05.10.

2017
Principii ale interpretării
-aspectul dirijatului: -S.Celibidache

- Furt Wurtivangler

Cei 2 mari dirijori se deosebesc în primul rând prin faptul că cel dintâi nu a redactat un
material scris coerent despre pricipiile sale, în timp ce F.W a scris un material sintetizat despre
concepția sa interpretativă.

De astfel, și concepțiile interpretative ale celor doi sunt destul de diferite, deoarece
S.Celibidache nu agrea formulările finale, înregistrările. Privea muzica ca pe un ochi viu, mereu
nou. Duțică:”Trebuie să recâștigăm răgazul căutării de sine”

12.10.2017
DOMINANTE ALE UNIVERSULUI MUZICII ÎN SEC.XX
I.Orientări în muzica de dinaintea și de după războaiele mondiale
Muzica de după 1900 a fost denumită de multe ori drept muzica nouă, muz.modernă sau
contemporană. Principalul atribut al acestei muzici este faptul că timpul nu a avut încă răgazul
să se cearnă asupra ei. O altă problemă cu care sa confruntat această muzică față de romantismul
precedent a fost faptul că a devenit inaccesibilă marelui public care a întâmpinat-o cu indiferență
sau chiar ostilitate.

Episoadele sociale și istorice au fost în sine dure,cu schimbări mari tehnologice și

teritoriale datorate celor 2 războaie mondiale.

Muzica populară care e accesibilă marelui public a continuat să fie f. preponderentă în

sec.XX, dar s-a adâncit între muzica cultă și cea populară.

Compozitorii sec.XX sunt f.individualizați, nu se mai încadrează în anumite școli de

creație și promovează stări, emoții extreme: ex: A.Schonberg”Pierot Lunaire”1912;
I.Stravinski-“Le sacre du Printemps”; E.Satie-“Gymnopedie”.

Există întretăieri între romantism și muz.modernă(Rahmaninoff). Atitudinea creatorilor

moderni este aceea de mare încredere în forțele și procedeele originale proprii, o atitudine de
nepăsare față de acceptul publicului și față de limitele interpretului.
 Charles Yves a avut un dezinteres total față de latura practică a scrierii muzicii. Anul
1913 este privit ca un prag pentru receptarea negativă a 2 evenimente: baletul lui Stravinski,
concertul dirijat de Schonberg cu muzică din dodecafonismul serial. Acestea au marcat
începuturile modernismului.

19.X.2017
MUZICA ÎNTRE 1890-1945
Până la I război mondial exista un început al modernității în muzică, pentru că în 1889 la
Expoziția Mondiala de la Paris au fost invitați comp. indieni, indonezieni. Debbusy și Mahler au
fost impresionați de expoziție, de culturile extraeuropene, în special de muzica indoneziană.

Lucrări:-Enescu

-Sati

-Cage

1. 1890-1920

Se constată încă de la sf. Romantismului un process de slăbire a tonal. prin cromatizarea

excesivă(Wagner,Liszt).

Schonberg pune bazele celei de a 2 a Școli vieneze, dodecaf. lansând Expresionismul

muzical.

Pe de alta parte, Stravinski aduce emanciparea ritmică și folosirea modurilor arhaice și

folclorul rus.(audiție:6 piese mici pt. pian op.19,Schonberg)

Debussy folosește modalismul și formele fără dezvoltare. Sati scrie “muzica-mobilier”.

Compozitorii au fie opțiuni legate de post romantism care se încheia, fie opțiuni anti-
romantice. Varese leagă muzica de lumea tehnologiei. Mahler apelează la elem. pentatonice și la
lirica chineză în “Cântecul pământului”.

Busoni prevede chiar muzica electronică. Apar instrumente noi: 1904- instr.electronic cu
claviatură(telharmonium).

2. 1920-1945

S-au stabilizat 3 școli moderne:

a)Școala dodecafonică(expresionistă), a 2-a vieneză(Schonberg,Webern, Berg)

b)Școala Impresionistă(D,Ravel)
 c)Scoala Veristă(Italia):Puccini,Bellini,Donizetti.

Se dezv. și neoclasicismul, preferința pt.elem. de scriitură

sistematică:Prokofiev,Stravinski(Compoz. cameleon)-Lucrare
Pulcinella,Bruckner,Mahler,Wolf(mai multe lucrări),Schonberg-Suita pt. pian op.25(forme
menuet,gavotă)

Există niște factori care anticipă dezv. muzicii de după 1945:

1. Interesul pt. materialul muzical neeuropean(Pucinni-Turandot, R.Korsakov-

Șeherezada)
2. Interesul pt. zgomot și timbre percutante: după 1910 apar manifestări legate de arta
zgomotelor și care celebrează violența,zgomotul, viața urbană. Russolo vorbește de o
orchestră de sirene.

-Compozitori care valorifică percuția(jazz sau culturi extraeuropene):Varese-

Ionisation,1930;Bartok-Sonata pt. 2 piane și percutie

26.X.2017
Principii ale muz.moderne
-după 1890 au apărut germenii modernității în arta muzicală, germeni care s-au concretizat abia
în jurul anilor 1910-1913;

-câteva principii care apar înainte de jum. Sec.XX, și care anunță modernitatea acută de după
WW2;

1. interesul pentru elem.extraeuropene

-elem. exotice care apar în creațiile compozit. Debussy, Cage, Messiaen;

-aceste elem. se regăsesc prima oară în Șeherezada de Korsakov prin apariția unui modalism
specific, dar și în Turrandot de Puccini;

2.interesul pentru zgomot și percutie

-sunete care amintesc de mașini, zgomotul vieții urbane, etc.

-instr.de percuție sunt construite și remodelate fiind folos. atât în Jazz cât și în redarea culturilor
extraeuropene( Sonata pt. 2 piane și percuție de Bartok și Ionisation de Varese);

-Sonata pt. 2 piane scrisă în 1927 există în 2 versiuni: Sonata pt.2 piane și percuție și Concert pt.
2 piane și percuție;
-în versiunea camerală dirijorul este unul din cei 2 pianiști

-PI este o formă de sonată aproape clasică, cu introducere lentă în care prevalează pulsația
motorică, paralelismele armonice și polimodalismul, elem. caracteristice lui Bartok. Grupul de
percuție manevrat de 2 percuționiști are timpani, cimbale, trianglu, tobe, tam-tam(gong) și
xilofon. PII este lied tripartit ABA în care iese la iveală lirismul tipic bartokian. Partea III este
rondo, care este f.alert;

3.experimentele microtonale(interv. mai mici decât ST)

-noi sisteme intonaționale cum ar fi cele influențate de modurile indiene sau indoneziene

-acest fapt se vede cel mai bine în “3 piese în sferturi de ton ” de Yves(1920)

4. emancip. disonanței mai ales prin Schonberg (egaliz. disonanței cu consonanța) deși creația sa
a pornit de la un punct de vedere romantic;

5.emanciparea consonanței : combinarea unor structuri consonante în situații neconvenționale,

ex: Debussy “Catedrala scufundată sau Clar de lună”( paralelism de consonanțe modale);

6. se folos. ideea de politonalit., poliritmie, polimodalism; simultaneitate pt. mai multe sisteme;

7. se folos. elemente coloristice în orchestrație mai mult decât în romantism; ex: Klangfarben
melodie la Webern, Sprechstimme, Sprechgesang la Schonberg; efectul de glissando la suflători
sau alte noi aspect ale tehnicii instrum.;

-încă de la Mahler apar în orch. surse sonore neconvenționale și anume mandolina, chitara,
tălăngi, mașina de scris la Satie, sirenele la Varese;

8. începe să fie conceptul de formă statică, în contraponderea formei vii din romantism,;

- compozit. precum Debussy, Satie, Varese lucrează de multe ori cu elemente repetitive cu
interesantă rel. între sunet și pauză, explorând elem. noneuropene, ceea ce înseamnă o altă
percepție asupra timpului;

9. apar noi strategii componistice: Schonberg cu seriile, secțiunea de aur, șirul lui Fibonacci;

10. folos. creativă și inovatoare a spațiului de interpretare și a plasării interpretului;

11.apar instrum. modificate sau noi instrumente(pianul modificat al lui Cage, undele Martenot).
 02.XI.2017
NOI MODALITĂȚI DE A ASCULTA ȘI A ÎNREGISTRA MUZICA
Acestea au renovat creația muzicală pt. că în epoca postbelică au apărut tehnologii esențiale pt.
înțelegerea muzicii noi:

-L P

-magnetofonul

Acestea au ajuns să fie folosite în interpretare și creare și au deschis drumul spre muzica
electronică. Au devenit comerciale în 1940, făcând parte dintr-un ansamblu mai mare:
televiziune, radio, CD, DVD. Deși era posibilă reprod. mecanică a muzicii încă din 1977, aceasta
se folosea doar la conservarea muzicii. După 1945 s-au dezvoltat înregistrările și amplificarea
electrică a muzicii. Muzica a putut fi difuzată, care a determinat schimbările de experiențp. Tot
datorită înregistrărilor a beneficiat și publicul iubitor de muz. veche.

Schimbări în percepția muzicală

1)comp. includ tehnicile de înregistrare și redare ca tehnici de compoziție;

2)ascultătorul poate audia oriunde sonorități de catedrale,săli speciale;

3)factorul vizual e eliminat de aceste audiții care se petrec în alt loc;

4)se folos. și tehnici de editare computerizată a muzicii;

5)devin f. importante improvizația,hazardul, spontaneitatea, atât în creație cât și în interpretare;

6)înreg. pot deveni benefice pt. înțelegerea muzicii, deoarece se poate repeta o anumită secțiune
până la înțelegerea ei;

Noi concepte care apar în urma înregistrărilor

1. Elem. melodic este mult diversificat prin scările modale create de compoz. pt. o
anumită lucrare; pt. Cage de ex., nu are nici o importanță înălțimea sunetelor
2. Concepție asupra timpului: pînă spre 1900 exista un metru unic pentru o anume
secțiune. Treptat, ritmul a câștigat importanță datorită folclorului , muz. extraeurop.,
ajungând la poliritmie,polimetrie. Uneori se suspendă
temporalitatea(ex:Yves,Messiaen)
 Unit. de timp se divizează și irațional în 7, 11. Apar și ideile extraeuropene despre desf.
în timp: incantația, meditația.

Ex:Yves: Întrebare fără răspuns(audiție)

-planul instr. de coarde-consonanță,valori lungi,pppp;

-planul instr. de suflat-disonanță,valori scurte,punctate,ffff

3.culoarea timbrală devine primordiala pt. unii creatori; timbrul devine chiar un factor
care poate articula forma; compoz. care încă folos. instr. tradiționale se aduc sonorități
noi sau noi tehnici de execuție. Pot apărea influențe din Jazz,Folclor,Rock, muzică
electronică și instr. din culturi extraeuropene. Apare o preocupare specială pentru
zgomot.

09.XI.2017
Factori ai muzicii după schimbările din anii `40

1.timpul muz.

2.logica înălțimilor(elem.melodice)

3.timbralitatea

4.textura în discursul muzical(țesătura), consistența discursului muzical cu efecte asupra

desfășurării temporale a operelor de artă; este un factor colectiv la nivel ritmico-melodic;

-texturile în muz. pot fi descrise astfel: densă, transparentă, ușoară, încărcată, în funcție de
aglomerarea evenimentelor sonore pe o unitate de timp;

- exemple particulare de texturi în muzică: tăcerile lui Cage, Școala poloneză(Penderecki,

Lutoslawski) folosesc efectul sonor global( magma sonoră în care sunetele sunt ca niște
viermișori); Xenakis (muzica stochastică bazată pe teorie a probabilităților din matematică)

-muz. începe să fie văzută ca un proces muzical(sunt integrate în muz. serii numerice, rel.
matematice) de la cel mai mic nivel de comp. până la forma mare;

-“pulverizarea în individual”( fiecare comp. începe să aibă propriul set de reguli în baza cărora
compune și dispare ideea de școală, de curent mare)
6. interpretarea care are un ritual (acordaj, intrarea în sală, aplauze), care nu se mai respecta în
conceptul modern, adeseori evadează din formatul clasic, așezarea publicului poate fi oricare,
spațiul de concert poate fi oricare, inclusiv o hală dintr-o uzină părăsită; publicul poate interveni
în lucrare;

7. ideea parodiei poate fi asociată cu satira. Parodia este remodelarea unui material deja existent,
adeseori neutru ca expresivitate, cu efect comic sau cu efect de omagiere. Se ajunge la
amestecuri stilistice care nu au fost posibile inainte.

8.tehnologia și implicațiile ei în actul creator;

9. notația: apar simboluri noi.

16.XI.2017
ANII POSTBELICI TIMPURII
1945 a fost punctul critic în istoria muzicii occidentale pt. că sf. celui de al II –lea WW a
însemnat revigorarea modernismului interzis de naziști. Festiv. de muz. contemp. renasc, mulți
compozitori se autoexilează în SUA(Schonberg,Bartok, Rachmaninoff); se produce și curentul
invers(compozitori americani devin cântați în Europa;ex:Varese,Cage.

În estul Europei apare “Cortina de fier”, se organizează socialismul producându-se o izolare față
de evenimentele europene.

Sunt redescoperite 2 principii ale limbajului muzical:

-serialismul(rațional)

-dadaismul(irațional)-întâmplarea-

Pe compozitori îi interesează mai puțin comunicarea cu publicul, cu consecințe dezastruoase la

niv.semantic. Astfel se produce ruptura față de unul dintre cele mai importante segmente ale
actului comunicațional(pragmatica). Aceasta este disciplina care studiază comportam.
receptorului în artă.

Compoz. nu se mai tem de noutate, ci le asimilează imediat. Se dezvoltă muzica de larg consum,
care are aderență la o masă mare de oameni. Apare radio-ul(rețele) care susțin această muzică.
Au apărut și mari companii de dans modern care dezv. și o linie muz. conexă.

Cel mai mare festival de muzică moderna se înființează la Darmstadt 1946, pornind de la creația
lui Webern, devenind cel mai mare promotor al muzicii noi. Boulez a pornit marea sa mișcare de
avangardă de la muzica lui Debussy(inovații în orchestrație, accent pe sugestie);
Messiaen are și el o concepție despre muzică, și scrie un studiu revoluționar:”Moduri de valori și
de intensități”. Messiaen ajunge la serialismul integral în care se realizează toți parametrii
sunetului, născând o orientare componistică în acest sens.

În USA compoziția bazată pe întâmplare câștigă teren, la fel ca notația nedeterminată, inspirați
de cultura orientală. Cage a fost reprezentantul principal al acestui curent, ca o reacție la rigoarea
serialismului .

În 1952 Cage compune 4.33, care naște aleatorismul inclus între compoz. europeni(Stockhausen,
Boulez).

Există compozitori care abordează mai multe stiluri : ex: Stravinski, Dalla Picolla, Brittain,
Copland( aceștia experimentează și dodecafonismul). În școala românească se practică în 1950
cromatizarea intensă(Jora, Constantinescu,Ciortea)

PRINCIPII GENERALE(CONCLUZII)
07.XII.2017

1). Compozit. caută alternative la tonalitate(ca și orientări extreme se ajunge la

serialismul integral, aleatorismul);

2) crește interesul pentru ritm(dezv. la partida de percuție, textură, culoare timbrală);

3) crește interesul pentru o relație cu totul nouă(interpret –ascultător)

4) crește interesul pentru implicarea noilor tehnologii în muzică(banda magnetică, elem.

electronice);

II.Demersuri componistice de maximă noutate

1. Conceptele de ordine(serialism) și haos(aleatorism) în compoziția muzicală(după

1950)

Dacă ordinea și haosul conviețuiesc în cele 2 curente amintite până în 1950 , în a II a

jumătate sunt 2 orientări dif. ale avangardei muzicale:

a)ordinea: compozitori legați de serialism: Stockhausen, Boulez; pt. aceștia repr. opera de
artă însăși, în care compozit. a notat tot, controlează totul în opera sa, știe exact cum va
suna, în care interpretarea este un act imperfect și efemer(audiție-Boulez”Efemeride pt.
pian,2005)”.

b)haosul: care ține de Cage și de cei pe care i-a influențat; compozit. reduce controlul
asupra detaliilor interpretării( drept consecință interpretul ajunge coautor). Partitura scrisă
nu mai reprezintă lucrarea, poate fi doar un punct de plecare.

-muz. nu mai este privită ca un produs finit, ci o activitate continuă(audiție- Cage-

Amores pt. pian modificat și percuție)

Structuri intermediare între ordine și haos

14.XII.2017
-conceptul filosofic al haosului era asociat curentului aleatorist, iar conceptul de ordine
curentului serialist;

-Lutoslawski păstrează o linie de mijloc între cele 2 extreme promovând aleatorismul

controlat;

-alți compozit. precum Cage, Boulez au avut aceeași concepție mediatoare, Boulez fiind
cel care a definit conceptul de muz. aleatoare în Europa;

-aleatorismul american este repr. de comp. care își extrag sursele de inspirație din arta
plastică;

Elemente comune între cele 2 concepții filozofice

-ambele își au punctul de pornire în gândirea lui Schonberg, în ceea ce numim
emanciparea disonanței;

-ambele au fost influențate de muz. înreg. pe bandă magnetică;

-ambele nu sunt asimilate de publicul de masă;

-ambele sunt adevărate provocări pt.interpreți;

-ambele curente propun compoziții cu materiale preformate(deja compuse înainte)

 Compoziția cu bandă magnetică și sintetizatoarele timpurii
-încă din secolele precedente au existat idei legate de surse artificiale(neconvenționale)
de sunet;

-încă de la sf. Sec.XVIII s-au construit dif. instrumente mecanice, unele utilizand chiar
electricitatea(clavecin electric,1761) apoi s-au inventat fonograful, telefonul spre sf.
Sec.XIX, iar în 1906 apare telharmonium(200 tone, un fel de instrument cu claviatură
imens, care poate fi gândit ca primul sintetizator);

-1919-1929, apar alte versiuni îmbunătățite, pt. ca în 1920 să apară un celebru instrument,
undele Martenot, folosit de Messiaen în Turangalila;

-după 1920 se scriu pe scară largă lucrări folosind astfel de instrumente;

-Varese realiz. în 1933 un mare salt cu “Ionisation” pt. 13 percuționiști, printre care
găsim sirene, nicovale,etc.;

-Cage tot în anii ’30 începe să folos. instrumente de percuție mai puternic și să introducă
zgomotul în arta sa;

-muz. electronică debutează astfel în forță în anii ’30 și este foarte legată de apariția
magnetofonului ;

MUZICA CONCRETĂ ȘI MUZICA ELECTRONICĂ

-primul magnetofon apare în Germania în 1935, dar pe scară largă în 1950;

-în Europa dar și în SUA , noile curente modern se dezv. atât în marile univ. care au
laboratoare muzicale, cât și prin rețelele de radio, nou înființate;

-în Europa apar 2 mari centre muzicale, la Paris și Koln;

a) muzica concretă: s-a dezv. în centrul de la Paris; acolo activează în jurul anilor ’50 un
inginer de sunet care creează pt. radio concerte de zgomote;acesta este Pierre Schaeffer;

-își găsește un colaborator, pe Pierre Henry cu care realiz. primul concert de muzică
concretă la Paris;

-ei vor scrie simf. pt. un om singur, adică o colaborare între un inginer și un compozitor,
în care apar tehnici de manipulare electronică a sunetului;

b) muzica electronică la Koln: apare la radioul din Koln, folosindu-se aceleași tehnici de
manipulare a sunetului, creându-se lucrări bazate pe filtrarea electronică a sunetului, pe
reverberația lui, pe derularea cu viteze diferite;
 11.01.2018

MUZICA ELECTRONICĂ: COMPOZIȚII CU BANDĂ ȘI

NOILE SINTETIZATOARE
-noile modalit. de producere a sunetelor:
1. înălțimea
2.timpul muz.
3.culoarea timbrală
Precursori ai muz. electronice: Busoni prevedea încă din 1907 dezv. “mașinăriilor
muzicale”; încă din baroc au existat dispozitive mecanice uneori acționate electric,
care să producă sunet muzical;
-s-a înaintat după 1950 către noi modalități de exprimare sonoră electronică:
a) muzica cu bandă și instrumente live: se combină acestea în cadrul compozit.
muzicale(Varese, Cage, Stockhausen);
b)electronica în interpretarea live: a fost un curent favorizat de avangarda extremă, ce
promova mijloace eletronice în timp real(Stockhausen)
-muzica electronică s-a maturizat la începutul anilor ’60 când au apărut f. multe
studiouri specifice din SUA până în Japonia;
-SUA:Cage,Feldman
-Europa:Bario,Ligetti
MULTIMEDIA ȘI TEATRUL TOTAL
-după 1950 au pătruns în muzica modernă anumiți stimuli care de fapt fuseseră
folosiți încă din anitichitate:dansul,gestul, ritualul;
-readucerea acestora în interpretare a favorizat o dimensiune teatrală a muzicii:
1.prezența unor stimuli de culoare, lumină, inserții video în interpretare;
2.instrumentiștii au indicații speciale de vorbire și mișcare în partitură;
3.folos. spațiului de recital în mod creativ;
4.plasarea neconvențională a surselor sonore; pot fi chiar indicații de mișcare;
5.momente în care audiența este implicată în interpretare;aceste lucruri se petrec în
1950 la Berio,Cage,Holliger și merge până în 1970;
a)participarea audienței în interpretare: toți participanții se exprimă creator; nu este
niciodată finală sau definitivă;
-b)conectarea între sunet și elemente vizuale: mijloacele multimedia s-au combinat cu
cele strict sonore, astfel de evenimente existând și înainte de această perioadă
modernă(Skryabin-“Prometeu” pt.orchestră, cor și orgă de lumini);
c)elem. de mișcare/gestualitate cerute interpreților: existau lucrări care cereau
interpreților o prezență teatrală (Berio,Nono), dar curentul a mers până în 1960(Berio-
Lucrare pt. povestitor, Cor,Instrumente)
-există mai multe genuri care promovează teatrul total în muz.(sunet, elem. vizual,
mișcare, improvizatie, implicarea audienței, spații largi sau mase mari de oameni);
acestea se numesc happenings;ex:Varese, Xenakis,Stockhausen(Licht, care a avut
premiera în marele stadion din Milano)

INFLUENȚELE MUZICII EXTRAEUROPENE ÎN MUZICA

MODERNĂ
18.I.2017

Acestea au fost foarte evidente încă din vremea lui Mozart(Rondo ala
Turca,Răpirea din Serai),dar s-au accentuat în epoca romantică când perspectiva
culturală s-a deschis și spre alte spații.
Fenomenul s-a accentuat în impresionism, când există preluări directe din
orientalism, dar nici muzica veacului al XX-lea nu a fost lipsită de influențele din
afara spațiului european.
Astfel, în continuarea tradițiilor din sec.XIX(Brahms, Liszt s-au inspirat din
spațiul unguresc, Puccini din spațiul extrem european).
Întâlnim în veacul XX, următoarele influențe la anumiți compozitori:
-Jolivet:”Incantația”
-Messiaen: preluări din muzica indiană
-Cage: concepție a culturii extrem orientale, concretizată în cartea” I King(I Ching)”
-Ligeti: folosește ritmuri africane
-Aurel Stroe: folosea diverse tradiții ale folclorului planetar(Danielou-“40.000 de ani
de muzică”)
-Minimalismul: folosește incantația din ritualurile orientale. Semantica muzicii
minimaliste se bazează pe:1. folosirea unor segmente mici de limbaj;
2. repetitivitatea lor;
Intrumente de inspirație extraeuropeană
-Sitarul indian(comp.Shankar)
-instrumente de percuție din America Latină,Africa, India
-s-au popularizat înregistrări din Europa de Est, Japonia, Orientul Mijlociu,
Indonezia;
- compozitorul care a pus accent pe această colaborare europeană și orientală este
Toru Takemitsu. A compus muzică pentru instrumente orientale și orchestră;
Sisteme de acordaj
-aceste sisteme își fac simțită prezența și în modificarea unor instrumente(Aurel
Stroe)
Legătura între muzică și ritual
- în orient muzica nu este un simplu factor de divertisment, ci are o funcționalitate
ritualică, filozofică(Cage-Tăcerile)
- în muzica românească, Miriam Marbe are “Ritual pentru setea pământului”

Auditie: Steve Reich-„Claping music”

Varese-„Octandre”

Penderecki-„Te deum pentru 4 soliști, cor și orchestră”