O scrisoare pierduta

Ion Luca
Caragiale
-Argumentarea apartenentei la specia
comedieIn opinia mea, opera O scrisoare pierduta, de Ion Luca Caragiale
este o comedie, specie a genului dramatic in proza ce infatiseaza personaje,
caractere si moravuri sociale ce starnesc hazul cu sens moralizator si final
fericit.
In primul rand, ca in orice opera dramatica, dialogul este modul
specific de expunere, in deschidere aparand o lista cu numele personajelor:
Catavencu, avocat; Tipatescu, prefectul judetului. Textul este structurat in
patru acte cu cate noua, paisprezece, sapte si respectiv paisprezece scene,
inaintea fiecarei replici fiind indicat numele personajului ce o rosteste:
Tipatescu: Sa-mi aflii ce scrisoare e aia. De asemenea se remarca prezenta
didascaliilor: Zoe (iesind din dreapta misterios).
In plus apar personaje pe care autorul le numeste persoane si un
conflict dramatic intre cele doua factiuni ale aceluiasi partid: pe de-o parte
grupul Tipatescu, Trahanache, Farfuridi si Branzovenescu si pe de alta parte
grupul Catavencu, Ionescu, Popescu.
Evenimentele sunt plasate intr-un cadru spatiu temporal marcat prin
indici specifici: in capitala unui judet de munte si in zilele noastre.
In al doilea rand, prin modul de rezolvare a conflictului, textul se
subsumeaza categoriei estetice a comicului. Astfel, intalnim: comicul de
situatie (pierderea si gasirea repetata a scrisorii); comicul de caracter
(discrepanta dintre esenta si aparenta); comicul de nume (Catavencu);
comicul de limbaj (pronuntare gresita, confuzia paronimica, truismele,
contradictia de termeni).
In concluzie, trasaturile mai sus prezentate justifica pe deplin
incadrarea operei in specia comediei.