Barocul muzical

De la Renastere la Baroc
Innoirea mijloacelor de expresie la sfarsitul secolului XVI este rezultatul unor confruntari de principii ce
marcheaza trecerea de la polifonia vocala modala - ca mijloc colectiv de expresie - catre monodia
acompaniata, linia melodica expresiva, puternic individualizata, sustinuta acordic, orientata spre
tonalitate.

Trecerea spre Baroc se produce o data cu nasterea operei (prima opera: Orfeu – 1608 – scrisa de
Monteverdi)

Antecedente ale operei:

- Teatrul clasic al Greciei Antice
- Misterele religioase in Franta
- Spectacolele sacre din Italia secolului XV
- In Anglia, in sec X calugarilor li se cerea crearea de spectacole pentru a atrage credinciosi
- Serbarile lunii Mai, Maggi
- Piesele pastorale (teatru+muzica)
- Inscenarile din targuri si iarmaroace
- Artistii florentini au adus ca noutate stilul florentin, in secolul XVI; stil vocal, nascut din necesitatea
exprimarii muzicale nuantate in corepondenta directa cu paleta diversa a sentimentelor umane.

Acestea, alaturi de aparitia monodiei acompaniate, au facut posibila nasterea operei.

Teatrele muzicale au luat nastere la Venetia

Trasaturile Barocului muzical:

- Orientarea catre tonalitate
- Constituirea formelor si genurilor muzicale (specifice barocului)
- Dezvoltarea spectaculoasa a muzicii instrumentale: forme, genuri, dezvoltarea atelierelor de construit
instrumente, dezvoltarea tehnicii instrumentale
- Maxima imaginatie, fantezie in interpretarea acestor date si dezvoltarea unei ornamentatii
impresionante care imbraca si uneori ascunde straturile de baza
- Ansambluri caracteristice *
- Genuri: opera (gen cu caracter sincretic) care se sprijina pe acest nou procedeu: monodia
acompaniata
- Dezvoltarea unei tehnici componistice de lucru, tehnica ce devine proprie intregului univers al muzicii
baroce: tehnica basului continuu

Genuri si forme ale Barocului muzical:

Sonata organizata in 4 / 5 parti

Trasaturile sonatei:
- caracter monotematic
- partile rapide dezvolta un caracter fugat, de imitatie
- constituirea treptata a unor planuri de orientare tonal-armonica

Ricercarul
- vocile care se urmeaza una pe alta
- gen instrumental cu caracter polifonic (in special pt orga)

Genurile cu caracter variational:

Passacaglia, Ciaconna
Principalele genuri ale epocii:

- Sonata de biserica, se succed miscari cu caracter grav, cu predilectie catre polifonie

- Sonata de camera – include si miscarile cu caracter dansant

Spre sfarsitul secolului cele 2 tipuri de sonata devin una singura

La inceputul secolului XVIII dobandeste o structura fixa.
Ca formula instrumentala si ca gen se impune Sonata atré, formata din basul continuu si 2 planuri
instrumentale (de obicei 2 viori)

- Pe de alta parte: concerto grosso

- Concertul instrumental
- Suita baroca – In secolul XVI cumuleaza dansuri care provin din diferite regiuni ale Europei

Tipuri de suita care se cristalizeaza (la curtea de la Versailles):

Suita franceza reuneste dansurile cele mai importante: Allemanda, Couranta, Sarabanda, Giga +
dansuri cu caracter facultativ: Menuett, Horn pipe etc.

* Ansamblul de concerto grosso - termenul desemneaza 2 realitati diferite:

1. Formatia
2. Genul muzical
Are la baza instrumentele cu corzi si arcus.
Structura formatiei: Grupul mare de acompaniament al corzilor (10-20) Tutti / ,,I ripieni’’
Vioara I, vioara II, viola, violoncel, contrabas, grup caruia i se alatura clavecinul in scopul descifrarii
basului continuu
Grupul concertino (,,I solisti’’)
Format din: o vioara / 2 viori, viola, violoncel (uneori pot fi adaugate instrumente de suflat)

Barocul instrumental italian

- Reprezinta perioada de apogeu a muzicii instrumentale
Inceputurile – sec XVI – Renastere
Apar primele sonate
Sec XVII – dezvoltarea instrumentelor, genurilor, tehnicii instrumentale de interpretare, dezvoltarea
componisticii: genuri si forme.
Pentru prima data apare acum ideea de virtuozitate, spectacol instrumental in relatie cu expresivitatea.

Reprezentanti:

Archangelo Corelli
– prima mare personalitate in muzica instrumentala italiana
Genuri: destinate in special viorii
Agilitatea tehnica, virtuozitate, castigarea expresiei de o maniera in care se poate imita expresia
vocala
Se dezvolta vibratto-ul
Pozitiile inalte

- Francesco Geminiani
Solist, pedagog, compozitor
Se stabileste in Anglia

- Pietro Antonio Locatelli

Amsterdam si Venetia
- Giuseppe Tartini
Violonist, compozitor, teoretician cu studii si teologice si de drept
Temperamentul sau voluntar l-a condus in situatii paradoxale
Mare maestru spadasin
50 trio-uri, 150 sonate de vioara si simfonii
Lucrari teoretice: Tratat de ornamentatie, Arta arcusului

- Vivaldi
A fost supranumit Bach al muzicii italiene
Compozitor, violonist, dirijor, profesor
A activat la Venetia si a fost maestru de capela la San Marco
A adunat copii strazii si a facut orchestra

Barocul englez

- In perioada Elisabethana

Genuri si forme:

- song – echivalentul chanson-ului francez si al lied-ului

- corals, rounds – piese polifonice traditionale
Din categoria muzicii religioase:
- psalms, services, anthems, hymns
Aferente noului cult, anglican.
- suita engleza – pavana, gagliarda, allemanda, grounds (variatiuni pe basul obstinat
-

Instrumente preferate in epoca:

- Virginalul – face parte din categoria instrumentelor cordofone cu claviatura
- Chitara – de origine iberica
- Lute – lauta, adesea utilizata pentru acompaniament
- Orga

Stilul muzical englez ce punea accent pe melodie si culoare armonica va influenta si compozitori
straini asa cum se observa in unele lucrari de Handel sau Johann Christian Bach.
Repertoriul secolului XVII a fost marcat de creatia compozitorilor de la capela regala
Anthemul cu vers (o parte recitativa solistica) a fost de-a lungul epocii Baroce productia cea mai
caracteristica a capelei regale.
Acesta era interpretat de voci soliste, cor si viole. Din cadrul curtii s-au extins in catedrale (unde viorile
erau inlocuite cu orga)
1685 – Jacques II
Muzica regala se va transofma
Toate ansamblurile formate la curte au fost inlocuite de un singur grup intitulat ,,cele 24 de viori’’

- Teatrul
Existau 2 traditii: - teatrele publice ofereau piese vorbite
- teatrul de la curte (beneficia de scenografie, ,,efecte’’)

1690 – piesele de teatru aveau o muzica special conceputa

Reprezentanti:

Henry Purcell (1659-1695)

semi-opere scrise de acesta:

- Diocletian
- Regele Arthur
- Craiasa zanelor
In creatia sa putem vorbi de o sinteza a procedeelor predecesorilor sai
La 20 de ani a fost numit Maestru al capelei regale
- 1683 – inceputul maturitatii creatoare
- Opera reprezentativa: Dido si Aeneas (1609 – prima opera engleza)
- Muzica de camera: fantezia pentru coarde
- Sonatas of three parts
- Pentru orga a scris piese putine, din care au ramas 7
- Pentru clavecin avem un volum postum – Lectii pentru clavecin sau spineta (8 suite).
- muzica de scena, religioasa, dupa el, greu de observat in cultura muzicala engleza o personalitate
atat de puternica si originala.
- muzica vocal-instrumentala, miniaturi instrumentale, muzica destinata unui public foarte larg, relatii
cu marea cultura engleza a timpului, cu Shakespeare, cu poetii timpului.

Triumful operei italiene va avea loc o data cu opera Rinaldo de Handel, reprezentata in 1711
- Un rol important il avea pantomima (1720)
- opera-balada – Beggar’s Opera (1728) de John Gay pe muzica lui Johann Christoph Prepusch (o
satira a muzicii / operei italiene)

William Byrd – a compus atat muzica vocala (laica si religioasa) cat si muzica instrumentala – a
deschis drumul muzicii de camera.

Thomas Marley
- primul compozitor englez caruia i s-a publicat un volum de madrigal
John Bull
- a excelat in creatia pentru virginal

Barocul muzical tarziu

Se dezvolta specificitati care apartin locului

- Balada – unul dintre genurile foarte raspandite in Anglia

- legatura cu continentul si cu lumea larga, foarte importante prin intermediul relatiilor pe mare
- nostalgia sudului, aspect specific englez
- relatia cu Italia face ca in Anglia sa se dezvolte un gen: Madrigalul
- o viata economica extrem de dinamica
- imbinarea aspectelor care apartin in egala masura Renasterii si Barocului
- Monodia acompaniata
- Artisti englezi circula pe continentul european si fac parte din aceasta mare scoala a
profesionalismului muzical: scoala franco-flamanda.
- miscarile religioase aduc framantari mari
- relatiile cu Franta sunt dintre cele mai importante; de colaborare, de adversitate
- Tarile-de-Jos reprezinta un creuzet al valorilor europene in secolul XVI
- dezvoltarea unei culturi orasenesti, in stransa relatie cu zone ale profesionalismului: teatrul de balci,
de iarmaroc, are o specificitate legata de limba
- perioada de aur a culturii engleze: perioada Elisabethana, elemente ale Renasterii se intrepatrund cu
cele ale Barocului
- personalitatea marcata de geniu a lui Shakespeare
- se dezvolta: muzica de clavecin, miniaturile instrumentale, lauta, virginalul, cu o scriitura predominant
omofona, facilitata de specificul emisiei sonore
- genul caracteristic muzical englez: Hymn, Anthem
- cea mai mare personalitate: Henry Purcell – un artist de geniu; observa in egala masura orientarile in
plan european si dezvolta un specific national.

Secolul al XVII-lea in muzica europeana reprezinta o dezvoltare absolut spectaculoasa pe niste

directii foarte clare:

- democratizarea, raspandirea artei muzicale

- pe directia evolutiei tonale, muzica devine tonala desi cristalizarea tonalitatii are loc la inceputul
secolului XVIII.
- dezvoltarea operei
A oratoriului
A muzicii instrumentale
- opera pe de o parte si muzica instrumentala pe de alta, sunt conditionate de aceasta democratizare
- prima si cea mai importanta personalitate: Monteverdi, care raspunde gustului public
- la Roma este specifica opera cu subiect religios
- Jacomo Corissimi, Luigi Rossi

- Opera Napoletana: cea mai importanta personalitate: Alessandro Scarlatti (tatal lui Domenico
Scarlatti): a compus opere pe subiecte istorice si mitologice.

- ariile reprezinta momentele statice cu caracter predominant liric; aspectul dramatic este promovat
prin intermediul recitativelor

Tipul de recitativ al lui Alessandro este mobil, acompaniat de clavecin: recitativo secco
Recitativul insotit de corzi: recitativo acompagnato (caracter melodicizat)
Aceste 2 tipuri de recitative sunt promovate in Europa pana in secolul XVIII inclusiv la Mozard, Haydn.
Persista in genul de opera pe o perioada de peste 100 de ani.

In Franta – dominata de personalitatea regelui Ludovic al XIV-lea.

A avut o domnie indelungata in care gustul curtii regale de la Versailles
Devine dominant in intregul regat.
De la inceputul secolului sunt impartite trupe italiene (de catre cardinalul Mazarin)
(trupe care ajung in secolul XIX si in Transilvania)

Prima mare personalitate:

Jean Baptiste Lully
– domina pentru cateva decenii viata muzicala a Frantei
- se adapteaza exceptional de binie specificului limbii franceze
- profitand si stimuland gustul pentru teatru al regelui, infiinteaza un gen muzical dramatic si
coregrafic: opera balet unde protagonist era regele insusi.
- are o relatie speciala cu comedia franceza
- studiaza si valorifica in cant inflexiuniile limbii franceze
- a fost un colaborator, competitor si rival al lui Moliere

Cea mai puternica personalitate a teatrului francez: Moliere (in special in domeniul comediei)

- Corneille si Rasin reabiliteazape specific francez tragedia antica

Sunt fondatorii teatrului clasic francez
Institutia cea mai importanta: Comedia Franceza.

Jean-Phillipe Rameau
- compune opere
- muzica instrumentala in genul sitei
- muzica de divertisment
- suite de tip francez
- muzica pentru clavecin
- are un aport in domeniul armoniei tonale: primul tratat de armonie tonala – pornind de la principiile
naturale ale rezonantei sunetului.
- realizeaza o sistematizare a acordului