Particularităţi de construcţie a personajului Nae Cațavencu din

comedia,,O scrisoare pierdută de” de I. L. Caragiale

1. Introducere
Comedia ,,O scrisoare pierdută” de Ion Luca Caragiale reprezintă a
treia piesă din cele patru scrise de autor, alături de ,,O noapte furtunoasă”,
,,Conu Leonida față cu reacțiunea” și ,,D-ale carnavalului”.
Ion Luca Caragiale face parte din ,,epoca marilor clasici” ai literaturii române,
la fel ca Ion Creangă, Ioan Slavici și Mihai Eminescu.
Comedia ,,O scrisoare pierdută” a fost jucată pe scenă în
1884, fiind o comedie ce satirizează aspectele societății, inspirată de alegerile
din 1883.
2. Prezentarea statutului social, psihologic și moral al personajului
Nae Cațavencu este unul dintre personajele comediei de moravuri ,,O
scrisoare pierdută” de Ion Luca Caragiale. Este construit realist, fiind tipul
demagogului ce aspiră să înșele autoritatea printr-un limbaj de lemn.
Din punct de vedere socio-profesional, Nae Cațavencu este un avocat
ambițios, proprietar al ziarului ,,Răcnetul Carpaților”, lider al grupării
independente opuse partidului aflat la putere.
Din punct de vedere psihologic, personajul este slab conturat, accentul
fiind pus mai mult pe comportamentele deviante. Personajele caragialiene nu
au procese de conștiință, totul fiind animat de o ,,mare trăncăneală” (Mircea
Iorgulescu).
Statutul moral al personajului ne conduce spre tipologia demagogului,
a politicianului lipsit de etică.
3. Evidențierea unei trăsături prin două episoade/ secvențe
comentate
Trăsătura principală a personajului este demagogia.
La început, este caracterizat direct, din lista de personaje care ni-l
înfățișează drept ,,avocat, director proprietar al ziarului <<Răcnetul
Carpaților>>, prezident-fondator al Societății enciclopedice-cooperative
<<Aurora economică Română>>”. Tot direct este caracterizat și de celelalte
personaje (,,mișel”, ,,nebun”, ,,canalie”) și prin autocaracterizare ,,Vreau ceea
ce merit în orașul ăsta de gogomani unde eu sunt cel dintâi... între fruntașii
politici”.
Caracterizarea indirectă reiese din gesturi, atitudine, comportament,
limbaj, relația cu alte personaje etc. Limbajul personajului denotă incultură și
demagogie. De exemplu, el crede că a fi capitalist înseamnă să locuiești în
capitală și e sigur că ,,industria română e admirabilă, e sublimă, dar lipsește
cu desăvârșire”. Ilustrativă este în acest sens scena discursului din actul al
III-lea, când Cațavencu vorbește mult și joacă teatru.
Este ambivalent: la început, când are scrisoarea, afișează o atitudine
superioară și o umilește prin șantaj, în final, este docil și își cere iertare de la
Zoe.
4. Analiza a două elemente de structură, compoziție și de limbaj
În construcția comediei, Caragiale apelează la tehnici literare pentru a
atrage atenția cititorului, respectiv a spectatorului. Astfel, în construcția
incipitului, Caragiale utilizează tehnica acumulărilor succesive, ceea
ce favorizează introducerea treptată a unor detalii semnificative. Finalul
 comediei duce la rezolvarea conflictului prin recuperarea scrisorii de
către ,,andrisant”.Cațavencu este pedepsit să conducă petrecerea organizată
în cinstea noului candidat: Agamemnon Dandanache care, la rândul lui,
apelase tot la un șantaj pentru funcția politică. Conflictul dramatic principal
este exterior. Personajele nu cunosc conflicte interioare. Acesta constă în
confruntarea dintre partidul aflat laputere (Trahanache, Tipătescu, Zoe) și
gruparea independentă constituită în jurul lui Nae Cațavencu (avocat și
proprietar al ziarului ,,Răcnetul Carpaților”), susținut de Ionescu, Popescu,
popa Pripici.
În operă apare și un conflict secundar reprezentat de Farfuridi și
Brânzovenescu. Personajele se înadrează în tipologii, iar numele purtat
evidențiază caracterul sau rolul lor în operă, dând naștere comicului de nume.
O altă sursă a comicului este limbajul acestora, manifestat atât prin greșelile
de exprimare, reflectând incultura, cât și conflictul între ceea ce vor să pară și
ceea ce sunt ele în realitate. În acest sens, regăsim deformări fonetice
(,,bampir”, ,,prințipuri”, ,,famelie”), nonsensuri (,,orele 12 trecute fix”) și ticuri
verbale (,,curat”, ,,aveți puțintică răbdare”)
Încheierea
Prin aceste mijloace, piesa provoacă râsul, încadrându-se în specia
literară a comediei. Atenția cititorului este atrasă totodată și asupra
personajelor care întruchipează tipuri umane ce acționează conform
principiului ,,scopul scuză mijloacele”.