UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

Facultatea de Litere
Departamentul de Arte

REFERAT LA MUZICA CONTEMPORANA-

LIMBAJ SI STIL

Coordonator stiintific

Conf. Univ. Dr. Sandu Petre Eugen

Masterand :

Bazavan Florin Viorel ,

Anul I,
Arta muzicala romaneasca
contemporana
 Resurse noi in educatia muzicala

Activitatea şcolară instituţionalizată a fost organizată de la

bun început pe clase de elevi în funcţie de vârstă, cu un program
zilnic (orarul şcolii/clasei) şi pe ore de curs (50`/45`). Activitatea
zilnică de predare – însuşire – asimilare a fost iniţiată de către
Herbart (lecţia herbartiana) iar pe parcurs a mai suportat
schimbări (nesemnificative). La lecţia clasică (tipul de lecţie) de
predare, consolidare, recapitulare, mixtă s-a mai adăugat, în timp,
jocul, care simulează un mic spectacol, o alegorie, o activitate a
adulţilor etc, ajutând la dezvoltarea fanteziei, spontaneităţii,
personalităţii elevilor.
Cel mai important, adecvat activităţilor muzicale, este jocul
didactic muzical iar idealul ludic poate fi jocul muzical dramatizat,
creaţie a elevilor, cu o desfăşurare serială, ce poate fi îmbogăţită
şi modificată continuu.
Audiţia muzicală reprezintă o formă la îndemâna omului
contemporan.
În sistemul educaţional, activitatea are o denumire standardizată
(audiţie muzicală) şi a devenit o necesitate în procesul de
educaţie muzicală, cu condiţia ca ea să fie activă, cu participarea
activă a elevului, în trăirea emoţional - afectivă a muzicii.Se
consideră că dintre toţi factorii ce influenţează individul,
ambientul sonor joacă un rol deosebit în educaţia muzicală, prin
receptarea, selecţionarea unui repertoriu valoros ca potenţial
formativ, factor educativ şi terapeutic (muzicoterapie).
Auditia muzicala –metodele Maria Montessori, Maurice Martenot,
Dmitri Kabalevski, Shin-Ichi Suzuki
Audiţia muzicală activă antrenează elevii în activităţi ce anulează
inhibiţia, favorizând spontaneitatea, fantezia de a modifica
modelele propuse, realizarea de punţi interdisciplinare, de a trezi
interesul pentru muzică, de a dezvolta calităţile interpretative
vocale şi instrumentale.
Pedagogia muzicală a găsit soluţii pentru tratarea audiţiei
muzicale, propunând obiective diferite. Astfel pedagogia muzicală
franceză propune denumiri diferenţiate ale activităţilor de
receptare a surselor sonore de natură diferită după cum urmează:
- ascultare (ecouter) pe activitatea care are ca sursă sonoritatea
ambientală a naturii, a mediului zgomotelor, a mediului sonor
vorbit;
- audiţie muzicală (audition) activitatea care are ca sursă sonoră
muzica vocală şi vocal-instrumentală.
Patru mari personalităţi ale pedagogiei muzicale şi medicinei
secolului al XX-lea, au conturat modalităţi de convertire a audiţiei
muzicale, fie ca ambient sonor, fie muzica propriu-zisă, în resurse
ale educaţiei moderne, prin modul de a le adapta la obiectivele
propuse (Maria Montessori, Maurice Martenot, Dmitri Kabalevski,
Shin-Ichi Suzuki).
Premisele de la care porneşte educaţia montessoriană sunt:
- Convertirea mediului înconjurător (ambiental) în material
didactic de bază pentru toate disciplinele şcolare;
- Luarea în consideraţie a “perioadelor de interes senzorial” ale
copilului de vârstă mică.M. Montessori foloseşte pentru prima
dată în educaţia muzicală diferite obiecte din materiale diverse cu
ajutorul cărora se realizează o cunoaştere senzorială completă
cum ar fi:
- Corpuri geometrice din lemn/alte materiale colorate cu roz,
cafeniu, albastru şi roşu;
- Forme geometrice obţinute prin combinare (leggo);
- Materiale pentru cunoaşterea tipului de material din care este
confecţionat un obiect, a greutăţilor şi asperităţilor unor
suprafeţe, a temperaturii unor corpuri;
- Materiale pentru dezvoltarea simţului auditiv;
- Clopoţei muzicali pentru formarea şi dezvoltarea auzului
muzical.
Cu ajutorul ultimelor procedee, elevul este introdus în lumea
sonorităţilor înconjurătoare, folosindu-se de mici ghicitori ce au ca
subiect zgomote şi sunete ce pot constitui primele dictee
muzicale.

Maurice Martenot -acordă o importanţă egală (manualele

Martenot) audiţiei muzicale cu cea a cantului vocal şi
instrumental. După opinia sa, audiţia muzicală are următoarele
obiective:
- să-l facă pe elev să iubească muzica;
- deprinderile dobândite să-i folosească în societate;
- să favorizeze stări sufleteşti pozitive, să-i canalizeze energiile;
- să-i transmită cunoştinţele teoretice prin joc;
- să formeze un auditoriu sensibil (la calitatea muzicii);
- să pregătească muzical şi psihic elevul instrumentist
Dmitri Kabalevski propune o metodă de educaţie muzicală
care să se bazeze pe interpretarea şi audierea unor piese
muzicale aparţinând unor genuri restrânse care au capacitatea de
a se emancipa în genuri mai ample, complexe şi care să acopere
mai multe stiluri şi forme muzicale.
Metoda sa are la bază structurarea repertoriului muzical pe ideea
de tematism interdisciplinar, fapt care se regăseşte şi în
programa de educaţie muzicală.
Shin-Ichi Suzuki violonist şi pedagog japonez a cărui metodă
de predare instrumentală (vioara) se bazează pe ambientul
natural în care trăieşte copilul, pe tot ce vede şi aude acesta în
jurul său. Eficienţa educaţiei muzicale, în opinia sa, este cu atât
mai mare cu cât vârsta copilului este mai mică, iniţierea
instrumentală să se facă începând cu vârsta de 2 - 3 ani.
Principiul de bază al metodei Suzuki pleacă de la o simplă
observaţie, aceea că micul copil aude mereu în jurul său cuvinte
din limba maternă care sunt asociate cu anumite “intonaţii”; după
ce micuţul şi-a însuşit un vocabular minimal şi specificul intonaţiei
limbii materne, acesta poate comunica verbal, iar apoi în scris.
Plecând de la acest principiu, Suzuki l-a transferat în educaţia
muzicală, i-a atribuit educaţiei muzicale prioritatea şi întâietatea
bine meritată.