Coordonator stiintific Lector Universitar Dr. IOLANDA MANESCU
Masterand
Bazavan Florin Viorel ,
Anul I, Arta muzicala romaneasca contemporana CE SUNT NORMELE MORALE ( CONSPECT ) Distincția dintre rațiunea teoretică și domeniul ei de exercițiu „ceea ce este”, și rațiunea practică ce se ocupă de „ceea ce trebuie să fie” nu are în vedere existența a două rațiuni. Omul posedă, firește, o singură ratiune.«Ceea ce este» descrie lucrurile așa cum sunt (tendințe sociale, capacități mentale, procesele neuronale), în timp ce «ceea ce trebuie să fie» se referă la cum ne-am dori să fie lucrurile și cum trebuie să ne comportăm. «Este» corespunde realității, iar «trebuie» valorilor…«Este» și «trebuie» sunt yin-ul și Yang-ul moralității. Le avem pe amândouă, avem nevoie de amândouă; nu sunt același lucru, dar nici nu sunt complet separate. Sunt complementare. Există, cum arată Kant, trei forme de manifestare ale egoismului nostru în lume, adică de centrare a noastră pe noi înșine: -„egoismul logic” și se referă la încrederea că opiniile noastre sunt adevărate prin simplu fapt că le afirmăm. -„egoismul estetic”,-convingerea fermă că propriul nostru gust reprezintă o evaluare universală a plăcerii pe care o produce contemplarea artistică -egoismul moral este acela pentru care toate scopurile se limitează la sine, nevăzând nici un folos decât în ceea ce îi folosește lui… cu privire la foloase și la propria-i fericire.”(fericirea noastră este realizată, de regulă, pe seama nefericirii celorlalți.) Moralitatea umană a apărut pe lume și s-a diferențiat de cea animal.Spre deosebire de animale care dispun de forme rudimentare de moralitate prin intermediul emoțiilor morale – cum ar fi de pildă compasiunea, cooperarea și întrajutorarea, îngrijirea bolnavilor –, la om, moralitatea este reglementată prin norme etice ce tind să aibă o valoare universală. „Raportarea la bine și la rău se face «în cazul omului, n.n.» la nivel mai abstract și dezinteresat. Prin asta se distinge moralitatea umană: prin tendința către standarde universale . În centrul vieții morale umane se află obiceiurile (cutumele), norme morale. Normele sunt condiții ale libertății și împlinirii idealurilor noastre de oameni,acestea sunt nescrise și anonime, transmise mai departe de la generație la generație. Ele reglementează comportamentele legate de marile rituri ale vieții omului, naștere, căsătoria, moartea și deopotrivă, totalitatea relațiilor dintre oamenii care trăiesc într-o comunitate. „Obiceiurile pot fi privite ca o specie a deprinderilor. O deprindere este în esență o regularitate în comportamentul unui individ, o dispoziție sau o tendință de a face lucruri asemănătoare sau în circumstanțe repetabile. Deprinderile se dobândesc, nu sunt înnăscute. Obiceiurile pot fi privite ca depinderi sociale. Ele reprezintă tipare de comportament pentru membrii unei comunități. Obiceiurile instituite în calitatea lor de norme morale se referă nu doar la acțiune, ci și la idealuri. „De reguli ideale este vorba, bunăoară, atunci când spunem că un om trebuie să fie generos, iubitor de adevăr, cumpătat etc. Regulile ideale sunt strâns legate de În alte cuvinte, normele morale nu doar prescriu comportamente dezirabile, ci fixează și anumite modele de umanitate către care tind oamenii obișnuiți. Dacă ne ocupăm de afaceri vrem să devenim oameni de afaceri buni, dacă ne ocupăm de educație vrem să devenim profesori buni ș.a.m.d. Normele juridice sunt sisteme de interdicții elaborate prin voința celor care exercită puterea într-un stat. Pe scurt, normele juridice sunt formulate în legi explicite care impun, sub amenințarea pedepsei, comportamente sociale obligatorii ; normele juridice au o structură logică standard compusă din trei elemente: ipoteza, dispoziția și sancțiunea. Normele morale care sunt exprimate în sfaturi sau maxime de înțelepciune populară, fiind însoțite de pedepse blânde, cum ar fi observația etică, certarea ori marginalizarea. Relația dintre normele juridice sau de drept și normele morale.:sistemul de legi juridice trebuie să se fundeze pe idealuri, principii și norme morale („justiție prin drept și morală”). Pe scurt, etica academică promovează respectarea normelor eticei ,adica agenții morali implicați în actul educațional trebuie să respecte normele etice nu de frica pedepselor , ci din convingerea că ei reprezintă modelul de umanitate spre care aspiră ceilalți semeni ai noștri. .