Istoria muzicii

Scoli muzicale premergatoare si paralele clasicismului vienez

Dupa cum se stie perioada de la confluenta barocului si clasicismului, au

existat compozitori care au facut trecerea de la polifonia instrumentala si
monodia acompaniata. Astfel, la Paris Francois Joseph Gossec (1734-1829)
pune bazele scolii simfonice pariziene, iar Andre Ernest Gretry (1741 -1813)
scrie opere comice,tragice, fantastice.
Viata muzicala bogata si de traditie de la Praga indreptateste denumirea pe
care a primit-o acest oras, aceea de Conservator al Europei, de aici provenind 3
muzicieni din familia Stamitz, care vor pune bazele Scolii de la Mannheim.
La Londra continua traditia concertelor de muzica veche, unul dintre
compozitorii cei mai importanti dupa Handel fiind Johann Christian Bach (1735-
1782), supranumit Bach londonezul, ale carui concerte pt clavecin stabilesc
ambianta si tiparul concertului clasic pt pian influentandu-l pe Mozart
De altfel, mai multor fii ai lui Bach li se datoreaza fundamentalele innoiri
ale creatiei muzicale.
Din scoala nord-germana fac parte Willhelm Friedmann Bach (1710-
1784), care prin cele 9 simfonii ale sale incearca o sinteza a genurilor de
concerto grosso vivaldian si concertele brandenburgice.
Un alt compozitor Carl Phillip Emanuel Bach (1754-1788), este unul
dintre cei mai importanti exponenti ai noului stil clasic ce se prefigureaza,
stabilind forma de sonata bitematica pt clavecin si pian, teoretizand de asemenea
cantul pianistic in cartea sa „Eseu asupra adevaratei arte de a canta la clavecin”.
Alti compozitori austrieci si germani precum Michael Haydn (1737-1806)
Carl Ditters von Dittersdorf (1739-1799) exploreaza genurile si formele clasice
in cantitati impresionante de lucrari, ramanand insa in esalonul 2 componistic,
dar cu un rol bine stabilit acela de consolidare a muzicii clasice.

In domeniul operei, reforma lui Christoph Willibald Gluck (1714-1787),

produce o mare schimbare a genului pornind de la invechita opera de tip seria
improspatata la inceputul secolului al XVIII-lea de genul comic la Pergolesi, de
asemenea de opera franceza a lui Lully.
Gluck se declara partizanul unei arte sincretice provenita din traditia
italiana atotputernica la acea ora in Europa, dar combinata cu cea germana si cea
franceza. Reforma sa in opera consta in exprimarea veridica a situatiilor
dramatice, a nunui anume tip de realism exprimat prin libret si muzica, de
evitare a conventionalismului de cautare a simplitatii, claritatii muzicale si de
subliniere a rolului orchestrei in muzica prin o mare importanta acordata
uverturii. Toate acestea se pot observa in opere precum „Orfeu si Euridice”,
„Ifigenia in Taurida”, „Armida” si altele, peste 100 de opere scrise de Gluck din
care s-au pastrat aproximativ 50.
 In perimetrul muzicii instrumentale, scoala sud-germana produce o
valoroasa grupare cu sediul la Mannheim unde se vor stabili normele stilului
simfonic clasic. La Mannheim se aduna diversi muzicieni, in majoritate cehi ca
Johann Stamitz, Karl Stamitz, Franz Xavier Richter , Ignaz Holzbauer si altii au
pus bazele scolii de la Mannheim de care se leaga inceputurile simfoniei clasice
ca gen si forma. Astfel ciclul simfonic se structureaza pe 4 parti:
- Partea I – miscare rapida in forma de sonata
- Partea a II-a – miscare lenta – lied sau tema cu variatiuni
- Partea a III-a – piesa de caracter – menuet
- Partea a IV-a – miscare rapida – rondo,sonata sau rondo-sonata.

Tehnica basului continuu dispare treptat din simfonie precum si dintr-un

nou gen care apare, cvartetul de coarde, in special datorita efortului depus de
italianul Giovanni Battista Sammartini (1700-1775).
Tot muzicienii de la Mannheim incep sa foloseasca primii nuantele
gradate crescendo si decrescendo. Acesti compozitori majoritari cehi, alcatuiesc
asociatii muzicale si in Viena in epoca imediat anterioara clasicismului vienez,
compunand divertismente care ilustreaza evident migrarea influentelor populare
vieneze in creatia culta.

Trasaturi ale clasicismului muzical

- echilibrul formei si al expresiei
- logica si profunzimea exprimarii
- marea pondere acordata perfectiunii formale
- focalizarea asupra formelor inchise, concise asupra calitatii tematice si a
legii contrastului melodic exploatate indeosebi in structura definitorie pt
clasici - sonata
- rolul principal al melodiei acompaniate care nu inseamna insa renuntarea
totala la polifonie
- se emancipeaza timbrurile instrumentale datorita constructiei a noi tipuri
de instrumente la cele cu corzi aparand arcusul drept in locul celui curbat
folosit in Baroc. Clavecinul este treptat inlocuit de pian construit pe
principiul percutiei si nu al ciupirii corzilor. Orchestra se modifica radical
fata de cea baroca de la aspectul compact la cel diferentiat, solistic,
concertant
- registrele se largesc, mai ales in finalul clasicismului , fiind din ce in ce
mai des folosite instrumente precum flautul piccolo, contrafagotul,
trombonii sau instrumentele de percutie.
 Genuri si forme predilecte in Clasicism

Genul de sonata pt instrumente solistice sau pt duete instrumentale in

special pian-vioara sau pian –violoncel, triouri pt pian-vioara-violoncel,
cvartetul de coarde, concertul instrumental, simfonia, opera, oratoriul, missa,
si recviemul.
Deasemeni, compozitorii clasici vor scrie melodii pt voce si pian, triouri
de coarde, cvartete cu pian, cvintete, muzica de scena si altele. Dintre
formele muzicii clasice se remarca forma de sonata, liedul tripartit simplu sau
compus, tema cu variatiuni si rondoul. Desigur, intalnim si combinatii de
forme cum ar fi rondo-sonata, liedul-sonata, chiar si fuga-sonata si uneori
variatiunile polifonice.

Joseph Haydn (1732-1809)

Perioadele vietii si creatia
Intre 1732-1761 incepe sa practice muzica de timpuriu si studiaza mai
mult ca autodidact. Compune serenade, divertismente, menuete, dar si primele
12 cvartete de coarde, prima simfonie.
In 1761 accepta propunerea contelui Esterhazy de a deveni vice-
capelmaistru. Practic acum debuteaza cu cea de-a doua perioada – 1761-1790.
Timp de 30 ani e angajat al curtii de la Eisenstadt si apoi la curtea
contelui Esterhazy.
Din 1766 preia conducerea efectiva a orchestrei. In primii 5 ani scrie 30
simfonii, triouri pt coarde, concerte instrumentale si muzica religioasa.In 1770
numarul simfoniilor ajunge la 40, scrisese deja 19 sonate pt pian, iar 1772
compune ciclul de cvartete opus 20 supranumite „ale Soarelui”.
Dupa 1780 se remarca influenta reciproca a muzicii lui Mozart asupra lui
Haydn, desi din generatii diferite, cei doi compozitori au fost buni prieteni.
Pana-n 1790 creatia lui Haydn ajunge la 90 simfonii, apar si cvartetele ruse opus
33 si cele prusiene, opus 50.
Ultima perioada 1791-1809 cand Haydn devine muzician independent,
primeste o pensie viagera de la familia Esterhasy si se muta la Viena. In 1791
Haydn face un voiaj la Londra unde scrie 6 simfoni supranumite londoneze. In
1792 il intalneste pt prima data pe Beethoven, iar in 1794 se afla din nou la
Londra unde va mai scrie inca 6 simfonii cu care incheie ciclul londonez. Intre
1798 –1801 apar oratoriile „Creatiunea” si „Anotimpurile” precum si cvartele
opus 77.
Haydn definitiveaza forma de sonata :
1. Expozitia
T1-tonalitatea de baza
Punte (sectiunea 1, sectiunea modulatorie, pedala pe dominanta tonalitatii
T2). La Beethoven apare si tema a puntii (ex. Sonata op.10 nr.3).
 T2 – poate apare la : dominanta, relativa, omonima, relativa
subdominantei, relativa dominantei)
Concluzie

2. Dezvoltarea - se poate face pe oricare element din expozitie : T1,

puntea(sectiunea 1, sectiunea modulatorie, sectiunea pedala pe dominanta
T1), T2, concluzie.

3. Repriza
T1- tonalitatea de baza
Puntea: sectiunea 1, sectiunea 2, sectiunea pedala pe treapta aV-a a
tonalitatii de baza.
T2- tonalitate de baza
Concluzia
CODA

Wolfgang Amadeus Mozart

W.A. Mozart (1756-1791) se naste la Salzburg in Auustria ca fiu la vice-
capelmaistrului Leopold Mozart, care era compozitor, violonist si autor al unui
tratat de vioara. Studiaza inpreuna cu tatal sau si cu sora sa Maria Anna invatand
sa cante la orga, pian si vioara pana la 4 ani. A fost intr-adevar un copil minune,
iar primele compozitii dateaza de la varsta de 3 ani. La 5 ani concerteaza in fata
reginei Imperiului habsburgic.Intre 1763-1766 calatoreste si canta in toata
Europa.
In 1764 ajunge la Londra unde-l cunoaste pe Johann Christian Bach care
va exercita o puternica influenta asupra sa. In 1769 Mozart calatoreste in Italia
unde intra in contact cu stilul operei italiene care-l va influenta profund. In 1771
intra in serviciul arhiducelui din Salsburg - de unde-si va da demisia in 1777.
Anii 1777-1778 - debuteaza voiajurile pariziene unde aprofundeaza stilul
simfonic francez, iar din 1781 se stabileste definitiv la Viena traind din concerte
si din publicarea propriilor compozitii. In 1782 se casatoreste cu Constanze
Weber cu care va avea 2 fii. Moare in 1791 foarte sarac, fiind ingropat in groapa
comuna al cimitirului central din Viena.
Creatia…completez
Beethoven
Ludwig van Beethoven (1770-1827) - compozitor clasic. Se naste la Bonn si
dovedeste din copilarie un talent iesit din comun, fiind obligat de tatal sau sa
studieze pana la epuizare. La 12 ani primeste titlul de organist suplinitor al
curtii din Bonn. Datorita talentului sau este remarcat de contele Waldstein care-i
obtine lui Beethoven o calatorie de studii la Viena, unde-l intalneste pe Mozart.
In 1792 se stabileste definitiv la Viena unde este adoptat rapid de aristocratia
melomana a timpului. Abia in 1794 incepe sa compuna, in 1795 apar cele 3
sonate opus 2, pe care le dedica lui Haydn. Cu aceste lucrari isi ia ramas bun de
la stilul maestrului. Se remarca prin virtuozitatea pianistica, concerteaza in
intreg spatiul german(Austria, Germania). Creatia sa cuprinde lucrari in aproape
toate genurile muzicale, in 3 etape:
- pana-n 1802 se remarca influentele inaintasilor. Se includ aici primele 2
simfonii, primele 3 concerte pt pian, cvartetele de coarde opus 18 si
aprox. o treime din sonatele pt pian.
- cea de-a II etapa aduce o maturizare si individualizare a discursului
muzical, o tendinta catre programatism vizibila in simfonia pastorala,…
etc, , cuprinde simfoniile III-VII, ultimile 3 concerte pt pian, concertul pt
vioara, opera „Fidelio”, sonatele pt pian pana la opus 90.
- ultima etapa marcheaza un apogeu al creatiei, latura subiectiva este foarte
accentuata, fapt vizibil in extensia si diversitatea formelor muzicale, in
originalitatea armonica. Apar aici capodoperele , simfonia IX-a, ultimile
cvartete de coarde, ultimile 5 sonate pt pian …… missa solemnis,…

Romantismul si estetica sa generala si muzicala.

Beethoven se stinge din viata in 1827. Cu un an inainte moare Carl Maria von
Weber, creatorul operei national-germane. Un an mai tarziu decat Beethoven,
moare la Viena Schubert. Comparand aceste date, s-ar putea crede ca cei 3
compozitori apartin aceluiasi curent de creatie. In realitate insa, exista o
diferenta uriasa intre creatia lui Beethoven pe de-o parte si creatiile lui Schubert
si Weber…
Beethoven apartinea generatiei care s-a dezv dpdv ideologic si s-a maturizat
dpdv artistic in epoca revolutiei franceze.
Atat Weber, cat si Schubert, apartin altei epoci, epoca romantica.
Romantismul este un curent literar artistic in care se inscriu toate artele si este
mai mult decat un stil, reprezentant o ampla si unitara conceptie despre lume.
In cadrul romantismului vom intalni curente diferite; liberal, revolutionar,
conservator, insa acest curent reuneste o serie intreaga de fenomene artistice,
romanticii fiind primii care afirma ca arta este unitara prin esenta ei, ca opera de
arta trebuie sa fie sintetica si ca in fond toate artele exprima acelasi lucru
diferind doar prin formele de expresie.
Rolul hotarator in aparitia Romantismului l-a avut infrangerea revolutiei
franceze si caderea regimului lui Napoleon.
Se instaureaza o crunta teroare, se sapa o prapastie uriasa intre starile sociale, iar
epoca in care fiecare soldat purta in ranita bastonul de maresal lua sfarsit.
Toate drumurile catre ascensiunea sociala sunt inchise. Inchizitia este restaurata,
inchisorile sunt pline, cuvantul liber si presa sunt persecutate cu asprime.
In aceasta epoca intunecata, in sanul intelectualitatii se cuibareste pesimismul,
sentiment care va marca marea majoritate a artistilor romantici.
O alta caracteristica a Romantismului este negarea ratiunii. Romantismul este o
orientare antirationalista, ceea ce predomina acum sentiment si pasiune.
Vesmantul mohorat, pesimist, este o tema fundamentala a artistului romantic,
tipul obisnuit al eroului din aceasta epoca fiind cel al omului razvratit. Neputinta
unei victorii a sentimentelor naste destine tragice. Schumann moare nebun,
Edgar Toll alcoolic, Schubert sau Chopin mor de timpuriu, iar tema principala a
romanticilor va fi evadarea din realitate. Pt aceasta, artistul romantic alege 3
solutii:
- Incursinuea in trecut, idealizarea trecutului istoric
- Evadarea din teritoriu in tari asa-zis exotice unde se poate scapa de
banalitatea uzualului
- Evadarea in sfera fictiunii pure, a fanteziei (simfonia fantastica –Berlioz)