Instrumente muzicale din Baroc

Matei Mario

Clasa a X-a A

Barocul muzical (sau preclasicismul) a fost un curent din muzica clasică europeană ce s-a
manifestat aproximativ între anii 1600 și 1730. Barocul a format o punte de legătură între
renaștere și clasicism. Termenul de "baroc" derivă din cuvântul portughez barroco ce
înseamnă „perlă deformată”, o descriere negativă a muzicii puternic ornamentate din
această perioadă.

Chitara ori ghitara este un instrument muzical cu coarde ciupite. Ea are un gât lung, delimitat
cu ajutorul tastelor, și o cutie de rezonanță ale cărei ambe fețe sunt plane. În lateral, se
formează „umerii” caracteristici, rotunzi, care dau corpului forma cifrei 8. Acordajul standard
în cvarte perfecte (cu o singură excepție) aduce cu cel al instrumentelor din familia violei
(viola da gamba, violone ș.a.).

Chitara joacă un rol important în numeroase genuri muzicale aparținând folclorului, dar
îndeosebi muzicii de consum. Între aceste genuri, se numără muzica blues, country, folk,
flamenco, jazz, rock și pop. Practica contemporană include chitara cu șase corzi (acustică,
mult mai rar electrică) în muzica cultă astfel: repertoriul specific este cântat la chitară
„clasică” (ale cărei corzi sunt fabricate din nailon), muzica veche (renascentistă sau barocă),
în lipsa unui instrument mai potrivit, se execută la chitară cu corzi de oțel, iar muzica
contemporană se va executa la ambele, în funcție de indicațiile din partitură. La chitară se
poate cânta folosindu-se exclusiv proprietatea acustică a corpului chitarei (în care se
propagă undele sonore create de vibrația corzilor la ciupire) sau folosindu-se un amplificator
(potrivit atât la chitare electrice, cât și la cele acustice) ce crește în intensitate și modelează,
în funcție de preferințele chitaristului, semnalul captat de dozele electromagnetice montate
în apropierea corzilor.
Lucrari reprezentative:

- Scrisa de Silvius Leopold Weiss in anul 1721, Tombeau sur la Mort de M.Comte
d’Logy este una dintre piesele reprezentative ale stilului baroc.
- Bourreé in Mi Minor

Se numara printre cele mai faimoase piese ale lui Bach si a fost scrisa inital pentru lauta, ca
parte din a cincea miscare a Suitei pentru lauta in E Minor.

Are la baza elemente specifice bourree – dans social francez popular in perioada regelui
Louis XIV. Linia melodica a fost utilizata de numerosi muzicieni precum Paul McCartney
(Blackbird, JennyWren), Led Zeppelin (Heartbreaker) si Yngwie Malmsteen.

Este o piesa de nivel intermediar, populara atat printre studentii de chitara clasica, cat si
printre interpretii avansati, si un exemplu tipic al epocii baroce.