Clasicismul muzical

Curente şi stiluri în muzică

Introducere
Termenul de clasic poate fi întrebuinţat ca epitet
pentru un autor, un gen, o creaţie sau o
interpretare, ce pot fi luate ca model de către
posteritate, indiferent cărei epoci îi aparţin. Astfel,
poemele lui Liszt sunt exemple clasice ale genului
poem simfonic, după cum operele lui Wagner sunt
exemple clasice ale dramei muzicale romantice. La
fel, Chopin este clasic al nocturnei, iar J. Strauss
clasic al valsului, deşi în creaţia acestor
compozitori nu găsim trăsături stilistice clasice şi
nici nu aparţin epocii clasice.
Apariția curentului clasic în muzică
În mod curent, termenul clasic se referă la
apartenenţa stilistică la epoca clasică. Spre
deosebire de literatură, muzica clasică apare
mai târziu şi durează mai puţin, fiind cuprinsă
între 1750 şi 1827, anul morţii lui Bach şi
Beethoven. Situat în a doua jumătate a
secolului al XVIII-lea, clasicismului muzical i
se mai adaugă epitetul de vienez, întrucât cei
mai de seamă reprezentanţi ai acestei perioade
au trăit la Viena.
Caracteristici ale muzicii clasice
 În muzica clasică vieneză domină simplitatea şi
claritatea expresiei muzicale, armonia formei, ce conferă
plasticitate imaginilor artistice. Se îmbogăţește limbajul
muzical cu noi mijloace, mai expresive, şi, implicit, cu
noi imagini artistice. Melodica are o naturaleţe, fiind
susţinută de un ritm ordonat.
 Există un echilibru între melodie, ritm şi armonie,
 Întruchipând în cel mai înalt grad principiile stilului
clasic, creaţia clasicilor vienezi a devenit prototipul
clasicismului muzical, astfel că astăzi, prin termenul
clasic înţelegem un atribut desemnând un autor sau o
lucrare care aparţine epocii clasice a veacului al XVIII-
lea sau chiar şcolii vieneze.
Forme muzicale
 Serenada - Piesa instrumentala dedicata unei persoane.
Divertismentul - Compozitie distractiva, in succesiune
libera
 Sonata - Compoziție muzicală executată la un
instrument sau la un grup restrâns de instrumente
 Simfonia - Compoziție muzicală instrumentală de
proporții vaste, alcătuită din mai multe părți (de regulă.
 Muzica de camera - Compoziție muzicală pentru un
număr restrâns de instrumente.
 Menuet - Dans utilizat in special in piesele de factura
clasica și preclasica.
 Uvertura - Piesă orchestrală care “deschide” drama
unei reprezentaţii de teatru muzical
Compozitori
Christoph Willibald Ritter von Gluck (1714-
1787) - Orfeu şi Euridice

Joseph Haydn (1732-1809) - Cvartetul imperial

(imnul Germaniei)
Antonio Salieri (1750-1825) - Armida

Wolfgang Amadeus Mozart (1756-1791) - Nunta

lui Figaro, Flautul fermecat

Ludwig van Beethoven (1770-1827) - Oda

bucuriei, Sonata lunii