1.

STILUL MUZICII BAROCULUI-NOTIUNI GENERALE

In muzica,Barocul coincide cu o perioada cunoscuta sub denumirea

de preclasicism si se plaseaza intre anii 1580-1750 ,mai precis,in

muzica,inceputurile Barocului (preclasicismului)au coincis cu sfarsitul

perioadei de stralucire a polifoniei vocalea Renasterii ,aureolata de

contributiile celor doi titani Giovanni Pierluigi da Palestrina si Orlando di

Lasso-,iar sfarsitul a fost marcat de anul disparitiei celui mai de seama

reprezentant al acestei perioade,Johann Sebastian Bach-anul 1750.

Noul stil musical a fost pregatit de toate tarile Europei centrale,,mai

ales de Italia,care a fortat limitele vechiului mod de compunere a

muzicii,inchizand poarta ,,epocii de aur’’ a polifoniei vocale ,,a

cappella’’,propunand noi modalitati de edificare a arhitecturilor sonore

fundamentate pe monodia acompaniata,pe tonalism sip e

instrumentalism.Monodia acompaniata,tonalismul si instrumentalismul pur

au fost cele trei dimensiuni principale ale noului stil musical care au prins

radacini in toate tarile europene,in special in Franta,Italia,Germania si

Anglia.

Monodia-desprinsa din stufozitatea liniilor melodice polifoniceelement fundamental characteristic al

preclasicismului musical timpuriu-a

aparut ca reactive impotriva unor procedee compozitionale savant fixe;

apare discursul musical omofon-dat de simultaneitatea obiectelor sonorecare a impusorganizarea

tonala,bazata pe principiul raportului de

congruenta intre treptele modurilor majore si minore si de gravitaie a lor

spre un sunet central.Practica monodiei acompaniate a fost aplicata si

muzicii instrumentale,care ,in perioada Barocului a trecut in prim planul

preocuparilor creatorilor.In consecinta,locul muzicii corale polifonice ,a

cappella’ a fost luat de cantul vocal solistic-chemat sa promoveze sis a

asigure expresivitatea textului incadrat in genuri ca opera ,cantata si

oratoriul,si de cantul instrumental pur- desprins de continutul poetic(text)-

determinand aparitia si evolutia unor genuri si forme de sine statatoare ca

suita,sonata,cvartetul,toccata,uvertura,simfonia etc. Astfel ca,incepand cu primele decenii ale sec al

XVII-lea,compozitia muzicala cultivata a fost

orientate in doua directii:

-cea a muzicii vocale-melodie cu text acompaniata instrumental

-cea a muzicii instrumentale –fara text,solo sau in asnamblu.

Compozitorul preclasic a descoperit –ca si in celelalte arte-contrastele si

opozitia dintre clar si obscure,dintre piano si forte,(dinamismul impunanduse ca o caracteristica

expresiva permanenta a muzicii),importanta capitala

a ritmului ca factor determinant al muzicii,la care se adauga elemente

specific esteticii generale a Barocului: monumentalitatea arhitecturilor,in

multidimensionalitatea artei variatiei melodice,ritmice,armonice si

arhitectonale a compozitiei si virtuozitatii.Cratorul cauta,mai mult ca oricand

,constructii melodice pregnante logice si clare,gandite tonal si nu modal,se

apleaca spre ornament,pe care il savureaza in varietatea sa ,si-l grefeaza

apoi creatiilor sale construite modulant,fiind animate tehnica dezvoltarii,a

secventarii si a repetabilitatii.

Stilul muzicii preclasice este rezultatul unor intense efervescente si

se individualizeaza prin cateva coordonate proprii constituite ca

permanente stilistice prezente in toate cele trei faze ale

Barocului(timpuriu,dezvoltat,tarziu),indifferent de personalitatile si genurile

care l-au populat si care l-au reprezentat. Acestea sunt:

omofonia,tonalismul si instrumentalismul carora li se adauga –pe plan

second- polifonia,simetria pulsatiti ritmice si tematismul.Astfel,are loc

procedeul desprinderii muzicii instrumentale de cea vocala producandu-se

trecerea de la muzica vocala(concret nationala) la cea instrumental,lucrari

scrise pentri 1,2,3,4,5,6,8 nstrumente-si chiar mai multe-mentinute in

parametrii traditionali si in limitele ambitusului vocal,evoluand insa in

directia gasirii unor formule instrumentale diverse:

-un singur instrument polifonic(luthmorga,clavecin)

-un grup restrins de instrumente(muzica de camera)

-un grup mai mare de instrumente(orchestra)

In parallel,muzica vocala ,dependent de text,trece printr-un process

de restructurare –succesiuni de fraze muzicale alcatuite dupa criterii si

raporturi specific in functie de destinatie si exigente artistice,tinzand continuu spre omofonie,spre

primordialitatea organizarii vertical,a

amplificarii cantului solistic acompaniat.

Distingem trei tipuri de muzica vocala:

-solistica acompaniata instrumental

-dialogata(melodie cu text distribuita la doua sau mai multe personaje)

acompaniata si ea instrumental

-corala(pentru mai multe voci,cu text identic),cu sau fara acompaniament

instrumental

Din combinarea si asamblarea lor au rezultat genuri muzicale

complexe ca opera,cantata si oratoriul,specific muzicii dramatice cu o mare

audienta si deschidere in viata muzicala internationala.