MUZICA POPULARA

Un proiect creat de
UN BABUIN
UN CAINE DEPENDENT DE
CIUPERCI ‘MAGICE’
SI
O PIATRA (COMUNISTA)
 MUZICA POPULARA

In opinia mea Ion este un roman interbelic…..aaaaaa deci

Muzica populara este un gen muzical hibrid, rezultat din confruntarea
ansamblurilor de instrumente populare cu lumea oraseneasca si cu
realitatea social politica din prima jumatate a secolului xx (numarul
douazeci pentru cine nu a fost atent in clasa a doua)
In anii 1990 , un nou val de schimbari in societate si in culturile de masa a
dus la aparitia unui subgen al muzici populare, pentru care se foloseste
frecvent apelativul de “Muzica Etno”.
 MUZICA POPULARA

Cu o reprezentare deosebita in Balcani si in tarile din fostul bloc

rasaritean , genul este recunoscut de putine limbi ca atare fiind in cele
mai multe cazuri inclus in notiuni vecine precum : Muzica traditionala
(folclorica) , Muzica lautareasca , Muzica Folk , mai rar chiar si in
Muzica Usoara sau pop .Se produc multe conflincte terminologice la
traducerea acestei notiuni tocmai din pricina orizontului cultural
diferit de la o tara la alta .
 ISTORIA MUZICII POPULARE

Cu toate ca radacinile sud-est-europene ale genului pot fi marcate inca din secolul al
XVII-lea(17) cristalizarea unui stil interpretativ distinct pentru instrumentistii mutati de la
sat la oras nu are loc mai devreme de finele secolului al XIX (19) Se pune problema unei
delimitări de folclorul muzical prin instrumentație, repertoriu, stil instrumental și
vocal, forme alese etc. Mărturiile sonore de la începutul secolului XX (20) sugerează
formarea unui stil vocal și instrumental inspirate din sonoritățile importate în mediul
urban, anume muzica ușoară și muzica jazz. Acesta din urmă a fost decisiva pentru
aducerea de noi instrumente și pentru stabilirea structurii sectiei ritmice.Interesant este
de remarcat cum aceste trăsături sunt redate muzicii de jazz în ultimele decenii, o dată
cu renașterea jazz-ului țigănesc, tot în Europa Estică.
 ISTORIA MUZICII POPULARE

În perioada proletcultismului (din anii cincizeci, în majoritatea

țărilor până la finele anilor optzeci), muzica populară a fost
puternic expusă Kitschului prin acomodarea poeziei realismului
socialist și prin excese ce doreau sublinierea elementului național,
deci „patriotic”.
 TRASATURI

Muzica populară contemporană promovează un stil vocal emfatic,

nu arareori interesat de asemenea figuri tehnice. Uneori, cântăreții
practică și fluieratul artistic. Instrumentiștii sunt organizați
în tarafuri, ansambluri sau orchestre; improvizația se produce la
mai multe niveluri între care improvizația solistică are o pondere
variabilă în funcție de prezența unui cântăreț.
 TRASATURI
Secția ritmică din muzica populară cuprinde cel mai adesea un contrabas și un
țambal, cărora se pot adăuga un acordeon, o chitară acustică ș.a. Există o tendință
recentă de a înlocui contrabasul cu o chitară bas . Țambalul sugerează
drama armonică prin țiituri rapide și ritmate, dat fiind că instrumentistul nu poate
ataca simultan mai mult de două înălțimi sonore. În schimb, pianul poate imita
țambalul sau, mai ales pentru piesele lente, se preferă un stil pianistic similar cu
cel folosit în piesele „slow” de jazz. Acordeonul și chitara execută acordurile
placat ; ele pot servi și ca instrumente soliste. Formațiile instrumentale mai
apropiate de spiritul tradițional se pot acompania și cu o brace sau un violoncel.
 TRASATURI

Cele mai multe instrumente soliste sunt monofonice, între care:

vioara, mandolina, clarinetul, taragotul, specii diverse de flaute și fluiere,
saxofonul, naiul, trompeta ș.a. După cum s-a mai spus, și instrumentele
polifonice de acompaniament pot susține momente solistice: țambalul,
acordeonul, chitara și pianul. Îndeosebi muzica instrumentală poate împrumuta
instrumente întâlnite în fanfare – diverse alămuri și percuții caracteristice –, dar
și elemente ale stilului interpretativ caracteristic. Orchestrele de muzică populară
includ partide largi de coarde cu arcuș.
 MUZICA POPULARA IN
PREFERINTELE ROMANILOR

Un sondaj de opinie efectuat de către INSCOOP Research a relevat faptul că

muzica populară se află pe primul loc în ce privește genul muzical preferat de
români, procentul situându-se la aproape jumătate din populație. Muzica pop-
dance este preferată de 41% dintre respondenți, în timp ce pentru muzica clasică
și-au exprimat preferințele 22,8%. 19,5% și-au exprimat preferința pentru
muzica rock, în timp ce 18,2% au indicat genul hip-hop. Manelele sunt pe ultimul
loc în preferințele declarate de români cu 14,2%, în timp ce 2,7% indică „alt
gen”, iar 2,2% nu știu sau nu răspund și doar 1% spun că nu ascultă muzică.
Marja de eroare a sondajului este de +/- 3%.
 INFLUENTE

Secolul XIX-lea (19) prezintă orientarea către muzica cultă

occidentală, ca urmare a renunțării la influențele estice. Curentul
romantic și apariția „Școlilor naționale” conduc la folosirea muzicii
folclorice naționale ca sursă secundară de inspirație. Această
direcție a împrumutării ,,formelor’’ muzicale apusene și îmbinarea
lor cu „fondul” autohton se va menține până în ziua de astăzi.
Această tendință nu a fost apreciată de publicul extern
 MUZICA ETNO
La finele anilor nouăzeci și-a făcut apariția o nouă ramură a muzicii populare în Europa de
Est; în România, pentru descrierea sa a fost revendicat numele de „muzică etno”, sugerând
existența sa ca gen muzical distinct. Sunetul este radical modernizat: schimbarea
instrumentelor acustice în altele electro-acustice sau chiar electrice, împrumutul de sonorități
din muzica pop, înlocuirea solistului cu un grup de soliști, folosirea unei secții ritmice mult
mai pronunțate și a unui tempo mai mișcat. De multe ori, versurile sunt creații contemporane,
dar sunt și reluate piese de renume din muzica populară sau folclorică. Dat fiind că muzica
etno se îndepărtează de folclor, asistăm la stilizarea imaginii folclorului muzical românesc din
perspectiva culturii de masă – nu trebuie uitat că toate aceste genuri sunt create, întreținute și
dorite de către unul și același public numeros, lipsit de pretenții intelectuale.
 DICTIONAR

PROLETCULTÍSM s. n. Curent cultural (apărut în Uniunea

Sovietică după Revoluția din Octombrie) ale cărui principii estetice
se reduceau la ideea formării unei culturi „pur proletare” și care
respingea întreaga moștenire culturală a trecutului. EMFÁTIC-Plin
de emfază; pretențios, umflat, bombastic. Si cam atat noapte buna.
 O PAGINA DEDICATA
OREGANO -ULUI

Aici David, adauga poze cu oregano.Sterge textul asta dupa.

 SFARSIT?
Va multumim pentru vizionare. Adam, ne pare rau pentru decizia (comuna) pe care am
luat-o, dar lipsa ta din desfasurarea riguroasa a proiectului nu putea fii justificata doar in
cazul unei absente de zi de la cursurile scolare precedente intalnirii pentru crearea
inginereasca a materialului didactic solicitat de doamna profesoara de educatie muzicala si
de educatie teologica Nicoleta Arendas.. O alta metoda de justificare a absentei tale era
atentionarea grupului cu o perioada de 86400 de durate a 9 192 631 770 de perioade ale
radiației ce corespund tranziției dintre cele două niveluri hiperfine ale stării
fundamentale ale atomului de cesiu 133 în repaus la temperatura de 0 grade Kelvin. Pe
scurt, data viitoare sa ne zici inainte sa chiulesti.- Franco,Rojan si Dominic
David aici vin memeurile sterge asta inainte sa le pui.
 Acest slide e aici doar ca sa ne mandrim ca avem 20 de slide-uri.

 David aici pui o poza cu un smiley-face sterge si asta.P.S.Nu sterge

ce e sus.