INSUSIRILE VOCII UMANE

Vocea este una dintre cele mai impresionante creatii ale naturii.Ea prezinta unele insusiri ce difera de la
o persoana la alta,insusiri pe care dirijorul si in general orice musician trebuie sa le cunoasca.

Inaltimea,este rezultatul numarului de vibratii ale coardelor vocale. De la un subiect la altul,ea

variaza intre anumite limite,determinand intinderea vocii respective.Datorita acestor varieti de
inaltime,fiecare voce se situeaza intr-o anumita zona a scarii vocale,inauntrul careia se desfasoara pe
cele trei registre: grav,mediu,acut.

Intensitatea depinde de amplitudinea vibratiilor,aceasta tinind,la rindul ei,de mai mica sau mai mare
presiune pe care aerul,in cursul expirarii o exercita asupra coardelor intocmai cum intensitatea
sunetelor unui instrument de suflat rezulta din impingerea mai slaba sau mai puternica a coloanei de
aer,iar la un instrument de coarde prin apasarea de coarda a arcusului.Profesorii de cant Evita
cuvintul ,,presiune’’ si explica elevilor ca aerul nu trebuie impins,ci lasat sa ,,curga’’ usor.Dar aceasta
curgere permanenta usoara ar avea drept rezultat raminerea neschimbata a intensitatii,monotonie
imposibil de acceptat nu numai in muzica,ci si in vorbirea curenta.O oarecare preiune trebuie sa
existe,fie ca vrem sau nu sa o spunem.Ceea ce arata profesorii de cant este in realitate o simpla masura
de precautie,spre a Evita impingrerea exagerata a aerului.

Durata este in functie de timpul cat glota se afla deschisa si coloana de aer in continua
curgere.Ibchiderea glutei sau intreruperea iesirii aerului printr-o noua inspirare face ca sunetul sa
inceteze de a se mai produce.Cum durata sunetelor are o importanta hotaritoare in realizarea
discursului cantat,e usor de inteles ca studiul respiratiei,al acumularii unei cantitati suficiente de aer,cu
eliminarea lenta a lui,constituie una din principalele preocupari ale scolii de cant.

Timbrul,rezultat al contopirii sunetului brut,cu armonicele lui,este poate cea mai interesanta insusire a
vocii umane.Este de observant ca vocile care fac parte din aceeasi grupa se aseamana intre ele,fara ca
asemanarea sa fie totala,cee ace aflam si la instrumente.Astfel,daca ascultam mai multe
soprano,constatam ca ele emit sunete orecum la fel,dar ca se si deosebesc una de alta,datorita atat
constructiei organelor ce compun aparatul fonator,cat si felului cum sunetele sunt puse in rezonanta,de
unde usor se poate vedea ca nici o soprano nu se aseamana,pina la identificare cu ala soprano. Rezulta
de aici ca vocile apartinand aceleiasi grupe au treasaturi ce determina timbrul general al grupei
respective,dar ca,in acelasi timp,fiecare voce are trasaturile ei specific,deci timbrul propeiu ,care
diferentiaza vocile intre ele.Situatia se prezinta la fel si in celelalte grupe vocale.Spunem despre timbre
ca atribuie culoare si personalitate fiecarei voci.

Justetea,capacitatea de a canta curat depinde de numarul exact de vibratii corespunzator fiecarul

sunet.Un numar de vibratii mai mic sau mai mare duce la intonarea mai jos sau mai sus a sunetului,deci
la un sunet fals.

Supletea,este acea insusire a vocii de a fi elastica.O voce supla trece usor de la o nuanta la alta,rezolva
cu success problemele de virtuozitate,se adapteaza fara mari dificultati unui discurs musical,oricat de
sinuos,mai ales daca dispune si de o buna scoala de cant.In general vocile se simt bine in registrul lor
mediu,unde sunt mai mladioase si mai usor de condus,in timp ce forta Sonora este mai mare in registrul
inalt, si din ce in ce mai scazuta in cel grav,unde sunetele devin tot mai estompate.
Din insusirile expuse rezulta asadar o seama de diferentieri si analogii intre voci,cee ace a permis
organizarea lor in patru mari grupe: a sopranelor,altistelor,tenorilor si basilor.Aceasta organizare a avut
insa loc foarte tarziu,mult dupa aparitia contrapunctului.Mii de ani omul a cantat fara sa stie ce fel de
voce are si cum se numeste ea.