Claudio Monteverti s-a nascut in 1567 si botezat pe 15 mai 1567 la Cremona,
Italia. A fost primul copil al farmacistului Baldassare Monteverdi și al primei sale soții Maddalena. A fost un compozitor italian, cantaret de coarde, maestru de cor si preot. A compus muzica sacra si seculara. El este considerat o figură de tranziție crucială între perioadele Renașterii și cele baroc ale istoriei muzicii. Din copilarie talentul sau muzical era deja evident. Prima lucrare publicată de Monteverdi, un set de motete , Sacrae cantiunculae (Cântece sacre) pentru trei voci, a fost publicată la Veneția în 1582, când avea doar cincisprezece ani. A scris doua carti, Prima carte de madrigale (Veneția, 1587) a fost dedicată contelui Marco Verità de Verona ; a doua carte de madrigale (Veneția, 1590) a fost dedicată președintelui Senatuluidin Milano, Giacomo Ricardi, pentru care cântase la viola da braccio în 1587. După mulți ani în serviciul contelui de Mantova, a ajuns să ocupe prestigioasa poziția de director muzical al catedrale din Veneția, unde a fost promotorul unui spirit mai modern în muzica bisericească. Pe la 1600 a apărut în Italia o formă primitivă a operei ce imita spectacolele dramatice din Grecia antică. Monteverdi a preluat acest concept, l-a structurat și l-a transformat radical, astfel că în 1607 a apărut prima sa operă în sensul pe care îl cunoaștem astăzi, Orfeu, care sfida convențiile muzicale existente. Rolul Orfeu este considerat primul mare rol din istoria operei. Și în epocă, dar ulterior și în a doua jumătate a secolului XX, această operă l-a transformat într-o celebritate europeană. Monteverdi s-a căsătorit cu cântăreța Claudia Cattaneo, cu care a avut trei copii. La scurt timp după succesul premierei Orfeu, însă, soția i-a murit iar compozitorul a căzut într-o depresie puternică. Tot opera l-a salvat, căci și-a revenit atunci când a primit o comandă de a scrie o nouă operă pentru o nuntă princiară. S-a născut astfel a doua sa operă de mare succes, Arianna. Din păcate aceasta s-a pierdut în mare parte, cu excepția fragmentului Lamento di Arianna/ Plânsul Ariannei, ajuns până la noi în mai multe variante și devenit popular în variantă de concert. În 1610, Monteverdi a terminat o capodoperă care impresionează și este frecvent interpretată și astăzi: Vespro della Beata Vergine, o lucrare pentru soliști, coruri și orchestră. Este o lucrare monumentală, impresionantă, ce include și momente de rugăciune de mare intimitate, precum și elemente de muzică seculară. Atât stilul cât și structura compoziției sunt unice pentru vremea sa.Un alt gen muzical în care Monteverdi a fost prolific și foarte de succes au fost madrigalurile, compoziții de muzică seculară vocală populare la sfârșitul Renașterii și începutul Barocului. Până la vârsta de 40 de ani a compus nouă volume de astfel de piese. În special al cincilea volum de madrigaluri marchează trecerea de stilul muzical al Renașterii târzii la începuturile Barocului. Monteverdi a fost puternic criticat de un teoretician conservator al vremii, Artusi, pentru armoniile sale „disonante” (mai ales din madrigaluri), în dezacord cu tradiția muzicală a vremii. Răspunsul lui Monteverdi, de la începutul aceluiași al cincilea volum de madrigaluri, a făcut carieră: el și-a apărat public stilul inovator spunând că este pur și simplu un nou mod de a gândi muzica, adică „seconda pratica” ce urma stilului numit „prima pratica” (idealul muzical polifonic al secolului 16, în care armonia muzicală era mai importantă decât cuvintele puse pe muzică). În seconda pratica, cuvintele dețineau controlul asupra armoniilor, iar exprimarea sensului poetic prima (un concept ce a devenit apoi fundamental în muzica barocă). Claudio Monteverdi a murit pe 29 noiembrie 1643 la Veneția și este înmormântat în bazilica Santa Maria Gloriosa dei Frari.