Sunteți pe pagina 1din 2

Franz Liszt

plan de ideei -
Liszt nu a ramas simbolul virtuozitatii pianistice doar datorita complexitatii si
dificultatii tehnice ale pieselor sale, caracteristici prezente si la alti compozitori,
ci si datorita personalitatii sale complexe extrovertit, trecut printr-o drama
timpurie, impulsiv, toate acestea regasindu-se in compozitiile sale.
Originalitatea lui Liszt, ca si a contemporanului sau Chopin, se datoreaza
faptului ca au fost autodidacti, au interpretat si au compus dupa reguli fixate
de ei, transpunandu-si astfel gandirea si personalitatea in muzica, fara a fi
influentati de gandirile inevitabil diferite ale posibililor indrumatori.
Liszt confera profunzime tuturor elementelor pianistice: problemelor tehnice le
ofera expresivitate si culoare, lucru inexistent pana atunci, iar prin reveniri
periodice asupra compozitiilor sale, le modifica conform maturizarii sau
influentelor capatate de la anturaul sau: !alzac, "ugo, "eine etc.
#atorita calitatilor sale pianistice iesite din comun, el tinde sa le expuna,
impresionand publicul, astfel negliand in unele momente celelalte aspect ale
muzicii, dar cu toate acestea, valoarea creatiei sale este incontestabila.
Liszt da dovada de iscusinta in prelucrarea unui motiv trecandu-l prin diferite
atmosfere si oferindu-i personalitati contrastante.
$%ratarea orchestrala a pianului& este regasita pretutindeni in creeatia sa, tipul
de orchestra fiind cea a perioadei in care traia Liszt, astfel intalnim frecvent
timbre de alamuri, harpa, percutie, lucru din ce in ce mai posibil datorita
evolutiei pianului in decursul secolului '('.
)rincipala influenta in stilul sau componistic o are cariera sa de pianist
concertant virtuoz, astfel apar unele dereglari in valorile compozitiilor sale, dar
acestea nu pot fi luate in considerare pentru a-l cobori sau elimina din ierarhia
marilor compozitori.
(novatia adusa de Liszt la actul interpretativ este recitalul: o combinatie de
audio-vizual, de sunete si imagini, miscare scenica, $sho*& , salile capabile de
a fi ocupate de un public mai numeros fata de saloanele unde era obisnuita
lumea sa mearga inainte.
+arile sale calitati in interpretare nu erau aparent forta si viteza ci diversitatea
sonoritatilor si expresivitatea intensa.
Ca pedagog, el insista paradoxal mai mult asupra filosofiei muzicii, esteticii
interpretarii si tratarii discursului muzical ca un discurs vorbit decat asupra
tehnicii pe care el insusi a adus-o la intaltimi si azi greu de atins.
Ceea ce l-a nemultumit pe Liszt a fost efectul produs de etalarile fortei sale
pianistice lumea era mai captata de ceea ce vedea si auzea superficial
decat de trairile profunde exprimate de catre interpret, ca si cand ar fi tras o
cortina intre el si spectatori care filtra mesaul cu adevarat important.