O scrisoare pierduta

-comedia-
De Ion Luca Caragiale

I „O scrisoare pierduta”, scrisa de I.L.Caragiale este o opera ce ilustreaza particularitatile

clasicismului, un curent literar aparut in secolul al XVII-lea, care promoveaza valorile
Antichitatii, sustinand sobrietatea, masura, echilibrul si promoveaza personajele- caracter.
Dintre trasaturile clasicismului identificate in text, pot fi amintite: prezenta unitatilor de
timp, loc si actiune; conflictul din ratiune si simtire, dar si aparitia personajelor- caracter.

II Comedia este opera ce l-a consacrat pe Caragiale ca fiind un dramaturg desavarsit, acesta
facand parte, alaturi de I.Slavici, M.Eminescu si I.Creanga, din “Epoca Marilor Clasici”.
“O scrisoare pierduta” a fost publicata in anul 1885, fiind o comedie de moravuri,
compusa din patru acte si mai multe scene, avand o structura tectonica, respectand cele trei
unitati: actiunea are loc timp de trei zile, “in capitala unui judet de munte”.

III Titlul operei face referire la motivul literar al scrisorii; de fapt, in opera este vorba de
doua scrisori “de amor, de toata regula”:cea dintre Zoe si Stefan Tipatescu si cea pe care o detine
Agamita Dandanache. Astfel, scrisoarea poate deveni un suprapersonaj, in jurul sau gravitand
conflictul operei.

IV La nivel tematic, opera ilustrează o temă specifică comediei de moravuri: dorința de

parvenire a burgheziei bucureștene din secolul al XIX-lea, dramaturgul evidențiind contrastul
dintre aparență și esență, dintre ceea ce sunt și ceea ce vor să pară personajele. Totodată se
remarcă și legătura amoroasa a cuplului Zoe-Tipătescu.

V O scenă semnificativă pentru operă, ce pune în evidență încurcătura, este reprezentată de

pierderea și găsirea succesivă a scrisorii, folosite în scop electoral . Pe de o parte, Cațavencu
folosește scrisoarea ca o armă politică, amenințând să compromită situația “stimabililor”
Tipătescu, Trahanache, Zoe. Pe de altă parte, Cetățeanul turmentat nu pretinde în schimbul
scrisorii decât răspunsul la întrebarea “Eu cu cine votez?”.

O altă secvență care susține tema operei este scena în care Zoe face paradă de iubirea
pentru Tipătescu: „eu care am jertfit totul pentru tine”. În realitate Zoe nu este interesată decât de
statutul social și de aceea refuză propunerea lui Tipătescu de a fugi. Zoe se teme de „scandal” și
mai ales de gura lumii, deoarece Cațavencu amenință cu publicarea scrisorii.

VI Conform criticului Pompiliu Constantinescu, in opera sunt ilustrate diferite tipologii

umane, precum: tipul primului amorez (St. Tipatescu), tipul femeii cochete (Zoe), tipul
încornoratului simpatic (Zaharia Trahanache), tipul demagogului (Nae Catavencu), tipul
parvenitului (Agamita Dandanache)

1
 ZOE are un nume potrivit pentru “o dama mare in politica” (Garabet Ibraileanu),
diminutivul „Joițica” ironizand legătura extraconjugală pe care aceasta o are cu „Fănică”.
Aceasta este tipul femeii cochete, adulterine, numele sau fiind potrivit pentru statutul sau moral,
Trahanache numind-o “o dama simtitoare”, in timp de Catavencu o vede ca pe o fiinta angelica;
totodata, Farfuridi o considera mai presus de interesele partidului.

STEFAN TIPATESCU, prefectul judetului, este tipul primului amorez, care, in spatele
sentimentelor pentru Zoe, isi ascunde interesul politic. Trahanache il caracterizeaza ca fiind “un
om asezat, cu carte, dar iute”, subliniindu-I caracterul impulsiv al acestuia. In dialog cu
Trahanache, Stefan se autocaracterizeaza ca fiind “un om caruia ii place sa dea cartile pe fata”,
preferand sa fie sincer si deschis.

Statutul psihologic al celor doua personaje este ilustrat prin modul lor de gandire; daca
Tipatescu se declara a fi un om onesc, el in realitate este un disimulant. In didascalii, Tipatescu
apare ca un personaj impulsiv, fara stapanire de sine, “turbat de manie”, in timp ce, pe Zoe, o
surprind la fel de schimbatoare.

VII Fiind o comedie, in opera se identifica o categorie estetica specifica textului dramatic:
comicul. Astfel, se pot observa: comicul de nume- ce face aluzie la caracterul personajelor;
comicul de situatie si comicul de limbaj- o sugestie a inculturii agramatismului si gandirii plate a
personajului; toate aceste tipuri de comic ilustrand discrepanta dintre aparenta si esenta.

VIII In concluzie, “O scrisoare pierduta”, scrisa de I.L.Caragiale este o comedie realista, de

factura clasica, autorul satirizand defectele societatii burgheze.