Prezentare schematică a cursului istoric al muzicii

până în secolul XX

1
ANTICHITATEA
- Perioadă îndelungată înaintea Evului Mediu, caracterizată prin simplitate,
orientare spre natură.
- Muzica însoţeşte poezia şi dansul.
- Instrumentele susţin în principal melodia.
- Ca scări muzicale sunt folosite modurile naturale; în Vest mai mult cele
diatonice, în Est mai mult cele cromatice.
- În Tracia, Orfeu foloseşte proprietăţile subtile ale muzicii pentru vindecare şi
armonizarea omului cu natura.
- În Grecia - sunt folosite scările modale pentru modelarea sufletească a omului.
(ex. –Mixolidicul întristează, frigicul entuziasmează ).
- Se introduce muzica în educaţia copiilor.
- Pitagora dezvoltă sistemul muzical bazat pe relaţii matematice,
construcţie rezultată din studiul rezonanţei naturale a sunetelor.

EVUL MEDIU
- Perioada de după formarea Bisericii Creştine până prin secolul al XV-lea,
caracterizată prin misticism ascetic şi austeritate.
- Biserica impune dezvoltarea muzicii prin folosirea ei pentru serviciul liturgic.
- În timpul papei Grigore (sec VI) se realizează o îmbinare a monodiei greceşti
cu psalmodierea ebraică dând naştere cântului gregorian.
- În estul Europei, Cântarea bizantină are o expresie mai lirică, un ton
confesional.
- Dramele liturgice, pe teme biblice, sunt folosite pentru educaţia religioasă a
poporului.
- Se dezvoltă Eterofonia; (una din voci brodează melodic în jurul unisonului) şi
prima formă de armonie numită ca gen “foux bourdon”.

În secolul al XII-lea
- Se cristalizează un sistem de notare.
- Se înfiinţează prima şcoală de compoziţie “Şcoala de la Notre Dame” care
generează un prim curent muzical numit mai târziu Ars Antiqua.
- Cruciadele determină schimbări culturale din care va rezulta o muzică laică
cultă reprezentată prin activitatea trubadurilor (sudul Franţei), a trouverilor
(nordul Franţei) şi a minnesängerilor (Germania).
Guillaume de Machoult (1300-1377) prin balade şi cântece apropie muzica de
viaţă. Este primul exponent al noului curent muzical numit Ars Nova.

Alţi reprezentanţi ai Ars Novei au fost:

Francesco Landino (1352-1394 – Italia) şi John Dunstable (1352-1394 –
Anglia), care era în acelaşi timp matematician şi astrolog.

2
RENAŞTEREA (sec. XV – XVI)

- Universul muzicii şi culturii este Omul.

- Suntem în plin proces de formare şi dezvoltare a naţiunilor, limbilor, de
unificare a culturilor.
- Se dezvoltă în paralel cele două aspecte ale muzicii: laic şi bisericesc.
- Folosirea cromatismului şi a polifoniei se regăseşte şi în muzica laică
(madrigal) şi în cea bisericească (motet, missă).
- În timpul Renaşterii muzica se dezvoltă particular în fiecare ţară (Şcolile
Naţionale) dar cea mai reprezentativă este

Şcoala Italiană
Caracteristici:
- Lărgirea polifoniei la cinci voci;
- Îmbogăţirea timbrală;
- Dezvoltarea contrapunctului imitativ.
- Elementul melodic are un rol dominat.
- Corurile despărţite pun bazele Stereofoniei.
Gioseffo Zarlino (1517-1590) pune bazele sistemului armonic şi polifonic prin
lucrarea sa “Intituzione Harmoniche”.
Noi denumiri de piese muzicale: ricercar, canzonă, toccata.
Se dezvoltă genul instrumental, vocal-orchestral şi de operă.
Reprezentanţi:
Giovanni Pierluigi Da Palestrina (1525-1594)
Claudio Monteverdi (1567-1643)
Girolamo Frescobaldi (1583-1643)
Andrea Gabrielli (1515-1586)
Giovanni Gabrielli (1557-1612)
Don Carlo Gesualdo (1560-1613)

Începutul şi dezvoltarea operei în timpul Renaşterii

- Opera are ca origine spectacolele dramatice cu muzică vocală şi dans.
- Prima formă de operă, prin aportul lui Monteverdi (Italia), este "Opera seria"
(opera serioasă).
- În FRANŢA, Jean-Baptiste Lully (1632-1687) pune bazele operei clasice
franceze, în cadrul căreia cultivă recitativul şi definitivează stilul de uvertură
franceză: Largo - Allegro – Menuet.
- În ANGLIA, Henri Purcell (1659-1695) compozitor de muzică religioasă,
caută să îmbine caracterul teatrului cu declamaţia muzicală.
În opoziţie cu Opera Seria, Pergolesi şi Domenico Cimarosa (1749-1801)
scrie o operă cu caracter vesel, comic: Opera Bufă.

3
EPOCA PRECLASICĂ - “BAROCĂ”
(sec. XVII – XVIII)

- Epoca de aur a Polifoniei.

- Se caracterizează prin misticism senzorial, înclinaţie spre grandios şi efecte
timbrale.
- Se manifestă gustul pentru studiul mişcării şi pentru analiza psihologică.
- Se introduce conceptul tonal (major-minor) în defavoarea celui modal.
- Asimetria formelor include segmente interioare simetrice. (Ex. de forme
muzicale: Invenţiunea, Fuga, Sonata, Suita, Pasacaglia şi Ciaccona).
Ca genuri întâlnim: Concerto-grosso, Concertul, Coralul protestant, Cantata,
Oratoriul, Recviemul.

Reprezentanţi:
În Germania
Johann Sebastian Bach (1685-1750) – Marele polifonist!
Creaţia lui cuprinde: muzică religioasă, oratorii şi misse: Patimile după Ioan,
Patimile după Matei, Oratoriul de Crăciun, Marea Missă în si minor,
Magnificat; lucrări laice: cantate, piese pentru orgă (preludii, fugi, tocate),
clavecin (Clavecinul bine temperat), sonate, suite, concerte instrumentale (şase
concerte brandenburgice), un ciclu de lucrări unde foloseşte o tehnică
componistică mai abstractă (Arta Fugii).

Georg Friedrich Händel (1685-1759) . S-a născut în Germania, dar activitatea

şi-a desfăşurat-o în Anglia.
- Creaţia sa cuprinde 32 de Oratorii, 100 de cantate, 45 de opere, uverturi, suite
(Muzica Apelor, Focuri de artificii), sonate pentru vioară şi pian, concerti
grossi, lucrări concertante.

În Italia
Arcangelo Corelli (1653-1713). A compus: 12 concerti grossi, 48 sonate a tre,
12 sonate pentru violă şi bas continuo.
Antonio Vivaldi (1675-1741). A compus: 45 de opere şi oratorii, peste 450 de
concerte, 75 de sonate.
În Anglia
Henry Purcell (1659-1695). A scris opere (Dido şi Enea, Regele Arthur), ode şi
cantate, muzică religioasă şi lucrări instrumentale pentru corzi, clavecin orgă.
În Franţa
Jean Phillipe Rameau (1683-1764). A scris un tratat de armonie, opere şi
balete, muzică de cameră şi piese pentru clavecin.
François Couperin (1668-1733). A compus 2 misse pentru orgă, 14 motete, 27
suite pentru clavecin.

4
CLASICISMUL – SEC. XVIII – XIX
- În această perioadă în creaţia muzicală se pune accentul pe simetrie, echilibru,
spirit obiectiv, armonie, puritate, optimism, perfecţiune.
- Se dezvoltă orchestra simfonică.
Genurile obişnuite sunt: sonata, concertul instrumental şi Simfonia la care se
adaugă uvertura, secunda, divertismentul.

Reprezentanţi:
Joseph Haydn (1732-1809) – Părintele Simfoniei clasice!
- A compus 104 simfonii, oratorii (Anotimpurile, Creaţiunea), 35 lucrări
concertante, 84 cvartete de coarde, 31 triouri, 60 sonate pentru pian, uverturi,
opere.
Wolfgang Amadeus Mozart (1756-1791)
- Contribuie la dezvoltarea genului concertant: 7 concerte pentru vioară, 21
concerte pentru pian.
Compune: opere (La Finta Giardiniera, Idomeneo, Răpirea din Serai, Nunta lui
Figaro, Don Giovanni, Cosi fan tutte, Flautul fermecat), 48 simfonii,
26 cvartete de coarde, 46 sonate pentru violină şi pian, un “Recviem”, şi sute de
alte lucrări instrumentale.
Ludwig van Beethoven (1770-1827) - Titanul de la Bonn!
- Îmbină Armonia clasică, pe care o dezvoltă, cu Polifonia caracteristică
Barocului, corul cu orchestra căreia îi lărgeşte componenţa.
Creaţia sa cuprinde 9 simfonii, “Missa Solemnis”, Opera Fidelio, uverturile
Coriolan, Egmond şi Leonora, 5 concerte pentru pian şi orchestră, Concertul în
Re Major pentru vioară şi orchestră, 10 sonate pentru pian şi vioară, triouri, 16
cvartete de coarde, cvintete, un septet, “Fantezia pentru pian cor şi
orchestră”,…

ROMANTISMUL SEC. XIX

- Unitate în varietate;
- Este caracterizat prin fantezie şi libertate, subiectivitate şi patetism, folosirea
cromatismului şi formelor asimetrice, orientarea către tezaurul folcloric şi
îmbinarea poeziei cu muzica.
Genuri specifice: Liedul, Poemul Simfonic, muzica programatică.
- Se dezvoltă muzica de operă iar mai târziu opereta şi muzica de balet.
Compozitori romantici:

În Austria
Franz Schubert (1797-1928)
- Creatorul liedului modern în care melodia se afirmă cu naturaleţe.
A compus 600 lieduri, 9 simfonii, 9 uverturi, 15 opere, lucrări camerale, sonate
şi piese pentru pian la două şi la patru mâini.

5
În Germania
Robert Schumann (1810-1856)
A scris 4 Simfonii, o operă (Genoveva), uverturi (Faust, Manfred), oratoriul
“Paradis şi Peri”, lucrări pentru pian şi mai multe cicluri de lieduri.
Felix Mendelssohn Bartholdy (1809-1847)
A compus 5 simfonii, oratoriile “Paulus” şi “Elias”, uverturi, 3 concerte
instrumentale, muzică de cameră, ciclul “Cântece fără cuvinte” pentru pian,
lucrări pentru orgă.
Karl Maria von Weber (1786-1926)
- Este creatorul Operei romantice germane: Freischütz, Euryante, Oberon, Abu
Hassan.
- Creaţia sa mai cuprinde: muzică vocal simfonică (7 cantate, 3 misse), 2
simfonii, 2 concerte şi 4 sonate pentru pian, 2 concerte pentru clarinet.
Richard Wagner (1813-1883)
- A fost reformatorul Operei: Olandezul zburător, Tannhäuser, Lohengrin,
Inelul Nibelungului, Tristan şi Isolda, Maeştri cântăreţi din Nürnberg, Parsifal.
- Armonia muzicii sale se bazează pe treptele secundare şi culoarea orchestrală,
pe aportul suflătorilor.
A mai scris o simfonie, 4 uverturi, muzică de cameră şi lieduri.
Johannes Brahms (1833-1897)
- Continuator al tradiţiei beethoveniene, îmbină forma clasică cu un conţinut
romantic.
Opera sa cuprinde: 4 simfonii, 2 concerte pentru pian 2 concerte pentru violină,
1 concert pentru vioară, violoncel şi orchestră, muzică vocal simfonică
(Recviemul german), muzică de cameră, sonate, balade, intermezzi, rapsodii,…
Richard Strauss (1864-1949)
- Reprezentant al muzicii cu program prin poemele simfonice ( Don Juan, Till
Eulenspiegel, Don Quichotte, Aşa grăit-a Zarathustra, O viaţă de erou, Moarte
şi Transfiguraţie), Simfonia Alpilor, Simfonia Domestica.
A mai compus 14 opere (Salomeea, Electra, Cavalerul rozelor, Femeia fără
umbră), balete, lucrări concertante, muzică de cameră.

În Franţa
Hector Berlioz (1803-1869)
- Este exponentul poemului simfonic francez prin simfoniile sale cu program
(Simfonia fantastică, Harold în Italia).
Alte lucrări: oratorii: Damnaţiunea lui Faust, Romeo şi Julieta, opere: Troienii,
Benvenuto Cellini, Beatrice şi Benedict.
- Este autorul unui tratat de orchestraţie.
Georges Bizet (1838-1875)
- Contribuţie remarcabilă în domeniul operei (Carmen, Pescuitorii de perle,
Ivan cel groaznic, Frumoasa fată din Perth, Clarissa); autor al “Simfoniei în
do”.
Saint Saens (1835-1921)
- Autor a 13 opere (Samson şi Dalila fiind cea mai cunoscută), 3 simfonii, 4
poeme simfonice, oratoriul “Potopul”, 10 lucrări concertante, muzică de
cameră…

6
 Cesar Franck (1822-1890)
- Continuator al tradiţiilor lui Bach, Beethoven, Wagner.
- Promotor al Principiului Ciclic (temele tuturor părţilor sunt construite pe baza
unor celule generatoare).
- A scris oratorii, poeme simfonice, ”Simfonia în re”, lucrări pentru orgă, pian,
vioară…
Charles Francois Gounod
- Opere: Faust, Romeo şi Julieta…
Jules Masnet
- Printre elevii săi s-a aflat şi Enescu.
Autor a 30 de opere, 3 balete, 3 oratorii, 7 suite simfonice.

În Italia – se cultivă cu precădere “bel canto”-ul (cântatul frumos)

Gioacchino Rossini (1792-1868)
- Opere cunoscute: Bărbierul din Sevilla, Otello, Coţofana Hoaţă, Wilhelm Tell,
Italianca în Alger….
Giuseppe Verdi (18813-1901)
- Simbolul melodiei cantabile.
A scris opere: Nabucco, Rigoletto, Trubadurul, Traviata, Bal Mascat, Puterea
destinului, Don Carlos, Aida, Otello, Falstaff; muzică religioasă: Recviemul,
Stabat Mater, Te Deum.
Giacomo Puccini (1858-1924)
- Reprezentant al curentului verist (subiectele operelor sunt inspirate din
realitatea înconjurătoare).
- Opere: Boema, Tosca, Madame Butterfly, Manon Lescaut, Fata din vest,
Turandot…
Vincenzo Bellini – Opere: Norma, Puritanii, Somnambula
Gaetano Donizetti – Opere: Lucia de Lammermoor, Don Pasquale, Elixirul
Dragostei.

Opereta – un nou gen desprins din ramura teatrului, liric ca o reacţie la

complexitatea puţin accesibilă a stilului wagnerian şi neoromantic în general.
Parte din text se cântă, iar restul se vorbeşte. Finalul este un “happy-end”.
Compozitori:
Johann Strauss (1825-1899 – Austria) - Regele valsului!. Operete: Liliacul,
Voievodul ţiganilor.
Franz Lehar (1870-1948 – Austria) – Scrie 30 de operete (Văduva veselă,
Contele de Luxemburg, Ţara surâsului….
Imre Kalman (1882-1953 – Ungaria) – operete ca: Silvia., Contesa Mariţa,
Biandera.
Jacques Offenbach (1818-1880 – Franţa) – a scris mai mult de 100 de operete
(Frumoasa Elena, Orfeu în infern, Barbă albastră, Povestirile lui Hoffmann…).
Baletul – Desprinderea sa de operă înseamnă un câştig pentru muzica în sine dar şi
pentru mişcarea coregrafică.
Leo Delibes (1836-1891) – Scrie muzica pentru baletele Copelia şi Silvia, dar şi
operă (Lakme).

7
ŞCOLILE NAŢIONALE
- se cristalizează în jurul elementului de inspiraţie specific poporului respectiv,
sub impulsul afirmării identităţii naţionale.

Rusia
Mihail Ivanovici Glinka (1804-1857) – Părintele muzicii ruse – Scrie opere
(Ivan Susanin, Ruslan şi Ludmila), o fantezie simfonică (Kamarinskaia), muzică
de scenă, camerală şi corală…
Un puternic impuls pentru muzica rusă l-a dat un grup de cinci compozitori:

“Grupul celor cinci”

5Milii Alexeevici Balakirev (1837- 1910)
- A compus două simfonii, uverturi, poeme simfonice (Rusia, Tamara), fantezia
pentru pian Islamey.
5Cezar Antonovici Kui ( 1835-1881)
5Modest Petrovici Musorgski (1839-1881)
- A compus operele Boris Godunov, Hovanşcina, Târgul din Sorocinsk),
melodii pentru voce şi pian, lucrări pentru pian (Tablouri dintr-o expoziţie –
orchestrată mai târziu de Maurice Ravel…), poemul simfonic O noapte pe
muntele pleşuv.
5Aleksandr Porfirievici Borodin (1833-1887)
– muzician, chimist, medic.
Scrie trei simfonii, poemul simfonic “În stepele Asiei Centrale”, opera “Cneazul
Igor”, cvartete.
5Nicolai Andreevici Rimski-Korsakov (1844-1808)
- Autodidact, ofiţer de marină.
- Creaţia sa numără 15 opere (Sadko, albă ca zăpada, Cocoşul de aur, Noapte
de mai), 2 simfonii, suita simfonică Şeherazada, Capriciul spaniol, Antar,
muzică de cameră şi vocală.
- lucrări teoretice: Tratat de armonie şi Principii de orchestraţie

Piotr Ilici Ceaikovski (1840-1893) – „Beethovenul rus!”

- Compune 10 opere (Evghenii Oneghin, Dama de pică…), balete (Lacul
lebedelor, Frumoasa din pădurea adormită, Spărgătorul de nuci), uverturi
(Romeo şi Julieta, “!812”), fantezia simfonică “Francesca De Rimini”,
7 simfonii, 3 concerte pentru pian, concertul pentru vioară, muzică de cameră şi
corală.

Polonia
Federic Chopin (1810-1849)
- Contribuie în mod deosebit la dezvoltarea expresivităţii pianistice şi valorifică
melosul modal.
- Lucrări pentru pian: studii, preludii mazurci, poloneze, valsuri, scherzi, balade,
nocturne şi două Concerte pentru pian şi orchestră.

8
Ungaria
Franz Liszt (1811-1886)
- Dezvoltă armonia cromatică.
- A concertat şi în Principatele Române.
- Creează poeme simfonice (Preludiile, Tasso, Mazeppa), simfonii (Faust şi
Dante), mise şi oratorii, iar pentru pian: 19 rapsodii, Sonata în mi minor, ciclul
“Ani de pelerinaj”, studii, parafraze…

Cehia
Bedrich Smetana (1824-1884)
- Compune opere (Mireasa vândută, Sărutul, Dalibor, Cele două văduve), ciclul
de 6 poeme simfonice “Patria mea”, polci, valsuri, variaţiuni…
Antonin Dvorak (1841-1904)
- A scris 9 simfonii, opera “Rusalka”, Recviem, Stabat Mater, Te Deum, poeme
simfonice, “Dansurile Slave”, concerte (vioară, violoncel), coruri şi lieduri.

Danemarca
Niels Wilhelm Gade (1817-1890)
- A compus 8 simfonii, 7 uverturi, cantate, balete, o operă, muzică de cameră.

Norvegia
Edvard Grieg (1843-1907)
- Înclină spre armonia cromatică de tip wagnerian.
- A scris: Concertul în la minor pentru pian şi orchestră, 4 Dansuri simfonice,
muzică de scenă (Peer Gynt…), muzică de cameră, piese pentru pian şi vocale.

Spania
– Muzica spaniolă se distinge prin sensul ei epic, ritm dinamic şi o profunzime
misterioasă.
Felipe Pedrel (1841-1922) – Părintele şcolii componistice spaniole.
- Opere, muzică simfonică, corală, religioasă.
Enrique Granados – a compus opere (Maria del Carmen, Petrarca…), poemul
simfonic “Dante”, muzică de cameră.
Isaac Albeniz – a compus opere (Pepita Jimenez), muzică simfonică
(Catalonia), muzică de cameră, suita pentru pian “Iberia”…
Manuel de Falla ( 1876-1946)
- a compus 20 de opere (Viaţă scurtă, Păpuşile meşterului Pedro), balete
(Amorul vrăjitor, Tricornul), muzică simfonică (Nopţi în grădinile Spaniei,
Concert pentru clavecin), muzică pentru pian, melodii.