COMPOZITORI ROMÂNI

A fost unul dintre cei mai influenţi compozitori români.

La vârsta de 21 de ani, Gheorghe Dima începe să ia lecții de canto, de
armonie și de contrapunct cu profesori renumiți din Baden, Viena,
Graz și Leipzig. Între anii 1872-1874, studiază la Conservatorul din
Leipzig, unde va debuta mai apoi în cariera muzicală ca interpret de
lieduri și oratorii. Între anii 1873-1874 activează ca artist liric la
Klagenfurt și Zürich.
În toamna anului 1874, muzicianul revine la Braşov. Debutează în
carierea didactică ocupând postul de profesor de muzică la Gimnaziul,
Școala reală și comercială din Brașov (1874-1878).
Se afirmă de asemenea și ca dirijor, conducând corul Reuniunii
Române de Gimnastică şi Cântări și corul bisericii "Sf. Nicolae".

GHEORGHE DIMA
28 SEPTEMBRIE 1847 – 04 IUNIE 1928
În anul 1881, Gheorghe Dima se stabileşte la Sibiu unde, prin
munca sa, își aduce aportul, timp de aproape două decenii,
asupra vieţii artistice, culturale și sociale a acestui important
centru românesc.
Gheorghe Dima revine în 1899 în Brașov, orașul său natal,
preluând din nou conducerea corului Reuniunii Române de
Gimnastică și Cântare (1899-1914). Se va refugia din Brașov
în timpul primului război mondial. 
Ultimii șapte ani din viata compozitorului sunt petrecuți la Cluj
unde, cu sprijinul lui Tiberiu Brediceanu, lui Gheorghe Dima i
se încredinţează nobila misiune de înfiinţare a Conservatorului
de Muzică şi Artă Dramatică. Aici a activat ca profesor de
ansamblu coral și director în perioada 1919-1925.
GHEORGHE DIMA
 Dumitru Georgescu-Kiriac a fost unul dintre cei mai importanți promotori ai cântului popular
românesc, un compozitor, dirijor și profesor de seamă al secolelor XIX-XX.
 Studiile muzicale le-a început la Liceul Sf. Sava din București cu prof. Alexandru Podoleanu.
Urmează perioada studenției la Conservatorul din București (1880-1885) cu prof. Gheorghe
Brătianu (teorie-solfegiu), Eduard Wachmann (armonie), George Stephănescu (canto),
Grigore Ventura (istoria muzicii), apoi la Conservatorul de la Paris, unde îi are ca profesori pe
E. Pessard (armonie), Theodore Dubois (contrapunct), Charles-Marie Widor (compoziție) și,
în sfârșit, la Schola cantorum din Paris (1892-1897), cu Vincent d'Indy (compoziție) și
Amédée Gastoué (cânt gregorian, folclor).  Dumitru Georgescu-Kiriac a fost și licențiat al
Facultății de drept din București.
 Și-a început activitatea ca dirijor de cor la Capela română din Paris (1894-1899). După
reîntoarcerea în țară, a pus bazele Societățiile corale "Carmen" (1901- 1928) al cărei dirijor va
fi timp de aproape trei decenii, în același timp conducând corul bisericii Sf. Spiridon-Nou și
ansamblul coral al Conservatorului din București (1900-1928). În 1892, a ocupat postul de
secretar al Societății Muzicale Odeon din București și a participat ca membru fondator al
Societății Compozitorilor Români din București (1920).

DUMITRU GEORGESCU-KIRIAC
06 MARTIE 1866 – 08 IANUARIE 1928
În anul 1926 a fost distins cu Premiul de Compoziție al Ministerului Artelor din
București, la propunerea Societății Compozitorilor Români.
În calitate de folclorist, a cules melodii cu ajutorul fonografului, notându-le si
prelucrându-le, deseori pentru a le folosi ulterior în lucrările sale. A lucrat intens la
fondarea Arhivei Fonogramice a Ministerului Artei (1926) și a Arhivei de Folclor a
Societății Compozitorilor Români (1927). De asemenea a scris studii, articole, memorii
și cronici muzicale în reviste precum: Muzica, România Musicală, Gazeta Artelor,
Revista Muzicală și Teatrală, Tribuna Muzicală etc.
Prin întreaga sa creație, compozitorul Dumitru Georgescu-Kiriac a dovedit aportul
folclorului la imbogățirea creației muzicale clasice. Muzica sa se caracterizează prin
marea ei melodicitate, prin plasticitatea imaginilor și printr-o armonie simplă sugestivă,
pecetea sa fiind cântul popular. Orientarea muzicii corale și vocale în creația sa este
legată de valorificarea folclorului și a trăsăturilor modale ale acestuia. Autorul adoptă cu
precădere genul miniaturii corale, multe dintre coruri recurgând chiar la melodia
folclorică autentică.
DUMITRU GEORGESCU-KIRIAC
Ciprian Porumbescu (n. 14 octombrie 1853, Șipotele Sucevei, Imperiul Austriac -
d. 6 iunie 1883, Stupca, Austro-Ungaria) s-a detașat drept unul dintre cei mai
cunoscuți și apreciați compozitori români ai secolului XIX, atât datorită talentului
său excepțional, cât și faptului că este creatorul primei operete românești, Crai
Nou.
Primele îndrumări muzicale le primește în familie, de la tatăl său, de la lăutarii din
sat și de la Simona Mayer, profesor la Școala Poporală din satul vecin, Ilisești. La
vârsta de șase ani, Ciprian Porumbescu a primit lecții sub îndrumarea pianistului şi
profesorului armean Carol Mikuli, discipol al lui Frederic Chopin. Mikuli fusese
găzduit de tatăl Iraclie câteva veri la rând în casa familiei Golembiovsk (1859-
1864) cu scopul de a aduna cântece populare din Bucovina. Ciprian a început însă
studiul sistematic al muzicii la Gimnaziul Superior din Suceava (1863-1873) unde a
studiat pianul, orga, vioara, teoria muzicii, cor și armonie.
În anul 1873, după absolvirea gimnaziului, Ciprian Porumbescu pleacă la Cernăuți
unde se înscrie la Seminarul Teologic" unde are prilejul de a aprofunda studiul
muzicii, primind lecții de armonie, cor, compoziție și dirijat de la profesorul și
compozitorul Isidor Vocobchievici. În paralel cu studiile teologice și muzicale acesta
a urmat cursuri în cadrul Facultății de Filosofie din Cernăuți.

CIPRIAN PORUMBESCU
În anul 1875, la Cernăuți, compozitorul se implică în fondarea unei organizaţii cu orientare
naţionalistă şi patriotică, "Societatea Arboroasa". Porumbescu îi compune imnul şi, în ultimul an
de seminar, devine preşedintele societății. Acesta promovează ideea emancipării naţionale prin
organizarea unor conferinţe culturale şi artistice, prin contactarea şi prin conlucrarea cu alte
organizaţii similare din Moldova, Ţara Românească, Ardeal, Budapesta, Viena, München dar,
mai ales, prin spectacole la care prezintă compoziţii proprii cu un intens conținut patriotic.
Cu ocazia unei burse, muzicianul își continuă studiile la "Konservatorium fur Musik" din Viena,
unde studiază armonie cu Anton Bruckner şi primeşte noţiuni de muzică corală de la Franz
Krenn. Tot aici a luat lecţii particulare de teoria muzicii, cu compozitorul Eusebius
Mandyczewski. Acesta activează tot în paralel ca dirijor al corului Societăţii Studenţeşti
"România Jună". De asemenea, tot la Viena, în anul 1880, Ciprian Porumbescu publică douăzeci
de piese corale și cântece la unison, reunite în "Colecțiune de cântece sociale pentru studenții
români" ("Cântecul gintei latine", "Cântecul tricolorului", "Imnul unirii - Pe-al nostru steag"),
prima lucrare de acest gen din literatura muzicală românească.
La 11 martie 1882, are loc, în sala de festivități a Gimnaziul Românesc din Brașov, premiera
primei operete din literatura muzicală românești - opereta în două acte, Crai nou, pe muzica lui
Ciprian Porumbescu şi versurile lui Vasile Alecsandri. Spectacolul cunoaşte un succes fulminant,
astfel încât sunt programate alte două reprezentaţii, pe 12 şi 23 martie, în acelaşi an, la Braşov
şi o alta la Oraviţa. Ciprian Porumbescu se stinge din viață în casa de la Stupca, pe data de 6
iunie 1883, la 29 de ani, fiind bolnav de tuberculoză.
Anton Pann a fost culegător de folclor literar și muzical, creator de cântece și de muzică
religioasă și compozitorul imnului Deșteaptǎ-te, Române! "Finul Pepelei, cel isteț ca un
proverb" (Mihai Eminescu - "Epigonii"). S-a născut în anul 1796 în comuna Sliven din
Bulgaria.
În anul 1810 intrǎ în corul catedralei din Chișinău, unde deprinde meșteșugul muzicii
psaltice. "Eu altele n-am învăţat decât, din mica copilăria mea, mi-am bătut capul să ajung
desăvârşit în meşteşugul muzicii bisericeşti" (Anton Pann).
La 16 ani ajunge în București, unde se angajeazǎ paracliser la Biserica Olari, apoi cântǎreț la
Biserica Sfinților și se înscrie la Școala de cântǎreți bisericești a Mitropoliei, unde studiazǎ cu
Dionisie Fotino. Ȋntre 1816-1818 este elev la Școala Nicolae Șelari, unde vine în contact cu
notația bizantinǎ promovatǎ de Petre Efesiul (notație stabilitǎ la Constantinopol în 1814).
La 23 de ani e numit de Mitropolitul Dionisie Lupu în comisia pentru traducerea cântǎrilor
bisericești din grecește în românește. Continuǎ sǎ cânte pe la biserici și sǎ fie profesor de
muzicǎ la diverse școli. A fost cântăreț de strană nu doar la București, ci și la Scheii
Brașovului, dupǎ care devine profesor de psaltichie la Râmnicu Vâlcea și la București, între
anii 1842-1851. Ȋn tot acest timp, duce o intensǎ activitate de culegător de folclor, editeazǎ
și tipǎrește cântece populare, melodii lǎutǎrești, literaturǎ popularǎ, cântǎ în diverse biserici
pânǎ la sfârșitul vieții, fiind rǎpus de tifos în 2 noiembrie 1854, la București.

ANTON PANN
Anton Pann a avut un rol important în culegerea folclorului românesc
și notarea sa pentru publicul larg. Astfel, în 1837, compozitorul
tipărește a doua ediție din Poezii deosebite sau Cântece de lume. A
îmbogățit volumul prin câteva poezii de la începutul cărții: Cântec ce-
i zic al Jianuluii, Cântec ce-i zic al Tunsului, Cântec vechi milităresc,
Cântec vechi al turturelii, Cântec nou de primăvară.
În 1845 apare prima sa carte din tipografia lui, Bazul teoretic și
practic al muzicii bisericești sau Gramatica melodică.
În timpul Revoluției din 1848, Anton Pann se afla în Râmnicu Vâlcea.
Aici compune imnul Deșteaptă-te, Române! Melodia scrisă de Anton
Pann are la bazǎ versurile lui Andrei Mureșianu. Exist ǎ mari asem ǎn ǎri
cu o altǎ melodie a sa, "Din sânul maicii mele", romanț ǎ publicat ǎ în
august 1832 pe versurile lui Grigore Alexandrescu.
ANTON PANN
 Dimitrie Cuclin a fost unul dintre cei mai importanți compozitori români din secolul XX, cu o
operă impozantǎ, violinist în tinerețe și muzicolog cu largi deschideri; de asemenea, a fost un
reputat profesor, filosof, scriitor și folclorist. S-a născut în 24 martie 1885, la Galați în familia
unui profesor de muzicǎ, ce i-a oferit primele noțiuni teoretice.
 Odată cu izbucnirea primului război mondial, s-a refugiat la Iași, unde cântă în mai multe
rânduri într-o orchestră condusă de George Enescu. Din 1919 începe o bogatǎ activitate
pedagogicǎ la Conservatorul din București unde predǎ istoria muzicii și esteticǎ muzicalǎ
(1919 - 1922), contrapunct, fugǎ, forme muzicale și esteticǎ (1930 - 1939), armonie,
contrapunct și compoziție (1939 - 1948). Ȋntre 1924 și 1930 este profesor de vioarǎ la City
Conservatory of Music și la Brooklin College of Music din New York. Aici susţine concerte
cu lucrări din literatura clasică a viorii, mult apreciate în Musical Courier, revista care i-a
recunoscut şi valoarea esteticii muzicale.
 În 1950, este arestat, după o audiţie la Biblioteca Legaţiei Engleze, cu Missa în si minor de
Bach; este trimis la muncă forțată, pe șantierul deschis pentru Canalul Dunăre-Marea Neagră,
folosit de autoritățile comuniste pentru exterminarea dizidenților anti-comuniști. Va fi
reabilitat în anii 1954-1955, când i se tipăreşte Simfonia a IX-a în do diez minor (pe teme
populare româneşti) şi primeşte Ordinul Muncii clasa I.
Dimitrie Cuclin se distinge prin numǎrul mare de lucrǎri: 20 de simfonii,
unele de proporții foarte mari, dintre care a V-a, a X-a și a XIII-a sunt
pentru cor și orchestră; a scris 3 concerte dedicate pianului, clarinetului și
viorii, 3 cvartete de coarde, sonate pentru diferite instrumente, suite
simfonice și camerale, multǎ muzicǎ vocal - simfonicǎ - de inspirație
religioasǎ și laicǎ, coruri, la care se adaugǎ și 6 opere: Soria, Ad majorem
feminae gloriam, Traian și
Dochia, Agamemnon, Bellerophon și Meleagridele, ca și un balet,
intitulat Tragedie în pădure.
Dintre lucrǎrile sale despre muzicǎ se remarcǎ studiul Ființa creatoare în
compoziția muzicalǎ și Tratat de esteticǎ muzicalǎ. De asemenea, Cuclin a
fost și autor de manuale și tratate de teorie muzicală: Tratat de forme
muzicale: Pentru uzul învățământului academic și secundar, Manual de
muzică pentru clasele I-V, Tratat elementar de muzică, pentru clasele I-
VIII ale Școalelor Secundare. A publicat cinci monografii teoretice
muzicale dintr-un ciclu proiectat de patruzeci.
DIMITRIE CUCLIN
Considerat a fi un copil-minune, micul Jurjac (aşa cum îi spuneau
familia şi cei apropiaţi), visa să devină compozitor încă de la vârsta
de 5 ani: „Lucru curios: nu ştiam nimic, nu ascultasem nimic sau
prea puţin, nu am avut pe lângă mine vreo persoană să mă
influenţeze şi, totuşi, de copil, am avut această idee fixă de a fi
compozitor. De a fi numai compozitor”, îi declara mai târziu George
Enescu lui Bernard Gavoty, critic muzical şi jurnalist de radio.
La vârsta de 3 ani a avut una dintre experienţele muzicale
hotărâtoare, când a auzit întâmplător, pentru prima oară, un taraf
cântând într-o staţiune balneară situată în apropierea satului natal.
Impresionat de ceea ce auzise, copilul a încercat a doua zi să imite
instrumentele tarafului: vioara printr-un „fir de aţă de cusut pe o
bucată de lemn” (Amintirile lui G. Enescu, de B. Gavoty), ţambalul
cu ajutorul  unor beţe de lemn, iar naiul, suflând printre buze.

GEORGE ENESCU
În anii primului război mondial, în paralel
cu activitatea de creaţie, Enescu a
susţinut concerte în România pentru răniţii
din spitale. După război a reluat turneele
în calitate de violonist şi dirijor în Elveţia,
Franţa, Olanda, Spania, SUA, Portugalia,
Canada etc.
Deseori Enescu era invitat la Castelul
Peleş din Sinaia de către regina Elisabeta
a României (al cărei pseudonim literar era
Carmen Sylva), pentru a susţine concerte
şi recitaluri de vioară. O serie de lieduri în
limba germană reprezintă rezultatul
colaborării pe plan artistic dintre
compozitorul Enescu şi regina-scriitoare.
În perioada ce a urmat celui de-al doilea război
mondial, George Enescu părăseşte definitiv
România şi locuieşte la Paris, unde se stinge din
viaţă în 1955.
Memoria marelui muzician român este perpetuată
prin Festivalul Internaţional care-i poartă numele,
prin diferite simpozioane desfăşurate în România
şi în străinătate şi nu în ultimul rând prin
expoziţii, concerte şi publicaţii realizate în cadrul
Muzeului Naţional „George Enescu” din Bucureşti.
GEORGE ENESCU
DE VIZIONAT ŞI DE ASCULTAT:
https://www.youtube.com/watch?v=b5Pn1X1_a64
https://www.youtube.com/watch?v=RZMZziF4Rgs
https://www.youtube.com/watch?v=y0U4VieSOgM
https://
www.youtube.com/watch?v=sWyWlDUT6Ks
https://www.youtube.com/watch?v=bPfydETY210