Brăilescu Manuela Ionela, clasa a-X-a B,

pedagogic. Clasicismul – Wolfgang Amadeus

Mozart

Clasicismul este un curent literar-artistic apărut în Europa

apuseană în sec XVIII și care avea +ca model de creație operele și principiile umaniste ale
antichității greco-latine (perfecțiune, armonie, echilibru, puritate, sobrietate, claritate și concizie).
În muzica acestei perioade apar noi concepții estetice care vor influența limbajul discursului
(melodic, ritm, armonie, timbru), prin care compozitorii urmăreau să-și afirme o nouă gândire
muzicală, în spiritul noii epoci, iar limbajul muzical se îmbogățește cu noi mijloace mai expresive.
Câteva trăsături ale clasicismului sunt; pătrunderea în circuitul muzical a instrumentelor de
suflat și de percuție ce vor permite obținerea de noi efecte timbrale; renunțarea la polifonia
contrapunctică ce va fi înlocuită cu armonia, pe principiul monodiei acompaniate, ce permite o
evidențiere mai clară a melodiei care va fi concepută pe principiul simplității, clarității și conciziei,
renunțându-se la ornamentația și la supradimensionarea ei de tip baroc; dinamica (nuanțele) și
agogica (tempo) vor căpăta un rol expresiv sporit; sistemul tonal va fi îmbogățit prin lărgirea
cadrului relației (înrudire și înlănțuire) dintre tonalități.
Genurile instrumentale camerale sunt; trioul, cvartetul, contradansul, ecoseza, fantezia ș.a.
însă cea mai reprezentativă este sonata a cărei structură se fixează la 3-4 părți contrastante.
Genurile simfonice(orchestrale) sunt. simfonia, concertul, uvertura, divertismentul, serenada
În comparație cu formele preclasice, cele clasice sunt mai numeroase și mult mai
cristalizate. Prin intermediul acestor forme (de lied, de menuet și de scherzo, de rondo, cu
variațiuni), compozitorii se exprimă mai bine în spiritul ideilor și principiilor estetice noi.
Reprezentanți. Giovanni Batista Sammartini; Johan Stamitz; Cristoph Willibald Gluck
(perioada de formare- mijlocul sec XVIII). Joseph Haydn; Wolfgang Amadeus Mozart; Ludwig van
Beethoven (perioada de manifestare-a doua jumătate a sec XVIII și începutul sec XIX) ș.a.
Wolfgang Amadeus Mozart (n.27 ianuarie 1756 – d.5 decembrie 1791) – un geniu al muzicii
clasice, s-a născut la Salzburg, Austria, într-o familie de muzicieni, fiind cel de-al șaptelea copil.
Leopold Mozart, tatăl său, era dirijorul adjunct al orchestrei Curții Episcopale din Salzburg și un
bun pedagog muzical, precum și autorul unei admirabile metode pentru studiul viorii. În pofida
admirabilei pregătiri profesionale ale tatălui său, din cei șapte copii, hrăniți mai mult cu apă decât
lapte, numai Wolfgang și Nannerl vor rămâne în viață și vor fi considerați adevărați copii-minune.

1
 La 4 ani, Mozart executa la clavecin întâi terțe și sexte ingenios combinate, apoi reproducea
bucăți grele auzite la tatăl său și punea pe muzică o întreagă variată gamă de simțiri, mici
compoziții pe care tatăl său le nota cu bucurie. La 5 ani micul muzician interpreta virtuos lucrări
dificile și complexe scrise de compozitorul Wagenseil (precursor al clasicismului) iar Leopold a luat
decizia de al prezenta în marile centre muzicale ale Europei. Timp de zece ani au urmat, peregrinări
prin marile oraşe europene, care şi-au pus amprenta nefastă pe fizicul gingaş al micului artist.
Familia Mozart a vizitat mai întâi Munchenul și Viena – unde concertează în fața familiei
imperiale, după care și cele mai mari orașe ale Europei – Paris și Londra. Tot atunci a compus
câteva simfonii, iar la Paris a scris primele sale sonate pentru vioară și pian. Micul compozitor a
cucerit Europa și, în 1766, familia s-a întors din nou în orașul Salzburg.
Vizita în Italia a durat trei ani (1770-1773), unde, și-a extins și îmbogățit foarte mult
cunoștințele. Pentru a doua oară în viața lui, Wolfgang, acum deja adolescent, muzician
experimentat, se bucura de triumf iar concertele sale au trecut cu un succes imens, adunând un
număr foarte mare de ascultători (Mitridate – regele Pontului, Lucio Silla, Visul de Scipio). El s-a
evidențiat ca un iscusit clavecinist și acompaniator, organist și violonist.
Reîntorcându-se în Salzburg, este numit șef de orchestră la curtea arhiepiscopului de
Colloredo timp de 6 ani, după care, nemaiputând suporta răutatea, se mută în 1781 în Viena.
Urmează căsătoria cu Constanze Weber la 4 august 1782, care a dus la o căsnicie destul de
reușită și armonioasă. Primul mare succes înregistrat i-a fost adus de opera îmbibată de romantismul
acelor vremuri, Răpirea din serai, lăudată chiar de împăratul Iosif II, Scrierea operei Don Giovanni
(Praga) a fost primită de către public cu deosebit entuziasm. Alte opere ale marelui compozitor sunt
Nunta lui Figaro, Die Zauberflöte sau Così fan tutte care, a fost reprezentată cu mai puțin succes.
După acest mic eșec popularitatea acestuia a început să scadă și, între timp, a decedat și
împăratul Iosif II, cel care îl numise ,,compozitor al curții imperiale. Ultimul său concert pentru
pian îl dă în anul 1790 în martie iar în noiembrie 1791 starea lui de sănătate se înrăutățește brusc,
boala ținându-l la pat până la 5 decembrie, când acesta se stinge din viață, fiind aruncat în groapa
comună a săracilor de la marginea Vienei.
Stăpăn pe toate stilurile muzicale, cuprinzând o lume vastă de sentimente și idei, insiprat de
idealurile artistice înalte, Mozart a putut însufleți schemele variatelor tipuri de uverturi,
transformându-le în forme vii, sub impulsul unui conținut emoțional clocotitor.
El a compus 45 de sonate pentru clavecin sau pian, 29 de sonate pentru vioară, 26 de
cvartete de coarde, 41 de simfonii, 28 concerte, serenade din care, Mica serenadă în Sol major și
Serenada Haffner; 15 misse ( Missa încoronării); 23 opere (Flautul fermecat, Idomeneo ) ș.a.

2
 Mozart nu aparține artiștilor ,,puriști,, așa cum ni-l prezintă muzicologul francez Adolphe
Boschot (,,Mozart a transfigurat muzica prin afluxul lumii sale interioare ), ci, dimpotrivă, el este un
artist care a descoperit întreaga poezie a vieții, în trăsăturile ei tragice, sublime,comice,
lirice,eroice,exprimând-o în creația sa dramatică, simfonică și instrumentală atât de diversă. Mesajul
lui Mozart îndeamnă la pace, la înțelegere și armonioasă colaborare între popoarele întregului
pământ.

Bibliografie

BERLEAND C, I. - Mozart – Colecția Clasicii muzicii universale, Moscova, 1948

Wolfgang Amadeus Mozart – V. Cristian, Editura Muzicală a Unirii Compozitorilor din R.P.R
Mozart – I. Weinberg, Editura Muzicală a Unirii Compozitorilor din R.P.R
Istoria muzicii – George Gricorică
Wolfgang Amadeus Mozart | (wyz.ro)