Claudio Monteverti

Claudio Monteverti s-a nascut in 1567 si botezat pe 15 mai 1567 la Cremona,

Italia. A fost primul copil al farmacistului Baldassare Monteverdi și al primei sale
soții Maddalena. A fost un compozitor italian, cantaret de coarde, maestru de cor
si preot. A compus muzica sacra si seculara. El este considerat o figură de tranziție
crucială între perioadele Renașterii și cele baroc ale istoriei muzicii. Din copilarie
talentul sau muzical era deja evident. Prima lucrare publicată de Monteverdi, un
set de motete , Sacrae cantiunculae (Cântece sacre) pentru trei voci, a fost
publicată la Veneția în 1582, când avea doar cincisprezece ani. A scris doua carti,
Prima carte de madrigale (Veneția, 1587) a fost dedicată contelui Marco Verità de
Verona ; a doua carte de madrigale (Veneția, 1590) a fost dedicată președintelui
Senatuluidin Milano, Giacomo Ricardi, pentru care cântase la viola da braccio în
1587. După mulți ani în serviciul contelui de Mantova, a ajuns să ocupe
prestigioasa poziția de director muzical al catedrale din Veneția, unde a fost
promotorul unui spirit mai modern în muzica bisericească.
Pe la 1600 a apărut în Italia o formă primitivă a operei ce imita spectacolele
dramatice din Grecia antică. Monteverdi a preluat acest concept, l-a structurat și
l-a transformat radical, astfel că în 1607 a apărut prima sa operă în sensul pe care
îl cunoaștem astăzi, Orfeu, care sfida convențiile muzicale existente. Rolul Orfeu
este considerat primul mare rol din istoria operei. Și în epocă, dar ulterior și în a
doua jumătate a secolului XX, această operă l-a transformat într-o celebritate
europeană. Monteverdi s-a căsătorit cu cântăreța Claudia Cattaneo, cu care a
avut trei copii. La scurt timp după succesul premierei Orfeu, însă, soția i-a murit
iar compozitorul a căzut într-o depresie puternică. Tot opera l-a salvat, căci și-a
revenit atunci când a primit o comandă de a scrie o nouă operă pentru o nuntă
princiară. S-a născut astfel a doua sa operă de mare succes, Arianna. Din păcate
aceasta s-a pierdut în mare parte, cu excepția fragmentului Lamento di Arianna/
Plânsul Ariannei, ajuns până la noi în mai multe variante și devenit popular în
variantă de concert. În 1610, Monteverdi a terminat o capodoperă care
impresionează și este frecvent interpretată și astăzi: Vespro della Beata Vergine, o
lucrare pentru soliști, coruri și orchestră. Este o lucrare monumentală,
impresionantă, ce include și momente de rugăciune de mare intimitate, precum și
elemente de muzică seculară. Atât stilul cât și structura compoziției sunt unice
pentru vremea sa.Un alt gen muzical în care Monteverdi a fost prolific și foarte de
succes au fost madrigalurile, compoziții de muzică seculară vocală populare la
sfârșitul Renașterii și începutul Barocului. Până la vârsta de 40 de ani a compus
nouă volume de astfel de piese. În special al cincilea volum de madrigaluri
marchează trecerea de stilul muzical al Renașterii târzii la începuturile Barocului.
Monteverdi a fost puternic criticat de un teoretician conservator al vremii,
Artusi, pentru armoniile sale „disonante” (mai ales din madrigaluri), în dezacord
cu tradiția muzicală a vremii. Răspunsul lui Monteverdi, de la începutul aceluiași
al cincilea volum de madrigaluri, a făcut carieră: el și-a apărat public stilul
inovator spunând că este pur și simplu un nou mod de a gândi muzica, adică
„seconda pratica” ce urma stilului numit „prima pratica” (idealul muzical
polifonic al secolului 16, în care armonia muzicală era mai importantă decât
cuvintele puse pe muzică). În seconda pratica, cuvintele dețineau controlul
asupra armoniilor, iar exprimarea sensului poetic prima (un concept ce a devenit
apoi fundamental în muzica barocă). Claudio Monteverdi a murit pe 29
noiembrie 1643 la Veneția și este înmormântat în bazilica Santa Maria Gloriosa
dei Frari.