Sunteți pe pagina 1din 2

Teatrul este locul unde „totul este posibil”; e universul în care

limita este doar propria imaginație.

Secole de-a râ ndul, oamenii au avut nevoie de teatru. E normal să ne


întrebă m: „De ce?”.

Ră spunsul ni-l dă unul dintre cei mai mari dramaturgi, englezul William
Shakesperare, care spunea: „Întreaga lume e o scenă și toți oameni-s actori”,
fă câ nd astfel un tablou complet al legă turii foarte puternice dintre Teatru și
Viață .

Da, viața noastră de zi cu zi poate fi considerată ca o mare piesă de teatru sau,


mai simplu, precum un mare, complex și lung film. Oare întâ mplă rile din viața
noastră nu se succed ca pe scenă sau ca pe ecranul de cinema? Nu ne uită m la
semenii noștri ca la personajele din teatru sau film? Ș i noi, la râ ndul nostru, nu
jucă m, că vrem sau nu, diverse roluri în viață ? Nu suntem, pe râ nd, fii cuiva,
nepoții altcuiva, elevi la școlă , la liceu sau facultate, apoi, la râ ndul nostru,
pă rinți sau bunici, învă ță tori sau profesori, medici, ingineri, muncitori ș.a.? Ș i
în fiecare din aceste situații, noi acționă m, reacționă m, ne comportă m în
funcție de... rolul pe care îl avem.

Dar dacă tot tră im cu adevă rat într-o piesă , se poate pune întrebarea:
De ce mai e nevoie de teatru, dacă „trăim în teatru”? Ră spunsul ni-l dă tot
Shakespeare (scriitor celebru de piese de teatru, care a tră it în Anglia, la
Londra 1564-1616) care scria că rostul teatrului a fost „dintru începuturi și
pâ nă acum, să -i țină lumii oglinda în față ; să -i arate virtuții adevă ratele ei
tră să turi, lucrului de scâ rbă propriul să u chip, și tuturor vremurilor și
vâ rstelor tiparul lor...”, adică rolul teatrului a fost întotdeauna să fie oglinda
vieții, să pună în fața oamenilor momente din viața lor, care să devină pildă
vie, îndemn și punct de sprijin pentru fiecare din noi. Teatrul a avut deci
menirea de a deveni învă ță torul oamenilor. Avem nevoie să mergem la teatru
sau să vedem filme artistice pentru ca să privim întâ mplă ri din viețile altora,
ce pot oricâ nd să devină propriile noastre întâ mplă ri... frumoase sau urâ te. Ș i
dacă vrem să tră im o viață asemenea poveștilor frumoase, nu ne ră mâ ne decâ t
să că ută m, în viață ... frumusețea. Iar dacă nu ne plac, ne sperie sau ne
îngrozesc poveștile urâ te, nu trebuie decâ t să le evită m, să ne ferim de ele în
propria noastră viață .

Prin urmare, teatrul ne ajută să ne organiză m propria viață , sau, mai


artistic spus, propria piesă de teatru.

Sau, ca să -l parafrază m pe Eminescu cu a sa GLOSSĂ …..


Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui:
Joace unul şi pe patru,
Totuşi tu ghici-vei chipu-i,
Şi de plânge, de se ceartă,
Tu în colţ petreci în tine
Şi-nţelegi din a lor artă
Ce e rău şi ce e bine.