CLASICISMUL MUZICAL

-de Ioana Cotica

 CLASICISMUL
(1750-1827)

Clasicismul poate fi definit ca o mişcare

artistică şi literară care promovează
armonia şi echilibrul. Clasicismul este o
epocă stilistică încadrată cronologic între
sfârşitul secolului al XVII-lea şi
începutul secolului al XIX-lea, fiind o
noţiune estetică ce echivalează ca sens cu
cel de echilibru, soliditate, simplitate,
sobrietate şi perfecţiune.
Noţiunea de clasic şi clasicism, folosită
în mod curent în limbajul muzicologic,
are mai multe înţelesuri. Termenul de
clasic poate fi întrebuinţat ca epitet
pentru un autor, un gen, o creaţie sau o
interpretare, ce pot fi luate ca model de
către posteritate, indiferent cărei epoci îi
aparţin
Clasicismul poate fi împartit în două E X E M P L E D E R E P R E Z E N TA N T I :
perioade:
-perioada de formare (mijlocul secolului al
XVIII-lea) cu reprezentanţi precum: Giovanni
Batista Sammartini (1701-1775), Carl Philipp
Emanuel Bach (1714-1788), Cristoph Willibald
Gluck (1714-1787), Johann Stamitz (1717-1757) şi
François Joseph Gossec (1734-
1829);
-perioada de manifestare (cea de-a doua
jumătate a secolului XVIII şi începutul secolului Mozart (1756-1791) Joseph Haydn(1732-1809)
XIX), avându-i ca reprezentanţi de seamă pe:
Joseph Haydn (1732-1809), Wolfgang Amadeus
Mozart (1756-1791) şi Ludwig van Beethoven
(1770-1827)

Beethoven(1770-1827)
 CARACTERISTICI:

În această perioadă cele mai des utilizate genuri

muzicale, folosite de compozitorii clasici au fost
genurile instrumentale, distanţându-se puţin de muzica
corală. Compozitorii adoptă ca metodă principală de
exprimare muzicală – simfonismul. Melodica are o
naturaleţe şi este însoţită de un ritm ordonat, în care
formulele ritmice formează unităţi simetrice.
Clasicismul vienez întruneşte toate cuceririle anterioare
ale muzicii creând o artă nouă cu o mare putere de
generalizare. Aspirând spre simplitate, sinceritate şi
naturaleţe, acesta se deosebeşte de formele Barocului şi
stilui lui Johann Sebastian Bach (1685-1750) şi Georg
Friedrich Händel (1685-1759). În Clasicism există o
stabilitate între ritm, melodie şi armonie.
 T R A S AT U R I :

Trăsăturile Clasicismului sunt prefigurate de epoca

anterioară (a barocului) prin acele elemente de
concizie a formei, de echilibru architectonic, de
unitate tematică, de dozaj al elementelor de limbaj, în
lucrările lui Arcangelo Corelli (1653-1713), Domenico
Scarlatti (1685-1757), Bach, Händel, Antonio Vivaldi
(1678-1741), trăsături ce vizează înlocuirea polifoniei
cu monodia acompaniată, diversificarea şi
cristalizarea unor forme şi genuri specifice precum:
sonata, concertul, simfonia.
În Clasicism, armonia, este un element principal de
limbaj, ea fiind transparentă, clară, aerisită, simplă şi
transparentă. În această perioadă aproape toate
lucrările încep şi se termină în aceeaşi tonalitate, pe
parcurs, ele modulând la dominantă sau la relativa
majoră (în cazul în care lucrarea este scrisă în minor).
 F OR M E S I G E NU R I M U Z I C A L E

Câteva forme şi genuri muzicale caracteristice

stilului clasic perfecţionate în a doua jumătate a
secolului al XVIII-lea, sunt: sonata (ca formă şi
gen), simfonia, concertul instrumental, lied-ul,
tema cu variaţiuni, muzica de cameră cu trio,
cvartetul, cvintetul, etc.; în cadrul muzicii vocale:
opera, missa, oratoriul şi cantata.
Clasicismul muzical a atins cea mai înaltă formă
de realizare artistică şi de organizare
în Clasicismul muzical vienez, aproximativ între
anii 1781 (anul când W.A. Mozart s-a stabilit la
Viena) şi 1827 (anul morţii lui L. van Beethoven).
Reprezentanţii cei mai de seamă ai clasicismului
au fost Joseph Haydn, Wolfgang Amadeus
Mozart şi Ludwig van Beethoven. De origine,
niciunul nu era din Viena, dar cea mai mare
perioadă de activitate creatoare şi-au desfăşurat-
o în acest oraş.
 WOLFGANG AMADEUS MOZART

Wolfgang Amadeus Mozart (27 ianuarie 1756 – 5 decembrie

1791) a fost un compozitor prolific și influent al perioadei clasice
. În ciuda vieții sale scurte, ritmul său rapid de compoziție a dus la
peste 800 de lucrări din aproape fiecare gen al timpului său. Multe
dintre aceste compoziții sunt recunoscute ca vârfuri ale
repertoriului simfonic , concertant , cameral , operistic și coral
. Mozart este considerat printre cei mai mari compozitori din istoria
muzicii occidentale , muzica sa fiind admirată pentru „frumusețea
sa melodică, eleganța formală și bogăția sa de armonie și textura”.
Născut la Salzburg , apoi în Sfântul Imperiu Roman și în prezent
în Austria , Mozart a demonstrat o abilitate prodigioasă încă din
prima copilărie. Deja competent la tastatură și vioară , a compus
încă de la vârsta de cinci ani și a cântat înaintea regalității
europene. Tatăl său l-a dus într-un mare tur al Europei și apoi
trei călătorii în Italia . La 17 ani, era muzician la curtea din
Salzburg, dar a devenit neliniștit și a călătorit în căutarea unei
poziții mai bune.
În timp ce vizita Viena în 1781, Mozart a fost demis din funcția sa
de la Salzburg. A rămas la Viena, unde a obținut faimă, dar puțină
siguranță financiară. În ultimii săi ani acolo, el a compus multe
dintre cele mai cunoscute simfonii , concerte și opere ale sale .
Requiem -ul său era în mare parte neterminat până la momentul
morții sale la vârsta de 35 de ani, ale cărui circumstanțe sunt
incerte și mult mitologizate.