UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

Facultatea de Litere
Departamentul de Arte

REFERAT LA ETICA SI INTEGRITATE ACADEMICA

Coordonator stiintific

Lector Universitar Dr. IOLANDA MANESCU

Masterand :

Bazavan Florin Viorel,

Anul I,
Arta muzicala romaneasca contemporana
Sentimentele morale și dezvoltarea conștiinței morale (capitol 3 din Curs de
deontologie si integritate academica)

Etica academică este o ramură a eticii aplicate care are două componente
principale:
- deontologia academică,vizează respectarea codurilor și normelor de etică
specifice lumii academic; vizează asigurarea respectării normelor etice de frica
sancțiunilor și a oprobiului public
- integritatea academică, vizează iși dezvoltarea unui comportament etic habitual,
dezvoltarea unei conștiințe etice și unor sentimente etice autentice..
Aceste două componente nu vin, de obicei, la pachet. Chiar dacă marea
majoritate a oamenilor se
feresc zi de zi să facă lucruri reprobabile din punct de vedere etic pentru a-și
menține
imaginea de oameni corecți și cinstiți în fața prietenilor și cunoștințelor, asta nu
implică
în mod automat și faptul că ei au o integritate morală autentică.
1. Omul ca ființă socială și imaginea publică
Omul este o viețuitoare socială , ale cărui comportamente sunt născute , la
început prin imitație, iar ulterior prin conștientizare și internalizare. Prin urmare,
pare că drumul către conștiința morală începe
cu imitația exterioară și sfârșește, după ani și ani de exercițiu moral, în formarea
unor obișnuințe, impulsuri și reacții etice care formează ceea ce am putea numi
„caracter”. Așadar, formarea caracterului pornește de la imitația exterioară a
comportamentelor morale.
Etica este, meșteșugul sau arta (techne) formării unui caracter (ēthos) nobil sau
bun,prin: fie ascultând de sfaturile celorlalți, fie luând decizii pe baza propriei
gândiri și a propriilor habitualități etice.
 In dezvoltarea morală a cuiva prima etapa este una prin care moralitatea este
impusă din exterior, prin „sfaturi bune” și prin presiune sociala(„etică exterioară”)
duce la un comportament de conformitate cu
cutumele și normele societății în care individul trăiește sau a grupului social din
care
acesta face parte. Presiunea din partea societății are, la rândul ei, două
modalități de manifestare :Pe de o parte, sunt încurajate acțiunile dezirabile
(adică conforme cu normele etice implicite) prin acordarea de laude, premii și tot
felul de beneficii celor care le
îndeplinesc. Pe de altă parte însă, sunt descurajate acțiunile imorale prin oprobiul
public („prejudicii de imagine publică”) aduse agentului imoral de către societate
Întrucât imaginea publică este construită pe aparențe, pe modul în care vedem
din exterior comportamentul unui om, atunci: cum putem decide dacă o persoană
care ne pare morală are în mod autentic o conștiință morală?
Moralitatea rezulta mai întâi, la nivel afectiv. Există o diferență fundamentală
între trăirile celui preocupat doar de propria imagine și trăirile celui ce și-a
interiorizat normele etice ca habitusuri.
2. De la frică la rușine –formarea constiintei etice -conștiința morală se formează
pe baza unor trairi (afecte,sentimente).Nu se poate vorbi despre constiinta fara
implicarea ununi anumit afect.Constiinta este legata mai degraba de afectivitate
decat de cee ace numim noi ratiune.
Conștiința în genere începe ca un sentiment și este, ulterior, raționalizată și
analizată de facultățile noastre cognitive; în al doilea rând, nu putem vorbi despre
conștiință fără ego. Așadar, de fiecare dată când vorbim despre conștiință,
experiența
noastră interioară ne arată că există un eu care crede gândește, care voiește, care
înțelege,
care afirmă, care neagă, dar care, mai înainte de toate acestea, simte.
. Mai mult decât atât,acest ego este un fenomen specific uman .
„Conștiință” și „conștiență”.
Conștiență- simpla observare a fenomenelor exterioare și care este împărtășită de
oameni cu o sumedenie de alte viețuitoare,
Conștiința specific umană implică raportarea la sine din perspectiva unui anumit
set de idei sau valori ale eului. Conștiința umană există într-un întreg mediu de
idealuri, sensurI; conștiința se clădește pe o temelie afectivă.
Dezvoltarea conștiinței morale, -stadiile acestei dezvoltări în funcție de
sentimentele sau emoțiile resimțite de „eul moral”și, respectiv, în funcție de
raportarea la sine prin prisma unor valori.
Conștiința morală este raportarea generică la o acțiune (fie personală, fie a
altcuiva) prin prisma ideii de Bine. Cu alte cuvinte, când vrem să vedem dacă
cineva a luat o decizie morală sau nu, ne întrebăm dacă el a făcut bine ceea ce a
făcut.
Ceea ce trebuie să observăm este însă faptul că, dacă înlocuim valoarea binelui cu
alte valori, vom obține un alt tip de conștiință:o conștiință estetică sau conștiință
epistemologică.
Prin urmare, există mai multe tipuri de conștiință, dintre care se manifestă prin
anumite sentimente și vizează o anumită valoare cardinală. Celor trei
sentimente( frica, rușinea și vina) – li se pot alătura alte sentimente, cum ar fi
mândria, cinstea sau liniștea
sufletească (împăcarea cu sine). Toate acestea, luate împreună, formează un fel
de
context afectiv în care ceva de genul conștiinței morale poate lua naștere
În primul rând, frica de pedeapsă este, izvor al moralității. frica vizează , adică
o ființare din lumea înconjurătoare, resimțită ca ceva exterior propriului nostrum
sine. Frica de noi înșine este doar o metaforă care se referă mai degrabă la
momentele
în care „ne ieșim din fire” și „nu mai suntem în apele noastre”, adică ne raportăm
la noi
înșine ca la altcineva, ca la un străin în ale cărui reacții nu ne regăsim.
frica, ea este o reacție la ceva ce este privit ca fiind amenințător nu ca ceva ce
este privit ca fiind incorect din punct de vedere moral.
. Frica nu este un sentiment moral popriu-zis, cât mai degrabă un sentiment
menit să conserve starea sau statutul nostru actual- „amenințare” la propria
noastră bunăstare, nu neapărat pentru că am conștientiza faptul că ceea ce am
făcut să merităm o astfel de decădere în ochii celorlalți ar fi imora; în cazuri foarte
rare frica de oprobiul public se manifestă ca frică pură, în lipsa rușinii, care este
văzută de sociologica o „emoție socială primordială”
Cu alte cuvinte, spre deosebire de frică, rușinea, deși este tot orientate spre
exterior, spre contextul social, implică și o evaluare a propriilor acțiuni, o
conștiință morală de sine. Tocmai de aceea, rușinea este o a doua etapă în
dezvoltarea conștiinței
Sentimentul vinovăției, este semnul unei conștiințe morale mature. vinovăția
este un sentiment mai «privat», determinat de examinarea intimă a propriilor
comportamente în discordanță cu norme și valori internalizate”(integritate)
Pe aceste sentimente morale au fost construite de-a lungul istoriei omenirii
conceptia despre dreptate a popoarelor ,putind vorbi despre o „cultură a rușinii”
și „cultură a vinovăției”..
„Frica de Dumnezeu”, accentul punându-se pe dezvoltarea unei integrități morale
în conformitate cu normele etice și ascetice ale creștinismului.
Frică de pedeapsă, este însoțită, în grade diferite,de rușine, la fel cum rușinea
poate fi însoțită de sentimente de vinovăție.
Problema cu aceste sentimente morale este însă aceea că ele nu pot fi niciodată
cuantificate și nu pot sta garanție corectitudinea unei judecăți morale. Una este să
avem
intuiții morale bune și alta este să luăm decizii etice.
Comentati originea cuvintului ipocrit
Este interesant de observat faptul că românescul ipocrit este un cuvânt cu
originea grecească care ne
spune multe despre modul în care grecii se raportau la „imaginea publică”.
Hypocritēs însemna, în greacă,
„actor”. Or, actorul este, prin definiție, duplicitar. El joacă un rol, întruchipează un
personaj, expune niște aparențe care fac ca adevăratul său caracter să rămână
întotdeauna ascuns în spatele unor măști.
Cu alte cuvinte,dacă societatea judecă faptele după imaginea pe care cineva o are
în societate, este posibil ca aceste comportamente de conformitate cu cutumele
să nu fie dintr-o conștiință morală
autentică, ci din dorința de succes, de atenție și de recunoaștere publică, dorință
care poate predispune la un comportament ipocrit sau duplicitar