Muzica instrumentala in renastere si baroc

O mare realizare a culturii muzicale înaintate a Renasterii, dupa opera, a

fost dezvoltarea muzicii instrumentale, sprijinindu-se pe noile varietati de
instrumente cu arcus, care avea posibilitatea de a cânta (viola, lira cu
arcus, dar mai ales vioara), iar pe de alta parte, pe largirea considerabila a
mijloacelor de expresie ale instrumentelor cu claviatura (orga,
clavecinul), în ce priveste succesiunile armonice ale acordurilor. În epoca
Renasterii se perfectioneaza rapid si lauta – unul din cele mai raspândite
instrumente în muzica de amatori si în activitatea concertistica.
Renasterea în muzica reprezinta o reînviere a vechilor valori, miscând
ascultatorul atât moral cât si spiritual.Muzica si compozitia au prins o
noua vitalitate încântatoare. Conform umanistilor (savanti renascentisti
care studiaza culturile vechi ale Greciei si Romei) compozitia muzicii a
fost un lucru bun si moral, iar a fi capabil sa cânti bine vocal si la un
instrument era un lucru esential daca doreai sa fii considerat un copil al
Renasterii. Nobilii angajau muzicieni ca sa-si învete copiii sa cânte si sa
întretina vecinii de rang. Secolul al XVI-lea a cunoscut dezvoltarea
multor instrumente noi. Instrumentele cu corzi au fost preferate, în special
cele din familia violei care a fost premargatoare viorii. Viola era usor
cunoscuta din cauza ornamentelor care ajutau la îndrumarea degetelor în
gasirea notelor. La viola se cânta la reuniunile familiale.
Lauta, alt instrument favorit, avea ornamente si era populara pentru
acompaniamentul de voci – în aceeasi masura în care o face chitara
astazi.Fluierul, flautul si cornul erau si ele preferate.Clavecinul si orga au
aparut ca instrumente eficiente si se scriau partituri muzicale elaborate
special pentru aceste instrumente.
Cel mai important dintre instrumentele cu coarde si arcus - vioara – a
aparut în cercurile umaniste abia în ultimul patrar al secolului al XVI-lea.
Catre sfârsitul secolului al XVI-lea, în Italia începe sa se dezvolte
productia de viori, maestrii cremonezi constructori ai acestor instrumente
– Amati, Stradivarius, si altii – ajungând sa fie cunoscuti si dincolo de
hotarele tarii lor.
Instrumentele noi, îmbunatatirea metodelor de imprimare si un mai mare
acces la muzica toate au contribuit la dezvoltarea unui alt gen de muzica,
numita muzica de camera creata pentru a fi prezentata în fata unui
auditoriu mic.

Albinoni – Adagio
Tomaso Albinoni – 1671-1750 a fost un compozitor si violonist Italian. a
fost de asemenea un compozitor de muzică instrumentală prolific: înainte
de 1705, a scris în special trio sonate și concerte de vioară, dar între
1705 - 1719 și după a scris solo sonate și concerte pentru oboi.
Spre deosebire de cei mai mulți dintre compozitorii din vremea sa, nu
pare să fi văzut în vreun post nici în cadrul bisericii nici la curte , dar a
fost un om independent, care a preferat să compună o muzică fără
influențe.
Muzica sa instrumentală a atras atenția în mod deosebit lui Johann
Sebastian Bach, care a scris cel puțin două dintre fugile sale pe teme de
Albinoni
Faimosul Adagio in Sol Minor de Albinoni a fost reconstituit de Remo
Giazotto după un fragment al părții lente din trio sonata, ce s-a
descoperit printre ruinele Bibliotecii de stat.Cea mai des intalnita
orchestratie a acestei piese este cea pentru ansamblu instrumental si
orga sau numai pentru ansamblu instrumental. Compozitia a fost intens
utilizata ca fundal al unor emisiuni, coloane sonore pentru filme, jocuri
etc. (Dama cu Camelii, The Doors)