Ars Nova (secolele XII-XIV)

Ars Nova în Franța.

Denumirea acestei perioade provine de la numele tratatului lui Philippe de Vitry,

apărut în anul 1320 și care s-a dorit a fi o lucrare de promovare a unei concepții

noi, opuse muzicii practicate în Ars Antiqua.

Un alt compozitor reprezentativ al Ars Novei in Franța este Guillaume de Machault

(1300-1377), creația sa cuprinzând balade, piese pentru orchestră, muzică

religioasă (motete și misse).

Missa – gen muzical polifonic (slujba în serviciul liturgic la catolici), alcatuit din 5

părți principale:

1. Kyrie eleison (Doamne miluiește);

2. Gloria (Slavă);

3. Sanctus ed Benedictus (Sfânt și Binecuvântat);

4. Credo (Cred);

5. Agnus Dei (Mielul Domnului).

Prin lucrarile sale, Machault a contribuit la dezvoltarea următoarei perioade,

numită și “epoca de aur a polifoniei vocale”.

Ars Nova în Italia

Compozitorii italieni ai acestei perioade au preluat tehnica de compoziție a

francezilor pe care o alătură specificului melodiei locale. Din această sinteză au

luat naștere genuri caracteristice muzicii italiene: caccia (cântec de vânătoare),

pesca (cântec pescăresc), frotolla și vilanella (cântece provenite din mediul

sătesc). Cel mai reprezentativ gen muzical laic al acestei perioade este însă

madrigalul. Dintre cei mai de seamă compozitori ai acestor genuri, în

această perioadă, se remarcă Francesco Landino și Pietro Casella. Acesta din

urmă este considerat creatorul madrigalului, în vreme ce Machault este autorul

primei misse polifonice din istoria muzicii.

Ars Nova în Anglia

Reprezentantul Ars Novei în Anglia a fost John Dunstable, ce a influențat puternic

stilul muzical al urmașilor săi. Creația sa numară 67 de compoziții, printre care 30

de motete.