Giuseppe Fortunino Francesco Verdi (n.

10 octombrie 1813, Le Roncole(d), Busseto, Emilia-

Romagna, Italia – d. 27 ianuarie 1901, Milano, Regatul Italiei) a fost un compozitor italian, vestit
mai ales pentru creațiile sale în muzica de operă.[11][12]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Giuseppe Verdi s-a născut la 10 octombrie 1813 în mica localitate Le Roncole[13], în
apropierea Parmei, Italia. La data nașterii sale localitatea aparținea de Departamentul
Taro(d) din Imperiul Francez. Acesta a fost motivul pentru care prenumele sale au fost (temporar)
francizate în Joseph Fortunin François Verdi. Dominația franceză a dăinuit doar între anii 1808-
1814.
Părinții săi, Carlo Giuseppe Verdi și Luigia Uttini, dețineau acolo o mică fermă, Osteria Vecchia.
Încă de copil, Giuseppe ia lecții de muzică de la organistul din comună, făcând exerciții acasă la
o spinetta dezacordată (un fel de clavecin). Continuă în felul acesta până când Antonio Barezzi,
un comerciant din Busseto iubitor de muzică, prieten al familiei Verdi, îl ia la el în casă și-i
plătește lecții de muzică la un nivel mai ridicat. În 1832 se prezintă la conservatorul din Milano,
dar este respins pentru că depășise limita de vârstă pentru un student de conservator. Reîntors
la Busseto primește postul de maestru de muzică al comunei și se căsătorește în 1836 cu fiica lui
Barezzi, Margherita, de la care are doi copii, Virginia și Icilio. Între timp, Verdi începe să
compună, orientat încă de acum în direcția muzicii de operă. În 1839 debutează la Teatro alla
Scala din Milano cu opera Oberto, conte di San Bonifacio, obținând un oarecare succes, umbrit
însă în 1840 de moartea Margheritei, apoi și a celor doi copii. Îndurerat de aceste pierderi, Verdi
se reculege și își continuă activitatea componistică cu opera Un giorno di regno, care
înregistrează însă un total fiasco. Descurajat, se gândea deja să abandoneze muzica, dar numai
doi ani mai târziu, în 1842, obține la Scala un succes triumfal cu opera Nabucco, datorat în parte
și interpretării magnifice a sopranei Giuseppina Strepponi, care avea să-l însoțească până către
sfârșitul vieții.
Începe o perioadă în care Verdi muncește "ca un ocnaș", cum spunea el însuși, pentru a
satisface cererile diverselor teatre de operă din Italia. Între anii 1843 și 1850 compune într-un ritm
susținut 13 opere, între altele I Lombardi alla prima crociata (Lombarzii), Ernani, I due
Foscari, Macbeth și Luisa Miller. Tot în acest timp ia naștere relația sa cu Giuseppina Strepponi.
În 1848 se mută la Paris. Forța lui creativă este tot mai fecundă, în așa măsură că, din 1851 până
în 1853, compune una după alta trei capodopere, cunoscute sub numele de "Trilogia populară",
și anume: Rigoletto, Il Trovatore și La Traviata, la care se mai adaugă și I vespri
siciliani (Vecerniile siciliene). Succesul acestor opere a fost de nedescris. Împodobit cu faima
dobândită, Verdi se stabilește împreună cu Giuseppina Strepponi la
proprietatea "Sant'Agata" din Busseto, unde va locui cea mai mare parte a timpului. În 1857 se
pune în scenă opera Simon Boccanegra iar în 1859 se reprezintă Bal mascat (Un ballo in
maschera). În același an se căsătorește cu Giuseppina Strepponi.
Din 1861, Verdi ia parte și la activitatea politică în Italia, numele lui devenise simbolul mișcării de
eliberare a nordului Italiei de sub dominația austriacă, sub conducerea dinastiei de Savoia
(V.E.R.D.I. = Vittorio Emanuele Re D ' Italia = Victor Emanuel, regele Italiei). În 1874 este numit
senator în parlamentul italian. Nu-și întrerupe activitatea muzicală și dă la iveală opera La forza
del destino („Forța destinului”) și Messa di Requiem, celebrată în 1873 la moartea
scriitorului Alessandro Manzoni. Pentru festivitățile prilejuite de deschiderea Canalului de
Suez în 1869 compune opera Aida. În 1887, este reprezentată capodopera sa Otello iar în 1893,
la vârsta de 80 de ani, se inspiră din nou din Shakespeare pentru a compune opera
buffă Falstaff, după care se retrage la "Sant'Agata" și își ia adio de la activitatea componistică.
După ce în 1897 moare Giuseppina, Verdi se stinge și el din viață la Milano, la 27 ianuarie 1901.