Cernat Alexia Teodora, prof. Vasilca Elena

Școala Gimnazială „George Coșbuc”
Loc. 23 August, Jud. Constanța
Steaua ce pe cer sclipește

Niciodată nu se-oprește
Și în ochi îți dă culoare
Făra pic de comparare.
Mi-e dor să fii lângă noi

Și să ne-ndrăgești,
Poezii să tot compui
Să ne mulțumești.

EMINESCU
Abibula Selen, prof. Vasilca Elena

Mihai Eminescu s-a stins

Dar el poezii a scris.
Noi nu te vom uita
Iar Luceafărul te va aștepta.
Tu spre cer ai zburat

Și cu poezii ne-ai încântat.
Ne vei rămâne în gând
Iar imnurile tale eu cânt.

OMAGIU
Nițu Amalia Andreea, prof. Vasilca Elena

Etern în suflet ne rămâi

Mihai Eminescu!
Inima saltă în noi,
Nicicând nu te vom uita.
Ești poetul nepereche!
Stelele calea ne vor lumina,
Codrul orcând te va aștepta,
Un cântec mereu îți vom dedica!

NATURA
Rediu Denisa, Înv. Maria Gabor

Școala Gimnazială ”Vasile Alecsandri” Sat. Iugani
În natura mare,
Peste tot e soare.
Salcâmul este înalt
Și-i atât de minunat.
Natura e atrăgătoare,
Mii de păsări se văd în zare
Printre ramuri se ascund
Când le văd parcă-am un gând.
Aș putea să le privesc,
Un vultur poate zăresc.
Natura eu o iubesc
Și cu drag îi mulțumesc.

IARNA
Dîscă Sarah Melisa, Înv. Maria Gabor

Iarna totul s-a ascuns,

Păsărelele s-au dus
Și ninsoarea cea frumoasă
A venit la noi acasă.
Zăpada s-a așezat

Și afară ne-a chemat
Cu bulgări să aruncăm,
Cu sanii să ne distrăm.
Pe albastrul cer imens

Văd o minunată stea,
”Luceafărul ”- o numim
Și cu ea noi ne mândrim.

SOSIREA PRIMĂVERII
Beșleagă Sara Rafaela, Înv. Maria Gabor

Copacii-s plini de zăpadă,

Doar luna e deasupra lor,
Florile ies de sub zăpadă
Și iarba încolțește ușor.
Prinde viața natura întreagă

Iar apa începe să curgă lin,
Cocorii se întorc din lumea largă
Și cerul este tot mai senin.
Vine primăvara iară,

Iar ceața se risipește ușor
Furnicile ies din țărână
Să caute hrană, pe scoarța copacilor.
Natură frumoasă și plină de bogății

Ne umpli viața și ne inspiri!

Iar noi voioși ne mândrim,
În natură sănătoși să trăim.
OMIDA
Gheorghe David,
Prof. Tudor Camelia-Mădălina,
Școala Gimnazială Giubega, Județul Dolj
Într-o zi însorită de vară, pe tărâmul înverzit al

naturii, prințesa Omida, blestemată la naștere, de către
regina Viespila, să fie hidoasă, se plimba îngândurată pe
lângă palatul de smarald.
Părinții micuței făpturi, Fluturica și Fluturel, au
fost uciși de către nemilosul rege Broscoi, pe vremea când
ea era doar o copiliță. De atunci, Omida a rămas în grija
iubitorilor bunici.
De când era mică, Omida era tachinată de toate
insectele din cauza înfățișării sale. Când a blestemat-o,
regina Viespila, la insistențele fiicei sale, a decis ca, la
vârsta maturității, Omida să mănânce mult și să-și formeze

un înveliț în care să doarmă, pentru a-și recăpăta
înfățișarea normală.
Nimeni nu știa acest lucru, fapt pentru care, micuța
făptură se simțea ca fiind asemănată de ceilalți locuitori ai
regatului cu un monstru. Nu se mai întâlnea cu alte
creaturi și stătea mai mereu închisă în palat.
După ceva timp, ajunsă la vârsta maturității, Omida
a simțit o dorință incontrolabilă de a mânca. Orice legumă,
frunză sau floare prindea, o mânca. Bunicii s-au îngrijorat
și încercau să îi mai stăvilească pofta de mâncare, până
într-o zi, când au găsit-o în palat fără suflare, într-o plasă
ciudată. Toți au crezut-o moartă. Au plâns-o trei zile și trei
nopți.
La înmormântare, plasa ciudată (coconul) s-a
deschis și a ieșit somnoroasa Omida, dar nu cu același
chip. Îi crescuseră aripi și arăta diferit. Toți au aclamat-o.
Se născuse un superb fluture, care, prin gingășia lui, îi
fermecase pe toți.
Luându-și zborul, fluturele, care până de curând
era o omidă, a salutat mulțimea adunată promițându-le că
va scăpa regatul de nemiloasa Viespila.

PEISAJ DE IARNĂ
Humulescu Elena-Daria,
Prof. Borş-Humulescu Elena-Iulia
Vînători-Neamţ, judeţul Neamţ
A sosit iarna, cu mantia ei argintie. Ea se aşterne

încetul cu încetul peste satul nostru, fără urmă de culoare.
Uliţele satului s-au transformat în poteci înguste
care străbat satul de la un capăt la altul. Gardurile sunt
troienite asemeni unor ziduri de cetate. Gerul aspru face ca
zăpada să scârţâie sub picioarele trecătorilor curajoşi care
se încumetă să înfrunte iarna. Animalele înfrigurate s-au
adăpostit în culcuşurile ferite de ger. Acoperişurile caselor
trosnesc sub gerul năpraznic al nopţii. Hornurile caselor
scot fum negru şi gros, la fel ca o locomotivă pe cărbuni.
Căldura sobei este alinarea blândă a oamenilor în
acest anotimp. La geamuri apar flori de gheaţă şi steluţe
argintii. La streşinile caselor atârnă ameninţători ţurţuri
lungi şi groşi care veghează totul în jur, precum nişte
soldaţi neclintiţi.
Crengile copacilor se apleacă sub povara zăpezii şi
a frigului tăios. Soarele şi-a pierdut din strălucire, fiind
mai posomorât, nemaiavând putere să încălzească
pământul îngheţat.
Liniştea apăsătoare e întreruptă, din depărtare, de
glasurile vesele ale copiilor ieşiţi la săniuş.
NATURA
Ilie Andrei- Ionuț, Prof. Popoiu Daniela

Ṣcoala Gimnazială Năneṣti, jud. Vrancea
Natura este minunată!

Cu dealuri, munţi, câmpii şi flori,
Ea ne încântă de fiecare dată
Cu-ale ei frumuseţi ce-ţi dau fiori.
Pămȃntu-i plin de mări şi- oceane

Pe care vin mulţi călători
Cu nave multe, milioane
Ṣi-admiră-a apelor comori.

ÎN NATURĂ
Voicu Denisa-Gabriela, Prof. Popoiu Daniela

Ṣcoala Gimnazială Năneṣti, jud. Vrancea
Natura ne dăruieşte
O magnifică poveste.
Noi dacă o cercetăm
Multe lucruri o să aflăm:
Că-ntr-un spaţiu atât de mic,
Deṣi nu observăm nimic,
Este o mare împărăţie,
Mici vietăți-o lume vie.
PALATUL PĂSĂRILOR
Ciubotariu Matei, prof. Alistar Marinela,

Vînători-Neamţ
Păsările anunţară
Un concert de primăvară,
Programat, cum e firesc,

La palatul păsăresc.
Pupăza, cu toată-onoarea
Prezintă privighetoarea
Ce păşeşte ca la bal,
Urmată de-un papagal.
Prepeliţa pistruiată
Pentru a fi admirată,
Îşi întinde mult pe spate
Aripioarele-i pudrate.
Totul e o sărbătoare
De sunet şi de culoare.

POVESTE DE IARNĂ
Deaconu Alexandra, Prof. Janina Stancu

Şcoala Gimnazială “N. Iorga”, Piteşti
Din nou iarna s-a lăsat peste sat. Pomii sunt

încărcaţi cu flori albe de nea căzute din înălţimile cerului.
De asupra lumii flutură florile albe, aşezându-se, când
obosesc din zborul lor, pe crengile copacilor şi pe fata
neagră a pământului. Totul este alb, misterios, grandios şi
zăpada este din abundenţă. A răsărit şi soarele care aruncă
peste sat oglinzile razelor sale care parcă te orbesc.
Copacii şi-au lăsat braţele în jos sub greutatea
albului. Tufişurile şi ceilalţi copaci creează o dantelărie
misterioasă de toată frumuseţea. Cuşmele albe ale caselor
se sfârşesc în ţesuturi uriaşe. Monştrii cerului sunt norii
cenuşii care cern zăpada.
Un uriaş policandru îşi aprinde rând pe rând
luminiţele. Desi iarna este cumplita si viscolul framanta
lumea, derdelusul este plin de copii veseli cu obrajii
aprinsi. Casele pitite sub caciuli mari si albe sunt
înconjurate de un câmp de cristal. Este un peisaj mirific:
covorul moale si pufos de zăpadă domina pământul care

pare mort. Singurele urme de viaţă le reprezintă copii
zglobii și fumul care se ridică din hornurile caselor .
Acestea simbolizează sarbatorile de iarna care
aduc bucuria si iubirea în sufletele noastre. Iarna este ca o
zâna alba ce soseşte pe meleagurile noastre în sania ei de
argint trasă de reni. Ca o adevarată războinică ea pune
stăpânire pe pământ.
Cerul este posomorât si trist,iar soarele, prizonier
în spatele draperiilor de nori grei si amenintatori. Iarna
asează peste intinderi o dantela alba stralucitoare, tesută
mărunt cu miliarde de cârlige si ace. Totul pare încremenit
într-un alb fără de sfârşit. Marea de alb ce mă înconjoară
îmi trezeşte emoţie şi bucurie în acelaşi timp. Flori de
gheaţă s-au aşternut la fereastra mea. Închid ochii şi în faţa
mea apare un lung camp acoperit cu mărgăritare
sclipitoare. Glasul vântului de iarnă parcă îmi şopteşte
povestea lui. Norii au început să se cearnă în stelu
ţe argintii.
Fulgul – floare mică şi rotundă, o minune de-o
secundă. Odată cu primul fulg căzut vin și toate bucuriile
copiilor. Ne place anotimpul iarna foarte mult, deoarece se
aprinde sărbătorile şi împreună cu familiile sărbătorim

naşterea Domnului Iisus Hristos, cântând colinde pe la
casele oamenilor. Copiii se bucură de acest anotimp care
deschide sufletul oamenilor într-un alt an mai bun.
ZUMZET DE PRIMĂVARĂ
Silaghi Bogdan Marian, prof. Camelia Bălănescu

Școala Gimnazială Nr. 2 Reșița
Primăvară, primăvară,
Vreme bună e pe-afară,
Zumzet, multă veselie,
Pe ogoare-i gălăgie.
Grădini și pomi înfloresc,

Câmpurile înverzesc,
Copilași, haideți la joacă!
Am scăpat de promoroacă!
Toporași și viorele,
Ghiocei și brândușele,

Floricele mii și mii,
Hai să le-adunăm, copii!
SEMNE DE TOAMNĂ
Răuț Vanessa Ariana, prof. Camelia Bălănescu

Din copaci frunzele cad,

Păsărelele-au plecat,
Liniștea s-a-nstăpânit
Peste câmpul veștejit.
Printre ramuri părăsite

Frunzele par obosite.
Vântul le poartă în zbor,
Legănându-le ușor.
În zarea cea-ncețoșată
Norii grei se strâng grămadă,
Lăsând lacrimi mari să cadă
Peste-a toamnei promenadă.

TOAMNA, ANOTIMPUL BOGĂŢIEI
Nicula Maia Antonia, prof. Camelia Bălănescu

A sosit toamna bogată,

Ea cu roade e-ncărcată.
Păsările le-a gonit,
Lăsând codrul pustiit.
Pădurea este-ngălbenită,
Iarba toată veştejită,
Cerul este înnorat,
Vântul suflă ne-ncetat.
În livada aurie
Fructele toate te-mbie
Să le transformi în compot,
În dulceaţă şi sirop.
Strugurii s-au strâns în vii,

Umplând coşuri mii şi mii,
Transformându-se în must

Aromat şi bun la gust.
Toamna-i mândră şi bogată,

Iar cămara-mbelşugată.
Ea ne-aduce bucurii
Şi nuanţe arămii.
BUCURIILE IERNII
Chisăliță Alessia Maria, prof. Camelia Bălănescu

A sosit frumoasa iarnă!

Peste tot în lume toarnă
Fulgi de nea şi bucurie,
Totul este feerie.
Zarea râde bucuroasă,

Plăpumioara cea pufoasă
Se aşterne călduroasă
Peste sate adormite,

Albe, neasemuite.
Mici şi mari ne-am bucurat,
De albul imaculat!
PRIMĂVARA
Popovici Alessandra Cristina

Prof. Camelia Bălănescu
Primăvara a venit
Și sunt foarte fericit!
În grădină iarba crește
Și o floare înflorește.
Primăvară, câmp cu flori,

Tu ne-aduci multe culori,
Ne dai soare și lumină,
Veselie în grădină.
Ne-aduci păsări călătoare

Și parfum plăcut de floare,
Ciripit și veselie,
Multă, multă bucurie.
LA PĂDURE
Barbu Denis, Prof. Ene Aurelia

Școala Gimnazială Nr. 1 Videle
Într-o zi de primăvară am fost cu clasa la pădure.

Fetele au făcut buchețele de flori și le-a oferit doamnei
învățătoare. Soarele ne zâmbea printre ramurile copacilor
cu coroanele înmugurite și animate de păsărelele abia
întoarse din țările calde.
Zarva pe care o făceau ne atrăgea atenția
provocându-ne să le urmărim și să le găsim cuiburile.
Astfel a născut un nou joc „Găsește cuibul”. Acum nu se
mai deosebeau ciripiturile păsărilor de gălăgia glasurilor
de copii. Toată alergătura ne-a făcut o foame
extraordinară. Ne-am așezat la un picnic copios adus cu
grijă de acsă. A fost cea mai gustoasă masă pe care am

luat-o pentru că a fost luată în natură alături de colegi,
prieteni și distinsa noastră doamnă învățătoare. Codrul ne-
a fost restaurantul perfect, covorul de frunze uscate și iarba
grasă era masa turcească minunată, iar păsările cei mai
iscusiți muzicanți, deci ambientul perfect!
Seara a sosit fulgerător așa că ne-am strâns
lucrurile și am plecat obosiți dar fericiți acasă. Zarva nu a
rămas în pădure ci ne-a ținut companie tot drumul. Fiecare
copil era nerăbdător să povestească experiența trăită.
Bine ai venit primăvară!
VARA
Lefter Diana Maria, Profesor Trăistaru Luciana

Şcoala Gimnazială Nr.1 Videle,Judeţul Teleorman
Natura ne dăruieşte
Noi, dacă o cercetăm,
Paletă de culori avem
Stropi de soare,

Flori şi mare,
Fără ploaie, fără vânt,
Este vară şi eu cânt!
EMINESCU
Gudana Isabel Nicole, Prof.Trăistaru Luciana

Şcoala Gimnazială Nr.1 Videle, Judeţul Teleorman
Eminescu e român
Eminescu este mândria
Mândria de a fi român.
Cu multă fală vă spun,
Mă bucur că sunt român!
Eminescu, poezia,
Faima noastră, România
Zâmbete şi versuri fine,
Eminescu le transpune,
În ale lui opere sublime.

ÎN LUMEA PLANTELOR
Rădulescu Mihaela, Prof. Ene Aurelia

Este o zi de iarnă. În noaptea trecută am avut un vis

ciudat, dar frumos. Visul m-a dus într-o lume cu multe
plante care ce comportau ca niște oameni. Erau flori,
legume, fructe și copaci. Mă duc confuză spre un măr roșu.
El spune:
-Ce faci, fetițo în lumea noastră?
-Ăăă .... nu știu cum am ajuns aici! Lumea asta este
stranie.
-Ha-ha-ha ! Ai multe de învățat!
-Dar tu trebuia să fii într-un copac!
-Aici orice plantă își alege locul unde să stea. Eu
am ales să stau în casa roșie de lângă noi. Vreau să îți
prezint cei trei prieteni ai mei foarte apropiați, dar toate
plantele sunt prietenele mele.
-Ea este Para Ana.
-Bună!

-Haide să mergem, dar tot nu mi-ai spus numele
tău!
-Numele meu este Irina.
-Bine, Irina! Hai la celălalt prieten. El este domnul
Morcovel.
-Bună, d-le Morcovel!
-Iar el este Stejarul Nică.
Fiecare prieten mi-a povestit rolul lor pe lume și
mi-a atras atenția că natura trebuie respectată și ocrotită că
suntem legați unii de alții.
M-am trezit cu un zâmbet larg pe față. Trebuia să
merg la școală, dar mintea mea era tot la lumea aceea
minunată.
Ce vis frumos și plin de învățăminte am avut!

PĂDUREA
Drăghici Sara, Prof. Ene Aurelia

Pădurea este o comoară a naturii. În ea se pot

întâlnii cele mai variate și minunate forme de viață. Există
foarte multe plante: copaci care mai de care mai mîndri și
mai semeți sau cu coroane bogate și foarte frumos
colorate, flori în culorile curcubeului și cu mii de miresme
îmbogățite.
Și animalele sunt de toate formele și mărimile.
Natura a reușit să găsească fiecăreia locul ei sub soare.
Păsările ne încantă cu ciripitul lor, cu coloritul penajului și
ne inspiră în realizarea activităților noastre zilnice. Nu
puțini poeți au fost inspirați de înnaripate în scrierile lor.
Dar nu numai păsările îmbogățesc natura, ci alături de ele
tronează animale de mărimi diferite în peisațe diferite…
desert, savană, câmpii, dealuri și munți, ape cristaline
stătătoare sau curgătoare, toare întregesc tabloul
goblematic al naturii.

Am plecat de la pădure întrucât este cea care m-a
însoțit în scurta mea viață, care m-a bucurat primăvara
colorată veselă, animată de păsări și animale blânde și m-
a întristat iarna prin peizajul ei glacial pictat în alb și negru.
Aștept cu nerăbdare primăvara să merg să-mi vizitez
dragul meu codru.
CÂNTECUL NATURII
Ene Denisa-Mihaela, Prof. Ene Aurelia

Iarna este pe sfârșite. Se mai zăresc doar câteva

pâlcuri cenușii de zăpadă printre copaci, parcă ținându-le
de cald. Totu-i amorțit, dar amorțeala este și ea pe ultima
sută de metri, pentru că se văd primele smocuri crude de
iarbă, iar mugurii copacilor și-au umflat cojoacele dornici
să scape de ele.
Vrăbiuțele fac zarvă mare printre crengile
copacilor. Parcă ar fi cu niște ceasuri deșteptătoare ale
naturii. Razele palide ale soarelui încălzesc timid

atmosfera ca zămbetul unui copil sfios, dar care știe sigur
de ce zămbește.
Copiii sunt dornici să iasă la joacă și voioșia lor îi
îndeamnă se se îmbrace mai subțire, dar totuși iarna nu și-
a spus ultimul cuvânt. Oamenii mișună mai mult pe-afară
dornici de mișcare ca să se desmorțească.
Vânticelul călduț usucă urmele umede ale iernii
lăsând loc mai mult de joacă și dând o altă față, mai veselă,
peisajului urban.
Îmi place să stau afară, pe o bancă, în bătaia
soarelui și să citesc o carte. Totu-i minunat în jurul meu.
Te aștept cu nerăbdare, primăvară!

POVESTEA SOARELUI
Popa Mario-Nicolae, Prof. Liliana-Daniela Chivulescu

Școala Gimnazială nr. 2 Picior de Munte, Dâmbovița
Îmi place să mă plimb. Iubesc natura, îi admir

frumusețea. Dar cel mai mult îmi plac poveștile naturii.
Vântul, soarele, apele, pădurea, iarba, pământul,
animalele... toate au povești de spus.
Cea mai frumoasă dintre toate am auzit-o de la
Soare. Să v-o spun și vouă:
„ Sunt astrul cel mai îndrăgit și mă numesc Soare.
Ofer căldură și lumină. Îmi place să privesc din înaltul
cerului către pământ. Îmi place să văd bucuria de pe
chipurile oamenilor.
Fără mine, viața pe Pământ nu ar exista. Sau poate
ar exista, dar sigur ar fi mai tristă, mai lipsită de
strălucire...
Îmi place să-mi fac loc printre norii cenușii. Îmi
place să mângâi pământul cu razele mele. Primăvara
trezesc natura la viață, iar vara merg cu fiecare dintre voi
în vacanță. ”

Soarele este steaua mea preferată și tare mult mi-ar
plăcea să-l îndrăgiți și voi, dragi cititori !
PREA TÂNĂR
Curpăn Maria, Prof. Scutelnicu Tudoriţa

Școala Gimnazială Corni, Judeţul Suceava
Cu ochii trişti şi gândul dus ,

Stă aplecat spre masă ,
Un trist poet visând spre apus
Memorii dulci ne lasă .
S-a dus prea tânăr dintre noi ,

Dar ne-a lăsat drept testament ,
Luceafărul …
Şi câteva scrisori pe pergament .
Iubirea lui pentru natură

Să n-o uităm nicicând ,
Cuprinşi de dorul ce ne fură
Noi să-l păstrăm în gând .

PRIMĂVARĂ
Ursache Ioan-Matei
Prof.înv.primar Borş-Humulescu Elena-Iulia
Localitatea Vînători-Neamţ, judeţul Neamţ
Primăvară, primăvară
Vino iar la noi în ţară
Pământul să-l încălzeşti
Florile să le-nfloreşti.
Miei să zburde pe câmpii

Jocuri multe şi copii,
Cu tractoare la arat
Oameni mulţi la semănat.
Anotimp cald şi frumos

Ne eşti tare de folos.
Te aşteptăm şi te iubim
Fericiţi ne faci să fim!

RÂNDUNICA
Lupu Gheorghe, prof. Alistar Marinela

Vînători-Neamţ
Ioana, Stan şi Rică,

Privind spre o rândunică,
Admiră a ei lucrare,
Răbdarea pe care-o are
Şi arta ce-o dovedeşte
Când cuibul îşi construieşte,
Sub streaşina casei lor,
L-adăpostul ploilor.

MAGIA IERNII
Khan Aksha Laris

Prof. Manole Carmen și Custură Mioara
Şcoala Gimnazială ,,Ion Luca Caragiale” Tulcea
Era iarnă. Ningea neîncetat. Pădurea s-a acoperit

cu o pătură groasă de zăpadă argintie. În jur era o liniște
impresionantă.
Iepurașul cenușiu se uita pe fereastră, uimit de
frumusețea naturii. Fricos din fire, nu îndrăznea să iasă
afară.
Căprioara cea vioaie dansa printe fulgii de
zăpadă.
Copacii toți erau îmbrăcați în alb.Vântul îi mai
legăna din când în când.
A apărut și măreața lună. Noaptea magică a pus
stăpânire pe întreaga natură. Noapte bună!

CRĂIASA NATURII
Baban Carla Maria

Natura este o crăiasă cu părul ca o cascadă de

munte și ochii ca marea. Mereu fericită și zâmbitoare, ea
poartă o rochie care își schimbă culoarea în fiecare
anotimp: iarna- albă, presărată cu fulgi, primăvara- verde,
plină de flori de cireș, vara- galbenă ca spicele de grâu și
toamna-arămie ca frunzele.
Așa este natura pentru mine!

MINUNATA NATURĂ
Andrei Cosmin
Șuieră de –acolo-n vale,

Șuieră așa de tare,
O auzi din depărtare...
Este cascada cea mare.
Aici toți vin să o vadă,

S-o admire, s-o pozeze,
Deoarece toți zic că este:
- O minune din poveste!
Și am înțeles, îndată,
Că natura ne-a fost dată
Să o păstrăm curată,
Să nu o stricăm vreodată!

IARNA VESELĂ
Chivu Denis Prof. Manole Carmen și Custură Mioara

Uite, iarna a venit

Dar eu nu sunt pregătit,
N-am mănuși și nici fulare
Dar sunt gata de plecare.
Ne adunăm cu mic, cu mare,

Uite, colo-n dealul mare!
Trenulețul îl formăm,
Cu săniuțe alunecăm.

IARNA ARGINTIE
Mihalache Adelina
Nu știu cum s-a întâmplat

Dar natura s-a-ntristat:
Frunzele s-au scuturat,
Apa toată a-nghețat,
Iarna a descălecat!
Zăpada iute s-a așezat,

Și pământul a-nveșmântat
Cu o haină argintie
De la munți pân’ la câmpie!
Lumea-n case s-a pitit
Și s-a pus... pe sforăit!

IARNA
Apostol Bianca
Vine iarna cu ninsoare,

Aduce zăpada moale
Și gheața cea sclipitoare.
Chiar de sunt puțin țepoși

Țurțurii-s tare frumoși!
Toți copiii strigă tare:
- Ura!!! A venit iarna cea mare!

PREA TÂNĂR
Curpăn Maria, Prof.Scutelnicu Tudoriţa

Școala Gimnazială Corni , Judeţul Suceava
Cu ochii trişti şi gândul dus ,

Stă aplecat spre masă ,
Un trist poet visând spre apus
Memorii dulci ne lasă .
S-a dus prea tânăr dintre noi ,

Dar ne-a lăsat drept testament ,
Luceafărul …
Şi câteva scrisori pe pergament .
Iubirea lui pentru natură

Să n-o uităm nicicând ,
Cuprinşi de dorul ce ne fură
Noi să-l păstrăm în gând .

ANOTIMPURI
Vâlsan Antonia, prof. Niţicu Otilia Ana,

Frumoasă eşti copilărie

Cu ale tale jocuri multe,
Căci iarna toţi ieşim pe-afară
Să ne plimbăm cu-o sănioară.
Iar primăvara când apar,

Prin iarbă primii ghiocei.
Ieşim şi noi la aer,
Ca nişte bobocei.
Şi vara ne scăldăm de zor,

În valurile mării.
Apoi cu mingea ne jucăm,
De-a raţele şi vânătorii.
O...era să uit de toamnă,

Care vine ca o doamnă,
Cu frunzele colorate,
Şi cu fructe aromate.
FRUMUSEŢEA TOAMNEI
Podeanu Maria Nicoleta, Prof. Trăistaru Luciana

Şcoala Gimnazială Nr.1 Videle, Judeţul Teleorman
Anotimpul meu preferat este toamna. În acest

anotimp, frunzele îşi schimbă culoarea, apoi cad şi
formează un covor multicolor. Îmi place foarte mult ca în
zilele calde de toamnă să merg desculţă prin frunzele
foşnitoare care au căzut din nucul din faţa casei. De multe
ori am necăjit-o pe mama, care tocmai le strânsese pentru
a le da foc. M-am jucat cu fratele meu şi le-am împrăştiat
la loc. Mama ne-a pus pe noi să le strângem. Abia atunci
am înţeles că trebuie să respectăm munca mamei şi să o
ajutăm cu ce putem noi.
Toamna înfloresc tufănelele şi crizantemele. Îmi
place să le admir în toate curţile oamenilor. Nu prea îmi

place cum miros şi nu o las pe mama să pună în vaza din
camera mea. Prefer să le desenez, sunt foarte frumoase şi
doamna învăţătoare ne-a arătat cum să reuşim.
Fructele şi legumele se coc tot toamna. La fel şi
strugurii, din care obţinem must şi apoi vin.
Toamna este anotimpul culorilor, mereu ne încântă
cu bogăţiile ei!
TOAMNA
Niţicu Alessia Bianca, prof. Niţicu Otilia Ana

Toamna a venit şoptind,

Cu dulci adieri de vânt,
Cu frunzele colorate
Şi parfum de mere coapte.
Cu legume în panere
Şi cu zbor de rândunele,
Cu lacrimi de ploi curgând,
Cu frunzele-mprăştiind...
Şi cu plumbul norilor,

Cu lipsa cocorilor.
Vine rece şi-arţăgoasă,
Mofturoasă şi ţâvnoasă,
Cu vânt iute aruncând,
Cu copacii tremurând,
Bruma albă-mprăştiind
Şi natura pustiind.
Înghiţind totul în cale,
Fără urmă de iertare.
ZÂNA PRIMĂVARA
Pîrvu Maria
Prof. Tudor Camelia-Mădălina,
Școala Gimnazială Giubega, Județul Dolj
În timpul anului natura se schimbă de la un

anotimp la altul. De fiecare dată se îmbracă în alte
veşminte şi alte miresme, precum o prinţesă pretenţioasă.
Zâna Iarnă îmbrăcată într-o rochie cusută cu ace de
gheaţă şi împodobită cu steluţe argintii se pregăteşte să

plece. Doreste să lase locul celei mai tinere fiice a
bătrânului an, primăvara.
A sosit un anotimp îndrăgit de toată lumea, iar
acesta este primăvara.. Totul se transformă zilnic. Natura
ne şopteşte că există viaţă peste tot şi că în fiecare început
de primăvară există fericire. Câte flori apar! Câtă lumină
şi câtă culoare! Primăvara aşterne peste tot un covor
multicolor, iar în văzduh păsările compun triluri minunate.
Un parfum uşor de flori se răspândeşte la adierea
vântului. Muguraşii dezmierdaţi de soare încep să se umfle
de bucurie. Brazii care tocmai şi-au lepădat mantia de nea
privesc bucuroşi spre soare. Albinele cele muncitoare şi
fluturii cei vioi ne asigură că vremea frumoasă şi zilele
însorite se apropie. Gândăceii şi cărăbuşii dorm la soare
dezmorţindu-şi picioruţele şi aripioarele. O buburuză se
îndreaptă greoi pe un fir de iarbă. Este greu şi pentru ea să-
şi revină din somnul cel profund de astă iarnă. Furnicile au
ieşit din ascunzişurile lor şi încercă să-şi croiască drum şi
să construiască cele mai rezistente muşuroaie.
Firișoarele mici de iarbă îşi ridică braţele către
soare şi către cerul cel albastru dorind să le îmbrăţişeze cu
mare drag. Copacii se deşteaptă din somnul de peste iarnă

şi se îmbracă îndată cu un veşmânt înmugurit. Ciocârlia se
înaltă spre văzduh şi cântă mai veselă că niciodată. Din
tufişurile proaspăt înverzite se aude inconfundabilul
cântec al privighetorii. Câte cântece inundă natura! Cântă
cucul, cântă sturzul, cântă mierla! Primăvara lucrează zi
de zi şi ceas de ceas la alungarea deplină a bătrânului
anotimp al zăpezilor. Păpădiile încep să zâmbească vesele
pe câmpuri şi prin păduri.
Razele soarelui se strecoară vesele printre crengile
de cireş înflorite, coborând spre pământ pentru a-l încălzi.
Miroase a iarbă verde şi a pământ umed. Din zori şi până
în seară tractoarele cutreieră ogoarele în lung şi în lat
lăsând în urma lor un petic negru de pământ proaspăt arăt.
Munca este în toi. Oamenii muncesc şi se bucură de
renaşterea naturii. Fiecare munceşte în gospodăria sa. Unii
plantează pomi, unii sapă vii, unii însămânţează grădinile,
dar adevăratele lor roade se vor vedea toamna. O cloşcă îşi
plimbă puişorii galbeni şi pufoşi arătându-le şi strigându-i
pe fiecare pe nume, în legea ei ca să ciugulească gâze ori
mălai. Curţile sunt ornate cu tot felul de flori plantate cu
grijă de gospodinele cele harnice. Câte flori atâtea culori
şi atâtea parfumuri. Rândunelele zboară prin împrejurimi

după paie pe care le poartă-n zbor până sub streşinile
caselor, ori prin copaci pentru a-şi face cuibul cât mai
rezistent. În curând în ele vor locuii puişorii.
Primăvara este un anotimp plin de magie şi de
culori. Este renaşterea naturii, dar şi a sufletului.
ADIO…
Hrișcă Nicoleta-Ancuța, Prof.Blaga Cornelia
Liceul Teoretic Sanitar Bistrița
E toamnă,
e frig
...și durere.
E ploaie,
e plâns,
în suspine.
E...adio,
făra regret
sau rețineri.

E vânt,
și îngheț,
și ruine.
Nici viață nu am...

ai luat-o cu tine.
Am sufletul gol,
dar plin de poezie.
CODRUL
Gruie Sara-Natalia, Prof. Blaga Adriana

Şcoala Gimnazială Nr. 1 Bunteşti
Codrule, ești cam tăcut,

Ia zi, ce ai mai făcut?
Că de când nu te-am văzut,
Zile lungi au cam trecut!
Vântul care a suflat,

Te-a lăsat cam dezbrăcat.
Niciun cuib de păsărele

Ciripit prin rămurele.
Codrule, eu n-am știut,

Că de când nu te-am văzut,
Vara iute a trecut
Și de când n-am mai venit
Iată, toamna a sosit!
TOAMNA SUFLETULUI MEU
Racu Maria, Prof. Blaga Adriana

Şcoala Gimnazială Nr. 1 Bunteşti
La venirea toamnei reci,

Sufletul mi-e trist pe poteci...
Păsări departe au plecat
Și n-au mai cântat.
Ele în schimb au lăsat

Vântul înfuriat ce-n izvoare a șuierat.
Crengile scârțâind
Frunzele se desprind.

Și-n a lor cădere lină,
Îmbrăcând codru-n lumină,
Au format un covoraș
Să-mi fie de sălaș.
Și să-mi țină de căldură

Până vine vremea bună,
Iar de se va putea
Poa` să vină iarna grea.
Cu omătul ei cel mare

Să-mi facă plapuma moale,
Pân` soarele a răsări
Și pământul s-a-ncălzi.

ANOTIMPUL DE CRISTAL
Răileanu Andreea Georgiana

prof. Oancea Laura Dana
Școala Gimnazială nr.3, Slobozia,Ialomița
A mai trecut un an, iar frumoasa iarnă și-a făcut

din nou apariția pe meleagurile noastre, învăluită în mantia
sa de cristal.
Fulgii albi și ușori plutesc ca un roi de fluturi
fermecați peste natură, îmbrăcând pământul amorțit cu un
covor moale si pufos.Brazii arată ca niște uriași de
smarald, munții au căciulițe de ceață, iar pe jos, porțiunile
de iarbă au mustăți de sticlă. Totul pare acoperit de vată
cristalină. Copacii din grădină își îmbracă și ei puloverele
cusute cu fire de argint, iar tufișurile pustii s-au
înveșmântat în dantelă albă.
Casele împodobite cu zăpadă cristalină dorm acum
liniștite sub acoperișurile încărcate cu omăt și aranjate cu
ghirlande de cristal argintii. Ferestrele au fost desenate cu
mii de flori de gheață.Pe sub streșini atârna țurțuri
sclipitori, de parcă ar vrea să ne cânte o melodie a aerului
rece de afară.Vântul, scăpat din hățuri, bate fără
oprire,vâscolind omătul în stânga și în dreapta.Troienele
mari de zăpadă se așază pe cărările umblate de
oameni,care sunt acoperite în totalitate de oceanul alb.
Acest peisaj mirific pare desprins dintr-un basm
și noi cu toții simțim o bucurie sufletească de câte ori iarna
ne bate la ușă.
APA
Antal Dragoș, Prof. Ormenișan Axineta Felicia

Școala Gimnazială Răstolița
Viața urcă și coboară

Precum apa în natură
Și noi bem o picătură
Mereu să o avem în gură.
Din adâncuri urcă apa

Să coboare lent la vale
La deal nu urcă săraca
Doar prin munți își taie cale.

Ea din pământ izvorăște
Să vadă ce e pe-afară
După ce călătorește
Ea în pământ vine iară.
NATURA-SURSA VIEȚII
Avram Andrei,prof. Revnic Corina

Școala Gimnazială Săulești, Județul Gorj
Dacă ocrotești natura,

Vei fi răsplătit întruna.
Nu te plânge!Eușor!
Ca o pasăre în zbor.
De natura o poluezi
În veci n-o să mai lucrezi!
Fii atent și îngrijește-o,
Curăț-o,te rog păzește-o!
Poveștile naturii

POVEȘTILE NATURII
Bereșoaie Roxana, Prof. Maxim Cristina

Colegiul Economic ,, Gheorghe Dragoș”, Satu Mare
Citind ades, mă regăsesc

Privind chiar zarea albastră.
Și mă frământ, și mă gândesc
Cât de frumos îi acasă!
Dintre atâția oameni mari,

Parcă al lui chemare...
Dă clasă altor mari și tari,
Și plini cu gânduri curgătoare.
El e un rege ce adesea...
Ne-a spus poveștile naturii.
Și-n orice vedea frumusețea
Sau chiar minunile făpturii.
Privesc, acum, cu ochi schimbați

Febleţea frunzelor în vânt.

Și parcă tot mai tulburat,
Privesc, adânc, mama Pământ.
Și primăvara, când învie

Natura-i sanctuarul sfânt.
Și lumea nu mai e pustie,
Ca s-o descrii, nu ai cuvânt.
Și fulgi curați sau frunze vii,

Aștern poveștile naturii.
Spuse de unul, preaînalt,
Și-al său suflet preacurat.
MELANCOLIE
Cătălin Bonda, Prof. Mihaela Corina Bodea,

Școala Gimnazială Hășdate-Finișel,
Loc. Hășdate, comuna Săvădisla, jud. Cluj
Era odat-un lac frumos

Într-o pădure deasă,
Într-un peisaj rustic și umbros
Într-o noapte frumoasă.
Ș-un bărbat pe-o barca sta,
Lacul îl cutreiera
Și-n liniște-astepta
Să apară cineva
Vântul începea să bată

Și în trestii să foșnească ,
Apa din izvor suna,
Atmosfera s-agita
Însă nimeni nu venea

El în zadar aștepta
Stătea și suferea,
Și singur el rămânea.
În singurătatea sa,
El pe codru-l întreba:
-De ce trece vremea-asa
Și totu-i cum nu era...
Codrul cu tristețe îl privea

Durerea i-o-nțelegea,

Încerca a-l alina
La-ntrebări îi răspundea:
-Vremea trece, vremea vine,

Nu știm ce ne-așteaptă mîine.
Amintiri tu în gând duci,
Ca pe niște clipe dulci.
CE E MAI FRUMOS...
Ceobănel Tomina Amalia

Prof.Ţurcanu Alina Petruţa
Liceul Tehnologic „Iorgu Vârnav Liteanu”
Lieni, Judeţul Suceava
Ce e mai frumos să vezi

Decât multele livezi,
Decât apele ce curg
Decât marele amurg.
Pe pământul rece, umed

Cresc verdeţuri rând pe rând,
Peste plopul şubred

Animale tremurând.
Că aşa e în natură
Cu bune cu rele,
Peste tot e o frântură
Formând echilibrele.
CLINCHET DE TOAMNĂ
Boroș Mihaela Eliana, Prof. Pescaru Ștefania Roxana

Școala Gimnazială Centrală Câmpina, jud. Prahova
Toamna a venit!
Ea în dar ne-a oferit fructe, legume coapte și parfumate;
Păsările în țările calde au plecat, căci la noi s-au
înfrigurat;
Barometrul apasă simțitor, al toamnei covor,
Iar copacii o altă alură au luat, acum, că toamna s-a
apropiat.

Faldurile hlamidei atârnă greu: de struguri, de prune și
legume coapte.
Copiii mai înalţă un ultim zmeu, căci școala colpoţelu-și
bate
Ca o marchiză îi așteaptă-n prag,
Șoptindu-le subtile gânduri:
- Bine- ai venit, copile drag!
Din nou, în clasa cu surprize.
Și soarele se-apleacă să –i salute
Cu reverență, așa cum se cuvine,
În diametru un pic mai mic
Cu ochi mai blânzi și supărat pe frig.
CODRUL ÎNGHEȚAT
Roșca Mario, Prof. Oancea Laura Dana

Codrule cu frunza rece

Vremea vine,vremea trece,
Iarna iarăși te-a găsit,
Codrule imbatrânit!

Parcă tot a amorțit.
Numai crengile se-nalță
Către cerul ca cenușa,
Luna parc-o prinde-acușa.
Nu-i glas fin de rândunele

Ciripit de păsărele
Peste vârf de rămurele.
Din văzduh cad fulgi de nea

Peste toata poala ta,
Amuțind priveliștea.
Codrule cu frunza rece,

Vremea vine,iarna trece,
Vara iarăși va veni
Și tu vesel ai să fii!

PLOPII AU RĂMAS…
Tufă Mihaela, Prof. Oancea Dorina

Şcoala Gimnazială ,,Ion Creangă” Tălpigi
Pe lângă plopii argintii

Eu, astăzi m-am plimbat.
Îi văd, ei încă sunt zglobii
Tu însă, ai plecat!
Te văd, eşti printre rămurele

Şi-ţi cauţi muza lin.
Priveşti la cer, sunt multe stele,
De versuri este plin.
Luceafărul a apărut
Şi-ncearcă să-ţi explice
Că tu eşti cel mai cunoscut!
,,Rămâi!”, în semne-ţi zice!
Copacii freamătă uşor

Şi gata, visu-i dus!

Ai dispărut, ca un fior
Şi timpul iar s-a scurs.
Ne amintim de poezii
Când vine ziua ta!
Iar plopii tăi, cei argintii
Mereu te-or aştepta!
RUGĂMINTE
Poiană Sara, Prof. Oancea Dorina

Şcoala Gimnazială ,,Ion Creangă” Tălpigi
Te rog, acum, poete drag,

Îţi scriu de pe al casei prag,
Să mă înveţi să fiu cinstit,
Să am vieţii de oferit
Doar lucruri bune şi de preţ
Să nu fiu suflet răzleţ!
În viaţă trebuie să ai carte,

De prieteni să ai parte.

Să nu uiţi drumul ales
Vorbe bune de cules!
Tu, poete drag, vezi bine,
Învaţă-mă şi pe mine!
Ai ştiut că-n viitor

Te va iubi al tău popor!
Căci poezia ta oferă
Sfaturi pentru-o viaţă prosperă.
Tu ne cerţi, tu ne împaci,
Mult bine-ai ştiut să faci!
De lumea-atunci te asculta
Şi-ar fi făcut chiar voia ta,
Ar fi-nţeles că prin iubire
Şi fără vorbe în neştire,
Ar fi rămas nemuritoare,
Nu doar pasăre călătoare!

ETERN
Tănase Mihaela, Prof. Oancea Dorina

Şcoala Gimnazială ,,Ion Creangă”, Tălpigi
Etern, prezent atunci şi-acum

Mereu ai scris pe-al vieţii drum.
Inima ţi-ai oferit,
Nemurirea - ai primit,
Eşti poet desăvârşit,
Sufletul ţi-e infinit!
Crezul tău a fost poemul,
Uniunea cu eternul!

UN VIS MINUNAT
Popa Nicolas, Prof. Bîra Ilinca

Școala Gimnazială „Elena Doamnaˮ,
Tecuci, Galați
Privesc cu ochii mici, pe fereastra îngustă de la

camera mea cum cerul îşi scutură fluturii peste pământ.
Mândra lună stă într-un colţ al cerului, pitită printre nori.
E târziu…… Ora de culcare se apropie. Stau în pat
şi citesc frumoasele poezii ale poetului nepereche. Moş
Ene se strecoară în odaie, aruncând un praf fermecat pe
ochi. Pleoapele se făcu atât de grele încât am adormit….
Cu cartea în mâini, mă strecor pe tărâmul frumoaselor
vise.
Mă plimb încet, prin pădure, alături de bunul meu
prieten Eminescu. Copacii ne privesc cu atâta dragoste!
,,Luceafărul” se plimbă şi el în urma noastră în timp ce
Luna se oglindeşte în frumosul lac de la marginea pădurii.
Graţioasa ,,Lebădă” ne zâmbeşte de pe lac. ,,Păsărelele
somnoroase” stau liniştite pe crenguţele copacilor. Totul
este vrăjit.

Dorm atât de profund încât visul îşi continuă firul
până când lumina soarelui îmi bate în geam și mă aduce
iar lângă cartea de poezii!
DE VORBĂ CU EMINESCU
Cârjeu Daria, Prof. Bîra Ilinca

Tecuci, Galați
Este seară. Stau în camera mea şi citesc poezii

scrise de cel mai mare poet român, Mihai Eminescu.
Închid ochii şi deodată mă aflu pe malul unui lac,
ascultând foşnetul frunzelor şi glasuri fermecate de
pasărele.
- Bună ziua, fetiţo! se aude o voce dulce.
Privesc cu mirare în jur şi îl văd pe poet aşa cum îl
ştiam din portret.
- Bună ziua! Sunteţi Mihai Eminescu! Ce faceţi
aici?

- Îmi place să-mi petrec timpul liber în mijlocul
codrului. El este prietenul meu. De când eram mic veneam
aici unde mă simţeam atât de bine!
- De ce?
- Mă relaxează ciripitul păsărelelor, aud apa
curgând şi susurul ei parcă ar spune poveşti, îmi place să
merg prin iarba plină de rouă. Ce poate fi mai frumos?
- Aveţi dreptate! Aţi scris poezii neasemuit de
frumoase îndrăgite de toată lumea.
- Le-am scris cu drag şi dor pentru toţi românii.
Citeşte-le şi tu şi cu timpul vei înţelege ce am vrut să spun
în ele.
Am deschis ochii. Mă aflam din nou în camera mea
şi am început iar să citesc dar, parcă de data asta
înţelegeam altfel mesajul lor.

CU GÂNDUL LA VOIEVODUL STELAR
Răducan Daniel, Prof. Bîra Ilinca

Tecuci, Galați
Privesc de la fereastră jocul fulgilor de nea. Pomii

încărcaţi de promoroacă par desprinşi dintr-o poveste.
Deodată îmi vin în minte versurile :„Colinde, colinde,
e vremea colindelor....”
-Ţi-a plăcut poezia? întreabă cineva.
Privesc în jur dar sunt singur. Pe cer, undeva departe,
o stea mare sclipeşte. Este Luceafărul, împăratul stelelor.
- Tu ai vorbit? întreb eu. Mi-a plăcut foarte mult
această poezie şi nu numai. Dumneata eşti marele Voievod
Stelar?
- Da, iar tu Daniel eşti unul dintre cei care m-au ajutat
să mai trăiesc încă.
- Cum așa?
- Citindu-mi poeziile.
- Le citesc cu mare plăcere. Sunteţi cel mai iubit poet
şi cred că ar trebui să ştiţi asta. Aţi descris foarte frumos

natura în poeziile dumneavoastră şi mi-a plăcut enorm de
mult „Făt- frumos din lacrimăˮ.
- Mă bucur.
- Aţi suferit foarte mult. Se vede şi în opera
dumneavoastră. Acum sunteţi fericit?
- Cred că mi-am găsit liniştea. De aici pot privi marea,
cerul, codrul…
Era deosebit de frumos şi măreţ. Strălucirea lui era
imensă.
- Daniel, Daniel, trezeşte-te!
- Mamă! Tocmai vorbeam cu Eminescu!
- Ai visat. Trezeşte-te! E timpul să pleci la şcoală.
- Da mamă, dar eu trebuie să-l ajut să-şi păstreze
strălucirea.
- Dar cum? Eminescu nu mai există.
- Ba da. El va trăi veşnic dacă noi vom transmite
urmaşilor întreaga lui operă. Dacă îl vom citi şi-l vom iubi,
marele Voievod Stelar nu va muri niciodată.

LIVADA
Budău Delia, Prof. Cornea Adriana

Școala Gimnazială „Nicolae Colan” Sf. Gheorghe,
Județul Covasna
Frunze ruginii în vânt,

Se aşează pe pământ.
Pomii semeţi rămân goi
Şi aşteaptă straie noi.
Fulgi pufoşi, strălucitori,

Plutesc deasupra pomilor.
Mantie albă de nea
Îmbracă orice rămurea.
O rază de soare străluceşte,

Plapuma albă se topeşte.
Pe rămurele răsar
Muguri de un verde pal.

În soarele dogoritor,
Se desfată coroana pomilor.
Cu podoabe colorate,
Bune pentru gusturile toate.
Livada este o splendoare,

Cu a sa înfăţişare.
Schimbă mereu straiele,
Odată cu anotimpurile.
TOAMNA
Omușoru Laura-Gabriela, Prof. Cornea Adriana

Județul Covasna
Toamna cea de roade plină,

Şi-a copt fructele-n grădină.
Mere, pere, strugurei
Şi legume câte vrei.

Mere roşii şi gustoase,
Pere galbene zemoase,
Prune mari şi brumării,
Struguri aurii în vii.
Şi tot felul de legume,

Ce sunt gustoase şi bune.
În cămară le vom pune,
Că la iarnă-s tare bune.
Frunzele-au îngălbenit,
Florile s-au veştejit,
Pomii rămân iarăși goi,
S-a dus vara de la noi.
Păsărelele-au plecat,
Cuiburile şi-au lăsat.
Vântul suflă printre ramuri,
Picături lovesc în geamuri.
Vântul suflă şi ne zice:

„Uite, vine iarna rece!”

Cu zăpadă şi cu ploi,
Să ne pregătim şi noi.
IARNA
Tudorel Maria-Sorina, Prof. Cornea Adriana

Județul Covasna
Ninge! Prin sita cerului se cern fulgi scămoși ce

formează o pătură pufoasă peste pământul înghețat. Totul
e amorțit, natură și oameni, case și străzi. Doar ninsoarea
continuă să cadă ca o perdea de zahăr pudră, îmbrăcând
copacii în marame de argint.
Pe meleagurile noastre, a sosit încălţată cu pâslari
moi, îmbrăcată cu o rochie cusută cu ace de gheaţă şi
împodobită cu steluţe argintii zâna fulgilor de zăpadă.
Crăiasa a pus mănuşi de puf copacilor golaşi şi a
împodobit streşinile caselor cu o ghirlandă de cristaluri.
Ferestrele înfloresc cu minunate broderii de gheaţă.

Minusculii dansatori, obligatoriu înveşmantaţi în
alb, s-au dezlănţuit într-un vals fantastic ce porneşte din
înaltul cerului. Zăpada pufoasă scârţâie sub gerul nemilos
al ienii. Vântul pătrunde în împărăţia înghetaţă a pădurii.
Lacurile par nişte oglinzi poleite cu pulberi aurii de soarele
strălucitor. Brazii şi pinii sunt acoperiţi de cojoace grele
de nea, ca într-o eternitate polară. Totul este o întindere
tăcută, nemişcată. Crestele acoperite cu zăpadă lucesc albe
şi reci.
Undeva, departe, câmpia pare un ocean alb,
nesfârșit. Cât vezi cu ochii, zăpada pune stăpânire peste
lume. Frigul se transformă în ger, iar omătul scârțâie sub
pașii trecătorilor care s-au încumetat să dea piept cu Baba
Iarna. E decembrie și iată că cea mai bătrână dintre cele
patru fiice ale anului și-a început domnia peste omenire.
Undeva, timid, dintr-un colț al cerului, soarele încearcă să-
și trimită câteva raze către pământ. O explozie de lumină
izbucnește din ciocnirea zăpezii cu strălucirea razelor,
prinzând în magia bucuriei întreaga fire.
Armura tăcerii este spartă de glasurile cristaline ale
copiilor. Şirag de săniuţe alunecă uşor pe dealurile
adormite sub pătura albă. Oamenii de zăpadă se ridică

precum paznicii în preajma caselor. Ei zâmbesc cu duioşie
tuturor trecătorilor.
Iarna este crăiasa bucuriilor, a zăpezilor şi a
sărbătorilor, o simfonie de emoții, cu oameni mari care se
simt din nou copii, cu miros de cozonac în aer, cu sunete
de clopoței și „Leru-i ler” cântat în prag și la ferestre de
colindători!
PRIN CODRII LUI EMINESCU
Imbrea Alexandra-Rafaela, Prof. Cornea Adriana

Județul Covasna
Clopoţei şi viorele
Dorm în liniştea pădurii,
Iar eu mă strecor tăcută
Ca să nu trezesc alunii.
Luna, luminând puternic

Cerul ca o apă-adâncă,

Mă-nsoţete la izvorul
Care stă ascuns sub stâncă.
Curge apa, susur dulce,

Totul este farmec, vrajă,
Doar bătrânul vultur paznic
Stă neobosit de strajă.
TOAMNA
Irimia Delia-Cosmina, Prof. Cornea Adriana

Județul Covasna
A sosit în caleaşca aurită, toamna cea harnica şi de

bunuri darnică, cu alai de frunze ruginii şi cu cântece de
bucurie.
Toamna, soarele răsare ca o lumină prietenoasă,
aruncând câteva suliţe aurii să mângâie pământul amorţit
şi dând drumul răsăritului care se înflăcăra într-o fierbere
argintie. Copacii au îmbrăcat o haină aurie roşiatică,
lăsând să cadă câte o frunză, aceasta alăturându-se

covorului arămiu foşnitor. Fiecare frunză ne cheamă în
jocul ei, adică drumul parcurs cu ajutorul unei adieri
uşoare până ce ajunge pe pământul catifelat. Pădurile,
odată pline cu veselia cântecelor păsărilor, acum sunt
pustii, îmbrăcându-se într-o platoşă de aramă. Veselia
adusă demult de fluturi, păsări... acum nu mai este...
Gâzele plăpânde, amorţite de frig, caută un adăpost
sub stratul gros de frunze uscate. Rândunelele pleacă
zgribulite și supărate în stoluri spre ţările calde, simţind
deja venirea rece şi friguroasă a iernii.
Cu un val de brumă argintie s-a împodobit grădina.
Florile, încearcă să aducă bucuria de altădată, dar acum îşi
închid ochişorii arămii deoarece toamna şi-a intrat deja în
drepturi.
Odată cu sosirea ei, aceasta aduce roade bogate şi
în grădinile oamenilor: mere roşiatice, galbene și
parfumate pere, piersici catifelate, prune vineţii, strugurii
albi sau brumării şi gutui cu puf gălbui.
De asemenea, tabloul viu şi colorat al naturii ne
încântă ca întotdeauna. Picăturile ploii de argint stropesc
pămânul. Dar, într-o seară liniştită de toamnă, soarele,

scufundat în asfinţit poate trimite încă luciri trandafirii
nourilor nemişcaţi deasupra, în înălţimi.
Aceasta este toamna, zâna acestui tablou viu şi
colorat.
DE DOR
Șerban Ana Alexandra, Prof. Blaga Cornelia

Liceul Teoretic Sanitar Bistrița
Întoarce-te primăvara, să renaștem amintiri

Să ne-mbătăm cu pelin dulce din defunctele trăiri
Să îmbrăcăm petale smulse din buchete ofilite
Să mușcăm cu disperare prezența din ultimele clipe
Rămâi în august, nu pleca așa cum obișnuiai

Jură-mi că o să rămâi, chiar dacă nu mai poți să stai
Cântă-mi romanța și nu înceta chiar de rămâi fără glas
Ca la sfârșit să-mi amintesc tot ce-am avut și n-a rămas
Și iar e vară în septembrie, crede-mă și nu fugi,

Lecuiește-mă de doruri, adoarme-mă-n insomnii,

Sfințește-mi ochii și blesteamă-i să te vadă doar pe tine,
Mereu absent, protagonist în imagini fugitive
Picură ceară în decembrie între anoste celebrări,

Curg cuvinte amorțite în absurde întrebări
Fotografii privesc departe, peste mări și peste țări,
Mi-am dat seama prea târziu, dorul n-are alinări...
DE VORBĂ CU NATURA
Borș Adnana Sarita, prof.Geanina Roșu,

Școala Gimnazială Nr.3 Mangalia
De vrei poveștile naturii să asculți,

Aleargă primăvara pe câmp desculț,
Privește iarba, florile cum cresc,
Ascultă păsările cum ciripesc!
Când zilele cu soare se ivesc

De vara coaptă povestesc:
Cu cântec, perscăruși și mare,

Cu zmeie colorate ce zboară-n depărtare.
Frumoasă-i lumea cand îmbracă

Și haine reci de promoroacă!
Cu frunze galbene sau verzi,
Ea povestește prin livezi.
Primește basmul ei întreg

Și bucură-te că-l auzi,
Iubește-i cuvântul spus,
Chiar dacă nu poți să-l dezlegi!

SENTIMENTE DE STEA
Enache Mara, Prof. Severin Florentina

Școala Gimnazială ,,Mareșal Al. Averescu”
Adjud,Vrancea
Străluciri, lumini, vise, raze, lacrimi, speranțe...

Atât de multe, atât de mărețe, atât de
strălucitoare!...
În întunericul singuratic toate au un rost. Rostul lor
de a ne lumina sufletele noaptea, de a ne arăta adevărata
măreție a pământului, a noastră, a lor, a soarelui, a lunii, a
fiecărei ființe, a tuturor!
Pulbere de vise, de sentimente, se răspândește
prin mulțimile de stele.
Dintr-un locușor se zăresc stele plimbărețe, astfel
lăsând la vedere o singură stea. Mai strălucitoare, mai
măreață, mai impunătoare, ce răsufla adânc și trist.
Nimeni nu mai stătea cu ea, nimeni nu o mai iubea,
nimeni nu o plăcea pentru faptul că răsărea prima și
strălucea așa puternic, așa măreț, așa frumos, și apunea

ultima, astfel își lăsa strălucirea la vederea tuturor, chiar și
în lumina soarelui puternic.
Nimeni nu o mai iubea...
Încerca să se îndepărteze de ele, înțelegând că
splendoarea cu care strălucea era deranjantă pentru
celelalte stele. Dorea să plece în cel mai întunecat loc, în
singurătate. Dar nu putea. Și acolo avea să strălucească
puternic, maiestuos...
Nici nu a conștentizat când s-a îndepărtat puternic
de inima galaxiei. S-a înfricoșat. Niciodată nu plecase din
locușorul ei veșnic. Se îndepărtase prea mult. Nici
celelalte stele nu se zăreau. Era o parte așa întunecată, așa
pustiită, așa înfricoșătoare.
Întunericul și singurătatea o amețeau puternic.
Biata steluță, nu mai știa ce să facă, ce să gândească, era
debusolată total!... Parcă tot praful de stea se evaporase în
jurul ei. Parcă toată strălucirea ei se prelingea prin lacrimi
de stea, și parcă tot universul se rotea cu ea. Se simțea așa
slabită, așa neajutorată, așa nefolositoare. Se simțea făra
un rost. Toate sentimentele celorlalte stele o treceau. Toate
sentimentele posibile...

Dar, dar va veni dimineața, moment în care va
putea medita pentru a găsi o soluție la problema ei...
PRIMĂVARA
Țicală Matei, Prof. Popescu Nela

Școala Gimnazială C. Brâncuși, București - Sector 6
Zâna Florilor, primăvara, a sosit din no , aducând

cu ea valuri de bucurie. Şuvoaiele de lumină au spart norii
întunecaţi şi razele palide ale soarelui şi-au făcut loc încet
pe cerul senin. Florile se alintă în căldura plăcută,
împrăştiind în jur parfumul lor ameţitor. Gâzele ies
sprintene din crăpăturile întunecoase şi reci ca să mişune
vesel . Pomii par nişte îngeri albi coborâţi pe pământul
reavăn. Primăvara pictează cu culorile ei fermecate toată
natura: pune puţin albastru pe cerul ca oglinda, adaugă un
strop de verde pe câmpia obosită şi nu uită să arunce în
soare auriul ce-i dă putere.

Pe nesimţite păsările călătoare se reîntorc din ţările
calde. Ele îşi revarsă trilurile lor peste dumbrava plină de
lumină şi culoare.
Oamenii, cu mic cu mare, încep bucuroşi muncile
de primăvară: ară pământul şi seamănă , văruiesc
trunchiurile îmbătrânite ale copacilor şi îşi aranjează cu
migală grădinile de flori.
Toată suflarea se bucură de venirea primăverii şi
strigă în cor:
„ Salutare ,primăvară,
Timp frumos , bine-ai venit !”
GRĂDINA CIȘMIGIU
Preda Diana, Prof. Popescu Nela

Școala Gimnazială C.Brâncuși, București- Sector 6
Bucureştiul este un oraş mare , chiar foarte mare

şi îmi este greu să vă descriu un singur colţ de natură de
aici.Aş vrea să vă povestesc cât de interesantă şi plină de
curiozităţi este Grădina Botanică sau să vă invit să vizitaţi

Grădina Zoologică şi Pădurea Băneasa, dar mă voi opri la
Parcul Cişmigiu, emblema Bucureştiului.
Cel mai atrăgător loc din Cişmigiu este lacul pe
care se pot plimba vizitatori, închiriind bărci .Iubesc acest
loc, pentru că aici am văzut pentru prima dată raţe şi lebede
şi am o mulţime de fotografii cu aceste păsări
graţioase.Din loc în loc, deasupra lacului există câte o
punte ce leagă cele două maluri de verdeaţă.
Parcul Cişmigiu nu e niciodată pustiu .Fie vară
toridă sau iarnă geroasă parcul e plin cu copii .Iarna lacul
îngheţat este transformat în patinoar şi totul răsună de
glasuri vesele.
Pe aleea principală, n-o să credeţi, copii! Este un
foişor unde cântă fanfara militară în zilele de
sărbătoare.Nu poţi pleca mai departe fără să te opreşti să
asculţi melodiile vesele.
De multe ori mă răcoresc cu apă rece ca gheaţa de
la izvorul lui Eminescu.Aici se opresc trecătorii toropiţi de
căldură să-ţi astâmpere setea.
Vino să vizitezi Parcul Cişmigiu pentru că e un loc
fermecat ! Aici n-ai să vezi oameni trişti niciodată, ci

numai oameni zâmbitori care iubesc natura şi se bucură de
frumuseţile fiecărui anotimp.
EMINESCU
Szabo Valentina, Înv. Luca Dorina

Școala Gimnazială Breaza/ Mureș
Eminescu este gând.

Eminescu e cuvânt.
Eminescu este stea,
,,O rămâi…,, iubirea mea.
Eminescu este astru,
,,Lacul codrului albastru,,.
Eminescu e caval,
Turmele urcă ,,Seara ape deal.,,
Eminescu este viață
El e ,, Făt –Frumos din lacrimă.,,
Eminescu este dor,
Eminescu e izvor,
Eminescu a fost și este,

Luceafărul din a mea poveste.
ETERNUL EMINESCU
Irimia Andreea, Prof.Chele Ionica

Școala Gimnazială ,,Ion Creangă’’
Sat Tălpigi-Județul Galați
El este poetul nostru,

Al întregii țări.
Niciodată nu îl vom uita,
Chiar dacă nu mai este printre noi.
Purtător de cuvânt
Al poporului român,
El și-a dorit,
A devenit,
Dar mult nu a rezistat,
În pământ el a intrat
Sus în cer s-a înălțat.
Luna a iubit,
În ape și-a oglindit
Sufletul neliniștit,
Dorul ce a suferit.
Codrul,râul,ramul
Lui i-au fost aleanul,
Marea lui iubire
Astăzi-amintire.
GÂND DE TOAMNĂ
Simioneasa Maria Anastasia

Prof. Ţurcanu Alina Petruţa
Oraş Lieni, Judeţul Suceava
Au plecat spre ţări cu soare,

Păsările călătoare,
Caci la noi e frig şi plouă,
Vântul bate cu putere,
Frunzele au căzut şi ele,
Iar din cănd în cănd,

Apare soarele sfiit,
Pe cer rătăcit,
Se roagă, dacă ar mai putea,
Să-şi mai arate privirea.
DARUL CURCUBEULUI
Iacob Marina, Prof. Severin Florentina

Școala Gimnazială ,,Mareșal Al. Averescu”
Adjud, Vrancea
Demult, pe când exista Lacul de argint, în

apropierea Pădurii Zânelor, se afla o luncă pe care nu
răsărea iarbă niciodată. Nimeni nu o vizita deoarece îi
lipsea podoaba verde.
Într-o zi, au apărut în mijlocul luncii câteva
firișoare de iarbă care au atras atenția unei zâne.
Firișoarele firave aveau culoarea cerului și se hrăneau cu
seva vieții. În toiul verii, cerul s-a întunecat și o ploaie
puternică a inundat lunca. Firele subțiri și netede se
unduiau în bătaia puternică a vântului și sub greutatea

boabelor de apă. Ele s-au speriat de tunetele și fulgerele
care se frângeau pe cer. Dar, spre norocul lor...
Deodată cerul s-a luminat și soarele și-a făcut
apariția. Firele de iarbă s-au minunat de frumusețea
culorilor ce străluceau pe cerul ca oglinda. Era
Curcubeul.
—Curcubeule, vino să bei roua de pe noi!
Curcubeul coborî pe luncă și sorbi roua proaspătă de pe
plantele zvelte. Firele de iarbă au zărit din apropiere
culoarea pură, verde. Ele au spus:
—Te rugăm, lasă-ne nouă verdele tău, căci nu
mai vrem să semănăm cu cerul și apa!
De atunci, iarba a rămas verde și povestea ei a
fost îndrăgită, totul datorându-se mărinimiei curcubeului.

IARNA
Lehnic Toby Ionuț, prof.Ionescu Aurelia

Școala Gimnazială ,,Mihail Sadoveanu”, Galați
Afară ninge ca-n povești,

Iar norii cern neîncetat
Peste pământul înghețat
Înalte turnuri de nămeți.
De prin hornuri iese fumul,

Iar pe case stă omătul
În ferestre-s flori de gheață,
Iar pe cer nori mari de vată.
Zurgălăi se aud în zare

Merg copiii pe cărare
Cu-n șiag de săniuțe
Urcă-n deal la derdelușe.

TABLOU DE IARNĂ
Stafie Albert Cătălin, prof. Ionescu Aurelia

Se cern din cer steluțe albe

Peste pământul ostenit.
Întinderea acum îmi pare
Un ocean de mărgăritare.
În ramuri dalbe flori s-au prins,

Pădurea e tăcută.
Ca un plocat omătul greu
Natura o subjugă.
Soarele ascuns în nori

Cu greu se mai arată,
Iar crivățul își suflă iar
Fiorii reci de gheață.

POVEȘTILE NATURII
Ghimpu Alessandro, prof. Ionescu Aurelia

Odată cu răsăritul soarelui, se trezeste întreaga

natură. Boabele de rouă strălucesc pe firele de iarbă și pe
flori, reflectând razele aurii ale soarelui. Păsările cântă
voios, în timp ce vântul adie ușor, miscând crengile
copacilor. Răcoarea dimineții anima peisajul.
Un covor multicolor de flori acoperă întreaga
pajiște, în timp ce albinele zboară din floare în floare
colectând polenul lor. Căprioarele și iepurii zburdă plini
de energie prin iarba deasă. E atâta forfotă!
Ușor, dar sigur, soarele începe să apună. Vietățile
se îndreaptă spre adăposturi. Cerul ce era albastru și senin
acum a căpătat o nuanță roșiatică.
Luna a luat locul soarelui, nu se mai aude ciripitul
păsărilor ci cântecul greierilor. Natura adoarme și așteapta
revenirea soarelui. Mâine va fi o nouă zi!

TABLOU DE TOAMNĂ
Ghimpu Delia, prof. Ionescu Aurelia

Cea de-a treia fiică a bătrânului an , Toamna, s-a

înstăpânit peste țară. Sosită-n graba mare a adus cu ea un
alai de frunze ruginii pe care le-a așternut peste pământul
ostenit. Ca un pictor priceput ea a zugrăvit în culori calde
marea de verdeață. Peste coroanele de foc ale copacilor
adie vântul tomnatic. În adierea sa, frunzele se desprind
ușor și sunt purtate de vânt, apoi așternute ca un covor pe
pământ. Soarele mângâie ,cu razele sale din ce în ce mai
palide, întinderea.
Vin nopțile răcoroase, iar bruma argintie ia locul
boabelor de rouă ale dimineților de vară. Frigul se lasă
ușor spulberând tainele ascunse ale toamnei. Izgonește
cântăreții în alte tări de soare pline. Viețuitoarele pădurii
se pregătesc și ele de venirea anotimpului rece și alb.
Toamna este un anotimp plin de culoare, farmec și
schimbare.

TRISTEȚE
Muntean Dennisa, prof. Ionescu Aurelia

Cu alai de frunze moarte

Și cu frig, dar și cu ploi
S-a ivit pe dealuri Toamna
Înstăpânindu-se la noi.
Negrii nori își plimbă plumbul

Udând cu lacrimi pământul.
Bate vântul frunza-n dungă
Păsările le alungă
Către țări de soare pline
Unde le va fi mai bine.
Ne rămân doar codrii goi,

Triști și ei …la fel ca noi.

IARNA
Grâu David, Prof. Radu Elena

Școala Gimnazială ,,Ion Ghica”, Iași
Iarna cea bogată în sărbători a sosit.

Cu ger și ninsori, într-o caleașcă a venit.
Magie peste țară a risipit
Copiii toți strigau: ,,Bine ai venit!”
Bucuroși, copiii merg la săniuș,

Pentru că zăpada se va topi acuși.
Iar Zâna albă apoi va pleca
Și pe sora verde în loc o va lăsa.

IARNA ÎN SAT
Răileanu Andreea Georgiana

Prof. Oancea Laura Dana
Școala Gimnazială nr.3 Slobozia,Ialomița
Dup-o toamnă călduroasă

A sosit din nou în sat
Sora cea mai friguroasă,
Iarna, cu peisajul înghețat.
Din văzduhul căptușit

Norii de zăpadă s-au golit.
Case albe-au învelit,
Pe copii i-a-nveselit.
Bradul mic l-am îmbrăcat,

Iar Moșului, să nu fie supărat,
I-am pus biscuiței în pat.
Acesta tare s-a bucurat
Și cadouri multe ne-a lăsat.

IARNA
Pascu Mara-Ilinca, Prof. Radu Elena

Iarna friguroasă a venit la noi

Cu flori reci de gheață și troiene moi.
Peste tot întinde dalba plăpumioară
Plantelor să fie cald pân’ la primăvara.
Bucurii aduce micilor copii

Când la derdeluș ei se duc zglobii.
Mulțumiri din inimi, cântece și larmă
Noi,cu drag, aducem pentru Crăiasa Iarnă.

ZILE DE TOAMNĂ
Ionescu Rebeca, prof. Revnic Corina

Școala Gimnazială Săulești,Săulești,Gorj
Zile reci și gri de toamnă,

Brrr!E toamnă!
Plouă mult necontenit,
Totul este ofilit.
Toamna rupe frunzele,

Și alungă berzele.
Cu o ploaie friguroasă
Ne-adună pe toți în casă.

NATURA – COMPLICE AL TRĂIRILOR LUI
EMINESCU
Irina Fărcaș, Prof.Mihaela Corina Bodea,

Școala Gimnazială Hășdate-Finișel,
Loc. Hășdate, Comuna Săvădisla, Jud. Cluj
În literatura română, Mihai Eminescu este fără

îndoială cel mai mare poet al iubirii si al splendorilor
naturii.
Mihai Eminescu, întodeauna, a văzut în natură, locul
cel mai drag al lui, un refugiu, un mister. Pentru el natura
este o stare de suflet ,,Fiind băiet păduri cutreiram și mă
culcam des lângă izvor/ Iar braţul drept sub cap eu mi-l
puneam/ S-aud cum apa sună-ncetişor:/ Un freamăt
lintrecea din ram în ram/ Şi un miros venea adormitor./
Astfel ades eu nopţi întregi am mas,/ Blând îngânat de-al
valurilor glas....” (Fiind băiet păduri cutreiram)..
Marile lui opere se aflau în mijlocul naturii, văzute
de acesta ca o minune, ,,La mijloc de codru des/ toate
păsările ies/ Din huceag de aluniş, La voiosul luminiş,/
Luminiş de lângă baltă,/ Care-n trestia înaltă/ Legănându-
se din unde,/ În adâncu-i se pătrunde...” (La mijloc de

codru). Poetul alege să nu strice frumusețea ei și o adoră,
deoarece consideră că trebuie să fie recunoscător pentru
simplul fapt că trăiește. Ba mai mult, între el și natură
există o legătură specială.
Padurea apare in viziunea poetica drept loc de
refugiu, un confident, complice ,,Împărat slăvit e codrul/
Împărat slăvit e codrul,/ Neamuri mii îi cresc sub poale,/
Toate înflorind din mila/ Codrului, Măriei sale...”
(Povestea codrului). Pădurea este vie, dumbrava și lunca
la fel, motivul codrului apărând des în poeziile lui
Eminescu. În multe poezii codrul devine ,,o ființă” cu care
poetul comunică ,,Codrule, codrutule, ce mai faci
dragutule / Că de când nu ne-am văzut/ Multă vreme au
trecut/ Şi de când m-am depărtat,/ Multă lume am umblat./
-Ia, eu fac ce fac de mult,/ Iarna viscolu-l ascult,/ Crengile-
mi rupându-le,/ Apele-astupându-le,/ Troienind cărările/
Şi gonind cântările;...”(Revedere). Codrul este un spatiu
atemporal plin de mister, de vrajă și semnifică totodată
nostalgia copilariei dar și a iubirii pierdute, a sentimentelor
de melancolie. Din cauza tristeții și a singurătății
Eminescu vorbește cu codrul căruia iîi pune întrebari ca
unui prieten. Prin răspunsurile sale, codrul îți arată și el

tristețea și nostalgia pentru trecerea timpului ,,- Ce te
legeni, codrule,/ Fără ploaie, fără vânt,/ Cu crengile la
pământ?/ - De ce nu m-aş legăna,/ Dacă trece vremea
mea!/ Ziua scade, noaptea creşte/ Şi frunzişul mi-l răreşte./
Bate vântul frunza-n dungă-/ Cântăreţii mi-i alungă;/ Bate
vântul dintr-o parte -/ Iarna-i ici, vara-i departe./ Şi de ce
să nu mă plec,/ Dacă păsările trec!/ Peste vârf de rămurele/
Trec în stoluri rândurele,/ Ducând gândurile mele/ Şi
norocul meu cu ele./ Şi se duc pe rând, pe rând,/ Zarea
lumii-ntunecând,/ Şi se duc ca clipele,/ Scuturând aripele,/
Şi mă lasă pustiit,/ Vestejit şi amorţit/ Şi cu doru-mi
singurel,/ De mă-ngân numai cu el!” (Ce te legeni
codrule?).
Poetul are printre copaci câteva preferințe la care
ține în mod deosebit, cum ar fi plopul – motiv al sinurătății
sale, al lipsei iubitei, al iubirii neîmpărtășite ,,Pe lângă
plopii fără soț, Adesea am trecut/ Mă cunoșteau vecinii
toți,/ Tu nu m-ai cunoscut”, teiul, care este preferatul, cu
un număr mare de apariții in poeziile sale ,,Șirul lung de
mândrii ei...”(Luceafărul).

În lirica eminesciana, natura este prezentă în
diferite ipostaze, însă într-o adevărată comuniune cu
trăirile poetului.
IUBIRE SCHIMBĂTOARE
Stoica Maria Angela, Prof. Jeler Cristina

Școala Gimnazială Iernut, Structura Sălcud
Privind adesea în natură

Schimbările naturii-s crunte,
Natura-i foarte schimbătoare
Ființele se nasc, se – nalțăș
Dar la un timp natura moare.
Dar inima naturii, răsuflu să îți fie

Iubirea divină de vrei să o mai simți,
Doar ea poate s-alinte ce ochii tăi visează,
Iar timpul niciodata nu poate să îți dea.
Frescă celebră pare acum natura

Izvoarele în șoaptă vorbesc pe înserate,
Aud cum ghioceii anunță deșteptarea
Omagii-n zori s-aducă vestitei primăveri.
ÎNCÂNTARE
Ghidiu Andrei, Prof. Cazan Alina Maria

Liceul Tehnologic ”Vasile Netea”-Deda
Natura ne încântă
Cu triluri mii și mii
Ochii încep să plângă
În inimi de copii.
Păsările vin în codru

Mereu în țara noastră
Și nu va fi un modru
Să ne părăsească.
Teiul este mereu viu

Și-n inimile noastre

Niciodată nu va fi pustiu
Pe cerul luminat de astre.
LA FORÊT
Mircică Melisa, Prof. Stoica Daniela Liliana

Şcoala Gimnazială nr. 3 Mangalia
Les arbres frémissent

Tout se complique.
La lumiѐre n’est pas magnifique
Le vent et la pluie se finissent.
L’air et frais
Et on sent partout
Un parfum de fleurs
Qui m’entoure.
J’aime la forêt,
J’aime la pluie,
J’aime la nature
Qui est toujours prѐs de nous.

TOAMNA
Lihu Rareș, prof. Revnic Corina

Școala Gimnazială Săulești,Săulești,Gorj
A venit toamna cețoasă,

Frunzele au ruginit,
Vremea este răcoroasă,
Florile s-au vestejit.
Ploi mărunte-ncep să cadă,

Dealurile sunt pustii,
S-au sfârșit de prin ogradă
Jocurile de copii.

LINIȘTEA NATURII
Trofim Victoria, Prof. Popușoi Cristina

Instituția Publică Liceul Teoretic
cu Profil de Arte „Mihail Berezovschi”
mun. Chișinău, Republica Moldova
Într-o seară frumoasă de vară, Mihai era ademenit

de un tablou al naturii în momentul înserării. El a plecat în
pădure, în care se auzeau sunete vesele. Mergând prin
pădure, a văzut cum păsările își adunau puișorii pe la
cuiburile lor, pregătindu-se de culcare. La fel și celelalte
animale se ascundeau prin vizuini, scorburi și alte
adăposturi pentru a adormi. Venirea nopții trimitea
viețuitoarele pe la casele lor: Pe la cuiburi se adună/ Se
ascund în rămurele.
Doar izvoarele se aud cum murmură și suspin pe
când codrul negru tace , Dorm și florile-n grădină.
Iar în mijlocul naturii în strălucirea luni, la
mijlocului lacului plutea o lebădă pe apă, între trestii să se
culce. Încet în liniștea nopții cobor îngerii ca să vegheze:
Somnul dulce!

Peste natura adormită se așterne frumusețea nopții,
împletită cu strălucirea lunii care domnește odată cu
lăsarea pânzei negre, oferind mister, liniște și armonie
pământului: Noapte bună!
După ce Mihai a fost vrăjit de magia naturii și a
nopții a așternut pe foaia albă poezia ,,Somnoroase
păsărele”, ce încântă pe toată lumea de la copii la maturi
ca un cântec de leagăn.
DUREREA UNEI FRUNZE
Costin Daniel, Prof. Șuteu Adela

Școala Gimnazială Tirimia, sat Tirimia
Odată am fost o frunză mică

Și îmi plăcea să fiu pitică,
Când, peste vară, am crescut mare
Eu am plăcut apoi, la fiecare.
Acum e toamnă pe câmpii și-n vii,

Iar eu am culori arămii

Dar vântul rece mă leagănă-n jos
Și am murit frumos.
PRIMĂVARA
Șocu Amalia, Prof. Șuteu Adela

Școala Gimnazială Tirimia, sat Tirimia
Primăvara a sosit
Și natura a-nverzit,
Soarele a înflorit
Totul în jur e încălzit.
Cu un glas mic și subțire

Mierla fluieră-n zăvoi,
Ciripit de rândunele
Se aude peste văi.
Ursulețul Martinel
Din bârlog ieșit-a el
Și acuma fericit
Face tumbe, neoprit.

Mugurași și frunzulițe
Corpu-și unduiesc ușor
Căci un vânt de primăvară
Îi mângâie-ncetișor.
NATURA, PRIETENA OMULUI
Jacotă Denisa Patrizia, Prof. Bodnar Veronica

Școala Gimnazială Voitinel, Jud. Suceava
Natura este locul unde se întoarce omul să-și ia

energia de care are nevoie, dar dacă aceasta nu are ce să-i
ofere, omul se va ofili și, împreună cu natura vor avea de
suferit.
Dacă noi nu protejăm apa, aerul, plantele nu vom
mai putea să respirăm aerul curat, nu vom mai putea să
simțim parfumul florilor sau să admirăm coloritul viu pe
care natura ni-l oferă în fiecare zi.
Cum să protejăm natura nu este doar o simplă
întrebare ci și un îndemn de a face ceva.

În primul rând ar trebui să nu mai fie tăiați copacii.
Acest lucru se va realiza doar dacă toți oamenii vor fi
conștienți de importanta aerului pe care îl respirăm.
Aruncatul gunoaielor la voia întâmplării este un alt
rău pe care oamenii îl fac naturii. La primul val de ploaie
acestea iau drumul avalanșelor și umplu albiile râurilor
făcând imposibilă supraviețuirea micilor viețuitoare care
trăiesc în adâncuri.
Acestea sunt doar câteva dintre efectele nepăsării
oamenilor. Chiar daca adulții trec cu indiferență peste
aceste suferințe ale mediului înconjurător, noi, copiii,
putem să le atragem atenția și, prin exemplele oferite de
noi, poate vom reuși să salvăm planeta. Fiecare, la locul de
joacă, muncă sau distracție, trebuie să aibă grijă să nu
arunce gunoaie pe jos, să colecteze selectiv deșeurile și să
nu distrugă spațiile verzi.
În anii ce vor urma, noi, generația tânără, trebuie
să învățăm să iubim natura. Poate nu știți, dar natura
plânge atunci când este părăsită de oameni.
Stop cu greșelile, faceți natura să zâmbească!

PĂDUREA, DAR NEPREȚUIT
Mutescu Mihaela Gabriela, Prof. Bodnar Veronica

Considerată aurul verde, pădurea este pentru

oameni unul dintre cele mai de preţ lucruri din lume. În
fiecare zi, în fiecare moment, arborii din jurul nostru sunt
neobosiţi şi fac acelaşi lucru: livrează în mediul
înconjurător oxigen. Fără acest gaz, pe care nu-l vedem şi
nu-l simţim, viaţa umană şi animală nu ar putea fi posibilă.
Clipă de clipă, fiinţele vii respiră oxigenul furnizat de
pădurile de pe întinsul planetei, iar dioxidul de carbon
expirat de aceleaşi fiinţe este transformat apoi de arborii
din păduri în oxigen.
Un rol deosebit de important al copacilor în natură
este reglarea temperaturii, precum şi menţinerea unei
umidităţi constante în ecosistem. Fără menţinerea acestui
echilibru de către copaci, pământul ar ajunge încetul cu
încetul să se deşertifice, iar într-un final totul în jurul
nostru ar arăta precum un imens deşert. Totodată fiind un
material organic vegetal, copacii au importanţă în

rezistenţa la ploaie a celorlalte plante, în conducerea apei
şi a substanţelor nutritive în natură. Din acest motiv, acolo
unde există copaci, viaţa abundă. De la cele mai mici
plante şi vieţuitoare, până la cele mai mari animale, toate
beneficiază de pe urma protecţiei copacilor împotriva
soarelui arzător, a vântului, a zăpezii sau a umidităţii
excesive. Nu întâmplător cele mai multe plante şi animale
cresc şi se dezvoltă în păduri.
Copacii îndeplinesc şi alte roluri care ajută la
bunul mers al vieţii. Copacii plantaţi în zonele mai înalte,
în special pe dealuri, asigură stabilitatea solului. Fixarea
pământului de către copacii este cea mai bună metodă de
a lupta împotriva eroziunii solului şi a alunecărilor de
pământ. Nu lipsită de importanţă este şi canalizarea apei
de ploaie spre adâncuri, mai exact spre scurgerile
subterane. Prin toate acestea, copacii distribuie eficient în
natură apa rezultată din precipitaţii.
Chiar dacă de multe ori nu realizăm excursiile la
munte sunt în parte recreative din cauza copacilor. Fără
funcţia estetică a acestora, dar şi aceea de a purifica aerul,
o excursie la munte nu ar aduce liniştea şi sănătatea curată
pe care o procurăm printr-o excursie la munte.

Iată pe scurt câteva din motivele pentru care
pădurea nu trebuie distrusă, ci din contră trebuie protejată.
Cele mai eficiente metode pentru protejarea copacilor
sunt: un consum echilibrat de produse obţinute din lemnul
copacilor, dar şi reciclarea produselor lemnoase sau
obţinute din lemn.
COPIII NATURII
Sefciuc Larisa Diana, Prof.Bodnar Veronica

Florile, munţii, ape cu adâncuri străvezii, câmpiile,

şesurile, toate acestea compun natura. Darurile naturii sunt
de nepreţuit. Văzduhul a încremenit deasupra lumii.
Florile albastre de cicoare sunt mai curate ca
albastrul cerului. Florile de câmp s-au culcat în căpiţele de
fân parfumat. Aburii argintii de rouă, pajişti odihnitoare
asta e sfânta armonie a naturii. Omul dornic să cucerească
tot ce-i stă în cale trebuie să fie atent ca să nu omoare vreo
vietate. Omul a murdărit faţa naturii cu gunoaie şi deşeuri.

Cu ajutorul tunetului, fulgerului, tornadei,
inundaţiei, secetei, natura se răzbună pe om. Nicăieri nu o
să te simţi mai bine decât în leagănul naturii. O poiană în
mijlocul pădurii este ca un mic univers. Ca un zid de cetate
copacii privesc mândri ca flamurile spre livezile
îmbelşugate. Natura nu trebuie forţată ci păzită ca ochii
din cap. Dacă nu vom ocroti natura se va întâmpla ceva
groaznic. Plantele vor muri şi tot aşa până va muri tot.
Dacă vei ajuta natura la rândul ei ea te va ajuta pe
tine. Ocrotiţi natura şi nu veţi regreta de asta!
PRIMĂVARA
Rusu Isac, Prof.Bodnar Veronica

Primăvara a sosit,
Soarele a răsărit,
Florile au înflorit
Și codrii au înverzit.

Să v-aducă bucurie,
Florile cu gingășie
Soarele cel arzător
Fără nici măcar un nor!
NATURA
Rusu Daniela, Prof. Bodnar Veronica

Mă numesc Natură!
Sunt plină de mister,
Asupra mea toţi îşi revarsă ura,
Chiar dacă tot ce vor eu le ofer.
Relaxare, oxigen,
Tot ce am eu le ofer,
Verdeaţă, armonie,
Nici de ei să nu mai ştie.
În loc să mă răsplătească,

Toţi vor să mă rănească,
Pe ai mei fii mi-i nimicesc
Ei deloc chiar nu gândesc.
Interesul să vi-l daţi,

Natura s-o protejaţi,
De orice inamic,
Sau invitat nepoftit.
MAGIA NATURII
Bucur Julia-Alexandra, Prof. Cotoi Maria-Alina

Şcoala Gimnazială Breaza, Loc. Breaza, Jud. Mureş
Vara este anotimpul meu preferat. În zilele

însorite de vară nu pot sta în casă, ci prefer să admir
peisajul oferit de natură în toată splendoarea ei.
Iată, deci, cum zorii zilei se ivesc voioşi. De după
deal, soarele a început sfios să se ridice. Somnoros şi leneş,
se freacă la ochi şi se întinde pe cerul senin. Apoi, îşi ridică
încetişor fruntea de aur spre înaltul cerului. Din ochii lui

ţâşnesc raze strălucitoare şi calde, care mângâie toată
natura. Florile gingaşe, îşi ridică suav căpşoarele spre faţa
măritului astru.
Marea de verdeaţă se întinde cât vezi cu ochii.
Magia naturii mă cuprinde pe nesimţite şi mă îndeamnă la
visare... În inima codrului, se deschide un luminiş păzit de
dâre de umbre. Aici zboară un alai de fluturi, albine şi
musculiţe, ce îşi agită în aer mătasea aripilor. Întocmai ca
într-un tablou eminescian, parcă asist la o nuntă a gâzelor,
în timp ce ninge peste mine cu flori de tei, ce mă îmbată
cu mireasma lor şi mă fac să zăbovesc şi să ascult suspinul
izvorului. Cerul este ca un ocean albastru, nesfârşit, pe
care vâslesc molatec păsări călătoare ce dispar apoi, în raze
de lumină strălucitoare.
Mă văd deodată zburând, călare pe un zmeu de
hârtie, peste codri, peste ape, peste munţi şi peste şesuri.
Vântul mă poartă sus de tot, iar de acolo admir minunata
lucrare divină înfăptuită asupra naturii. Totul pare un uriaş
labirint din care răzbat sunete, miresme şi culori. Parcă aud
în taină mersul cârdului de cerbi, ce se adapă la izvorul din
ochiul pădurii. Prin covorul de verdeaţă stau ascunse mii
de ciupercuţe cu pălărioare de toate culorile, una mai

frumoasă decât cealaltă. Pe margini văd tufişuri cu mure,
coacăze sau afine, care sunt foarte atrăgătoare şi gustoase.
Deodată, înserarea îşi aruncă vălul fin peste câmpia
înfierbântată de arşiţa zilei. Umbrele copacilor se lungesc
din ce în ce mai mult, ca nişte creştete de uriaşi. Liniştea
coboară încet din înălţimile albastre, dând tihnă
pământului, care adoarme, ostenit după o zi tumultuoasă.
Natura este minunată şi fermecătoare şi mă îmbată
cu frumuseţea ei de nedescris.
MÂNDRUL CODRU
Mărgărit Beatrice Nicoleta,

Prof. Musteață Daniela – Maria
Liceul Teoretic, Comuna Filipeștii de Pădure, Prahova
Mândru codru mă numesc

Și pe păsări le iubesc.
Le îmbrățișez cu dor
Și le sunt admirator.

Primăvara vin la mine
Și trăim cum se cuvine.
Ciripitul îl aduc
Iar eu le iubesc nespus.
Vin cu mare gălăgie,

Așa cum îmi place mie,
Cuiburi noi să-și pregătească
Ca să poată să clocească.
Clocesc ziua, clocesc noaptea,

Până când puii sunt gata.
Mare zarvă e-n pădure
Parcă este o minune!
Ascult cântece, văd zboruri,

Se aud glasuri de coruri.
Coruri mici de păsărele,
Ciripit de rândunele.

NATURA
Gîtman Diana Giorgiana, Prof. Ţurcanu Alina Petruţa

Oraş Lieni, Judeţul Suceava
Natura seamănă c-o mamă

Pe care de-o răneşti te iartă,
Natura-i ca un falnic brad
Care nu plange niciodata.
Natura-i vârful munţilor

Unde mereu e ger şi viscol,
Natura-i vulturul ce zboară
Şi trece peste orice pericol!
Natura seamănă c-o floare

Ce înfloreşte an de an,
Natura-i ca o pasăre
Ce va canta mereu pe ram.
Natura seamănă cu vântul

Care-nconjoară lumea-ntragă,

Natura seamănă cu marea
Care ascunde o comoară!
Natura-i tot ce vezi cu ochii

Natura-i tot ce ne-nconjoară,
Natura-i soare, lună, stele
Natura-n veci nu o să moară!
NOSTALGIE DE TOAMNĂ
Botezatu Sebastian, Prof. Vârlan Nicoleta

Şcoala Nr. 1 Independenţa, jud. Galaţi
Mă uit la cer, mă uit în zare,

Văd multe păsări călătoare,
Ce ciripesc în gura mare
Să plece în ţări mai calde.
Văd cerul plin de norii grei,

Se joacă parcă între ei,
Se tot aleargă şi se întreabă
De ce a plecat vara în grabă ?!

Văd frunzele,care cad şi mor
Şi vântul le aleargă-n zbor.
Şi le tot plimbă cu mult zor,
De parcă le-ar mâna vreun dor.
Văd băncile din parcuri goale

Şi nu se vede nicio floare,
Doar un covor de frunze moi
Şi pomii supăraţi şi goi.
Unde-s copiii de pe stradă ?

Şi oamenii de ce aleargă?
Începe vântul ca să bată
Şi ploaia parcă stă să cadă.
O,toamnă tristă, ai venit,

Bogată,dar cu suflet trist!
Că mă cuprinde dor şi jale
De viaţa asta trecătoare.

PENTRU TINE
Dodan Daiana, prof.Tudorache Andreea

Școala Gimnazială Nr.30 Brașov
Sunt un admirator,
Te iubesc si te ador,
Pentru că ai fost,
Un mare scriitor.
Bunica , mama și eu,

Citim despre tine mereu.
Eminescule cel drag,
Tu sigur ne-ai fermecat.
Cu dragoste ai stiut să scrii.

Noi să citim și să te iubim,
Ai fost un om minunat.
Te iubim!

ROADELE TOAMNEI
Dumitru Mihai, prof. Bățăuș Adrian

Școala Gimnazială Nr. 117, București
Iată toamna a venit

Şi vacanța s-a sfârşit.
Copacii verdele-au schimbat
Şi-n ruginiu s-au îmbrăcat.
Florile s-au ofilit,

Ţăranii pe câmp au ieşit
Ca să strângă roadele
Să umple hambarele.
Prin livezi e zarvă mare,

Cu toţii, cu mic cu mare
Au ieşit voioşi s-adune
Fructele dulci şi bune.

BĂTRÂNA TOAMNA
Istrate Maria, prof. Bățăuș Cornelia

Școala Gimnazială C-tin Brâncuși, București
O babă cu fructe în poală

Şi cu frunzele pe cap,
Mă întreabă: -Te duci la şcoală?
-Da ,mă duc,îţi fac pe plac.
Baba este mai bogată,

Frunze aurii ea poartă,
La gât salbă de gutui,
Îţi spun,toamnă, mai rămâi!
-Babă! Rămurica-i goală,

Tu mă îndrepţi direct spre școală,
Pe covorul presărat
Auriu , frumos pictat.

POVESTEA SALCIEI
Preda Miruna Maria Florina

Prof. Musteață Daniela – Maria
Liceul Teoretic, Comuna Filipeștii de Pădure, Prahova
Stau pe malul unei ape,

Râu ce trece printre sate,
Ascultând cum apa curge
Dar, oare, unde se duce?
Mi-aplec coama mea pletoasă

Peste pajiștea frumoasă.
Vântul mi-adie prin plete
Parcă ar fi un dans de fete.
Păsări îmi cântă de zor,

Cred ca sunt pe placul lor!
Iar cand noaptea vine, vine,
Ele –ncet se întorc la mine.
Uite-așa îmi petrec vara

De ziua și până seara!
Iar când toamna se ivește,
Tristețea mă năpădește.
Păsările pleacă-n stol

Și rămân cu dorul lor.
Rămân singură, pustie,
Așteptând o vijelie.
Adio, dragile mele,

Frumușele păsărele!
Sper, din sufet, nu uitați...
Că mi-ați fost atât de dragi!

EMINESCU ȘI NATURA
Geotti Eliza, Prof.Dinu Elena-Mihaela

Școală Gimnazială Nr.2.Boldești-Scăieni
Este o zi frumoasă cu soare. Eu și frații mei vrem

să facem un picnic în pădure. Când mergeam prin pădure
că să găsim un spațiu liber pentru picnic auzeam păsărele,
lacul cristalin, bâzâitul albinelor harnice și multe alte
sunete placute.
Tocmai îmi amintisem că am o carte de citi, scrisă
de Mihai Eminescu. Am citit din carte două sau trei poezii
și mi-am dat seama că poetul nostru Mihai Eminescu a citit
foarte mult despre natură și a scris foarte multe poezii
despre ea. El este cel mai cunoscut poet român.
Natura sigur îl iubește pe Mihai Eminescu.

IUBIREA PENTRU NATURĂ
Dinu Alexia, Prof.Dinu Elena-Mihaela

Era o zi cu soare când codrul era plin de păsări

călătoare care cântau duios.
Ciripitul lor îmi aducea aminte de Eminescu și de
poezia lui Somnoroase păsărele, pe care am recitat-o la
serbare.
Văd lebedele pe lacul plin de nuferi, mișcarea
ușoară a ierburilor și îmi dau seama că Eminescu a iubit
natura ca și mine și versurile lui s-au născut din acesta
iubire.

POVESTEA NATURII
Radu Elena, Prof.Dinu Elena-Mihaela

Ies afară. Păsările ciripesc. Animalele ies din

vizuine. Lacul este plin de boboci. Copiii alerga prin
iarbă.Toată lumea este fericită. Florile înfloresc.Vântul
adie ușor. Soarele strălucește pe cer. Norii sunt albi că
neaua. Natura este minunata.
Toate îmi amintesc de Eminescu.
La fel de frumoasă i s-a părut și lui Eminescu
natura.

NEDUMERIRE
Ciocan Alexandru, Prof. Vîrtosu Constanţa

Şcoala Gimnazială ,,Mihail Sadoveanu”, Galaţi
Ultimele zile ale vacanţei de iarnă au fost geroase

şi au adus un strat subţire de zăpadă. Nu a rezistat prea
mult, căci soarele îndrăzneţ a trimis razele sale jucăuşe
care au stins, una câte una, steluţele sclipitoare de nea.
Numai într-un loc umbros din grădină se mai zăreşte un
petic alb şi rece. Cu siguranţă ascunde ceva de nu se lasă
dus!
Curios şi el, discul auriu al soarelui a zăbovit cu
lumina şi căldura sa timidă, dar insistentă, asupra acestuia.
În câteva zile, peticul alb şi rece a lăsat locul altuia, tot alb,
dar nu la fel de sclipitor. Ce să fie oare?
Pornesc grăbit în grădină, căci de la fereastră nu îmi
dau seama... Constat că peticul nou e unul firav, chiar
timid, căci clopoţeii care îl formează nici nu îndrăznesc să
îşi ridice căpuşoarele.
Iată ce ascundea zăpada rece! Pe ei, ghioceii...,
dar nu înţeleg!! E din nou primăvară?, adaug nedumerit.

Şşşt!, îmi şoptesc aceştia. Să nu mâniem iarna
aspră, căci ne va îngheţa îndată!
NATURA - CASA NOASTRĂ
Ţopa Vanessa Maria, Prof. Vîrtosu Constanţa

Şcoala Gimnazială ,,Mihail Sadoveanu”, Galaţi
Mireasma florilor ne îmbie:

Flori de măr, flori de cais,
Flori de viaţă, flori de vis,
Lângă verdele pădurii,
Sporesc farmecul naturii!
Triluri de păsări de încântă

În adieri de vânt plăcute
Şi-n raze calde, jucăuşe,
Printre frunze verzi, ghiduşe,
Dornice de lin balans.
Casă dragă e natura,

O magnifică poveste!
Copile, tu preţuieşte,
Respectă şi ocroteşte
Tot ce ea îţi dăruieşte!
VARA
Stefan Bajan, prof. coordonator Dogeanu

Alexandrina Şcoala Gimnazială Nr. 1 Videle
Tare e frumos afară!

Iarbă verde, fluturaşi,
Trandafiri şi călţunaşi
Dar şi copilaşi gingaşi.
Soarele pe cer răsare

Căutând către izvoare.
El zâmbeşte iubitor
Strălucind cu mai mult spor.
Fluturi albi şi gaze mici

Stigă tot mereu: ,,Aici!
Este vară dragi copii,
Bucuraţi-vă cu noi!”
PRIMĂVARA
Georgescu Aura, prof. Dogeanu Alexandrina

Şcoala Gimnazială Nr. 1 Videle
Un clopoţel sună gingaş.

E ghiocelul ce vesteşte,
Că primăvara a venit
Şi că natura a-nverzit.
Pe plaiurile însorite
Apare iarba de smarald,
Prin care stau ades pitite
Frumoase flori ca de cobalt.
În crâng, voioase păsărele

Se pregătesc să concerteze.

O, primăvară prea frumoasă,
Bine-ai venit, a soarelui mireasă!
ÎN NATURĂ
Bordea Valentina Luminița, Prof. Bălteanu Mihaela

Școala Gimnazială ,,Vasile Alecsandri” Mircești, Iași
În natură, ziua toată,

Am plecat și noi de-ndată,
La cules de floricele
Să ne bucurăm de ele.
Natura ne dăruiește
O magnifică poveste
Prin magie demonstrăm:
Într-un spațiu atât de mic,

Este-o mare-mpărăție, dar nu obsevăm nimic!
Din natură învățăm,
Și frumos ne dezvoltăm.

BUCURIILE NATURII
Farcași Daria Alexandra, Prof. Bălteanu Mihaela

Natura este frumoasă

Veselă și armonioasă,
În ea noi putem trăi
Fără a ne plictisi.
Natura e o splendoare
Plină de farmec și culoare,
Cu multe flori și animale
Așa cum vrem fiecare.

LACUL CU NUFERI
Hazapariu Amalia Maria, Prof. Bălteanu Mihaela

Mă plimbam voios prin pădure

Și-am dat peste-un lac cu nuferi.
Nuferii erau frumoși,
Erau foarte albicioși.
Lacul era cristalin,

Ziceai că e din rubin
Pe poteca ce ducea la el
Întâlneai animale fel de fel.
Pe lângă lac erau și trestii,

Papură și alte chestii,
Pe care nu vi le mai zic
Că pierdem timp, știți ce zic.

NATURA MINUNATĂ
Chinez Amalia Simona

Prof. înv. primar Bălteanu Mihaela
În natura minunată
Frunza este frumos colorată,
Cu modele și cu forme
Care sunt enorme.
Pe lângă lacul luminat

Trestia răsare,
Ca un fluture colorat
Ce încearcă să zboare.
Covor de flori parfumate

Toate frumos colorate,
Sporesc farmecul naturii
Lângă verdele pădurii.

Farmecul iernii
Bordea Ilaria
Prof. înv. primar Bălteanu Mihaela
A venit iarna mult așteptată. Cerul s-a acoperit cu

nori cenușii. Fulgii mari au început să cadă. Totul se
acoperă, parcă, cu o plapumă albă. Vântul începe să adie
ușor, iar pe crengile copacilor stau zgribulite câteva
păsărele. Până a doua zi s-a depus un strat gros de zăpadă.
Ninsoarea s-a oprit, iar soarele își trimite timid
câteva raze care fac ca totul să strălucească în jur. Copiii
au ieșit bucuroși la joacă, iar frigul parcă nu-l mai simte
nimeni. Săniile coboară la vale, iar oameni de zăpadă
încep să prinăd contur.
Sosește seara, iar odată cu venirea nopții peste tot
se așterne liniștea. Luna strălucește blând pe cer
înconjurată de mii de stele sclipitoare și parcă veghează
somnul tuturor.

NATURA
Belea Maria – Gabriela
Prof. coordonator: Gherghe Silvia – Georgiana
Școala Gimnazială Nr.1 Slobozia Conachi
Toporașii pe câmpii
Îți aduc doar bucurii,
Cerul de-i senin sau gri
În natură vei zâmbi.
Cad petalele de floare

Parcă-s stele căzătoare,
Glasuri de păsări se-aud
Ciripind din crâng în crâng.
Razele calde de soare

Încălzesc pământul tare,
Liniștea o vei găsi
În natură de vei fi.
Răgaz tu de vei avea,

Natura o vei asculta.
Doar ea te poate învăța
Să știi cu-adevărat ce-i viața.

PRIMĂVARA
Pătrașcu Răzvan Valentin

Prof. coordonator: Gherghe Silvia – Georgiana
Școala Gimnazială Nr.1 Slobozia Conachi
Pe cer soarele răsare

Și cu razele aurii
Încălzește tot pământul
Bucurându-i pe copii.
Păsările călătoare
Au venit din depărtare
Să anunțe tot pământul
Că s-a dus frigul și vântul.
Toți copiii merg afară

Să admire ghiocei.
Ce să spun? E frumos tare!
Toți se bucură de soare!

NUCUL
Popa Ana Maria Lorena

Prof. înv. primar Scoroșanu Cipiana Coralia
Școala Gimnazială ”Episcop Dionisie Romano” Buzău
Tocmai azi de dimineață, când și gerul tot îngheață,

Se trezi mult mai devreme, cu un mare chef de viață.
El, bătrânul nuc fălos, ici și colo scorburos,
Întrebând în gura mare, dar și tare bucuros:
-Când apare soarele?
Tot privind în lung și-n lat, chiar în sus, dar și în jos,

Află că e dezbrăcat, doar de haine, nu de rost.
Și văzând că este iarnă, azi, ca ieri și-alaltăieri,
Pus pe glume, spuse tare, ca și cum s-ar răzvrăti:
-Unde îmi sunt frunzele, dar și toate nucile?
Vântu-i zboară crengile, învârtindu-le ca-n vals,

Fulgi de nea se tot adună, în același ritm de dans,
Strigăte de bucurie, ce răzbat din marea vale,
Veverițele vreo trei, se întorc șoptind în cale:
-Iarăși are chef de joacă, astăzi este fericit!

ZÂNA IARNĂ
Tănase Adriana Maria

Iarna, zână argintie, viscolește pe la noi.

Peste deal, peste câmpie, vântul suflă peste văi.
Soarele palid s-ascunde printre norii cenușii.
Din norii tăcuți și grei, plâng peste obrajii ei
Fulgușorii argintii.
Vin copiii bucuroși să se joace prin zăpadă.

Săniuța mândră sare pe ghețușul din ogradă.
-Iarnă, mândră zână albă, cu haină strălucitoare,
Peste tot, chiar și prin viscol, aduci chipuri zâmbitoare!

PĂDUREA
Coman Andrei Cristian

Pădure, dragă pădure,

Iată, iarna a venit!
Din nou vei acoperită
De nămeții troieniți.
Totu-i este alb și-n juru-i,

Dar, te rog, să nu te sperii!
În curând va fi iar cald
Și din nou vei înverzi.
Și atunci să vezi, drăguțo!

Cum din nou vei căpăta,
Numai zumzet și mișcare,
Și totul va fremăta.

NATURA
Moscovici Cristina Andreea

În natură, ziua toată,

Am plecat și noi de-ndată,
La cules de floricele
Să ne bucurăm de ele.

Prin magie demonstrăm:
Într-un spațiu-atât de mic,
Este-o mare-mpărăție,
Dar nu observăm nimic.

IARNA
Dragomir Raluca Felicia

Zăpada viscolită,
Troiene mari așază.
Sub mantaua albă,
Copacii hibernează.
Pe ramul lor, ici-colo,

Câte-o cioară zgribulită,
Croncăne de frig și foame
Privind natura amorțită.
Cu flori de măr, flori de cireș

Gerul ne împodobește geamul.
O, rămâi, rămâi la mine,
Iarnă, zână argintie!

POVEȘTILE NATURII
IARNA
Autor: Niculae Sara

Prof.Coordonator: Manole Gabriela Școala
Gimnazială “C-Tin Brâncuși” București
Iarna grea iar a sosit,

Cu fulgi cărunți și obosiți,
Căzând ușor, ușor, ușor,
Creând pufosul ei ușor.
Brazii noștri verzi au fost...

Dar acum ei au albit.
Nu că au îmbătrânit!
Zăpada i-a acoperit!
Săniuța minunată,
De copii e adorată.
Ea pe vale se avântă,
În timp ce copiii cântă.

POVEȘTILE NATURII
IARNA
Autor: Popescu Cătălina

Prof.Coordonator: Manole Gabriela
Școala Gimnazială C-Tin Brâncuși București
Iarna e ca de poveste,
Cu flori albe pe ferestre,
Cu vânturi răcoroase
Și statui frumoase.
Din nori cad stele,

Mici și mărunțele.
Pe pământ se-aștern,
Ca-ntr-un dans modern!
Pe cerul adormit,
Lângă lună a venit
Steaua lui Eminescu,
Luceafărul maestru,
Pentru a ține vie
Dragostea de poezie.

CLIPE DE IARNĂ
Harton Adriana, clasa a VIII-a

Prof. coordonator: Popescu Maria Amalia
Școala Gimnazială nr.1 Perișoru-Călărași
Stau în casă și privesc

Fulgii cum dansează,
Mă uit la ei cum strălucesc
Cum pomii îi ornează.
Flori de gheață împodobesc

Ferestrele curate
Ies pe ușă și trăiesc
Clipe minunate.
Copiii străzile-au umplut

O, ce bucurie!
Zăpada iar a mai crescut
E multă veselie.

PODOABA NOPȚII
Harton Adriana, clasa a VIII-a

Coordonator: Bibliotecar, Radu Mioara
Stai la geam pierdut în gânduri

Și te uiți la luna plină
Despre ea scrii mii de rânduri
Simți ușor cum te alină.
Odaia ți-o luminează

Cufundându-te-n visare
Peste tine ea veghează
Privindu-te cu mirare.
Naturii tu farmec îi dai

Și cerul nopții-mpodobești
Adesea-mi pari un colț de rai
Surprins de mine în povești.

MAMA NATURĂ
Ivaș Denisa Valentina, clasa a VI-a

Când soarele pe cer a apărut

Eu de acas-am dispărut
Pe pajiște am plecat
Vreo cinci ore acolo-am stat.
Fluturi parcă îmi zâmbesc

Pe mine mă-nveselesc
Și câteodată mă duc
Să stau la umbra unui nuc.
Am plecat din nou la râu

Cu un fluier prins la brâu.
Acolo mă simt mai bine
Și mă regăsesc pe mine.
Ea este mama natură

Este plină de-aventură

Soarele mereu zâmbește
Că vine vara, vestește.
FARMEC
Ivaș Denisa Valentina, clasa a VI-a

Când natura o privesc

Simt cumva că-ntineresc
Are un farmec minunat
De te apucă cu cântat.
Pădurea e ca o casă
Altora nu prea le pasă.
Însă eu o îndrăgesc
Mereu vreau să o iubesc.
Mii de flori par desenate,

Gâzele sunt colorate.
Natura este-n sărbătoare
Când afară-i numai soare.

UN LOC DE POVESTE
Drăgănoiu Cristina Elena, clasa a V-a

Era odată o fată ce trăia la oraș. Într-o zi mama și

tatăl ei au trimis-o în tabără. Au mers cu vaporul, după o
oră a început o furtună. Vasul se scufundase, însă copiii
scăpară. Ei ajunseseră pe o insulă. Un copil zice:
- Cum supraviețuim noi aici?
Atunci Antonia răspunse:
- Stați liniștiți! o să construim o căsuță din bambus,
o să facem focul și vom căuta de mâncare.
Zis și făcut; toți copiii s-au pus pe făcut câteceva.
Fata s-a dus să culeagă mure. A tras de timp și s-a dus să
privească frumoasa natură. Era uimită nu mai văzuse așa
o pădure frumoasă. Seara toți s-au strțns lângă foc și au
mâncat bucate felurite. Dimineața au plecat într-o
excursie ca să cunoască mai bine insula. Li se părea totul
așa uluitor: păsările ciripeau, animalele se jucau, natura

parcă prinsese viață. După două zile părinții copilașilor
au venit să-i ia acasă. Antonia le-a spus părinților:
- De ce trebuie să plecăm acum?
- Pentru că nu puteți locui aici!
- Da, dar măcar o zi să stați și voi cu noi aici, să
vedeți cum este!
- Bine o să stăm.
Dar ce credeți, așa a fost?
Ei bine, nu. Acea zi s-a transformat în tot restul
vieții lor. Au trăit fericiți și liniștiți în natură, Până la
adânci bătrâneți.
Prețuiți natura este cel mai frumos dar de la
Dumnezeu, nu vă bateți joc de ea!

PĂDUREA FERMECATĂ
Vintilă Georgiana Claudia, clasa a V-a

Departe, departe într-o împărăție fermecată era o

pădure uitată; nimeni nu mai auzise nimic de ea, de foarte
multă vreme.
Într-o zi, o lumină puternică a înconjurat-o. Era o
regină care a străbătut un drum foarte lung pentru a ajunge
în această pădure. Pădurea era foarte întunecată. Cu mult
timp în urmă era cel mai minunat loc din întreg tărâmul;
avea flori colorate și cu un miros așa de puternic, încât te
îmbătau pur și simplu… Dar o regină rea, care nu era
acceptată, deoarece făcea numai anapoda, a pus un blestem
asupra pădurii. Acesta nu putea fi desfăcut decât de o
regină mai curajoasă. Iată că a sosit la un moment dat
aceasta. Nu a stat mult timp pe gânduri, și-a răsucit
mâinile și a făcut o vrajă, de-au rămas toți mirați. În câteva
secunde pădurea și-a recăpătat viața. Florile începeau să
crească cu ajutorul ursitoarelor. Copacii înfloreau,

animalele reapăreau foarte bucuroase și nerăbdătoare să-și
refacă adăpostul, păsărelele făceau cuiburi pentru nou-
născuți, iar soarele strălucea la fel de tare ca înainte. Toată
lumea era nespus de fericită.
Într-un final regina și-a făcut un castel, deoarece pădurea
avea nevoie de o stăpână bună ca să-i poarte de grijă. În
fiecare zi o ploaie uda florile viu colorate.
Anii s-au scurs, dar și astăzi mai circulă ideea că
ursitoarele au desfăcut blestemul căzut cândva peste biata
natură.

PEISAJ DE IARNĂ
Dulgheru Maria Claudia, clasa a VI-a

Prof. coordonator: Diță Nicoleta
Iată, iarna a venit

Ea, câmpia a-nflorit,
Cu o plapumă frumoasă,
Albă, dar geroasă.
Apele toate-au înghețat,

Codrul s-a-nfrumusețat
Cu crenguțe argintii,
Și cu frunze purpurii.

COLȚ DE NATURĂ
Alecu Valentina Ionela, clasa a VI-a

Peisaj de sărbătoare,
Poleit, pereche n-are
Copiii îl privesc
Iar zăpada o zăresc.
Codrul este acoperit

De mantia sclipitoare
Cocorii nu mai sunt
Unde au dispărut oare?
Apele au înghețat,
Cei mici s-au bucurat
Că peste haina ca de pluș
O să facă un derdeluș.

IARNA
Mărgelatu Luciana Georgiana, clasa a VI-a

Iar a început să cadă

Câte un fulg de zăpadă,
Copiii au ieșit afară,
La joaca de seară.
Iată-o sanie, în zare

Un copil pe ea, călare
Zăpada de pe jos
Strălucește frumos
Când mă uit spre văi

Aud clinchetu de zurgălăi
Și observ casele de nea
Care sunt pe strada mea.

FRUMUSEȚILE NATURII
Elev Comșa Georgiana

Prof. Coordonator, Mândreanu Dana
Natura este verde,

Copacii-s înfloriți,
Soarele ne veghează,
Iar copacii-s fericiți!
Florile sunt minunate,

Cu mireasma lor ne-mbată,
Fluturii zboară pe cer
Și ne bucură mereu.
Da, natura-i minunată,

Și cu toții o iubim!
Și dorim ca niciodată,
Să nu o dezamăgim!

NATURA
Elev Mândreanu Daniel

Și multe ne povestește,
Despre-a sa împărăție,
Putem vorbi o veșnicie.
Fiecare ram zâmbește,

Fiecare floare ne vorbește,
Toți sunt prietenoși
Și mai mereu, voioși.
Soare, ape, munți și văi,

Peste tot sunt multe căi,
Animale, păsări și insecte mici
Basme au pentru pitici.
Natura ne e cao mamă,

Dulce, blândă, calmă,

Gata oricând să ne ajute,
Să trecem orice punte.
Cartea sfântă a naturii,

Se arată lumii,
Să-nvățăm să o iubim
Și s-o ocrotim.
APA
Elev Lungu Andra

Apă dulce, mare-albastră,

Albastrul tău neîncetat,
Dulce și divină,
Întotdeauna ești fină!
Foarte strălucitoare,
Bună și mângâietoare,
Ca o floarecolorată,
Foarte agitata!

PRIMĂVARA
de Stancu Delia, Clasa a IV a

prof:Oancea Laura Dana
Un clinchet m-a trezit în zori

Și m-am dus lângă fereastră.
Am privit cerul fără nori,
Oglindă clară si albastră.
Soarele raze trimitea

Să lumineze-o lungă cale.
Pornea din dânsul,cobora
Spre geamul meu o lentă vale.
Pe drumu-acesta am văzut,
Venind parcă din vis,o zână.
Părul de aur fluturând
Si clopoței în păr îi sună.
Lângă fereastră s-a oprit:

“Sunt primăvara!”-îmi spuse.

Zăpada a topit
Și iarna se tot duse.
Eu la fereastră am rămas
Răpită,încântată,
De-al ciocârliei dulce glas.
Natura-I minunata!
PRIMĂVARA
Nistor Luca
Prof. înv. primar Radu Elena
În țară, mii de flori se aprind

Albinelor nectarul oferind.
Razele soarelui se întind
La viață natura trezind.
Sosit-a astăzi rândunica

Sub streașină, la cuibul drag,
Copiii râzând ies la joacă,
Bunicii, din prag, îi privesc cu drag.

MAGIA PRIMĂVERII
Eleva: Șerbănoiu Andrada

Clasa: a VII- a
Profesor: Severin Florentina
Școala: ,,Mareșal Al. Averescu”
Localitate: Adjud, Vrancea
Glasurile gingaşe ale privighetorilor din zare, la fel

de armonioase ca o orchestră într-un concert, trezesc copiii
de pretutindeni, cu zâmbete pe faţă şi bucurie în inimă.
A venit primăvara!...
Toţi copacii sunt albi ca o constelaţie de stele în
întunericul nesfârşit. Cu o zi înainte, abia de-i băga cineva
în seamă!... Erau aceiaşi pomi îmbătrâniţi de iarna lungă
şi grea, erau aceiaşi copaci gri şi trişti. Cum s-au schimbat
peste noapte?! Albise floarea...
Veneau de undeva, din lumea misterioasă a
cerurilor, din galaxiile cele mai îndepărtate, aduşi parcă de
adierea blândă de dimineaţă, sau poate, de zâne şi
spiriduşi, din poveştile copiilor...
Peste tot vezi numai fericire. Glasurile şi sclipirile
primăverii se fac auzite, ca printr-o vrajă. Acum înfloresc

inimile tinere ale celor nerăbdători să vadă pentru-ntâia
oară magia zânelor primăverii, a copacilor înfloriţi, a
bucuriilor copilăriei...
Totul este o minune, o feerie. Este imposibil să nu
admiri peisajul parcă desprins din rai, să nu priveşti,
noaptea, veşmintele pe care le îmbracă pomii din grădină,
ca nişte mirese în ziua nunţii.
Nu poţi să nu te bucuri la gândul că, peste ani şi
ani, zarzărul care ţi-a albit primele primăveri va fi tot
acolo, fulguind cu flori albe sub soarele care stă timid între
nori...
SFÂRŞITUL TOAMNEI
Autor: Cernea Denisa

Prof. coord.: Cotoi Maria-Alina
Şcoala Gimnazială Breaza, loc. Breaza, jud. Mureş
Câmpie, dragă câmpie,

Îmi trezeai doar bucurie.
Acum, însă-mi este dor
De-un tril mândru de cocor.

Lunca bătută de brumă
Stă singură, părăsită,
Doar o vrabie se-ngână
Lâng-o floare veştejită.
Norii îşi cern plumbul greu

Peste câmpia pustie,
Pustiit mă simt şi eu
De-atâta melancolie.
Vântul copacii leagănă,

Frunze-uscate şi crengi mici.
Dragă iarnă, fii mai bună
Pentru scumpii noştri-amici.
Păsări de pe rămurele
Au plecat în altă ţară;
Adio, dragi păsărele
Ne vedem la primăvară!

Piatra- Neamț
2018
ISBN 978-973-0-24162-4

Culegere Creatii Literare

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Culegere Creatii Literare

Încărcat de

Drepturi de autor:

Piatra- Neamț

Culegere de creații literare realizate de elevi în cadrul

Toamna, obor de bogății poate schimba tactica

POVEȘTILE NATURII Page 1

POVEȘTILE NATURII Page 2

POVEȘTILE NATURII Page 3

Jianu Miruna, prof. Geanina Roșu,

Gândurile mele sunt muguri

Mi-ating capul de brațele tale

Îmi place șoapta asta cuminte

POVEȘTILE NATURII Page 4

Iacob Andreea-Elena Clasa a VIII-a

Picături de cenușă înghit pământul înzestrat cu o

POVEȘTILE NATURII Page 5

POVEȘTILE NATURII Page 6

Aștefanei Geanina – Elena

Literatura este creația sufletului, poarta deschisă spre

POVEȘTILE NATURII Page 7

POVEȘTILE NATURII Page 8

POVEȘTILE NATURII Page 9

Dincolo de tipicile descrieri ale frunzelor ruginii ce cad pe

POVEȘTILE NATURII Page 10

POVEȘTILE NATURII Page 11

Vâlsan Antonia, prof. Niţicu Otilia Ana,

Frumoasă eşti copilărie

Iar primăvara când apar,

Şi vara ne scăldăm de zor,

O...era să uit de toamnă,

POVEȘTILE NATURII Page 12

Natura este ceea ce ne înconjoară. Misterioasă şi plină de

POVEȘTILE NATURII Page 13

POVEȘTILE NATURII Page 14

Natura ascude în paginile ei nenumărate poveşti. Unele

POVEȘTILE NATURII Page 15

POVEȘTILE NATURII Page 16

Natura este cel mai fermecător decor unde am putea

POVEȘTILE NATURII Page 17

E seară târziu. Vântul șuieră puternic. Luminile se sting

POVEȘTILE NATURII Page 18

Amariei Cristina/ Prof.Scutelnicu Tudoriţa

A fost odată un visător Luceafăr ,

Ce cu talent lumii s-a spovedit .

Din cuvinte și amintiri

Eminescu se-ntrupează iar ,

Și-n viitor va străluci necontenit.

POVEȘTILE NATURII Page 19

Une vérité qui nous frappe est notre incapacité de

POVEȘTILE NATURII Page 20

Ciolan Ştefania/ Prof. Stancu Janina

Natura este ceea ce vedem în jur, văi şi dealuri, râuri şi

POVEȘTILE NATURII Page 21

POVEȘTILE NATURII Page 22

Barzu Teodor-Stelian/ înv. Simion Loredana

Într-o zi de primăvară am plecat împreună cu

POVEȘTILE NATURII Page 23

POVEȘTILE NATURII Page 24

Şoica Denisa-Andrea/ înv. Simion Loredana

În Ţinutul Pădurilor trăiau trei prieteni foarte buni

POVEȘTILE NATURII Page 25

POVEȘTILE NATURII Page 26

Ion Luca-Matei, Prof. Borş-Humulescu Elena-Iulia

Este primăvara cea mult aşteptată,

Chiar dacă te simţi singur pe lume

Aşa că mergi afară şi vezi cerul senin,

POVEȘTILE NATURII Page 27

Dolhăscu Bianca-Georgiana, Prof. Gabor Elisabeta