Modernismul reprezinta un curent in arta si literatura secolului al XX-lea, caracterizat prinnegarea traditiei si impunerea unor noi principii de creatie

, astfel modernismul inglobeaza in "pantec" curente artistice novatoare: simbolism, expresionism, dadaism, suprarealism. Anul de nastere al liricii moderne, se considera a fi 1857, cand Charles Baudelaire publica Florile raului.

Particularitati moderniste:

preocuparea pentru o poezie de cunoastere, poezia devenind o modalitate de contemplare a lumii; se face apel la functia simbolica a limbajului; se cultiva principiul disonantei*; apare fragmentarismul*; se impune estetica uratului(trasatura prezenta in poezia lui T.Arghezi) apar metafore surprinzatare,revelatorii*(-//-in poezia lui Blaga) se observa intelectualizarea emotiei(-//-in poezia lui Barbu) o caracteristica dominanta a limbajului ar fi ambiguitatea; se observa folosirea sintaxei eliptice si contorsionata; depersonalizarea*; dezumanizarea*; metamorfoza*; apare principiul fanteziei dictatoriale*; poetii modernisti sunt indiferenti la gustul publicului comun; noul limbaj se caracterizeaza prin:preferinta pentru versul alb, tehnica ingambamentului*;

Modernismul romanesc:
In literatura romana, E.Lovinescu este cel care teoretizeaza modernismul ca doctrina estetica ,dar si ca manifestare.Prin intermediul revistei si al cenaclului Sburatorul, E.Lovinescu pune bazele modernismului romanesc.Obiectivele propuse de critic erau sa promoveze tinerii scriitori siimprimarea unei tendinte moderniste in evolutia literaturii romane.Conceptia literara a lui Lovinescu are la baza asa numita lege a imitatiei, in opinia criticului,literatura romaneasca se putea dezvolta doar daca scriitori autohtoni ar fi preluat drept modele opere apartinand literaturii universale.Criticul a atras atentia ca preluarea modelelor nu se rezuma la simpla imitare,ci presupune adaptarea lor la specificul romanesc. Lovinescu si intreaga generatie modernista a manifestat preferinta pentru romanul de tip obiectiv si pentru proza de analiza,dar si pentru poezia intelectualista,dar cu o puternica incarcatura de lirism.

P.S
*principiul disonantei=eul liric este prins intre trairi contradictorii,intre care nu exista nicio posibilitate de conciliere *fragmentarismul=poemul modernist se constituie din secvente fara legaturi evidente intre ele *metafora revelatorie=incearca sa scoata la iveala ceva ascuns despre faptele pe care le reveleaza,prin intermediul mijloacelor concrete,imaginare,metaforele revelatorii incearca "revelarea unui mister" *depersonalizarea=detasarea artistului fata de sentiment,pentru ca acesta reprezinta o "intoxicatie a inimii" astfel,poezia modernista este elaborata "la rece",iar eul poetic tinde sa fie o prezenta tot mai discreta *dezumanizarea=reprezinta faza accentuata a depersonalizarii *metamorfoza=poetul modernist surprinde lucrurile,dar si limbajul intr-o continua metamorfoza, altfel spus ,poetul goleste cuvintele de toate semnificatiile lor,atribuindu-le serii noi si infinite de sensuri *principiul fanteziei dictatoriale=poetul nu mai reda/exprima,ci creaza universuri posibile ,care se supun doar propriei sale imaginatii *tehnica ingambamentului=continuarea unei idei in versurile urmatoare, scrisa cu litera mica de la inceput de rand

Comedia este o specie a genului dramatic, care strneste rsul prin surprinderea unor moravuri, a unor tipuri umane sau a unor situatii neasteptate, cu un final fericit. Conflictul comic este realizat prin contrastul ntre aparenta si esenta. Sunt prezente formele specifice: umorul, ironia, comicul de situatie, de caracter, de limbaj si de nume. ncadrndu-se n categoria comediilor de moravuri, prin satirizarea unor defecte omenesti, opera literara "O scrisoare pierduta" prezinta aspecte din viata politica (lupta pentru putere n contextul alegerilor pentru Camera) si de familie a unor reprezentanti corupti ai politicii romnesti. Reprezentata pe scena n 1884, aceasta comedie este a treia din cele patru scrise de autor, o capodopera a genului dramatic, n care personajele sunt reduse, ntr-adevar, la cteva scheme morale, sociale si sufletesti abstracte. Prin intermediul acestor personaje, sunt redate "situatii invariabile, tipizate", care fac din opera o comedie de moravuri, n care sunt satirizate aspecte ale societatii contemporane autorului. Titlul pune n evidenta contrastul comic dintre aparenta si esenta. Pretinsa lupta pentru putere politica se realizeaza, de fapt, prin lupta de culise, avnd ca instrument al santajului politic "o scrisoare pierduta" - pretextul dramatic al comediei. Articolul nehotart indica att banalitatea, caracterul tipic al ntmplarii, ct si repetabilitatea ei (pierderile succesive ale aceleiasi scrisori, amplificate prin repetarea ntmplarii n alt context, dar cu acelasi efect). Alcatuita din patru acte, opera are o structura clasica n sensul n care conflictul dramatic este bine conturat, cu o evolutie bazata pe o crestere progresiva a tensiunii dramatice nspre deznodamntul fericit. Fiind destinata reprezentarii scenice, creatia dramatica impune anumite limite n ceea ce priveste amploarea timpului si a spatiului de desfasurare a actiunii. Actiunea comediei este plasata "n capitala unui judet de munte, n zilele noastre", adica la sfrsitul secolului al XIX-lea, n perioada campaniei electorale, n interval de trei zile. Totusi, formula pe care o foloseste Caragiale, "in zilele noastre", tinde sa dea operei o"valoare a actualitatii", fara nicio culoare locala. Faptul ca numele localitatii n care se petrece actiunea nu este precizat evidentiaza faptul ca ceea ce s-a petrecut la nivelul orasului de provincie se poate oricnd repeta si la un alt nivel, mai nalt, n capitala. Nu exista un tipar original, n-au mai ramas dect reproducerile deformante, imitatiile succesive. Lumea si tradeaza inconsistenta, iar generalizarea comportamentelor este o consecinta fireasca a situatiei de coruptie si diletantism. Intriga piesei porneste de la o ntmplare care s-a desfasurat nainte de nceperea propriu-zisa a piesei, o ntmplare banala: pierderea unei scrisori intime trimisa de Tipatescu lui Zoe, compromitatoare pentru reprezentantii locali ai partidului aflat la putere, si gasirea ei de catre adversarul politic, Catavencu, care o foloseste ca arma de santaj. Acest fapt ridicol strneste o agitatie nejustificata si se rezolva printr-o ntmplare generala si neasteptata. Conflictul dramatic principal consta n confruntarea pentru puterea politica a doua forte opuse: reprezentantii partidului aflat la putere (prefectul stefan Tipatescu, Zaharia Trahanache - presedintele gruparii locale a partidului si Zoe, sotia acestuia) si gruparea independenta constituita n jurul lui Nae Catavencu, ambitios avocat si proprietar al ziarului "Racnetul Carpatilor". Conflictul are la baza contrastul dintre ceea ce sunt si ceea ce vor sa para personajele, adica ntre aparenta si esenta. Conflictul secundar este reprezentat de cuplul Farfuridi-Brnzovenescu, care se teme de tradarea prefectului. Tensiunea dramatica este sustinuta gradat prin lantul de evenimente care conduc spre rezolvarea conflictului, n finalul fericit al piesei: scrisoarea revine la destinatar, Zoe, iar trimisul de la centru, Agamita Dandanache, este ales deputat. Este utilizata tehnica amplificarii treptate a conflictului. O serie de procedee compozitionale (modificarea raporturilor dintre personaje, rasturnari bruste de situatie, introducerea unor elemente-surpriza, anticipari, amnari) mentin tensiunea dramatica la un nivel ridicat, prin complicarea si multiplicarea situatiilor conflictuale. Doua personaje secundare au un rol aparte n constructia subiectului si n mentinerea tensiunii dramatice. n fiecare act, n momentele de maxima tensiune, Cetateanul turmentat intra n scena, avnd interventii involuntare, dar decisive n derularea intrigii. El apare ca un instrument al hazardului, fiind cel care gaseste, din ntmplare, n doua rnduri scrisoarea, face sa-i parvina mai nti lui Catavencu si o duce n final "andrisantului", coana Joitica. Dandanache este elementul-surpriza prin care se realizeaza deznodamntul; el rezolva ezitarea scriitorului ntre a da mandatul lui Farfuridi sau lui Catavencu. Personajul ntareste semnificatia piesei, prin generalizare si ngrosare a trasaturilor, candidatul trimis de la centru fiind " mai prost ca Farfuridi si mai canalie dect Catavencu". Actiunea piesei este constituita dintr-o serie de ntmplari stereotipe care, n succesiunea lor temporala, nu misca nimic n mod esential, ci se deruleaza concentric n jurul pretextului (pierderea scrisorii). Atmosfera destinsa din final reface starea initiala a personajelor, fara nicio modificare a statutului initial(dinaintea pierderii scrisorii). Personajele actioneaza stereotip, simplist, ca niste marionete lipsite de profunzime sufleteasca, fara a evolua pe parcursul actiunii, fara a suferi transformari psihologice (personaje plate). Personajele din comedii au, n mod specific, trasaturi care nlesnesc ncadrarea lor n diferite tipuri. Caragiale este considerat cel mai mare creator de tipuri din literatura romna. Ele apartin viziunii clasice pentru ca se ncadreaza ntr-o tipologie precisa, avnd o trasatura dominanta de caracter. Pompiliu Constantinescu precizeaza n articolul "Comediile domnului Caragiale" noua clase tipologice, dintre care urmatoarele sunt identificate si n " O scrisoare pierduta": tipul ncornoratului (Trahanache), tipul primului amorez si al donjuanului (Tipatescu), tipul cochetei si al adulterinei (Zoe), tipul politic si al demagogului (Tipatescu, Catavencu, Farfuridi, Brnzovenescu, Trahanache, Dandanache), tipul cetateanului (Cetateanul turmentat), tipul functionarului si al raisonneur-ului (Pristanda), tipul confidentului (Pristanda, Farfuridi, Brnzovenescu). Lumea eroilor lui Caragiale este alcatuita dintr-o galerie de arivisti, care actioneaza dupa principiul "Scopul scuza mijloacele", urmarind mentinerea sau dobndirea unor functii politice/ a unui statut social. Aceasta lume prezentata, a personajelor-tip, dominnd arivistii, este cea care deschide cititorilor si criticilor ochii pentru o alta viziune, mai putin comica, mai mult realista, caci n spatele acestei comedii de moravuri, de caractere, n spatele finalului fericit care ncununeaza lipsurile celor doi candidati, se afla o semnificatie amara, profund satirica, a unei lumi lipsite de sens. Prin urmare, comedia "O scrisoare pierduta" de I. L. Caragiale surprinde cteva tipuri umane n situatii stereotipe, piesa provocnd rsul, dar, n acelasi timp, atragnd atentia cititorilor/ spectatorilor, n mod critic, asupra "comediei umane".